Informatia Bucureştiului, septembrie 1968 (Anul 16, nr. 4679-4703)
1968-09-16 / nr. 4691
Cea g I I II II I i g is! 11 II B I 1 i11 11III 11 I1 IiIg sI IIşteptat cu mult Interes, şi nu numai atît, serialul englez „Forsyte Saga“ ne-a prilejuit întîlnirea cu un alt fel de gen de film compus din episoade. Şi acum, pe viitor, aşteptarea pasionată de la o săptămină la alta, va fi generată nu de „suspensul“ unor situaţii de o mare încordare poliţistă, ci de satisfacţia artistică oferită de o echipă actoricească excelentă. Sunt convins că şi alţi telespectatori au avut aceeaşi senzaţie, redescoperind aproape cu uimire, in personajele filmului eroii aşa cum şi i-au imaginat parcurgind paginile celebrului roman al lui John Galsworthy. Rareori poţi intîlni o întrepătrundere mai perfectă, o asimilare mai deplină intre creaţia epică şi transpunerea, desenul cinematografie. In primul serial, eroii epocii victoriene au redat cu forţă convingătoare mesajul adînc uman al romanului. Participarea lui Keneth More, Eric Porter, David Giles şi a altor alţii a asigurat calitatea realizării. Şi nu ştiu cum s-a făcut că in aceeaşi seară „Campionii”, parcă simţind prezenţa, in acelaşi program, a unui film valoros, au jucat mai bine ca niciodată. De astă dată, frumoşii şi stranii eroi au abordat compoziţii şi s-au descurcat mai mult decit onorabil. Am vizitat noul Telecentru şi am avut sentimentul că aici se vor putea realiza acele atît de mult dorite seriale de noi toţi, inspirate din marile opere ale literaturii române, din valorile nepieritoare ale creaţiei noastre. Aşteptăm, cu mult interes, rezultatul unui concurs pe teme ale unor eventuale seriale originale; sîntem convinşi că rezultatele vor fi demne de luat în seamă. Dar nu ne putem opri de a nu gîndi la utila realizare a unor filme pe episoade ce ar porni de la opera unui Sadoveanu, Rebreanu, Camil Petrescu, George Călinescu etc. Actul cultural a fost prezent şi în spectacolul aşteptat cu interes, realizat pe baza piesei lui Horia Lovinescu „Moartea unui artist”. Cu o reală satisfacţie am asistat la rezultatul unei foarte organice împliniri între elementele teatrului propriu-zis şi cele ale cinematografului. Horia Popescu, posedind experienţa ambelor arte, a reuşit o sinteză de excelentă calitate artistică, un spectacol unitar şi pasionant de televiziune. Acţiunea piesei lui Horia Lovinescu a fost proiectată in afara interioarelor, regizorul folosind cu ingeniozitate cadrul învăluitor ca atmosferă al unei grădini, in jurul căruia personajele și-au consumat destinele. Valoarea textului, mesajul său uman, poetic, filozofic au fost servite, astfel, de către directorul de scenă, cu o mare fineţe şi putere de sugestie. O echipă actoricească omogenă, abordînd specificul unui teatru nu filmat, ci adaptat platoului, a dat viaţă acestui spectacol cu totul remarcabil : Eugenia Popovici, Tanţi Cocea, Ilinca Tomoroveanu, Eugenia Rădulescu, Toma Dumitriu, Florin Piersic, Gh. Cozemei, Marcel Enescu. In aceste condiţii, sîntem convinşi că datorită calităţii unor realizări culturale, ele vor deveni la fel de pasionante, pentru public, măcar cu şl.. fotbalul. A. P. I I I I I S . I I 11 III g 1 . I P i NIs NIB 17.30 Pentru noi, femeile 18.00 Actualitatea Industrială. 18.30 Curs de limba franceză (continuarea ciclului 1). 19.00 pentru tineretul şcolar. 19.30 Telejurnalul de seară. 19.50 Buletinul meteorologic. Publicitate. 20.00 Studioul de poezie. 20.10 Trepte spre viitor. „Apă vie“. 20.25 Ce-aţi dori să revedeţi 7 Reintîlnire cu Jennifer. 20.45 Tele-universiate. Istoria civilizaţiilor, civilizaţia greacă (IV). 21.20 Seară de teatru. „...ESCU“ de Tudor Muşatescu. 23.00 Telejurnalul de noapte. 23.10 Închiderea emisiunii. I I I I s I g I 1 ÎNTÎIUL GONG Pe nesimţite, cam nebăgat în seamă, un nou an teatral a început : 1968-69. După un vechi şi bun obicei, sîmbătă seara, adică la jumătatea lui septembrie, pe scena Naţionalului bucureştean a bătut întîiul gong. Altădată, ce-i drept, suna mai solemn. Se auzea parcă mai tare. Marca un eveniment. Vestea ceva nou chiar de la prima ridicare de cortină. Magia teatrului plutea peste cetate. Oamenii ştiau că la începutul toamnei, din împărăţia de cîlţi, pinză şi mucava, renaşte iar lumea fantastică, miraculoasă, fascinantă a scenei. Ceva din aşteptarea asta emoţionantă s-a pierdut. Şi din solemnitate. Poate pentru că s-a pierdut ceva din noutate, din surpriză, din autoritatea repertoriului. Stagiunea s-a deschis parcă fără să înceapă. Aşa cum cea trecută s-a închis, fără să sfîrşească. Premiere, împinse spre miezul verii, s-au alinat. Toamna le-a găsit tot în pregătire. Lumea s-a obişnuit cu titlurile:de piesa asta parcă a fost vorba şi în stagiunea trecută!" Şi impresia de „ceva văzut“ se creează. S-au încălecat parcă şi anotimpurile : din sălile stagiunii de iarnă, multe spectacole au trecut în grădini şi parcuri. Stagiunea a devenit „estivală". Acum, se întorc, aerisite, acasă. Aşadar, deocamdată reluăm „marile succese ale stagiunii trecute". Tot e bine că avem ce relua ! Şi, totuşi, dincolo de ce se vede, gongul de sîmbătă seara n-a sunat chiar în gol. Peste tot, în foaiere, pe scene, se repetă. Premierele vor începe să se succeadă; ca de obicei, în ultimii ani, vom avea, probabil, la un moment dat, chiar două pe săptămină. Dar, întrebarea e: ce vom avea ? Cunosc cîteva titluri din cele mai promiţătoare, a căror punere in scenă şi interpretare sunt asigurate. Texte de prestigiu, garanţii de succes. Dar pe ansamblu ? N-a trecut prea multă vreme de cînd observam tot în aceste coloane o mare inegalitate calitativă a spectacolelor. S-a discutat mult şi TRAIAN ŞELMARU în presă şi în nenumărate şedinţe, despre cauzele acestei inegalităţi, despre problema publicului, despre o mai bună organizare a vieţii teatrale, despre o mai judicioasă folosire a forţelor noastre artistice, toate cu scopul final de a spori eficienţa ideologică şi estetică a scenei. După cite ştiu, mare lucru nu s-a schimbat. Deşi viaţa ne pune tuturor responsabilităţi sporite. De la conceperea repertoriului pînă la finisarea spectacolelor. In ceasul de faţă, mai mult ca oricînd, scena are de jucat un rol din cele mai însemnate în viaţa socială. Pentru aceasta e nevoie, în primul rînd, de o mult mai mare apropiere de preocupările actuale ale oamenilor, de un efort de a fi la înălţimea împrejurărilor, punind un accent deosebit pe dramaturgia naţională, începînd cu tezaurul nostru clasic şi aducînd la rampă cît mai multe piese noi, originale. Asta presupune o legătură mai strînsă a teatrelor cu autorii noştri dramatici, o conlucrare asiduă pentru a îmbogăţi repertoriul cu opere de profunzime, capabile să răspundă problemelor contemporane. O serie de lucrări există. Unele se află înscrise în repertorii. Ar trebui să li se dea prioritate. Ar trebui înscrise şi altele, cunoscute deocamdată doar din lectură. Cît priveşte repertoriul universal, n-ar strica dacă s-ar revizui unele proiecte mai vechi în care se manifestă, obsesii parcă, o anumită unilateralitate. După unii, s-ar părea că în literatura dramatică a lumii, nota dominantă o dau lucrările ce au la bază filozofia absurdului, a scepticismului. Deşi valoarea literară a unor asemenea piese e incontestabilă, realitatea nu e chiar asta. Se accentuează — numeroase dezbateri internaţionale o dovedesc — tendinţa unei filozofii a încrederii in viaţă. Asupra pasivităţii şi neputinţei, capătă preponderenţă glasul nădejdii, al umanismului militant, al raţiunii şi demnităţii. Acest glas trebuie să răsune puternic şi pe scenele noastre. Însăşi concepţia noastră filozofică impune o selecţie mai atentă. mm Li rampa De la debutul din 1928 cu „Panţarola", spectatorii au aplaudat ,,Sosesc diseară“, „Titanic Vals", „Visul unei nopţi de iarnă“, multe alte comedii şi nenumărate adaptări şi localizări care fac parte din creaţia lui Tudor Muşatescu. Astăzi, aniversându-şi 65 de ani de viaţă, viaţă închinată teatrului, Tudor Muşatescu poate prezenta un bilanţ impresionant: 367 de piese dintre care 113 originale. Şi la mijlocul celui de-al şaptelea deceniu îl caracterizează aceeaşi vervă umoristică, acelaşi spirit viu, îl întîlnim săptămînal în reviste, îl vom întîlni în piesele la care lucrează, ca şi în volumele de comediei memorii ce vor vedea lumina tiparului. Anul acesta am avut prilejul să ne reîntîlnim cu eroii comediilor sale : la Teatrul Giuleşti cu cei din „Visul unei nopţi de iarnă“, pe micul ecran cu cei din „... eseu“ , jucînd-o pentru prima dată, Radioteleviziunea a organizat un spectacol cu „Geamandura“ (comedie publicată recent şi de revista „Teatrul") la Constanţa, transmis în direct şi la posturile de radio. La şase decenii şi jumătate, lui Tudor Muşatescu i se consacră astăzi, la ora 19.30, o seară omagială, pe care o va găzdui Casa de cultură a sectorului 2 (din atr. M. Eminescu nr. 89). Au ţinut să fie prezenţi o serie de cunoscuţi actori din diverse generaţii, unii care au contribuit la primele succese ale dramaturgului: Eugenia Zaharia, George Calboreanu, Ştefan Ciobotăraşu, Al. Giugariu, Mircea Cioloban, Ştefan Bănicăi, Mariana Mihuţ, Coca Andronescu, Mitzura Arghezi, Ilinca Tomoroveanu, Mihai Fotino, Ludovic Antal. Printre cei care-i vor ura la mulţi ani se numără dramaturgii Mircea Ştefănescu şi Alecu Popovici, criticul George Sbârcea, publiciştii George Şoimu Plăvălescu şi George Corbu. E. C. CENTENARUL FILARMONICII Ultimele manifestări ale stagiunii festive d După două concerte simfonice şi şi unul de muzică corală, micro-stagiunea prilejuită de aniversarea centenarului Filarmonicii „George Enescu“ a programat o seară de muzică de cameră, domeniu în care instituţia sărbătorită depune în mod curent o activitate rodnică. In cadrul concertului s-a produs, pentru început, cvartetul de coarde „Philharmonia“, formaţie alcătuită din patru elemente de valoare ale orchestrei simfonice (George Nicolescu — vioara I, Theodor Tincu — vioara a II-a, Alexandru Todirescu — violă, Ştefan Metz — violoncel), care cultivă de cîţiva ani, cu o abnegaţie demnă de toată lauda, acest gen, — poate cel mai dificil şi mai pretenţios din întreaga creaţie camerală. Un deosebit interes a stîrnit lucrarea de deschidere a concertului, Cvartetul nr. 2, op. 52 de Mihail Jora, prezentată in primă audiţie publică, după o prealabilă înregistrare la Radio. Compus în 1966, la patruzeci de ani după Cvartetul nr. 1, acest nou opus vădeşte odată în plus preocuparea maestrului pentru neîncetata evoluţie a scrisului său muzical. Păstrînd din trăsăturile caracteristice ale stilului său mai ales claritatea structurării formale şi desfăşurarea plină de neprevăzut a liniilor melodice şi a pulsaţiilor ritmice, Mihail Jora realizează în Cvartetul nr. 2 , prezentat de formaţia „Philharmonia“ cu o subtilă înţelegere a intenţiilor compozitorului — un travaliu contrapunctic şi armonic de înaltă măiestrie, bazat pe o libertate tonală accentuată în raport cu creaţiile sale anterioare. După o execuţie precis pusă la punct, dar perfectibilă sub aspectul redării conţinutului filozofic şi afectiv, a dificilului Cvartet nr. 15 în la minor op. 192 de Beethoven, partea a doua a concertului a adus pe scena sălii mici a Palatului orchestra de cameră a Filarmonicii sub conducerea dirijorului Paul Popescu. Dintre lucrările înscrise în program, au plăcut prin eleganţa frazării, dinamismul execuţiei şi fineţea nuanţelor Concertul de vioară în la minor de Vivaldi (cu participarea solistică de frumoasă ţinută, atît ca stil, cît şi ca tehnică, a lui Mihai Constantinescu) şi mai ales Simfonia în la major K.V.134 de Mozart, o creaţie fermecătoare (scrisă la 16 ani !), prezentată pentru prima oară in concertele noastre.ltima manifestare a ciclului oferit în cursul săptămînii trecute ne-a readus la Ateneu, pentru a asculta Simfonia a IX-a de Beethoven, lucrare interpretată prin tradiţie în ocazii festive. Apelul la înfrăţirea milioanelor de fiinţe omeneşti, aşa cum răsună prin versurile lui Schiller în finalul simfoniei, constituie o sugestivă concluzie a unei serii de concerte destinate să marcheze împlinirea unui veac de existenţă a unei instituţii, care şi-a asumat nobila misiune de a răspîndi cultura muzicală In cercuri din ce în ce mai largi ale publicului nostru. Sîntem cu atît mai bucuroşi de a putea consemna că, dincolo de semnificaţia expresă a textului schillerian, mesajul muzicii lul Beethoven a fost transmis printr-o execuţie excelentă, pentru care merită sincere felicitări întregul colectiv instrumental sărbătorit, corul Filarmonicii împreună cu conducătorul său D. D. Botez, cvartetul vocal în frunte cu eminenta cîntăreaţă Emilia Petrescu şi — în cele din urmă, dar nu ultimul ca importanţă — dirijorul Mihai Brediceanu, care a îndrumat cu mină sigură amplul ansamblu în spiritul celor mai bune tradiţii beethoveniene. Să adresăm, aşadar, Filarmonicii centenare, la încheierea stagiunii festive, un călduros „La mulţi ani !“, pe care ne îngăduim să-l completăm cu urarea specifică „La cît mai multe manifestări de înaltă ţinută, pe măsura prestigiului celei mai vechi instituţii de concerte din ţara noastră !" E. Elian u Sâmbătă s-a Întors din Franţa ansamblul folcloric „Balada“ al Casei de cultură a sectorului 7, unde a întreprins un turneu de 35 de zile. Cu acest prilej, a participat şi la Festivalul internaţional de folclor de la Dijon, unde a primit „Colierul de aur“. De asemenea, a repurtat un răsunător succes și la Festivalul din Montréjeau. In fotografie : membrii ansamblului, încărcați de lauri... • Triplă expoziţie de sculptură Astăzi după-amiază, la ora 19, are loc un triplu vernisaj de sculptură : Alexandru Călinescu-Arghira, Grigore Mihnea şi.. Vtadu .Aftenie. Artiştii expun în sala din bd. Magheru 20 un număr de 15 compoziţii în piatră şi metal. Intre 18 şi 25 septembrie se desfăşoară la Varşovia şi Cracovia colocviul internaţional intitulat „Muzeul şi noul public“, organizat de Muzeul naţional din Cracovia cu concursul Comisiei naţionale poloneze pentru UNESCO şi al Comisiei naţionale a I.C.O.M.-ului sub auspiciile UNESCO. Din partea Muzeului de artă al Republicii Socialiste România participă Petre Oprea, şeful secţiei de propagandă, studii şi documentare din Muzeul de artă. SPECTATORULIN...MIJLOCUL ECRANULUI Pe jumătate alungit Intr-un fotoliu care aminteşte, prin comoditatea sa, locaşul cosmonautului, spectatorul priveşte scena. Este, In acest act, mai mult decit o contemplare pasivă. Senzaţia pe care o încearcă este atît de puternică, Incit parcă participă la tot ceea ce se desfăşoară pe ecran. El nu se mai găseşte In faţa imaginii proiectate pe ecran ci, realmente, îi» interiorul el... Cui se datoreşte această senzaţie de real atit de puternică Incit poate provoca firilor mai emotive chiar şi pînă răul de mare sau ameţeala copleşitoare care te cuprinde pe piscurile munţilor ? Realizatorul acestui adevărat miracol al tehnicii cinematografice — Philippe Jaulmes — a pornit, în îndrăzneaţă sa tentativă, de la studiul fiziologic al simţului uman al văzului. Una dintre concluziile de bază pe care le-a tras Jaulmes și colaboratorii săi, după îndelungate căutări, a fost ideea că reconstituirea artificială a fenomenului vizual In cinematografie trebuie să ţină neapărat seama de felul în care se comportă in realitate ochiul. Atunci cînd omul ia contact cu un peisaj, ochiul său îi „fotografiază“ printr-o neîncetata mişcare. Prin activitatea permanentă a muşchilor care mişca globii oculari este, deci, asigurată atlt senzaţia de mişcare, cît şi cea de continuitate a imaginilor. Favorizează însă, un ecran obişnuit, o asemenea mobilitate ochiului care-l priveşte . Răspunsul este negativ. Căci o imagine care se etalează pe o suprafaţă plană — ca cea a ecranului obişnuit — nu oferă ochiului care-o urmăreşte posibilitatea unor „salturi“. O redare fidelă a realităţii ar putea-o oferi un ecran pe care imaginea ar putea fi reprodusă sub diferite incidenţe. Şi Jaulmes a conchis că asemenea însuşiri le-ar putea poseda un cinematograf al cărui ecran ar fi constituit din partea interioară a unei jumătăţi de sferă. însăşi imaginea de real ar fi legată de cea a cîmpului vizual total pe care este In măsură să-l ofere ecranul emisferic. Desigur, necesitatea de a mări cimpul vizual, de a sparge tiparul ecranului clasic, a preocupat de mai multă vreme pe cineaşti. Drept rezultat al acestor frămîntări creatoare, ecranul a fost mărit la proporţii uriaşe, imaginea filmată a fost făcuta să „alerge“ în jurul sălii de proiecţie, au fost create dispozitive speciale permiţînd proiectarea simultană pe un acelaşi ecran a mai multor imagini, care se armonizau între ele cu mai mult sau mai puţin succes. Insă meritul lui Jaulmes şi al colaboratorilor săi constă, între altele, în realizarea ideilor lor novatoare cu ajutorul unui singur film şi al unui unic aparat de proiecţie. Drumul străbătut de „panrama“ — astfel este denumită noua tehnică cinematografică — din sfera ideilor, proiectelor şi experimentelor şi pînă la închegarea reală intr-un adevărat laborator cinematografic nu a fost nici scurt, nici lin. Specialiştii din domeniul opticii au prezis dintru început îndrăzneţului novator imposibilitatea de a proiecta In bune condiţiuni o imagine plană pe o suprafaţa curbă. Practica le-a dezminţit însă pesimismul. Căci inventatorul a pus el însuşi la punct un aparat de filmat — care-i serveşte, în acelaşi timp, şi la proiecţie — cu ajutorul căruia a reuşit să obţină pe peliculă imaginile visate şi să se reproducă apoi pe calota unei sfere. Apare de pe acum clar faptul că arhitectul cineast din Montpellier și echipa sa de la „Atelierele cinematografului total“ pun bazele unei noi orientări in cinematografia modernă. I. Adrian amsag I PARINŢII TERIBILI (Tanţi Cocea, Irina Răchiţeanu, Geo Barton, Adela Mărculescu, George Paul Avram) — Teatrul naţional „I. L. Caragiaie“, sala Studio, tel. 15.15.53, ora 19.30. COMICI VESTITI AI REVISTEI : N. STROE (N. Stroe, Zizi Şerban, Rolanda Carrin, formaţia feminină vocal-instrumentală VENUS şi LAURA (Franţa) — Teatrul satiric-muzical „C. Tănase“, sala Savoy, tel. 15.56.78, ora 19.30. cinema PREMIERE PLANETA MAIMUŢELOR — patria (11.86.25) — 9. 11.30. 14, 16.30, 19. 21.15. SURPRIZELE DRAGOSTEI — Sala Cinemateca (13.92.72) — 9.45, 12. 14.15, 16.30. OPERAȚIUNEA SAN GENNARO — Republica (11.03.72) — 9. 11.30, 14, 16.15, 18.45, 21.15 ; Festival (15.63.84) — 8.30, 11* 13.30. 16, 18.30, 21, grădină — 19.30 ; Stadionul Dinamo (11.03.72) — 19.45. NEÎNȚELESUL - Capitol (16.29.17) - 8. 11.15* 13.30, 16. 18.30, 21. PRINȚESA — Central (14.12.24) — I.S0* 11, 13.30, 16. 18.30, 21. AVENTURIERII — cinemascop — Doina (16.35.38) — 11.30, 13.45 16, 18.30, 21 . Cotroceni (13.62.56) — 15.30. 18, 20.30. CRAIUL ANIMALELOR — Timpuri noi (15.60) — s—21 în continuare. EDDIE CHAPMAN, AGENT SECRET — Unirea (17.10.21) — 15.30, 18, grădină — 20; TARZAN, OMUL MAIMUŢA — GIUleşti (17.55.46) — 10, 15.30, 18, 20.30; Mioriţa (14.27.14) — 9, 11.15, 13.30, 15.45, 18.15, 20.45; ROATA VIEŢII — cinemascop — Floreasca (33.29.71) — 9.30, 12, 15.30, 18, 20.30; Tomis (21.49.46) — 9—15.45 în continuare, 18, 20.15, grădină — 19. REBUS MIRACULOS — Aurora (35.04.66) - 9. 11, 13.15, 15.30, 17.45, 20. HATARI — Flacăra (21.35.40) — 16. 19. CEI ȘAPTE SAMURAI — Vitan (21.39.82) — 15.30, 19. ȘAPTE OAMENI DE AUR — Arta (21.31.86) — 9. 11, 13.15, 15.30, 18, 20.30, grădină — 19.30. WINNETOU — cinemascop — Luceafarul (15.87.67) — 8.30, 10.45, 13, 15.45, 18.15, 20.45 ;Feroviar (16.22.73) — 9, 11.15* 13.30, 16, 18.30, 21 ; Melodia (12.06.88) — 8.45, 11.15, 13.30, 16, 18.30, 20.45 ; Modern (23.71.01) - 9.30 11.45, 14, 18.15 18.30, 20.45 ; Arenele Libertăţii (23.71.01) —* 19.30 ; Grădina Doina (16.35.38) — 19.30. FRATELE DOCTORULUI HOMER — Victoria (16.28.79) — 9, 11.15, 13.45, 18.15, 18.30. 20.45. DUELUL LUNG — cinemascop — Lumina (16.23.35) — 9—18 in continuare, 18.30, 20.45. INIMA NEBUNA. NEBUNA DE LEGAT — Union (13.49.04) — 15.30. 18, 20.30. TREI COPII „MINUNE" — cinemascop — Excelsior (18.10.88) — 9.15. 11.30 13.45, 16. 18.15. 20.30 . Gloria (17.08.58) — 9. 11.15. 13.30, 16. 18.15. 20.30. VALEA — înfrățirea Intre popoare — (17.31.64) — 15.30, 17.45. 20. VIVA MARIA — cinemascop — Dacia (16.26.10) — 8—16.30 ln continuare, 18.43 21 ; Progresul (23.94.10) — 15.30, 18, 20.30Í PREMIERE STRICT SECRETE — Bucegi (17.03.47) — 9.13—13.15 In continuare, 16, 18,15, 20.30, grădină — 19.30. TAFFY ȘI VINATORUL — Lira (31.71.71) — 15.30, 18, grădină — 20. PIRAMIDA ZEULUI SOARE — cinemascop — Volga (1i.91.26) — 10—16 in continuare. 19.15, 20.30 ; Rahova (23 91.00) — 15.30—18 în continuare grădină 20. RĂZBUNAREA HAIDUCILOR — cinemascop — Moșilor (12 52.93) — 15.30. 18* grădină — 19.30. ÎNFRINGEREA LUI ALEXANDRU CEL MARE — Popular (35.15.17) — 15.30, 18, 20.30. INTÎLNIRE IN MUNȚI — cinemascop — Munca (21.50.97) — 16, 18, 20. STUDIU DESPRE FEMEI — Pacea (31.32.52) — 15.30, 18. 20.15. SINDBAD MARINARUL — Crîngași (17.38.81) — 15.30, 18. 20.15. EA VA RIDE — Progresul-parc (23.94.10) — 19.30. MINUNATA ANGELICA — cinemascop — Grădina Aurora (35.04.66) — 19.30. NOAPTEA NUNŢII IN PLOAIE - Ferentari (23.17.50) — 15.30, 18, 20.30. VIN CICLIŞTII — Griviţa (17 08.58) — 9. 11.15, 13.30, 16. 18.15, 20.30 . Flamura (22.07.40) — 9. 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30. PRIN KURDISTANUL SĂLBATIC — cinemascop — Buzeşti (15.62.79) — 15.30, 18, 20.30 . Viitorul (11.48.03) - 15.30. 18, 23.30. K. 17.30 O. — Drumul Sării (31.28.13) - 15. 20. FALSA LIRA DE AUR — Cosmos (35.19.15) — 15.30. 18, 20.15. MINUNILE DOAMNEI VENUS - cinemascop — Grădina Vitan (21.39.82) — 19.30. SĂRBĂTOARE A BOGĂŢIILOR TOAMNEI (Urmare din pag. 1) ziţiei vor funcţiona nenumărate puncte de desfacere a legumelor şi fructelor de unde gospodinele vor putea cumpăra cele necesare pentru iarnă. Prezenţa comerţului la Halele Centrale Obor va fi însă multilaterală. In interiorul halei, vizitatorii vor găsi un sortiment foarte larg de articole alimentare şi nealimentare. La rindul înâu, cooperaţia meşteşugărească va desface obiecte de artizanat, cojocărie ş.a. Asociaţia generală a vânătorilor şi pescarilor sportivi va oferi amatorilor acvarii, ustensilele necesare vînătorii şi pescuitului, precum şi... o expoziţie de trofee. Compartimente special amenajate vor expune flori, precum şi seminţe de legume, zarzavaturi etc. Pe platoul din jurul halei, Trustul alimentaţiei publice locale Bucureşti şi unele cooperative agricole de producţie vor amenaja cîteva mustării, împreună cu licoarea dulce a strugurilor se vor servi pastramă de oaie cu mămăliguţă, mititei, fripturi şi altele. Nu vor lipsi nici locurile de vînzare a gogoşilor, porumbului fiert, floricelelor, produselor mărunte de franzelărie, dulciurilor etc. „Ziua recoltei“ va însemna o reîntîlnire cu tradiţionalele distracţii ce funcţionau la „Moşi" sau la tîrguri. întreprinderea de agrement va instala pe platoul halei cătuşei, lanţuri, un carusel, locuri de tir, săli de jocuri şi iluzionism, zidul curajului, electroscutere, aviocare. Formaţii artistice vor prezenta spectacole, iar pe un ecran în aer liber se vor proiecta filme. In celelalte mari pieţe ale oraşului se vor organiza în ziua de 6 octombrie expoziţii de prezentare a legumelor şi fructelor atit de către unităţile I.L.F., cit şi de unele C.A.P.-uri. Un caz O prezenţă neobişnuit de puternică, iată impresia nemijlocită pe care ne-o lasă Alexandru cel Mare, eroul filmului lui Vladislav Ikonomov. Ne obsedează chipul său ambiguu cu forţa cu care îl urmăreşte pe eroul povestitor însuşi. Cine este, în definitiv, acest Alexandr Karev, care este adevărata sa imagine ? „Vestitul conducător al unei brigăzi de montaj“, aşa cum l-au imortalizat ziarele sau maestrul anarhic, şeful de echipă gata să compromită întreaga construcţie, de care se plîng inginerii ? Omul nou, model, pe care-l idealizează reporterii sau chefliul din restaurant în stare să-l ia la bătaie pe imprudentul care-i invită nevasta la dans ? „Eroul“ cântat de reporteri nu e de fel modest, îşi cunoaşte valoarea, ba se grozăveşte chiar... Dar tocmai în aceasta constă valea- INFRINGEREA LUI ALEXANDRU CEL MARE Producţie buigară de Vladislav Ikonomov. Operator : Krum Krîmov. Distribuţia : Gregor Vaclkov (Karev), Dobromlr Manev (Saşa), Georgeta Ciakirova (Svetla). rea personajului, în faptul că nu se lasă recunoscut şi cântărit de la prima privire, că trezeşte îndoieli şi întrebări, că solicită meditaţia. Autorii filmului n-au plăsmuit un „pozitiv“ sau un „negativ“, nici personajul modern şi eclectic, din trăsături albe şi negre potrivite laolaltă, faimosul „erou cu lipsuri“, ci au compus portretul unui om autentic* al unui caracter puternic şi contradictoriu. Un foarte bun actor* Gregor Vacikov, a dăruit acestui portret chipul unui copil Inocent cu putere de uriaș* iar regizorul Vladislav Ikonomov ne-a părut de-a dreptul fascinat de personajul său, pentru că cele mai bune secvențe ale filmului său sunt tocmai cele care-l au drept protagonist. Există — şi nu poate fi trecută cu vederea — o dezlinare cronică a dramaturgiei acestui film, care Îşi proiectează majoritatea personajelor, fără a le defini, prin faţa privirilor noastre, cum se întimplă — de pildă — cu soţia inginerului belgian sau cu voluptuoase prietenă a eroului principal. Survin numeroase reacţii nemotivate, precum revolta bruscă a povestitorului împotriva vieţii trîndave, deşarte, ca şi o abordare simplistă a mediilor, mai ales a celui citadin, expediat schematic în termeni convenţionali şi neindividualizaţi : cafeneaua, muzica „beat", automobilul, vila etc. De altfel, cele două ambianţe — oraşul şi şantierul — provin parcă din filme diferite, lipsite de omogenitatea stilistică, care ar fi fost de dorit. Dar toate aceste obiecţii multiple şi serioase sunt în parte compensate de forţa chipului ambiguu al personajului central, de semnele de Întrebare pe care le trezeşte acesta. Alexandru cel Mare poartă în el şi forţa pe care au absolutizat-o ziariştii şi defectele pe care le dezvăluie, mînioşi, duşmanii. Pînă a fost „detronat“, i-au fost exaltate virtuţile: o dată „dat jos“, lumea nu mai vede decit defecte, „glo- ciudat rie de paradă". Sigur că un asemenea caracter puternic, puternic în calităţi şi în defecte, nu este comod, dar omul acesta are o însuşire rară, este un insufleţitor. In jurul său cresc alţi oameni, pentru că Alexandru Karev nu vegetează, ci trăieşte aprig, crezînd cu Înverşunare In sensul existenţei sale de constructor. „Bătălia cea mare se dă pe şantiere — proclamă el ca un Macedon al timpurilor noastre. Acolo e marele ring al vieţii !“ Pe acest „mare ring“, Karev va fi făcut K.O., dar un asemenea om nu se pierde. Slava sa va răzbi curînd din altă parte, din adincurile apelor, unde Alexandru cel Mare se află în fruntea unei brigăzi de scafandri. „Asta profesie ! — va izbucni din nou, cu ochi aprinşi de speranţă. Intriganţii şi ticăloşii n-au loc, acolo, în adîncuri...“ Nu, nu de gloria de paradă e vorba in acest personaj viu şi interesant, ci de datoria contemporanilor de a nu-şi face „chip cioplit”, de a nu mitiza oamenii, dar nici — la cealaltă extremă — de a-i judeca pripit şi nedrept. T. Caranfil Cadru din film (Urmare din pag. I) Iată şi explicaţia: „La şcoală ne dă să desenăm chestii serioase, iar noi sîntem tari, la caricaturi..." Copiii, cu siguranţă ar face propuneri mult mai isteţe, mai diverse, dar cui să le facă 7 Cine s ar angaja să le ia în considerare, să le selecteze 7 Poate redacţia vreunei gazete pentru copii şi tineret, poate televiziunea. Ar fi, credem, un ciştig pentru televiziune, iar pentru concurenţi— un fericit prilej de-a „ieşi in lume“ cu priceperea şi cunoştinţele lor. Un premiu, cit de neînsemnat, iuminat celor mai buni, care îl merită pe deplin, poate stiri ambiţii, trezi pasiuni. Cine a urmărit progresele tinerilor aeromodellşri, lesne şi-a dat seama că are de-a face cu nişte pasionaţi (roadele acestei pasiuni se vor vedea mai tirziu). Să oferim pasiunilor tinere un tmp larg de manifestare, de „înfruntare“ şi vom avea cu toţii de ciştigat. Concursuri... premii! Dar, veţi spune intr-o zi, prea multe... S-ajungem acea zi — şi-atunci, o să vedem noi cum ne descurcăm l A ÎNCEPUT anul şcolar... (Urmare din pag. I) generală nr. 95 — ridică în faţa şcolii şi a noastră, a profesorilor, sarcini, îndatoriri complexe. De aceea încă din timp colectivul nostru didactic s-a preocupat să-şi stabilească mijloace noi de lucru, a perfectat măsuri adecvate. Nădăjduim să obţinem rezultate superioare, şi anume, să ridicăm bagajul de pregătire al fiecărui elev la nivelul inteligenţei şi posibilităţilor sale. Personal, îmi propun o organizare mult mai judicioasă a muncii, o probitate profesională şi etică la care meseria de dascăl, pe fiecare din noi, ne îndatorează. ■ir Mai mult ca oricînd, acum, procesul de învăţămînt va resimţi rezultatul unor operaţiuni ample de modernizare. A fost descongestionat programul şcolar, epurîndu-se amănuntele în favoarea acelor elemente fundamentale care concură la formarea tinărului cu o temeinică cultură generală. Iar trecerea la sistemul de învăţămînt cu 12 clase susţine cu temeinicie acest proces de aprofundare a cunoştinţelor. A fost şi mai adine diversificată pregătirea în liceu... Elevii ştiu însă că în acest context, al aşezării contemporane a cunoştinţelor în programa şcolară, obligaţia lor de a învăţa se ridică cu încă o putere. „ Programul de 30 de ore pe săptămină, apreciază un grup de elevi ai Liceului „I. L. Caragiale“, implică sporirea simţului nostru de responsabilitate. Orele de şcoală au scăzut într-adevăr, dar în favoarea studiului individual, a meditaţiei , sîntem îndrumaţi să lucrăm mai mult, independent, faţă în faţă cu problemele ridicate de orele de predare, sîntem antrenaţi intr-o activitate intelectuală intensă. Iar, parcă, pentru a completa aceste idei, Anca Lazăr, proaspătă elevă a Liceului nr. 22, ne declară: „Vlrsta noastră, vîrsta căutărilor creatoare nu suportă mediocritatea ei, lenea. După părerea mea, condiţiile noi create de studiu nu trebuie să însemne, cum poate unii sînt tentaţi să gîndească, o relaxare, ci dimpotrivă, înzecirea eforturilor In scopul pregătirii noastre temeinice pentru viitor, pentru viaţă. Aşadar, învăţătură şi ore de studiu consacrate disciplinelor preferate, cultivării propriilor pasiuni". • Prin urmare, acel moment cu încordare de arc, în care fraterii s-au concentrat emoţiile revederii, aviditatea pentru studiu, conştiinţa datoriei şi dorinţa îndeplinirii exemplare a marilor îndatoriri — a sosit El se va prelungi într-un nou an de studiu, în care dascăli şi elevi, aflaţi într-o simbioză organică, vor urca încă o treaptă pe scara însuşirii învățăturii. Il primim cu toată încrederea ..