Informatia Bucureştiului, septembrie 1968 (Anul 16, nr. 4679-4703)

1968-09-11 / nr. 4687

Viitoare apariţii in Editura tineretului In decursul anilor Editura tine­retului şi-a creat un public care depăşeşte, de fapt, limitele de vîrs­­ta sugerate de titulatură. Aceasta nu înseamnă că ea n-ar avea un profil distinct; dimpotrivă, că lite­ratura pe care o promovează nu este profilată în mod mecanic pe o singură problematică. Dintre romanele în curs de apa­riţie în lunile următoare, bunăoară, menţionăm „Păm­întul făgăduinţei“ de Alecu Ivan Ghik­a. Cartea este o ediţie, dar în întregime rescrisă, a „Cuscrilor“, care l-au aşezat pe autorul lor în rîndul prozatorilor noştri reprezentativi. Acelaşi lucru se poate spune şi despre Nicolae Brebarţ semnatarul romanelor „Francisca" şi „în absenţa stăpî­­nilor“. Romanul în curs de apa­riţie, „Animale bolnave“, este aş­teptat să marcheze încă o etapă a scrisului său, o lărgire a problema­ticii, o adîncire a investigaţiei în tipologia umană.­­ Proza scurtă va fi reprezentată de câteva culegeri ale unor autori apre­ciaţi de iubitorii artei cuvîntului. Astfel, maestrul Tudor Muşatescu va semna un volum de „Proză umo­ristică“, gen, gustat, fără îndoială,­­nu­­numai file... minori, chiar dacă unii î­i încadrează într-o astfel de categorie. Ion Lăncrănjan a publi­cat, în ultimii ani, numeroase schiţe şi povestiri inspirate din actualitate. (). parte dintre ele sunt grupate în­­volumul „Fragmentarium“. Şi Ioan Grigorescu şi-a adunat o serie de nuvele, sub titlul „Lupta cu som­nul". Tematica e variată, începâ­nd cu evocarea anilor ilegalităţii, cu­­ demascarea atrocităţilor fasciste, până la surprinderea unor momente semnificative din evoluţia sufle­tească a tineretului de azi.­­ Dintre culegerile de versuri men­ţionăm mai întîi cîteva în colecţia „Cele mai frumoase poezii“, apar­­ţinînd lui Alfred de Vigny, Robert Frost, Costis Varnalis şi Emil Giur­­giuca. In recenta colecţie „Alba­tros“, care se bucură deja de o bună primire la public, vor ieşi de sub tipar volumele cu caracter se­lectiv „Versuri“, de Ştefan Aug. Doinaş, „Corp comun“ de Virgil Teodorescu, „Steaua singurătăţii“ de Tiberiu Utan. în afara colecţiilor vor fi publicate stihuri de Mihai Beniuc, Ion Gheorghe, Petre Stoi­ca, Dumitru Popescu ş.a. în pragul deschiderii anului de învăţământ, amintim aici şi cîteva titluri aşteptate de studenţi şi elevi. Mai întîi, cele două sinteze critice ale lui D. Popovici, intitulate „Ro­­mantismul românesc“ şi „Poezia lui M­­. Eminescu“. La acestea se adau­gă studiul „Evoluţia şi formele ge­nului liric“ de Edgar Papu, volu­mul „Orizonturi spirituale“ de Ion Biberi, conţinînd dialoguri cu nu­meroase personalităţi de prestigiu, pe teme începînd cu cultura lite­rară pînă la astronomie şi teoria cuantelor, precum şi monografia „Petrarca“ de Al. Bălăci, antologia „Clasicismul în literatura europea­nă“ pregătită de Matei Călinescu, „Scriitori în lumina documentelor" de Horia Oprescu etc. O nouă şi modernă librărie specializată cu articole de pavoazare, pictură, materiale didactice, reproduceri de artă, hărţi etc. s-a deschis pe strada Lipscani nr. 1. (Urmare din pag. 1) poziţie şi veselia cu imperti­nenţa şi grosolănia. Aceasta în numele unui sentiment, de asemenea în floare pe me­leagurile noastre, şi anume acela care poartă numele de respect faţă de semeni. Suntem­ nevoiţi să asistăm destul de frecvent, din păca­te, la manifestările unora care ne pretind să le considerăm glume, nevinovate glume, ceea ce noi ştim prea bine că se cheamă insolenţă, lipsă de reverenţă, jignire. Refu­zi noi, suntem­ etichetaţi drept „capete pătrate", „creiere ob­tuze", fie priviţi cu un soi de milă. Mergi pe stradă şi deodată simţi cum îţi este strivită la­ba piciorului, dar în loc de scuze auzi: „Şmechere, cău­­tai ceva sub talpa mea?“ Ii atragi atenţia unui adolescent 55 Vorba­­ de duh Că e cam devreme ca să poa­tă folosi bancheta rezervată bătrînilor într-un vehicul de transport în comun şi ţi se răspunde: „Nu-i delec de­vreme. E opt şi jumătate!" In prăvălia tutungiului, inva­lid de război, intră un băie­­ţandru care se adresează cu: „Puştiule, dă-mi de-un leu CarpaţiSurprins fără bi­let de tramvai, „glumeţul“ îl moralizează pe controlor. „Dumneata de ce nu te apuci de o muncă cinstită?" Şirul exemplelor este fără sfârşit. Mostrele de imperti­nenţă, şi jignire pot fi culese cam de pretutindeni, strada, vehiculele, magazinele fiind „piaţa lor liberă“, deoarece reprezintă locuri unde con­trolul cetăţenesc se exercită în­ condiţii mai vitrege. A lua atitudine în faţa in­solenţei ridicate la rangul de „vorbă de duh“ este echiva­lent, în multe cazuri, cu a fi catalogat drept lipsit de sim­ţul umorului. Sîntem puşi în situaţia de a opta pentru o atare acuzaţie sau pentru re­nunţarea la un principiu de etici ?In ce mă priveşte, aleg prima alternativă ! IN INTERPRETAREA COLECTIVULUI TEATRULUI „THALIA“ „Familia Toth“ Colectivul teatrului „Thalia“ din Budapesta a prezentat in al doilea spec­tacol al turneului său tragicomedia „Fa­milia Toth" a dramaturgului contempo­ran, Örkény István, piesa tradusă de alt­fel şi In limba româna si reprezentata cu succes la Tg. Mureş. Înscriindu-se în aria spirituală a dramaturgiei mo­derne, de factura lucrărilor lui Max Frisch sau Dürrenmatt, piesa are ca preocupare tematica una dintre cele mai zguduitoare drame trăite de ome­nire : drama teroarei fasciste. Numai aşa poate fi înţeles coşmarul existent în paşnica familie Toth de a cărei prie­tenoasă ospeţie profită Maiorul, supe­riorul flăcăului aflat pe front . asteri­­zat de război, complexat şi afectînd bi­zare ipohondrii şi deprinderi cazone, acesta se instalează despotic în viaţa blajinilor Toth, furîndu-le liniştea şi somnul, ba chiar forţindu-l la o umi­litoare muncă de Sisif, gratuită şi stu­pidă (confecţionarea unor cutii de car­ton) , tirania capătă proporţii demen­ţiale, ritmul vieţii tihnite este abătut forţat spre anormal, pînă find noua or­dine absurdă ce le-o impune brutalul Maior ajunge la un pas riscant, vecin cu pierderea personalităţii umane. Ura care mocneşte şi demnitatea rănită nu mai pot suporta intoleranţa Maiorului şi într-o clipă de extremă disperare dar totuşi şi de luciditate, Toth îl ucide. Recurgind de la început la registrul satiric, dar împletind cu pricepere si­tuaţia de comedie cu momentele de gra­vitate meditativă, dramaturgul transfera pe nesimţite registrul iniţial, sfirşind brusc într-un acord dramatic grav, sec, ca un şoc preventiv, ca un semnal de alarmă în care este subînţeleasă ironia amară dar şi apelul la responsabilitate, la atitudine activă. Spectacolul regizat de Kazimir Karoly (în scenografia pi­torească dar cam prea colorată a lui Rajkai György) este lucrat cu aplica­ţie profesională şi pe exactitate : ritmul just, grija de a nu aluneca spre efectul facil, precizia în sublinierea situaţiilor comice îndeosebi, preferinţa şi respectul pentru litera textului şi poate mai pu­ţin faţă de spiritul lui, toate converg la realizarea unui spectacol clar, de largă accesibilitate, pe care publicul l-a pri­mit cu interes şi căldură. Accentul cade cu precădere pe actori (tendinţă se pare caracteristică acestui colectiv), pe pu­terea lor de caracterizare după măsura înzestrării lor artistice. Şi publicul a aplaudat evoluţia artistei Dajka Margit, de ÖRKÉNY ISTVÁN întruchipînd cu bună ştiinţă actoricească personajul doamnei Toth, e­ p® o mamă bună prea supusă şi fricoasă dar foarte grijulie ; actriţa exteriorizează spontan stările de spirit ale gazdei pline de tact, cu capricii de soţie. Alături de ea, intr-un cuplu potrivit, Nagy Attila, ju­­cînd cu adresă comică nedumerirea blîndului pompier, obligat să nu doar­mă și să se înjosească tăind cartoane. Spre deosebire de jocul direct, la pu­blic, al acestui cuplu, ceva mai intere­santă a fost desigur interpretarea lui Som­ogyvari Rudolf, care s-a străduit să dea Maiorului, dincolo de aerele stra­nii, şi unele tresăriri nervoase care să-i justifice dereglarea şi să-l apropie de tipul repugnant al fascistului. Pe lingă figuraţia lucrată destul de minuţios ca schiţe tipologice, se cuvin amintite si­luetele colorate realizate de Haeser Jozsa, Inke László şi Szabó Gyula ca şi apariţiile ironice ale Irenei Sutu şi György László. Emil Rimán Moment din spectacol Filarmonica 100 Cine n-a asistat măcar o dată la momentul emoţionant cînd compo­zitorul se ridică de la locul său din sală, mulţumind publicului pentru aplauzele adresate ultimei sale crea­ţii oferită în primă audiţie ? Avem nenumărate amintiri ce s-au încor­porat în viaţa noastră spirituală. Deviza de acum un secol a înain­taşilor îşi atestă plenar vitalitatea conturînd pregnant personalitatea Filarmonicii în ambianţa artistică şi culturală a oraşului. Şi cine a asis­tat măcar o dată la concertele edu­cative pentru elevi, la concertele su­­rsanice populare pentru studenţi, peste putinţă să nu fi sesizat că urmaşii dezvoltă inventiv deviza încintaşilor, trecutul şi prezentul în­­gemănîndu-l cu viitorul. Se înţelege că e cale lungă de la primul concert al Societăţii Fi­larmonicii Române, pînă la concer­tul de aseară al Filarmonicii „Geor­ge Enescu". Prezentul oferă tabloul unei perfecţiuni artistice, al unei no­­torietăţi, de neconceput acum un veac, şi care situează Filarmonica noastră în concertul artei muzicale contemporane universale. Şi firesc este ca evocarea unui trecut, stimu­latoare de legitimă mîndrie, să se împletească cu prospectarea atentă a viitorului. Chiar în aceste zile de sărbătoare, cînd festivităţile au da­rul să reafirme şi certitudinea că astăzi Filarmonica are tot ce-i tre­buie pentru perpetue ascensiuni , în direcţia ţinutei artistice, a promo­vării mai dinamice şi selective a marelui repertoriu universal şi în special a creaţiei româneşti cu o paletă atît de bogată şi de diversă. Căci semnul vitalizant al lui „ex­celsior“ este emblematic pentru în­treaga noastră cultură contemporană. (Urmare din pag. I) să evoce un moment memorabil ? Simfonia a IX-a de Beethoven cu George Folescu, Elena Drăgulinescu- Stingne, sub bagheta lui George Enescu... Sviatoslav Richter concer­­tînd sub bagheta lui George Geor­­gescu... Yehudi Menuhin, David Oistradi și George Georgescu oma­giind într-o impresionantă seară amintirea lui Enescu... Cine ar putea uita serile de muzică dăruite de marii interpreţi români şi străini ? Eufonie şi Am evitat să notăm in titlul rîndu­­rilor de faţă — după eufonie (== îm­perechere de sunete cu un efect audi­tiv plăcut) termenul care desemnează noţiunea nontrară celei exprimate în definiţia citata, căci — din păcate — el însuşi prin corpul lui sonor, produce o nerecom­andabilă impresie fonica... Fără îndoială cel mai înrăit duşman al unei formulări armonioase 11 con­stituie modul neatent — spre a vorbi eufemistic — în care cuvintele sunt, adesea, alăturate uneie de altele și, din care rezultă nu numai neplăcute efecte sonice, dar — de atitea ori — Chiar și sensuri echivoce, f Cerem iertare cititorului pentru ca­de forţă majoră in care ne aflăm, transcriind — cu titlu ilustrativ ceva mostre l­uîinite în uneie neîndeajuns supravegheate (din punctul de vedere semnalat azi : „Uzina produ­ce o cantitate de energie electrică ca­pabilă să asigure...“; Cu siguranţă că ar trebui să se facă cu mult mai mult pentru a se contracara..“; „Publicaţia remarca CU tristeţe...“ „Gândindu-mâ la replica cu scaunele pe ca­re o primi­sem..."; „Dacă aş încerca ca, intru o formă lapidară, sâ rezum cele expu­se..." şi „S-a dovedit de asemenea, că cafeaua neagră intensifică acţiunea dău­nătoare a nicotine!“. Sunt, oare imposibil , de evitat neplă­cutele veciiiâtâţi de cuvinte prezente în pasajele citate ? Nu — după cit­ se poate dovedi. Au­torii lor ar fi putut de pildă, să re­curgă la următoarele soluţii, dacă ar fi fost preocupaţi să le găsească; „...e­­nergie electrică în stare (sau apt­ă) să...”; „...să se facă mult mai mult...“ (deci fără prepoziţia cu. inutilă în a­­ceastă construcţie); „Publicaţia subli­nia cu tristeţe..."; „...la replica pe care o primisem cu privire la scaune“; „Dacă aş face încercarea ca într-o for­mă lapidară...“; „S-a dovedit, de ase­menea, că acţiunea dăunătoare a nico­tinei este intensificată de cafeaua nea­gră". Credem că ideile exprimate în cita-tel® pe care am încercat să le refacem nu au câştigat nimic din faptul că enun­ţurile respective au fost silite de au­torii lor sa prezinte discordanţele sem­nalate. • Deşi nu au acelaşi efect auditiv, destule alte asocieri de cuvinte trebuie evitate. istă un exemplu: „Cultura populară romăneascâ, reprezentată mai ales prin jocuri, va fi prezentă totuşi tot tim­pul, atit la curţile domnitorilor cit şi ale...“ In pasajul ce urmează avem de-a face cu repetarea abuzivă a celeilalte dentare (d): „Cultura universală şi cul­tura franceză, frumuseţile Franţei sunt prezentate în numeroase enciclopedii de diferite proporţii..." În astfel de contexte nu este, fireşte, vorba de ceea­ ce se cheamă — cu o formulă din terminologia folosită in tratatele de poetică — armonie imita­tivă potrivit căreia prin reluarea unui sunet, de pildă a ca In acest vers c­in­­tr-o poezie de Macedonski: „Pe bolta clară , barca molatecă plutea“, se ob­ţine­ un anume efect muzical. Uneori, însuşi procedeul armoniei i­­mitative nu-şi atinge scopul, ca in ca­zul unui alt vers aparţinînd aceluiaşi poet: „Un an, dind d-ani leag­an, d-ţi, d-an vani“ — vers prin care autorul a voit — după propria-i mărturisire — sâ imite sunetele clopotului, dar care produce un efect rebarbativ. Desigur, exprimări de genul celor amintite nu se află sub opreliştea sta­bilită de vreun for academic. Aceasta nu înseamnă, bineînţeles câ ele pot hălădui în voie. „Eu sunt de părere — zice Vasile Alecsandri intr-una din scrisorile sale adresate lui Iacob Ne­­gruzzi — sâ respectăm, armonia limbii să ne conducem de notele ei melodioase și să ne ferim de tot se ar produce cacofonii in concertul ei.“ N. Mihăescu el­leste Aparatură modernă pentru şcoli Anul acesta, întreprinderea de material didactic a realizat o seamă de noi dispozitive şi aparate care vor fi puse la dispoziţia şcolilor de cultură generală şi liceelor de spe­cialitate. De pildă, pentru studiul fizicii au şi fost livrate­­ maşina centrifugă cu accesorii, cutia cu re­zistenţe, radiometre, seturi de plan­şe electrice, truse de emisie-recep­­ţie. Lecţiilor de matematică le sunt destinate trusele complete pentru şcolile, speciale, figuri magnetice pentru numere şi altele. De aseme­nea, laboratoarele de ştiinţele na­turii îşi vor mări zestrea cu dife­rite secţiuni în rădăcină, tulpină, frunză şi pistil, bobul de gru în­colţit etc. -- ------------------­ Inconsecvenţa regizorului Consulul britanic la Florenţa, Dun­­combe, căruia i-a murit soţia, trebuie să-i destâinuie fiului său, Andrea, ade­vărul brutal. Băieţaşul de 10—12 ani, pe chipul căruia ghiceşti tulburarea şi teama, intră trist în biroul tatălui său. în faţa obiectivului sânt consulul, nu şi... un al treilea personaj care, deşi ne­însufleţit, va juca totuşi un rol princi­pal în scena care va urma , un pupitru mobil. Pe ocolite, preocupat să-şi gă­sească frazele potrivite, consulul începe să vorbească în timp ce fiul, care pre­simte deja cuvîntul fatal, îşi cenzu­rează emoţia lovind uşor în pupitru. Gestul fiului îl irită pe tată, fiindcâ-i pare că nici în acest moment tragic nu se poate concentra, şi cu un gest dis­cret dar autoritar îndepărtează pupitrul. Discursul continuă, dar în subtext s-a ivit deja un dialog subtil al gesturilor , fiul, din ce in ce mai emoţionat, îşi re­vendică involuntar pupitrul în vreme debutează este, pe această linie, demnă de memorat, tocmai prin modalitatea indirectă de sugerare pe care o prac­tică. Luigi Comencini, autorul Neînţe­­sului este, însă, după cum se ştie, un autor inegal. El face nu numai opere ambiţioase precum Cu toţii acasă şi Fata lui Bube, ci şi produse superficiale, bine vandabile şi frivole ca Soţii în oraş şi Neveste periculoase. De astă dată, „dubla personalitate“ a realizatorului se manifestă în cadrul aceluiaşi film. Pentru că după ce, în prima jumătate,­­ regizorul pune cu multă discreţie pre­misele dramei, în ultima, el lasă sâ-i alunece intriga în facil — şi în dramă, ceea ce este facil se numeşte melodra­mă, aşa cum în comedie este bufonada. Aşadar, filmul, în care se manifestase pînă atunci o observaţie psihologică fină,­ neutră, şi tocmai prin aceasta emoţio­nantă, începe să manifeste ostentaţia stoarcerii lacrimilor. Intervin cu insis­tenţă furtuni şi tunete rău prevesti­toare, accidente şi lecturi de compu­neri şcolare cusute cu aţă albă, în timp ce tăcerea Sălii este tulburată de corul suspinelor publicului. Dacă o dra­mă s-ar judeca după cantitatea de cen­timetri cubi de precipitaţii lacrimale provocate, atunci fireşte. Neînţelesul ar fi în afara oricărei critici. După părerea noastră, însă, criteriul de judecată tre­buie să fie un capacitatea-i lacrimogena, ci forţa adevărului pe care îl scoate la­­ iveală. Or, în clipa în care şi-a părăsit vocaţia dezvăluirii pentru aceea de a plăcea şi a înduioşa, filmul acesta, care debutase remarcabil, a eşuat în medio­critate. Este un film bine intenţionat şi util în măsura în care ne aminteşte încă­­ o dată de datoria de a înţelege univer­sul celor miei, dar tocmai prin „scenele tari» cu care, din spirit comercial, a fost dotat, nu ne mai ridică în domeniile de lumină ale artei adevărate. T. Caranfil Cadru din film O producţie italiană de Luigi Coman­­eini, după romanul lui Florence Montgomery, în rolurile principale : Anthony Quayle (Duncombe), John Sharp (Will), Stefan Colagrande (An­drea) etc. ■ o ■ «s ■ r, ■ a a s* ü a a ce­tatii i-1 ia mereu. Şi in clipa în care fraza finală explodează cu cruzime : „Mama a murit .“ — Andrea răspunde şi el CU violenţă egală : „ştiam!“, rostit cu atlta disperare şi durere că simte nevoia să­-şi sublinieze cuvîntul printr-o lovitură violentă dată pupitrului. „As­­tî supâră-te !“ — îl apostrofează atunci tatăl care n-a înţeles lucrul principal, că pupitrul îi era necesar fiului pentru a-şi disimula, bârbăteşte, durerea. . . Am citat această scenă de început a filmului Neînţelesul nu numai pentru că este magistral condusă, dar şi pentru ea a comprimat în ea întreg conflictul a cărui dezvoltare abia va urma. Este vorba aici despre dialogul dureros din­tre un copil sensibil şi un părinte bine intenţionat, dar fără pătrundere, despre un duel cotidian dintre o sim­ţire denicăgă şi o judecată rece, despre o dramă frecventă in relaţiile dinre părinţii care şi-au uitat propria copilărie şi cei care nu vor să renunțe la bucu- I ria de a o trăi. Scena cu care filmul d­o emo PREMIERE NEÎNȚELESUL - Patria (11.8625) - 9, 11,30, 14, 16.30, 16, 21,15 . Sala Palatu­lui (15.73.72) — 18.30. FRATELE DOCTORULUI HOMER -Sală Cinemateca (13.83.72) — 11­, 12, 12, 16.30, 18.45, 21. PRINTESA — Central (14.12.24) — 8.30, 11. 13-30 16. 18.30, 21. INFRINGEREA LUI ALEXANDRU CEL MARE — capitol (16.29.17) — 9. 11.15, 13.30, 15.45, 18, 20.30. TOM JONES — Grlviţa (17.08,58) — », 11,45, 14.30, 17.30, 20.30. PRIETENELE — Grădina Expoziţia (18.10.BR) — 19.30. SOARE şi UMBRA — Republica (11.03.72) — 21. AVENTURIERII — cinemascop — Lu­mina (18 23.35) — 9.30 — 16 In conti­nuare. 18.30. 20.45. TARZAN, OMUL MAIMUȚA — EXCel­­sior (13.10.88) - 9.15, 11.30, 13.45, 16 18.30, 20.45 . Aurora (35 04.66) — 8.30, 10.45, 13. 15.30 18. 20.30 , grădină — 20 ; Arta (21.31.86) — 9. 11, 13.15, 15.30, 18. 20.30, grădină — 19.30. FANTEZIȘTII — Union (13.49.04) — 15 30. 18 20.30. BALUL DE SIMBATA SEARA — Bu­­zeşti (15.62.79) - 15.30. 18, grădină — 20. REBUS MIRACULOS — Dacia (16.26.10) — 8.15 — 21 în continuare. GIOCONDA FARA SURIS — Unirea (17.10 21) — 15.30. 18, grădină — 20. ŞAPTE OAMENI DE AUR — Drumul Sării (31.28.13) — 15. 17.30 20 . Mioriţa (14.27.14) — 9. 11.15, 13.30, 15.30, 18. 20.30. ROATA VIEŢII — cinemascop — Glo­ria (22.44.01) — 9. 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30. HATARI — Flamura (23.07.40) — », 12.15, 15.45, 19.45. CIMARRON — Grădina Vitag (11.08.82) — 19.30. __ VARIATIUNI PE O TEMA VECHE — AURITUL — LUMEA EXTRAORDINARA A MISCARII­­ LOR BUCANEROS - FRUMOASA DIN PĂDUREA adormi­ta — Timpuri NOI (15.61.10) —1 9 — 21 In continuare TREI copii „MINUNE- - cinemascop _ Melodia (12.07.88) - 8.45 11, 13.30 16, 18.30, 20.45 ; Modern (23.71.01) — 9.30. 11.45, 14 18.15 18.30 20.15 ; Arenele Libertății (23.71.01) — 19.30. WINNETOU (seria UD “ .i111®“?50?? — Luceafărul (15.87.67) — 8.30, 10.45, 13, 15 45, 18,15, 20.45 ! Festival (15.63 84) -8 45 .11-15, 13,30, 16, 18.80, 21, grădină — 20 ; faradina Doina (16.35.38) — 13 , Sta­dionul Dinamo (H.03.72) — 19.30. CORABIA „PASAREA ALBASTRA« — cinemascop — Doina (16.35.38) — 11*30, 13.45, 16, 18.30. 21. un DOLAR GAURIT — Înfrățirea In­tre popoare (17.31 64) — 10, 15.30, 17.05. 20 . Cotroceni (13.62.56) — 15.30, 18. 20.30. TAFFU SI VINATORUL — Bucegi (17.05.47) - 9. 11.15, 13.30. 16, 18.15, 20.30, grădină — 20. VIVA maria — cinemascop — Giu­­tești (17 65.40) — 10. 15.30, 18. 20.30 . Flo­­reasc­a (33.29.71) — 9. 11.15, 13.30, 18. 18.15. 20 30 . Moşilor (12.52.93) — 15.30, 18. 20.30, grădină­­ 19.30. INTILNIRE IN MUNTI — cinemascop — Volga (11­01.26) — 10—16 In continuare, 18.15, 20.30. DUELUL LUNG — cinemascop — Popular (35.15.17) — 15.30, 18. 20.30 . Pro­­gresul-parc (23.94.10) — 19.30. PREMIERE STRICT SECRETE — To­mis (21 49.46) — 9 — 15.45 în continuare. 18.15, 20.80. DOSARUL xn - Vitan (21.39.12) -15.30, 18. 20 30. STUDIU despre femei — progresul (2314.10) - 15.30, 18. 20.15. valetul de pica — Ferentari (23.17.50) — 15 30, 18. 20.30. CINE CĂLĂREŞTE UN TIGRU — Crin­­ga si (17.38.81) — 15.30, 18. 20.15. VICONTELE PLĂTEŞTE POLIŢA — cinemascop — Rahova (23.01.00) — 11.30, 18, grădină — 20. PIRAMIDA ZEULUI SOARE — Cine­mascop — Lira (31.71.71) — 15.30, 19, grădină — 20. MINUNATA ANGELICA — Grădina Tomis (21.49.46) — 19. VIN CICLISTII - Republica Gl.03.721 — 9.30, 11.45, 14, 16.30, 18.45; Victoria (16.28.79) — 9, 11.15, 13.45, 16.15, 18.30, 20.45 ; Feroviar (10.22,73) — 9.15—19.30 In continuare, 18. 20.30. FALSA LIBA DE AUR — Viitorul (11.48.03) — 15.30, 18. 20.20. O FATA CIUDATA — Flacăra (21.33.40) — 13.30, 10. 20 30. ZILE DE VARA - Pacea (31.32.62) -16. 18. 20. ÎNCERCUIREA — Cosmos (35.19.15) — 15.30. 18. 20.15. I­A„ FOTBAL: Rapid Bucu- IO,C1 reşti — C.F.R. Beograd (Cupa oraşelor tîrguri). 18.15 TELECRONICA ECONO­MICA. Transporturile uzinale — atribut al producţiei moderne. 18.35 Curs de limba germană (reluarea lecţiei a 9-a), club XX — emisiune pentru tineret. Trans­­de la Uzinele „1 Mai“ TELEJURNALUL DE 19.05 misiune Ploieşti. 19.30 SEARA. 19.50 Buletin meteorologic. Pu­blicitate. 20.00 Solişti de muzică populară. Maria Crăciun, Pop Simion, Vic­toria Darvai, Justina Băluţeanu, 3fl ^01 descoperiri arheo­­*vV,',w logice la Constanţa. 2100 avanpremiera. «ti 1 p* TELECINEMATECA : ZI, ID MEDALION HUMP­HREY BOGART. Prezintă Alice Mănoiu. 22.15 Divertisment muzical. 22.30 TELEJURNALUL DE NOAPT­E. 22.50 închiderea emisiunii. UN MOTOR CARE ACŢIONEAZĂ ASEMENEA MUŞCHILOR OMULUI DIN ENERGIE CHIMICĂ - DIRECT LUCRU MECANIC cai Pentru a produce un lucru mecanic, pentru a realiza mişcarea se porneşte de la un izvor de energie. Dar omul nu a reuşit să realizeze miş­carea pornind direct de la o formă de energie. A fost nevoie întotdeauna de o fază sau de mai multe faze intermediare pentru ca energia iniţială să fie transformată în lucru mecanic. Iată de ce un vechi vis al omului a fost des­coperirea unui tr­otoi care să acţioneze asemenea muşchilor realizînd astfel direct din energie chi­­mică, făr­ă intermediari, lucru mecanic, mişcare. Intr-adevăr, în muşchi reacţia chimică ce are loc determină direct forţa care pune in mişcare mem­brele. Profesorul A. Katehalsky şi alţi colaboratori şi săi au fâcut incep­ind de cîţiva ani nenumărate studii şi observaţii asupra muşchilor Ei au consta­tat că în prezenţa anumitor agenţi chimici mole­culele se contractă şi, o dată cu eliminarea suc­cesivă a elementelor componente, îşi reiau dimen­siunea normală. Obiectivul cercetărilor profesorului Katehalsky era de a recrea în laborator acest, proces natural. In acest scop, el a folosit colagenul, o fibră sinte-ŞTIINŢĂ­tică utilizată în medicină. Colagenul reacţionează într-o baie cu soluţie de clorură de sodiu (sare de bucătărie) contractîndu-se brusc ; trecut apoi în apă, îşi reia forma normală. Modelul demonstrativ al experienţei este cons­tituit din două bazine (unul superior cu apă şi că­­lălăit inferior cu soluţie de clorură de sodiu), scripeţi şi curele, de transmisie .Curelele se în­tind Şi apoi scripeţii încep să se învîrtească. In citeva secunde motorul merge cu ISO rotaţii pe minut. Un miracol vechi ca natura însăşi care se repetă în laborator, creat de către om. Procesul chimic care se produce în muşchi în timpul transformării energiei nu este pe deplin lămurit. Aparatul descris nu este de fapt un muşchi, ci este un model fizic pentru a demons­tra principiul de transformare a energiei care are loc în muşchi. Profesorul Katehalsky precizează, într-un re­cent articol publicat în revista „L’Europee", că moleculele fibrei folosite de el sunt aranjate în grupe triplice şi se contractă într-o soluţie de sare. Când sarea e eliminată, moleculele se împrăș­tie violent. Contractîndu-se, moleculele se re- J duc la circa jumătate din mărimea lor și pot sâ tragă o greutate de circa 15 000 ori superioară lor. Pentru a ridica un om de la pămînt ar trebui I numai cîteva grame din această fibră . In acest tip de aparat demonstrativ se trans­formă 5 la sută din energia chimică în lucru mecanic. In corpul omenesc se transformă circa 25 la sută. Un bun atlet pare ştie cum să-şi dozeze propriile forţe obţine o transformare poate chiar de 30 la, sută din energia chimică folosită, în ma­şina descrisă mai sus procentul este mai mic, căci modelul nu e încă perfecţionat. Un asemenea mo­tor chimico-mecanic ar putea sa funcţionez© în foarte multe locuri, s-ar putea face cu­ această materie pulsantă mîini artificiale sau orice alt DP de organ sintetic. Aparatul ar avea aplicaţii şi în tehnologia spa­ţială, pentru construirea unor mîini auxiliare, ade­văraţi roboţi în serviciul omului, uşori şi efi­cienţi, ideali într-o cabină spaţială unde problema greutăţii e de maximă importanţă. teatru boema PALACE (Ovid Teodorescu, Margareta Pîslaru, Fărâmiţă Lambru, Marina Voica, R. Zoiia de la Teatrul „Ţăndărică“) — Teatrul satiric-muzical „C. Tănase“, la Grădina Boema, ora 20. COMICI VESTIŢI AI REVISTEI : N. STROE (N. Stroe, Didi Ionescu, Jean Păunescu, formaţia feminină VENUS 1, solista de muzică uşoară LAURA (Fran­ţa) — Teatrul satiric-muzical „C. Tă­­nase“, sala Savoy, tel. 15.56.78, ora 19.30. LA VILA CU CLOPOŢEI — specta­col de sunet şi lumină (Mariana Mihuţ, Silviu Stănculescu, R. Zolia) la Muzeul Dr. Minovici (lingă fîntîna „Mioriţa“), ora 18.30, 20.15. Înaintea deschiderii anului şcolar (Urmare din pag. I-a) tovarăşa Ecaterina Cristescu — direc­toarea — ne vorbeşte in termeni elo­­gioşi. La ora cînd apar aceste rînduri în şcoală totul este pregătit L-am în­­trlnit în viitoarea bibliotecă pe şeful echipei de tîmplari, tovarăşul Gheor­ghe Pumnea zorind la montarea raf­turilor, iar pe lăcătuşul Grigore Cri­­şan fixînd ultimele cuiere într-o sală de clasă. La rîndul său întreprinde­rea de drumuri şi poduri a terminat pavajele exteriore. O şcoală nouă, lu­minoasă, străluceşte în razele soare­lui alături de viitorul nou local al A­­cademiei de studii economice. ...şi prin cîteva modernizate Cea mai veche şcoală din cartierul Militari — 103 ani — este Şcoala ge­nerală nr. 156. Ea a căpătat o nouă înfăţişare. Lucrările au fost ample. Cele 21 săli, situate în cele 3 corpuri de clă­diri, au fost dotate cu încălzire centra­lă, mobilier corespunzător, în şcoală s-au construit grupuri sanitare, s-au executat lucrări privind instalaţiile de apă, canalizarea, s-a schimbat instala­ţia electrică şi cea telefonică. Cu alte cuvinte, şcoală nouă în casă veche. Lucrări de o asemenea amploare — ne spune tov, inginer Ioan Cristea — au ridicat probleme numeroase pe care ne-am străduit să le rezolvăm cit mai bine. împreună cu conducerea şcolii, am executat şi unele amenajări care fuseseră scăpate din vedere la întoc­mirea proiectului. Acum retuşăm in­terioarele şi suntem­ siguri că ele vor fi gata înainte de începerea cursurilor. La exterioare, mai avem însă de lu­cru. Sperăm totuşi că in scurtă vreme şcoala va căpăta înfăţişarea nouă pe care o dorim în concordanţă cu arhi­tectura acestui modern cartier. Impunătoarea clădire a liceului nr. 15 mai poartă încă Îmbrăcămintea schelelor. Se lucrează la faţadă şi la amenajarea curţii interioare. Directoa­rea liceului — tovarăşa Ilinca Tină­­sescu — apreciază eforturile între­prinderii B.C.R.B. , pentru ca inte­rioarele să fie disponibile încă de la începerea cursurilor serale. Străda­niile constructorilor şi file personalu­lui liceului au fost încununate de suc­ces. Faptul că acum se mai lucrează la exterioare îşi are cauze obiective, menţionate de către directorul între­prinderii Î.C.R.B. 9, tovarăşul Cornel Kiovaru. Era bine însă ca aspectul plăcut al interioarelor să nu a avut de suferit de pe urma micilor negli­jenţe ale unor constructori care, la montarea schelelor, au spart cîteva geamuri, ploaia pătrunzînd în interior şi deteriorînd cîţiva pereţi. In curînd, şcolile Îşi vor deschide din nou porţile ! Aceste luni de vacan­ţă pentru, elevi au însemnat luni de muncă susţinută, pentru constructori, care au dorit să-şi aducă şi ei contri­buţia ca anul şcolar 1968—1969 să în­ceapă şi să se desfăşoare in condiţiuni optime. Liceul n­r. 15 îşi schimbă înfăţişarea

Next