Informatia Bucureştiului, decembrie 1968 (Anul 16, nr. 4757-4783)

1968-12-03 / nr. 4758

D­iscuţia pe marginea acestui ma­siv volum despre creaţia noas­ - tră populară, inepuizabilă sursă nu numai de inspiraţie, ci mai ales, de meditaţie şi emoţie es­tetică, am purtat-o cu un interlo­cutor apreciat printr-o remarcabilă exegeză asupra unei capodopere a genului: „Mioriţa". — Cred că noutatea cărţii lui Ovidiu Papadima e mai ales de ordin axiolo­gic. Pornind, desigur, de la ideea că nimic nu poate revela mai autentic Psihologia — mai mult chiar­­ destinul istoric — al unui popor decît înseşi va­lorile sate estetice, autorul urmăreşte mai ales reflexul miraculos in artă al unei spiritualităţi care s-a definit sin­gură In ipostaza sa genial creatoare : »Cu cit cint, atîta sînt". Nu întîmplă­­tor, deci, semnatarul cărţii concepe cercetarea folclorică în primul rînd ca o cercetare estetică... — Lucrul poate părea paradoxal, deoarece creaţia folclorică e arta cu cea mai largă bază socială (pe care o reflectă cu o forţă artistică unică) şi­­ar implica o cercetare pe linia reve­lării relaţiilor sociologice. Datorită, însă, oralităţii şi anonimatului crea­torului, opera folclorică nu apare le­gată direct (ca cea cultă) de un om, de o epocă precis determinată cro­nologic, el e un curent. Din punct de vedere metodologic, deci, se analizea­ză mai­ cu seamă modalităţile artistice de a exprima etern umanul existent în concretul social. în felul acesta, este întreprinsă o cercetare intrinsecă, a încărcăturii de viaţă, respectiv de pe poziţia esteticului, presupunînd prin aceasta raportarea la un sistem de corelaţii interne fenomenului : mo­tivul sau tema. În lumina acestei ob­servaţii preliminare, sînt studiate trei genuri folclorice : lirica, ghicitoarea şi descîntecul. — Remarcînd caracterul de sinteză teoretică asupra unui vast material documentar, cele trei genuri sînt tratate, putem spune, în mod exhau­stiv. Ceea ce nu înseamnă o meca­nică epuizare, fatalmente expozitivă, a bibliografiei, ci o adevărată valori­ficare critică a punctelor de vedere anterioare. Definindu-se faţă de ele, autorul defineşte în acelaşi timp nu­meroase elemente şi specii ale crea­ţiei folclorice, avînd astfel o sub­stanţială contribuţie inedită într-un domeniu în care — prin... tradiţie — lucrurile păreau destul de clare, care vi se par cele mai notabile cîştiguri de acest fel ? — In privinţa liricii populare mi se pare demnă de subliniat punerea în lu­mină a raportului dintre doină şi cîn­­tec, pornindu-se de la relaţia sincretică dintre text şi melodie. Definirea doinei ca specie muzicală a liricii noastre s-a făcut­­ mai înainte, dar lucrurile erau cunoscute mai ales în cercurile de mu­zicologi. Acum se reia problema pe plan global şi se demonstrează inexistenţa unui ciclu literar care să corespundă definiţiei muzicale a doinei. Un alt as­pect ce trebuie relevat în acest sens este legătura pe care autorul o stabi­leşte cu aşa-numitul cîntec de lume, specie lirică născută la intersecţia cîn­­tecului popular cu literatura cultă, pen­­dulînd între aceste două extreme şi în ceea ce priveşte circulaţia, nu numai geneza sa. — După cîte ştim, ghicitoarea nu s-a bucurat de prea multă aten­ție pînă acum, în afara culegerii lui Artur Gorovei sau a studiului lui George­ Pascu... —­ Intr-adevăr, după studiul „Despre cimilituri4*, tipărit de George Pascu în 1909 la lași, nu s-a scris nimic perti­nent asupra , genului. Faptul de a fi readus­ în discuţie una dintre creaţiile folclorice cu cea mai mare valenţă de­ - Convorbire cu folcloristul ADRIAN FOCHI - ratorică se realizează, deci, în volumul „Literatura populară română“. El defi­neşte ghicitoarea şi îi fixează tipologia, îi arată originile şi substraturile univer­sale, detaliază universul poetic, anali­zează forma de artă și mecanismul ei particular, îi determină speciile. — Cred că în cazul descîntecului se poate vorbi chiar despre o rea­bilitare a genului, destul de neglijat pînâ acum. Probabil pentru că, din cauza... prefixului, nu s-a mai putut vedea... pădurea cîntecului din el ! — Mult timp nu s-a înţeles întru to­tul faptul atît de important că înainte de a avea o funcţie socială, cu carac­ter magic şi de ritual, descîntecul este de fapt o creaţie literară autentică, fo­losind aceeaşi experienţă artistică a po­porului, aceeaşi rezervă generală de procedee artistice. El poate trezi aceeaşi desfătare sufletească ca şi doina sau balada. De aceea, constituie un iport cu totul nou faptul că Ovidiu Papadima discută tocmai structura artistică a descîntecului, relevînd invenţia verbală, tezaurul de imagini, cromatica nuanţe­lor, fantezia şi grotescul formulelor fo­losite. Autorul pune în lumină, de ase­menea, multiplele corespondenţe ale genului cu celelalte categorii orale,­ cu basmul, legenda, cîntecul bătrînesc, crea­ţiile rituale, folclorul copiilor. In felul acesta, studiul lui O. Papadima investi­ghează întreg universul poetic al des­­cîntecului, deschizînd perspective înnoi­toare în studiul acestui gen atît de ori­ginal, dar încă insuficient abordat de cercetători. Ion Butnaru Literatura populară română 51 de OVIDIUPAPADIMA ­ SCENARIU DIN I ARTICOLE DE ZIAR ŞI ----­ S -ar părea că nimic nu stă la mai mare distanţă de emoţia expresiei artistice decît sti­lul, obiectiv şi precis, al articolului de gazetă. Şi totuşi, n-ar fi exclus să ne schimbăm foarte curînd aceste convingeri. In momentul de faţă, un grup de actori din­­cîteva teatre bu­­cureştene pregăteşte, sub conduce­rea regizorului, George Teodorescu, un­­ spectacol care urmează să aibă loc la Centrul de documentare al A. T. M. din str. Franklin (lingă restaurantul Cina). Titlul : Colaj 1. Pe un „scenariu“ alcătuit din frag­mente de articole publicate în Scînteia, România liberă, Contemporanul, România litera­ră, Amfiteatru, Luceafărul, Cro­nica, Informaţia Bucureştiului etc., spectacolul lui George Teodorescu se anunţă ca o ciocnire incandes­centă de idei, ca o încercare ambi­ţioasă de a fixa ceea ce e, prin de­finiţie, efemer, ca o ofensivă asupra unor obişnuinţe ale spectatorului de teatru. I­­ I I I I I I I I­I I­I La această întreba­re, poetul Virgil Teo­dorescu răspunde ur­mătoarele, într-un interviu publicat de „România literară“:­­ „...dacă plantezi în centrul visului ima­culata concepţiune, precedată de apariţia sfintului duh, din care îi faci o cheie de boltă, atunci slu­ţeşti şi întinezi as­pectul revoluţionar pe care ţi-l avansează mecanismul visului. Nimeni n-are dreptul să bovarizeze sau să desfigureze visul, el fiind apariţia cea mai pură şi mai secretă a minţii noastre. Ni­meni n-are dreptul să transforme visul într-un tipar de manii şi de ticuri“. Subscriem întru • totul ! C­um vâ impacafi g cu oniricii ii ? I­I­­­S I I I­­­I t. APLAUZE SI... ALUZII * Ultimul recital de poezie, găzduit de studioul Radiodifuziunii, readuce la ordinea zilei o problemă pe nedrept neglijată : spectacolele de poezie. Nu este vorba de recitalul obişnuit, de lectura cu voce tare în faţa publicului. Spectacolul presupune existenţa interpretului (şi, slavă domnului, avem des­­tui !)» a celui care intră in universul liric pentru a-i revela substanţa inefa­bilă ce scapă de obicei (sau se refuză? percepţiei obişnuite. Un Emil Botta­ș sau Leopoldina Bălănuţă, un Ion Marinescu sau Irina Petrescu, favoriţii pu­blicului din str. Nuferilor nr. 62, au susţinut, singuri pe scenă, tot atîtea mi­­crospectacole care au pus în mişcare lumea de ginduri şi sentimente, de im­presii şi senzaţii din versurile poeţilor interpretaţi iar microrecitalul de lieduri, al lui Nicolae Secăreanu, şi cel de balet, ai Ilenei Iliescu, au conferit serii calitatea unui program elevat 51 complex, apreciat de aplauzele sutelor de participanţi. Dacă ropotele acestora vor ajunge — in sfirşit! — şi la ure­chile unor directori de teatre in căutare de spectatori, atunci va fi bine ! I­I I I I I I Pentru biblioteca personală PROZA. După recentul roman „Ce mult te-am iubit“, scriitorul Zaharia Stancu este prezent in librării cu încă o scriere de acest­ fel : „Şatra“, povestea unei colectivităţi in care pitorescul, sur­prins cu ochiul poetului vizionar, se conjugă cu dramatismul acut al unor stări, sufleteşti revelatorii. Tot din crea­ţia epică originală mai semnalăm po­­■veştlrea în trei părţi „Peştele de fontă“ de Constantin stoiciu, ce ar putea re­ţine atenţia iubitorilor literaturii prin densitatea expresiei stilistice. Despre volumul „Podul de pe rîul Kwai“ de Pierre Boulle, reproducem . O­­pinia lui Emile Henriot, membru al A­­cademiei Franceze : „O carte foarte a­­muzantâ, scrisă cu un umor rece, în maniera lui Kipling, a lui Konrad, a lui Pierre Mille. Se citeşte foarte uşor şi va plăcea unui număr mare de cititori dornici de o povestire bine scrisă“. Un roman de celebritate este „Misterele Pa­risului“ de Eugene Sue, tipărit în „Bi­blioteca pentru toţi“ (100 000 exemplare) intr-o ediţie prescurtată (4 volume). „Este uimitor cite intuiţii şi cîtă inven­tivitate bine motivată a putut risipi au­torul în acest roman care este, din a­­cest punct de vedere, o enormă mate­rie primă pentru literatura ulterioară“ — arată, pe bună dreptate, Mircea An­­ghelescu în prefaţa cărţii tradusă de I. peltz.­­ _______ POEZIE. Unul dintre poeţii interbe­lici al cărui glas răsună vibrant şi în anii noştri (mărturie, volumele : „Laudă toamnei" şi „Cîntece de ţară") este Emil Gh­irgiuca. , semnatarul ultimei selecţii din colecţiei „Cele mai frumoase poezii“ a Editurii tineretului. Recomandăm­­ iu­bitorilor lirei culegerile de versuri „Măs­linul“­­ de Victor Sivetidis şi „Antii“ de Nicolae Prelipceanu, pentru autentici­tatea actului poetic. Şi o reeditare: „Poe­zii“ de Nicolae Labiş. Intr-o ediţie pentru uzul­ şcolii (tiraj : 40 000 exemplare). CRITICA. O selecţie severă din eseis­tica lui Al. Philippide publicată pe par­cursul a peste 40 de ani (1923—1967) a­­pare sub titlul „Scriitorul şi arta lui“. Aproape jumătate din volum este re­zervată , sintezei teoretice „Sentimentul naturii şi expresia lui literară“. In con­tinuarea ciclului prin care Francisc Pă­­curariu ne introduce în universul cul­turii sud-americane, a văzut lumina ti­parului suita de medalioane „Profiluri hispano-americane contemporane“. I I .1 I Aşteptăm continuarea Teatrul de comedie găzduieşte In foaierul său o binevenită expoziţie 13 retrospectivă I. Anestin. Personajele­­Ş -antorului, tipice pentru vremea sa,­­- par să rrescindă din lumea eroilor şi lui Caragiale. 5. Iniţiativa teatrului s-ar putea­­ continua cu alte expoziţii : Sava,­­ Şirato, Jiquidi, şi aceasta nu nea-ai­părat din curtoazie, cit, mai ales,­­ pentru a reda iubitorilor de artă , de astăzi, savoarea şi măiestria unor ţi artişti de prestigiu. Cercetări româneşti într-un domeniu nou Un creier prin care „suflă vintul“? A­­ceastă expresie­ de loc măgulitoare pen­tru cel căruia îi este adresată va tre­bui să-şi modifice înţelesul. Intr-adevăr, oamenii de ştiinţă au imaginat şi con­struit „creiere“ prin care „vîntul“ suflă la modul cel mai propriu al cuvîntului. Este vorba de dispozitivele fluidice, cum la denumesc specialiştii, dispozitive în care curenţii electrici din circuitele cal­culatoarelor electronice au fost înlocuiţi de curenţii de... aer. Despre acest inte­resant domeniu de cercetare al ştiinţei moderne ne vorbeşte conf. univ. SIMI­­ON FLOREA, de la Facultatea de auto­matică a Institutului politehnic.­­ Fluidica, cunoscută uneori şi sub denumirea de pneumonică, se numără printre cele mai tinere ra­­muri ale ştiinţei şi tehnicii. Apăru­tă la interferenţa mecanicii fluide­,­ lor cu tehnica reglării automate şi­ tehnica calculului, ea şi-a găsit în­tr-un timp relativ scurt largi şi va­riate posibilităţi de aplicare­­ de la zborurile spaţiale (controlul traiec­toriei rachetelor) la aplicaţii medi­cale în probleme legate de implan­tul cardiac. Deşi fenomenele pe care se ba­zează funcţionarea d­ispozitivelor fluidice erau cunoscute mai de mult — unul dintre elementele funda­mentale ale fluidicii const­ituindu-l efectul descoperit în 1932 de compa­triotul nostru Henry Goandă — pri­mele realizări nu au apărut decît în 1959—­i W0 O dată cu apariţia primelor am­plificatoare fluidice şi a primelor elemente logice din această catego­rie, febra cercetărilor a cuprins la­boratoarele din S.U.A., Anglia, U.R.S.S., Franţa etc. Greutăţile în­ceputului o dată depăşite, graficul realizărilor teoretice şi practice, al literaturii de specialitate şi al inte­resului acordat în lumea ştiinţifică acestei probleme indică în ultimii ani o creştere vertiginoasă. Deşi în faza începutului, acest nou compartiment de cercetare a fost abordat şi de oamenii de ştiinţă români. Problemele de fluidică con­stituie preocuparea unor colective de cercetători de la Institutul de mecanică a fluidelor „Traian Vuia“ şi de la Institutul politehnic. — Care sunt domeniile de aplicaţie a dispozitivelor fluidice ? — Cel puţin pînă în prezent, a­­plicaţiile cele mai interesante s-au realizat în domeniul automatizării secvenţiale şi cu comandă program a maşinilor Unelte. In domeniul ae­ronauticii şi al cosmonauticii, de asemenea, s-au realizat sisteme de stabilizare reversibilă a rachetelor ,pe traiectorii. In sfirşit, dispozitive­le fluidice au fost folosite la regla­rea automată a alim­entării reactoa- Ştiinţa zi­­re­zi­ celor nucleare, în reactoare chimice şi în instalaţii cu medii explozive etc. Nu trebuie trecută cu vederea utilizarea acestor elemente în cal­culatoarele fluidice sau pentru e­­chipamentul periferic al calculatoa­relor. — Vă rugăm să ne vorbiţi despre direcţiile de cercetare pe care le a­­bordează colectivul de cercetători pe care îl conduceţi. — In cadrul colectivului nostru se studiază de mai multă vreme, teoretic şi practic, problema folo­sirii elementelor fluidice cu acţiune continuă pentru tehnica calculului analogic. Aceasta înseamnă realiza­rea unor amplificatoare operaţio­nale, cu ajutorul cărora să se poată efectua operaţii matematice ca în­sumarea, integrarea, derivarea etc. .O altă problemă care ne preocupă ... aer? este realizarea unor elemente flu­idice cu acţiune discontinuă pentru­­dispozitive şi instalaţii de calcul numeric. Aceste cercetări îşi vor găsi importante aplicaţii în automa­tizarea comenzilor maşinilor unelte. Radu Argeşanu (Urmare din pag. 1) dacă nu cumva aşa-zisele consilierate artistice ale editurilor nu contribuie şi ele, prin şablonul sugestiilor şi prin nereceptivitate la nou, la valoa­rea scăzută a multor ilustraţii. In ce mă priveşte, nu-mi amintesc să fi a­­părut la Editura tineretului cu un de­sen aşa cum l-am gîndit iniţial, ci cu rămăşiţele lui. La marile case de modă apare scris cu majuscule nu­mele creatorilor de modele şi apoi cel al executanţilor. La noi, vreau să, spun în domeniul graficii de carte, ar tre­bui să se procedeze invers, deoarece atît consilierii, cit şi consiliile îşi atri­buie nejustificat dreptul de veto, iar noi, creatorii, suntem­ nevoiţi să le ac­ceptăm sugestiile, bune, rele, cum se nimeresc. Discuţiile despre grafica de carte le socotesc utile şi binevenite, după apa­riţia cărţii şi în funcţie de cum a Ilustraţia de carte fost ea receptată de cei cărora li s-a adresat. Astfel, ca şi după o expo­ziţie, confruntarea cu publicul şi cu oamenii de specialitate ar putea ajuta în mod real în viitoarele lucrări. Nu­mai aşa grafica de carte va fi mai bună şi răspunderea artistului mai mare , fiind mai personală. In încheiere vreau să amintesc o situaţie de-a dreptul paradoxală care face să apară şi nenumărate negli­jenţe de tipar — culori schimbate, to­nuri modificate etc. Iată despre ce e vorba. Pentru scriitori e de neconceput amestecul tipografului in textul dat (dacă el a scris „cer azuriu“ tipograful nu poate schimba în „cer cenuşiu“). Scriitorul, de altfel, vede ultima for­mă a textului şi o semnează. La gra­fician, însă, niciodată nu vin spre control şi semnătură, probele de tipar înainte de a se trece la tiraj. Aşa că aproape întotdeauna culorile, uneori chiar desenele concepute de grafician, apar, în mod fatal, mai mult sau mai puţin modificate, şi se întîmplă ca abia după ce citeşti semnătura pe desen să afli că e lucrat de tine ! Deci mai mult respect pentru munca grafi­cianului, mai multă probitate în rela­ţiile de colaborare cu el. teatru POVESTIRILE LUI HOFFMAN (Sil­via Voinea, Magda Ianculescu, Maria Sindilaru, Iulia Buciuceanu, Valentin Teodorian, Traian Popescu. Dirijor : Paul Popescu) — Opera română, tel. 16.48.20, ora 19.30. SINGE VIENEZ (Nicolae Ţăranu, A­­driana Codreanu, Lilli Duşescu, Vali Niculescu. Dirijor: Mircea Ionescu) — Teatrul de Operetă, tel. 14.80.11, ora 19.30. DANSUL MORŢII (Ileana Predescu, Fory Etterle, Ion Besoiu, Doina Mavro­­din) — Teatrul „Lucia Sturdza Bulan­­dra“, tel. 14.60.60, ora 20. SFIRŞITUL P­AMIN­TUL­UI (Mihai Me­­reuţă, Mimi Enăceanu, Elena Caragiu, Gh. Oprina) — Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra», sala Studio, tel. 12.44.16, ora 20. ECHILIBRU FRAGIL (Gilda Marines­cu, George Constantin, Liliana Tomes­­cu) — Teatrul „C. I. Nottara“, sala Ma­­gheru, tel. 15.93.02, ora 19.30. CIND LUNA E ALBASTRA (Melania Cîrje, Ion Punea, Ion Dichiseanu) — Teatrul „C. I. Nottara“, sala Studio, ora 20. UCIGAS FARA SIMBRIE (Radu Beli­­gan, Mircea Şeptilici, Mircea E. Bala­­ban, Nineta Gusti, Vasilica Tastaman, Mi­hai Foti­no) — Teatrul de comedie, tel. 16.64.60, ora 19.30. VREI SA FII NEVASTA MEA 2 (Flo­rin Vasiliu, Tatiana Jekel, Victoria Mier­­lescu, Tudorel Popa) — Teatrul Mic, tel. 15.65.88, ora 20. MANGHERIADA (Rachele Schapira, Blanche Adelstein, Bebe Bercovici) , — Teatrul evreiesc, tel. 21.36.71, ora 20. PROMETEIADA — Ansamblul artis­tic al Uniunii Generale a Sindicatelor, tel. 13.13.00, ora 20. ADAM ŞI EVA LA REVISTA (Nico­lae Niţescu, Mihaela Balaban, Ion Duţu) — Teatrul de estradă „Ion Vasilescu“, tel. 16.30.33, ora 20. ILEANA S1NZIANA — Teatrul Ţăn­dărică, sala din calea Victoriei nr. 50 — tel. 15.23.77, ora 17. * A FUGIT UN TREN — Teatrul Ţăn­dărică, sala din strada Academiei nr. 28—30, tel. 16.14.92, ora 17. CA LA TANASE (H. Nicolaide, Nicu Constantin, Al. Lulescu, Luigi Ionescu, Doina Hoadrea) — Teatrul satiric-mu­­zical „C. Tanase“, sala Savoy, tel. 15.56.78, ora 19.30. MEXICO MELODY (Puiu Călinescu, I. Antonescu-Cărăbuş, Cezarina Oprescu, Jean Păunescu, Mariana Bădoiu) — Teatrul satiric-muzical „C. Tanase“, sala din calea Victoriei nr. 174, tel. 15.04.18, ora 19.30. CIRCUL AEROS (R. D. Germană) — Circul de stat, tel. 11.01.20, ora 19.30. cinema PREMIERA SUPERAUTOMATUL — Victoria (16.28.79) — 9.30, 11.30, 13.45, 15.45, 18.15, 20.45. NOAPTEA — Central (14.12.24) — 8.80, 11, 13.30, 16, 16.30, 21. FRAGII SĂLBĂTICI — Bozești (15.62.79) — 18. 20.30. TOM JONES — Unirea (17.10.21) — 20.30. OCOLUL — Moșilor (12.52.93) — 18. SPARTACUS (ambele serii) — Progre­sul (23.94.10) - 15.30, 19. COLUMNA (ambele serii) — Patria (11.66.25) — 9» 12, 15, 18, 21 ; Luceafă­rul (15.87 67) — 8.30, 12, 16, 19.30. ZIUA IN CARE VIN PESTII — Repu­blica (11.03.72) — 9, 11.30, 14, 16.15, 18.7, 21.15; Capitol (16.29.17) — 6.30, 18 45. 18» 15.30, 18. 20.30; Melodia (12.06.88) — 6» 11.15, 13.30, 16, 18.30, 20.45. Modern (23.71.01) — 9.30, 11.45, 14.15, 16.30, IMS— 21.15. AM ÎNTILNIT ȚIGANI FERICIȚI — Rahova (23.91.00) — 18. ANNA KARENINA (ambele serii) — Bucegi (17.05.47) — 9. 12.30, 16, 19.30, Fla­mura (23.07.40) - 9. 12.30, 16, 19.88. AVENTURIERII — Lumina (16.3385) — 9.30 — 15.43 în continuare, 18.15, 20.45. HOMBRE — Griviţa (17.08.58) — 9. 11.13, 13.30, 16. 18,15. 20 30. Floreasca (33.79 ti) — 9. 11.13, 13.30, 16. 18 15, 20.45. Mioriţa (14.27.14) — 9. 11.15, 13.30, 16, 18.30, 20.45. ROATA VIEŢII — Dacia (16.28.18) — 8.30 — 16.45 in continuare, 18.43. 21. PRINȚESA — Union (13.49.04) — 10.80, 15.30, 18. 20.30. PLANETA MAIMUȚELOR — Arta (2181.86) — 9—15.45 In continuare» 18. 20.15. CĂDEREA IMPERIULUI ROMAN — Volga (11.91.26) — 9.30, 12.45, 15, 19.30. EU TE-AM IUBIT - VitaD (31.39.82) — 18. VALEA ALBINELOR — (13.62.56) - 18. Cotreeenl ŞAPTE OAMENI DE AUR — Înfrăţi­rea Intre popoare (1781 84) — 18.13, 17.45, 20. Munca (21.50.97) — 13. 20. ROATA FECIORILOR — MISTERE IN PIATRA — ATLETISM — A TREIA CONSTANTA — CUVINTE — DIAMAN­TUL — ORIZONT ŞTIINŢIFIC NR. 18/1168 — Timpuri noi (16.61.18) — 9—81 In con­tinuare. JUDOKA, AGENT SECRET — Festival (15.63.84) — 8.30, 11, 13.30, 16, 1880, 21 ; Feroviar (16.22.73) — 8.30—15.15 în conti­nuare, 17.45, 20; Excelsior (18.10.88) — 9.45, 12, 14.45,16.30,18.45, 21; Gloria (22.44.91) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30; Flacăra (21.33.40) — 10, 12.30, 15, 17.30, 20. HEIDI — Buzești (15.62.79) — 1580. Popular (35.15.17) — 15.30, 2080. COLIVIE PENTRU (35.15.17) - 18. DOI — Popular MARIANNA, AGENTUL 0555 — Giu­lesti (17.55.46) — 15.30, 18, 20 30. Rahova (23.91.00) — 1580, 2080. TOTUL PENTRU RIS — Cringasi (17.38.81) — 15.30, 18. 20.30. ULTIMUL VOIEVOD - Unirea (17.18.21) — 15.30, 18. ÎNȚELEPTUL DE PE MUNTELE BLESTEMAT - Drumul Sării (3128.18) — 1580, 17.45, 20. Tomis (21.49.48) — 9.30 — 15.30 In continuare. 18. 20.15. VICONTELE PLĂTEȘTE POLIŢA — Vitan (21.39.82) — 1580. 20.15. FETE IN UNIFORMA — Aurora (35.04.66) — 9, 11.15, 13.30, 15.45, 18. 20-30. Cutia Pandorei. Cunoscut la noi pentru Electra, un film de un fior tragic greu de uitat şi de o la fel de memorabilă perfecţiune sti­listică, Michael Cacoyannis repurtează acum încă un succes de public, cu o comedie. S-ar zice că nu e grei să faci succes cu un film comic, publicii fiind, pretutindeni in lume, însetat de diver­tisment. Numai că acest „divertiment“ este mai curînd simulat decît „deconec­tant“, este, de fapt, o cursă ÎNVinsă spectatorului care vine să se diSitreze și care se vede atras, pe nesimt^t Pe terenul unei dezbateri pline de T dere despre primejdiile epocii, cţţpi porane. Că autorul filmului' Zorba »gre­cul cunoaşte secretele comediei, °J şti­am. Interesant, in Ziua în car­e I vin peştii este insă modul In care disljjjflilea­­ză candid Cacoyannis esenţa tras Producţie a suiediourilor S.U.A. Scenariul, regia şi costumele: Michael Cacoyan­­nis. Imaginea: Walter Las­­sally. Muzica: Mikos Theo­­dorakis. Interpretează : Tom Courtenay şi Colin Blakely (piloţii), Nikos Alexious (păs­torul), Tom ,Klumis (French), Candice Bergen (Electra) etc. sssasss 2S55SB5 filmului său, pe care n-o va dezvălui decit in ultimele secvenţe ale filmului, gradarea umorului de la bufonada apa­rent gratuită pînă la comicul negru, fe­roce al finalului. Ideea filmului Însuşi izvorăşte din­­tr-un eveniment care a alarmat opinia publică mondială cu ciţiva ani în urmă, pierderea unor încărcături atomice pe coasta spaniolă, la Palomares. Comenta­torii au arătat că repetarea accidentului care­ a neliniştit atunci o­ Întreagă re­giune geografică este pe deplin posibilă, şi realizatorul nu face decît să li se con­formeze, atunci cînd imaginează repetarea acestuia în anul de graţie 1978. Autor al scenariului, regizorul ne proiectează In viitor cu un remarcabil efort de fante­zie, anticipind pînă şi moda anului 1972 ba chiar şi dansurile — dacă nu cumva linia excentrica a costumelor creată de cineast Însuşi nu va „prinde“ încă din sezonul 1969! Chiar din generic, filmul subliniază caracterul real de inspiraţie al ficţiunii, prin songul brechtian care prilejuieşte un prolog de elegantă viru­lenţă, evocînd un ritm frenetic de cas­tagnete, incidentul de la Palomares, sau — mai tîrziu — prin aluzii directe care parodiază denumiri de uni­versală notorietate, precum Camera Albă sau Octogonul. Interesant şi faptul că din punct de vedere stilistic, maniera comicului nu este omogenă. Iniţial, predomină farsa grotescă, umorul gros al localnicilor, pentru ca peste el să se suprapună apoi comicul îngheţat, flegmatic şi exube­rant, în acelaşi timp, al expediţiei „ho­telierilor“. E drept că, totuşi, undeva pe la mijloc, filmul manifestă o criză de invenţie, se simt repetări şi lungin­i. Un­­ critic asocia intr-o­ revistă comedia lui Cacoyannis cu cea a lui Stanley Kramer, O lume nebună, nebună, nebună. Dar comparaţia între aceste două filme evi­denţiază şi o deosebire esenţială: în vre­me ce pentru Kramer procedeul comic principal era gagul, Cacoyannis folo­seşte mai ales comicul de situaţie şi filmul său trenează tocmai acolo unde situaţiile se repetă şi dispare aproape complet efectul comic. Ritmul este însă regăsit de cineast in cea de a doua par­te a filmului, cînd rîsul devine din ce în ce mai nervos, mai contractat. Năvala străinilor a adus o nesperată prosperi­tate asupra insulei, un adevărat „mira­col economic“, „Norocul ne suride“ — jubilează primarul la telefon, în timp ce în cocioaba­­păstorului, containerul abia mai rezistă asaltului tuturor mij­loacelor de despuiere. Această modernă cutie a Pandorei ii serveşte cineastului pentru a crea un adevărat suspense şi poate culminaţia umorului negru pe care-l practică este imaginea copilului care se joacă peste încărcătura ucigă­toare. Pe măsură ce ritmul devine a­­lert, decupajul se fixează în laitmotive. Pledul aruncat neglijent peste containe­rul care şi-a dezvăluit tainele radioac­tive şi dansul dezlănţuit zănatic la term, apa otrăvită care curge In pahare şi din nou zvtcnetul instinctual, orb, al dan­sului, chipurile încremenite de uimire ale bătrinilor In ochii cărora citeşti pre­vestirea Apocalipsului, argintul peştilor morţi care infestează largul şi din nou dansul, ca o expresie a Inconştienţei, şi cînd, într-un sfirşit, vocea raţiunii ră­sună neputincioasă In difuzoare : „A­tenţie, vă rog ! Atenţie, vă rog !“ — simţi că este intr-adevăr prea tirziu, că mulţimea aceasta care tremură sub sfichiul de bici al ritmului, refuză luci­ditatea, adevărul. Regizorul a reuşit aici o imagine cinematografică de rară for­ţă poetică, metaforă care se întipăreşte puternic în conştiinţa spectatorului. U­­morul său, deşi macabru, este generos pentru că vădeşte vocaţia dezvăluirii, a avertismentului... T. Caranfil Tom Courtenay In „Ziua in care vin peștii" 17.30 TELEX TV 17.35 Pentru elevi ! Consultaţii la matematici (clasa a XII-a). 18.05 Curs de limba engleză (lec­ţia a 36-a). 18.30 Pentru copii : Micii meş­teri mari. 19.00 Telejurnalul de seară. 19.45 Actualitatea economică. «70 nt Fiim «eriai pentru tine-1V,UJ ret : „Cutreierind pă­mintul*. 20.30 Creaţii muzicale româneşti. Ol OO Seară de teatru. „Co­­r I .Ulf­­egu­“ de V. Axionov şi I. Stabovoi. 22.50 Telejurnalul de noapte. REPUBLICA SKID — Munca (21 50.97) — 18. VESNICUL INTIRZIAT­­ Mosilor (12.52.93) — 15.30, 20.30. TARZAN, OMUL MAIMUTA, FIUL LUI TARZAN — Viitorul (11 48 08) — 15.30, 18. 20.30 MARYSIA ȘI NAPOLEON - Pacea (31.32.52) — 15.45, 18. 20.15. LUSTRAGIUL — Doina (156588) — 11.30, 13.45, 16. 18,15. 2080. SUFLETE TARI (ambele serii) — Lira (31.71.71) — 15 30, 19. FIUL LUI TARZAN — Cosmos (83.19.11) 18, 18, 20. week-end CU anna — Ferentari (23.11 50) — 15 30, 18. 20 30. MĂRTURISIRILE UNUI DOMN CU CAMERA MOBILATĂ — Cotroceni (13.62.56) — 15.30, 20.30. Reglementări în privinţa locuinţelor proprietate Datorită sprijinului acordat de stat la construirea de locuinţe proprietate per­sonală, numărul deţinătorilor a crescut în mod simţitor. Pe această cale unii cetăţeni şi-au creat spaţiu de locuit disponibil pentru a fi închiriat, motiv pentru care s-a simţit nevoia u­­nei reglementări noi, corespunzătoare condiţiilor actuale. In acest scop dispoziţiunile prevăzute în Legea nr. 10 (art. 51), privind admi­nistrarea fondului locativ şi reglemen­tarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi, stabilesc că apartamentul pro­prietate personală, folosit pentru uzul proprietarului și familiei sale, nu este supus normării și repartizării, iar pro­­prietarul are dreptul să închirieze o par­­te din apartament, inclusiv sub formă de cameră mobilată, persoanelor care au domiciliul stabil sau viza de flo­tant în localitatea respectivă, bineînţe­les, cu respectarea normelor legale. De aci rezultă că prin noua reglemen­tare contractul de închiriere încheiat între proprietar şi chiriaş nu mai este legat de obţinerea prealabilă a unui ordin de repartiţie din partea serviciu­lui de gospodărie locativă şi că pentru încheierea lui este suficientă dovadă din partea chiriaşului că are domiciliul sta­bil sau viza de flotant în localitatea în care se află locuinţa ce vrea s-o închi­rieze, dovadă ce, potrivit normelor în vigoare (Decretul nr. 243 din 6 XI 1950 pentru înscrierea şi evidenţa populaţiei( modificat prin Decretul nr. 29 din 8 III 1953 şi Decretul nr. 205 din 1 vI 1954), se face cu buletinul de identitate care se obţine de la organul de evidenţă a populaţiei din circumscripţia respectivă. Cum dispoziţiunile art. 2 al. 3 şi res­pectiv art. 3 din H.C.M. nr. 114 din 25 II 1953 privitor la evidenţa schimbărilor de domiciliu,­­ care printre altele pre­văd obligaţia ca la schimbarea domiciliu­lui în oraşe să se prezinte unităţii de mi­liţie dovada legală de obţinere a unei locuinţe ce potrivit disp. art. 24 din De­cretul 78/1952 (abrogat) se făcea cu or­dinul de repartiţie emis de S.G.L. — im­plicit au fost modificate prin dispozi­­ţiunile prevăzute de art. 51 din Legea nr. 10/1968. în prezent, în lipsa acestuia, dovada de obţinere a unei locuinţe poate fi făcută potrivit regulilor de drept co­mun pe baza unei opţiuni prealabile din partea proprietarului dispus să închi­rieze parte din apartamentul său. Desigur că în aceste condiţii, pentru a împiedica eludarea dispoziţiunilor legii (art. 51) sau a altor acte normati­ve, proprietarul trebuie să facă dovada că este proprietar în sensul normelor de drept comun , că posedă, adic­ă actele de proprietate. Potrivit instrucţiunilor elaborate de către notarul şef al municipiului Bucu­reşti şi Judeţului Ilfov, puse de acord cu organul de miliţie, în aceste cazuri proprietarul are obligaţia ca la auten­tificarea declaraţiei de primire în spa­ţiu, care se întocmeşte la notariatul din raza căruia îşi are domiciliul, să prezin­te următoarele acte : — contractul de construire încheiat cu O.C.L.P.P. şi respectiv contractul de îm­prumut cu Banca, în cazurile construirii de locuinţe cu credite acordate de stat: — contractul de vînzare cumpărare autentic sau, după caz, actul de dona­ţie, cînd locuinţa s-a dobîndit din sec­tor particular ; — titlul de împroprietărire, în cazul cînd terenul a fost obţinut în baza a­­cestuia ; — autorizaţia de construcţie, în cazul în care construcţia s-a făcut ulterior; — certificatul de moştenitor* în cazul cînd locuinţa a fost moştenită după data de 22 ianuarie 1953, data intrării în vi­goare a Decretului nr. 40, care introdu­ce procedura succesorală obligatorie în materie de bunuri imobile (terenuri cu sau fără construcţii) ; — certificatul eliberat de organul fi­nanciar din care rezultă că proprietarul este trecut la rol, în cazul cînd a dobîn­­dit­ proprietatea prin moştenire înainte de data de 22 I 1953, sau în cazurile cînd a uzucapat, adică a stăpînit neîn­trerupt fără titlu, dar nu mai puţin de 30 de ani. Dacă proprietarul nu poate prezenta înscrisurile din cauză că acestea au fost distruse sau pierdute, iar reconstituirea lor nu este posibilă, în declaraţia aces­tuia se va face menţiune despre acest fapt pe răspunderea sa şi sub sancţiu­nea legii penale în cazul cînd s-ar do­vedi că nu este adevărată. Tot în scopul de a se împiedica elu­darea legii şi a altor acte normative, proprietarul poartă răspunderea în ca­zul cînd pentru aceeaşi locuinţă oferă mai multe opţiuni. De aceea în decla­raţia de consimţămînt va declara, sub sancţiunea legii penale, că nu a mai dat opţiune în favoarea altei persoane. Pe baza acestei opţiuni, dacă şi cele­lalte condiţii cerute de lege sunt înde­plinite, chiriaşul va putea obţine muta­ţia respectivă pe buletinul de identitat pe baza căreia, apoi, este obligat să în­cheie în scris contractul de închiriere. Legea actuală, spre deosebire de ve­chea reglementare (Decretul 78/1952) , prevede pe ce termen se poate încheia contractul de închiriere. In lipsa unei asemenea dispoziții ur­mează a se aplica normele de drep comun (art. 1.411 şi următoarele din Co­dul Civil), adică la înţelegerea părţilor Potrivit acestor norme (art. 1451) con­tractul pentru camere mobilate se poat încheia cu ziua, cu luna, anul sau pe o perioadă mai îndelungată. Textul art 1452 C. Civ. prevede că, dacă chiriaşii şi după expirarea termenului continu a rămîne în locuința închiriată fără nie o împiedicare din partea proprietarului se consideră că acesta din urmă este de acord s-o ocupe în continuare, pînă la denunţare cu prealabilă înştiinţare. Spre deosebire de vechea reglementar (art. 30 din Decretul 78/1952) care în afară de cazurile expres prevăzute d lege interzicea desfacerea unilaterală contractului de închiriere, noua leg© nu mai prevede asemenea oprelişti. In lip­­sa unei asemenea interdicţii, atît proprie­tarul, cît şi chiriaşul pot denunţa (ci­es face) unilateral contractul de închiri­ere, posibilitate ce trebuie stipulată ex­pres in contract. Atît potrivit normelor de drept co­mun (art. 1439 C.Civ.) cît şi potrivi dispoziţiunilor legii speciale (art. 21 din Legea nr. 10/1968) proprietarul poate cere instanţei judecătoreşti desfiinţarea contractului pentru neîndeplinirea îuda­toririlor principale de către chiriaş, ci pierderea dreptului de folosinţă şi chiar evacuarea lui, fără atribuirea altei su­prafeţe locative. N. H. Angelescu Munteanu închirierii personală

Next