Informatia Bucureştiului, ianuarie 1970 (Anul 18, nr. 5092-5115)

1970-01-29 / nr. 5113

iiAventura nocturnă Ciclul „Teatru docu­ment“, deschis anul a­­cesta cu scenariul ra­diofonic AVENTURA NOCTURNA, de Ma­nole Auneanu, prezin­tă un multiplu interes. In primul rînd, por­nind de la date reale, Işi propune să dezbată In faţa microfonului probleme Însemnate ale vieţii noastre de fiecare zi. In al doilea, apelînd la scriitori şi publicişti strins legaţi de realitatea imediată, există perspectiva de a da dramaturgiei con­temporane, şi pe acea­stă cale, un mai accen­tuat caracter de ac­tualitate. Dacă adău­găm la acestea şi fap­tul că lucrînd cu auto­rii „pe specific“, vom avea cu timpul, alături de adaptări, o drama­turgie proprie modali­tăţii radiofonice a tea­trului, noua Iniţiativă se dovedeşte Încă o dată binevenită. Că, în ultimii ani, teatrul document cu­noaşte o largă răspîn­­dire în lumea întreagă, se ştie. Spectacole care au ţinut afişul ani de-a rîndul şi nu doar pe o singură scenă, au fost montate exclusiv pe baza dosarelor unor „cazuri“ ce au făcut vîlvă in opinia publică, mai ales prin semnifi­caţia lor politică şi so­cială. Viaţa a luat-o în multe împrejurări îna­intea literaturii. E un fenomen ce se petrece sub ochii noştri. Dra­matismul Intîmplărilor, ascuţimea problematicii cuprinsă in coloanele ziarelor, In pasionante anchete sociale, depă­şeşte simţitor paginile romanelor sau seîndu­­rile scenei. Eroii Intlmplării ce stă la baza scenariului scris de Manole Au­­neanu sunt trei tineri antrenaţi intr-o aven­tură cu sflişit tragic, devenind un „caz“ de resortul organelor ju­diciare. Dramaturgie, textul e conceput ca o anchetă, şi asta îi mă­reşte atractivitatea. Dezvăluind cu îndrăz­neală aspecte negative ce se manifestă încă în educaţia, mai bine zis in lipsurile din educa­ţia tineretului, autorul e preocupat de conse­cinţele grave la care poate duce modul uşu­ratic de a privi viaţa, goana după senzaţio­nal, lipsa unor criterii etice de conduită in dragoste, prietenie In relaţiile dintre oameni, faţă de societate, faţă de tine Însuţi. Furtul, crima apar aci ca un rezultat al unei anu­mite amoralităţi ce-i caracterizează pe cei trei tineri implicaţi în trista împrejurare de rezultatele căreia îşi dau seama prea tîrziu, cînd totul s-a consu­mat. Scenariul repre­zintă in acelaşi timp un proces intentat lipsei de răspundere a părin­­ ­­­­ ţilor, fie in sensul unei prea mari „înţelegeri“, fie In cel al durităţii excesive, de natură să-i îndepărteze de casă, fie unei proaste atmosfere de familie. Dramatică prin acuita­tea faptelor, evitînd li­teraturizarea şi menţi­­nlnd desfăşurarea ac­ţiunii la rigoarea de interogatoriu a locote­nentului anchetator. Aventura nocturnă se urmăreşte cu încor­dare şi datorită co­­­­strucţiei sale izvorîtă nu din simpla relatare a situaţiilor, sau din­­tr-un montaj arbitrar, ci folosind logica tot­deauna surprinzătoare a cercetărilor. Aceeaşi rigoare a păstrat-o re­gizorul Cristian Mun­­teanu în lucrul cu ac­torii şi în distribuirea fără exces a efectelor sonore, punînd accen­tul pe o cit mai mare expresivitate a vocilor. De aci şi caracterul de autenticitate imprimat audiţiei de către prin­cipalii interpreţi : Ale­xandru Repan, Adrian Georgescu, Mihaela Dumbravă (tinerii) Va­sile Gheorghiu (anche­tatorul) ca şi de cele două scurte dar eloc­vente intervenţii ale lui Mihai Heroveanu (Tatăl) şi Nana Iancu­­lescu (Vecina). O emisiune cu care ciclul „Teatru docu­ment“ se anunță pro­miţător. „Bal la IR­HH cartierul general“ Nu ştiu dacă­ aşa au fost gîndite sau e o simplă intimplare, dar şi cealaltă premieră radiofonică a avut ca temă tot problema tineretului. De astă dată e vorba de o adaptare după scriitorul po­lonez Andrej Brycht, în regia lui Zdzis­­law Nardelli, regizor principal al Radio­ed­­uziunii din Polonia. Tineretul se află azi, pe plan mondial, în centrul preocupărilor. Un tineret care a deschis ochii după cel de al doilea război mondial într-o epocă dintre cele mai complexe, se manifestă cu impetuo­zitate, îşi caută drumul, e confruntat cu realităţi al căror sens nu-i apare totdeauna clar. De aci se nasc fenomene dintre cele mai, contradictorii. BAL LA CARTIERUL GENERAL reprezintă un crîmpei de viaţă, cu rezonanţe mai largi, ce reflectă pe de o parte năzuinţa spre frumos a noii generaţii, pe de alta dezorientarea, atracţia spre o existenţă uşoară, superficială, lipsită de ideal, proprie societăţii de consum. Barul, maşina, petrecerea, aventura erotică fără suportul dragostei adevărate par si însemne totul pentru eroina scenariu­lui, Anca, îndrăgostită (în felul ei „spor­tiv“) de un tiner intîlnit intimplător, care însă, „prost“ şi „demodat“, înţelege viaţa şi dragostea întemeiate pe valori morale. Punînd în conflict cele două ati­tudini, autorul evocă tragediile războiu­lui, necunoscute acestui tineret şi in­tr-un fel nepăsător faţă de ele. „Balul“ (in traducere exactă, „dancing“-ul) e lingă fostul cartier general al lui Hitler. Dar explicaţiile unui ghid sunt prea pu­ţin convingătoare, parte din tineri ma­nifesting o supremă indiferenţă. „Mer­cedes“-ul oaspetelui venit din R.F.G. e un argument mult mai palpabil. Pentru unii. Pentru alţii, concluzia e contrarie. Regizorul Nardelli a realizat un monta­ viu, dramatic, al secvenţelor ce ilustrea­ză lunga confesiune a eroului principal, reuşind o variaţie dinamică a peisajului sonor, opunînd meditaţiei grave, dezlăn­ţuirea violentă a ritmului de jaz, a dansului, a vitezei maşinilor, nu doar ca un simplu fundal, ci ca o prezenţă şi un comentariu. Mariana Mihuţ (Anca) a avut accentele corespunzătoare acestei atmosfere de agresivitate dezorientată, iar Emil Hossu, candoarea, tristeţea, dar şi hotărîrea de a nu renunţa la un ideal abia bănuit. Ion Marinescu, in scurtul rol al oaspetelui din Vest, a evocat cu sobrietate experienţa unui om tărît fără voia sa în tragedia războiului, comple­tând un tablou de viaţă bogat în sensuri, rezultat din intilnirea intimplătoare a trei destine omeneşti. TRAIAN SELMARU Un muzician reflexiv: ALDO CIC Pledoaria noastră pentru recitaluri ale marilor solişti solicitaţi exclusiv in concerte simfonice are nu numai un ar­gument, ci şi, mai cu seamă, un exem­plu stimulator : Aldo Ciccolini şi reci­talul său de aseară de la Ateneu. Per­sonalitatea sa complexă, cunoscută şi apreciată de publicul nostru încă de la unul dintre primele Festivaluri „E­­nescu“, este seducătoare mai întîi prin puritatea actului interpretativ. Atitudi­nea lui Ciccolini faţă de instrumentul său pare detaşată, artistul dominind pianul din punct de vedere tehnic şi — fapt fundamental — făcîndu-l să scrie cu o remarcabilă bogăţie de nuanţe şi de tonuri. Luciditatea, intelectualismul lui Ciccolini — caracteristici despre care s-a vorbit mult la noi — reprezintă în esenţă capacitatea sa de a stăpîni m­ateria sonoră şi de a o doza cu inte­ligenţă şi bun gust. Cîntul lui Ciccolini este,­ cu toată reflexivitatea sa, plin de căldură, saturat de sentiment, tempe­ramental şi romantic, impecabil ca sonoritate, judicios edificat din punct de vedere formal. Tuturor acestor ca­lităţi — care oferă o palidă şi incom­pletă imagine a artei sale (căci muzica se ascultă, nu se percepe din descrieri, oricît ar fi­ ele de abile și de inspirate) — să le adăugăm o paletă stilistică de o surprinzătoare diversitate. Programul recitalului a purtat marca unui veritabil caleidoscop stilistic : Stravinski, Bach, Debussy, Schubert, Rahmaninov , fie­care cu alt univers muzical, fiecare cu alte probleme tehnice. Ciccolini este în­dreptăţit să fie considerat printre cei cîţiva cu adevărat mari pianişti de azi şi succesul deplin al recitalului său este încă o confirmare a organizatorilor (manifestarea a avut loc sub egida Fi­­larmonicii, dar şi O.S.T.A. are merite, măcar tehnice) li se cuvin cuvinte de laudă. Aldo Ciccolini apare ca solist în con­certele de vineri şi de sîmbătâ ale Fi­larmonicii, pentru cei care nu l-au ascultat încă ,,pe viu“, (căci un exce­lent disc „Electrecord“ cu piese de Scar­latti, Schubert şi Lîzst se mai găseşte încă) este un prilej care nu trebuie pier­duţi. Petre Codreanu Privirile smalţurilor La Kalinderu : ceramică şi grafică de Vasile Craioveanu Există o atracţie, în ultimul timp, pentru plasticieni de a-şi intitula lucră­rile cit mai „filozofic- posibil. Privesc un tablou sau o sculptură, îmi place, dar vrind să-mi explic „sinteza“ din titlu îmi dau seama că nu mai înţeleg nimic, încerc tot felul de supoziţii, ape­lez la toată imaginaţia pentru a-i găsi, în compoziţie, semnificaţia. Zadarnic ! Expoziţia de ceramică şi grafică a lui Vasile Craioveanu (deschisă în sala Kalinderu) mi-a certificat o dată în plus aceste impresii. Lucrările sunt, in majoritate, realizate ert talent şi bun gust, iar titulatura (mult prea căutată) în Ioc să ajute vizitatorul la înţelegerea sensului operei, dezorientează, micşorea­ză satisfacţia simţită in primul moment. Am privit îndelung „Talpa ţării“, dar rezultatul a fost nul, nu am găsit nici un fel de potrivire intre text şi imaginea lui materializată. Nu vreau să afirm că lucrarea n-ar fi bine făcută sau ineste­tică , dimpotrivă, este decorativă şi nu trebuie trecut cu vederea că aceasta este prima cerinţă a operelor de artă decora­tivă. Iar a căuta sensuri voit profunde acolo unde nu e necesar, mi se pare o exagerare. Acelaşi lucru se hitimplă şi în cazul ceramicelor „Bunicii mei îm­brăţişează şi pe cei ele dincolo“, „Ală­turi de fiinţe“, „înainte de facere“. Al­tele, însă, de un adevărat rafinament artistic, dovedesc puterea expozantului de a sintetiza un titlu şi lucrare o în­treagă lume de idei, expresivă, uşor de intuit. „Pămînt şi cer“, compusă din Genurile dificile în repertoriul artiştilor amatori O eventuală statistică a genurilor ar­tistice abordate de formaţiile de ama­tori ar demonstra preponderenţa fol­clorului (echipe de dansuri, tarafuri, grupuri de solişti etc.), a muzicii co­rale (în ultima vreme, ce e drept, cam neglijată), a teatrului şi a divertismen­tului (care, de la alt timp, cîştigă te­ren prin numărul mare de formaţii de estradă, orchestre de muzică uşoară, colective de dans modern înfiinţate, mai cu seamă, la casele de cultură şi clu­burile tineretului). Frecvenţa acestora se datoreşte pe de o parte accesibili­tăţii lor, iar pe de alta audienţei largi de care se bucură în rîndul publicului. Acum însă, cînd mişcarea noastră ar­tistică de amatori a acumulat experien­ţă, cînd putem vorbi despre o tradiţie în acest domeniu, e firesc ca sfera de preocupări să se lărgească, manifestîn­­r­u-se tendinţe lăudabile de a cuceri şi teritorii ale artei considerate, pe drept cu virit, dificile. Ne referim în special la cî­teva gerturi muzicale — de la operetă şi operă pînă la muzica simfonică şi de cameră — cărora li s-au consacrat cîteva colective bucureştene. Important n­i se pare, în primul rînd, faptul că aceste formaţii au evitat de la început o dublare a activităţii profesioniştilor. Astfel, de pildă, după cum remarca şi Crh. Balaia, şeful secţiei de muzică a rusei creaţiei populare a municipiului, orchestra simfonică a medicilor şi-a ciştigat prestigiul şi un public credin­cios (atît în Bucureşti cît şi în ţară) tocmai datorită repertoriului, în bună m­ust­ra inedit. Condusă o vreme de Mircea Cristescu, preluată apoi de ac­tualul ei dirijor, medicul Ermil Nichifor, această formaţie interpretează piese preclasice rar întîlnite chiar pe afişul Unor filarmonici, precum şi lucrări cla­sice şi moderne, creaţia românească fiind, la rîndul ei, Substanţial reprezen­tată (în repertoriu figurează, printre altele, o primă audiţie Enescu). Mai recent a apărut — la Casa corpului di­dactic — o excelentă formaţie vocal­­instrumentală al cărei animator este organistul Horst Gehann. Vorbîndu-ne despre proiectele colectivului, acesta ne-a declarat că urmăreşte să canalizeze pa­siunea instrumentiştilor şi cântăreţilor Spre perfecţionarea tehnică, cu alte cu­vinte, spre profesionalizare. Subscriem, întrucît genurile dificile, presupunînd o cultură specializată, nu suportă, sub nici o formă, diletantismul. De aceea, apreciem faptul că îndrumarea forma­ţiilor la care ne referim este încredin­ţată unor pedagogi sau artişti profe­sionişti de elită. Iată încă un exemplu. Cu concursul regizorului Jean Rinzes­cu, Colectivul de operă al Casei de cultură din sectorul 4 (provenit dintr-un vechi cerc de cante) a reuşit să monteze o lu­crare mozartiană într-un act — „Direc­torul de teatru“, ca şi „Paiaţe“ de Leon­cavallo — la un nivel artistic apreciabil. La rîndul ei, formaţia de canto de la Casa de cultură a sectorului 1, condusă de profesoarele Octavia Negoiţescu şi I. Vrăbiescu, e în măsură să susţină azi concerte periodice. Un recent succes : seara de lieduri româneşti prezentată la Uniunea compozitorilor. Suntem­ convinşi că formaţiile citate, ca şi altele, cu reale calităţi, merită a fi cultivate, ele contribuind, într-o măsură deloc neglijabilă, la educarea gustului unui public divers, la apropierea lui de inestimabile comori artistice. Şi a­­nume, trebuie cultivate în acele locuri unde există evidente preocupări şi, în nici un caz, create artificial, acolo unde şansele de reuşită sunt minime. Doina Moga două părţi distanţate şi unite în acelaşi timp, închipuie pămîntul asemenea unei perle de lut ce s-a desprins din „scoica“ cerului, lăsînd-o goală, lipsită de valoa­rea şi frumuseţea ei. De altfel, golul şi plinul revin prin aceleaşi simboluri şi în alte compoziţii. „A mea pereche“, „Mobil“, „Prins în matcă“, sunt construite din alternanţe de goluri şi plinuri care, la suprapunere s-ar putea contopi per­fect. Foarte bine realizate mi se par a fi ciclul „Lumea In faguri“, „Singuri, sin­guri“ — unde făpturi omeneşti sînt in­cluse intr-o arhitectură ce le separă ire­mediabil — şi, mai ales, „Răboj”, în care sînt, parcă, însemnate toate avatarurile mulţimii obidite, sau „Urcuşul neamu­lui“, o lucrare de mai mari proporţii ce înfăţişează printr-un trunchi înconjurat de o spirală întreruptă pe alocuri, evo­luţia în timp a popoarelor. Expoziţia lui Vasile Craioveanu lasă, la o ultimă privire, o impresie de armo­nie, dar şi de regret că astfel de lucrări nu pot fi găsite și în magazinele Fon­dului plastic. Miruna Ionescu Săptămîna trecută, casa de cultură „Petőfi Sándor“ a inaugurat un interesant ciclu de matinee duminicale, care se vor desfăşura bilunar. Prima manifestare a cu­prins un program de muzică de cameră, un recital de versuri şi vernisajul unei ex­poziţii de grafică şi sculptură reunind lucrări de Angela şi Peter Balogh. Pentru ur­mătoarele matinee se preconizează un spectacol de teatru, unul folcloric, precum şi permanentizarea expoziţiilor unor artişti profesionişti şi amatori. AGENDA CASEI DE CULTURĂ in avanpremieră La Casă de cultură a sectorului 5 se află în pregătire două spectacole. Co­rul bărbătesc „Gheorghe Danga“, co­lectiv artistic bine cunoscut şi apre­ciat, îşi îmbogăţeşte repertoriul cu cîn­­teCe româneşti clasice şi contemporane în vederea unui concert „a capella“, care va avea loc în prima dacadă a Utilii februarie la Tehnic-clu­b. Para­lel, câteva formaţii reunite — orches­tra de muzică uşoară, grupul de dans modern, colectivul de estradă — repetă spectacolul de revistă „Cosmodromul veseliei“. Premiera, la mijlocul lunii februarie. Iarna pe uliţele Muzeului satului • Medici români membri ai unor societăți de specialitate de peste hotare • Dr. C. Bona, cercetător la Institutul „Dr. I. Cantacuzino“, a fost ales, recent, membru în comitetul de conducere al Societăţii Europene de biologie celulară. • Societatea belgiană de ortopedie, traumatologie și chirurgie a aparatului locomotor a ales membru asociat pe dr. I. Negus, de la serviciul de ortope­die al spitalului central de copii din București. Deputaţii Consiliului popular al municipiului Bucureşti au dezbătut şi adoptat PLANUL ŞI BUGETUL LOCAL PE 1970 (Urmare din pag. 1) incipal, să antreneze masele largi de cetăţeni la buna gospodărire şi Înfrumuseţare a ora­şului. Supuse la vot, planul economic local şi buge­tul pe 1970, care însumează la venituri 3.014.847.000 lei, iar la cheltuieli 2.270.794.000 lei, au fost aprobate în unanimitate. De ase­menea, într-o atmosferă însufleţitoare, sesiunea a aprobat angajamentele cuprinse în răspunsul la chemarea la întrecere lansată de Consiliul popular al Judeţului constanţa. Sesiunea a aprobat şi o serie de hotărîri pri­vind parcarea vehiculelor pe drumurile şi locu­rile publice, numerotarea imobilelor, menţine­rea unui aspect estetic al oraşului, asigurarea circulaţiei pe timpul iernii, menţinerea localu­rilor in condiţii igienice corespunzătoare, re­ducerea surselor de zgomot şi altele. Totodată a ratificat unele decizii elaborate de Comitetul executiv de la ultima sesiune pînă în prezent. In cadrul sesiunii a luat cuvintul tovarăşul Petre Blajovici. încheind lucrările, tovarăşul Dumitru Popa a subliniat deosebita importanţă a hotăririlor adoptate, insistînd asupra necesităţii concen­trării tuturor forţelor şi folosirii raţionale a re­surselor locale pentru îndeplinirea integrală, la un înalt nivel calitativ, a sarcinilor ce revin Consiliului popular municipal în acest an. Intr-un puternic entuziasm participanţii la sesiune au adoptat o telegramă adresată Comi­tetului Central al P.C.R., tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU personal. Consemnînd succesele ob­ţinute, grija permanentă a conducerii partidului şi statului pentru continua dezvoltare a Capi­talei patriei noastre, personal a secretarului ge­neral al partidului, Consiliul popular, cetăţenii municipiului Bucureşti, se angajează solemn de a nu precupeţi nici un efort pentru transpune­rea în viaţă a politicii partidului, pentru Înfăp­tuirea exemplară a sarcinilor planului economic pe 1970. „încredinţăm conducerea partidului, pe dumneavoastră, tovarăşe Nicolae Ceauşescu — se spune în Încheierea telegramei — că planul şi angajamentele asumate vor fi nu numai în­deplinite ci şi substanţial depăşite, aducînd ast­fel o contribuţie însemnată la înfăptuirea mă­reţului program elaborat de Congresul al X-lea al P.C.R., de ridicare a României socialista pa culmile tot mai înalte ale progresului şi civi­lizaţiei“. Certitudini pentru noi şi importante înfăptuiri in dezvoltarea Capitalei Urmare din pag­­­ rat transportul de persoane şi măr­furi în 1969 relevă existenţa unor rezerve importante care pot fi valori­ficate, printr-o organizare superioară a m­uncii, prin folosirea mai activă şi mai eficientă a mijloacelor moder­ne de conducere şi gestiune. Cu toa­te măsurile luate pentru îmbunătă­ţirea circulaţiei mijloacelor de tran­sport, cu toate eforturile făcute pen­tru sporirea parcului de autovehicule, nu au fost eliminate încă lipsurile existente, mai ales cele ce se referă la viteza comercială, ritmicitate şi disciplină în muncă. Pentru îndeplinirea sarcinilor pre­văzute in Sectorul de construcţii montaj s-au întreprins in anul tre­cut măsuri deosebite în scopul dez­voltării bazei tehnico-materiale a u­­nităţilor de construcţii, anul acesta investindu-se din nou importante fonduri băneşti pentru realizarea u­­nor noi capacităţi de producţie. Indi­caţiilor preţioase date de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cu prilejul vizite­lor făcute pe cîteva şantiere, asupra modului in care trebuie organizată activitatea în construcţii în vederea creşterii mai rapide a capacităţii de producţie în special în construcţia de locuinţe trebuie să le răspundem nu numai prin realizarea în condiţii mult mai bune a numărului de apar­tamente prevăzut ci şi prin recupe­rarea rămînerilor în urmă din anul trecut. Bogata experienţă a construc­torilor, pregătirea ştiinţifică a pro­cesului de producţie creează premi­sele unei îndepliniri ritmice şi cali­tative a sarcinilor atît de importante din acest an. Avem datoria să acţionăm cu ho­­tărîre, aşa cum ne cere partidul, pentru lichidarea lipsurilor manifes­tate, să luăm toate măsurile cuve­nite pentru a asigura îndeplinirea sarcinilor ce ne revin în 1970. Folo­sirea mai raţională a capacităţilor de producţie, eliminarea risipei, desfa­cerea ritmică a producţiei realizate, creşterea vitezei de rotaţie a mijloa­celor circulante şi sporirea acumu­lărilor sînt obiective primordiale spre care trebuie să ne îndreptăm toată atenţia. Rezultatele obţinute în 1969, entuziasmul şi hotărîrea cu care s-au angajat colectivele de muncitori, ingineri şi tehnicieni în rezolvarea problemelor hotărîtoare ale produc­ţiei, elanul şi pasiunea cu care ce­tăţenii municipiului nostru, mobilizaţi de deputaţi, răspund la acţiunile în­treprinse în domeniul edilitar gospo­dăresc ne dau garanţia îndeplinirii şi depăşirii sarcinilor de plan pe 1970. Urmare din pag.I cîntată de Valéry : „Azur­e c’est moi... Je viens des grottes de la mort / En­tendre l’onde se rompre au degrés sonores / Et je revois les galeres dans les aurores / Ressusciter de l’ombre au fil des rames d’or / Mes solitaires mains appellant les monarques / Dont la barbe de ser amusait mes doigts purs / Je pleurais. Ils ch­antaient leurs triomphés obseurs / Et les golfes en­­fouis aux poupes de leurs barques...“ E lumea zeilor trişti de prea marea lor perfecţiune, lumea tăcerii liturgice a pythagoreienilor, a lumii comune me­diteraneene pline de armonie, raţiune, exultînd ierarhia de care ne desparte, de fapt, un absurd şi străin teritoriu geo­grafic, dar nu unu­l spiritual. Iată-l pe Doinaş în acest spaţiu în care vîntul este un eveniment şi strigătul nu încape decit pe mare : „Amiaza de aur, că­­zind pîrguită / nu mă va găsi lenevind la umbră / nici tristeţea, boala fără leac a sufletului / nu mă va închide ca pe o floare“. In altă parte locul este tulburat de accente rilkene, oarecum străine de perfecţia acceptată mai îna­inte : „Din paharul acesta vom bea duşmănie / Ura de moarte vom bea pînă-n zori / Iar beţia noastră ucigaşe , să fie ca purpura regilor visători...“ Dar pătrunzînd mai adine în volum realizăm că orice sfială este lepădată de poet şi înaintăm într-o lume în care domneşte imanenţa muzicii, o lu­me a Logosului, făcută din Număr şi Raţiune, deasupra căreia pluteşte un cer esenţial, iar formele îşi aruncă nu­mai umbra pe pămînt, o lume glacială şi senină, a refracţiei * „Cîndva fem­eie acestui astru / purtau o altă frumuseţe grea / şi nu visau că scutul ei albas­tru / odată de pe umeri va cădea /. Dar spre sfîrşitul unei nopţi amare / cînd fiicele ieşiră dintre flori / cu sini sfioşi şi umeri goi pe care / cădeau cu săbii aspre tineri zori / trecu încet şi scutul tău, iubito / să apere un umăr mai frumos / şi clipa mare pe care ai sfinţit-o / un pîntece cu ţipăt dureros...“ Perfecţiunea versului de la ritm pînă la rimă, atît de supărătoare azi în alte locuri din pricina tributului cerut, la Doinaş cade ca o haină bine croită : „străbat întreg azurul în sus, în adîn­­cime / pădure rotitoare, rivnită de ereţi / d­e arbori arşi de gheţuri albastre şi-o mulţime / de astre preschimbate în fiare şi bureţi...“ sunt aici liniile de amforă ale spaţiului găsite la Hugo, indefinitul său pur şi auroral, fluviul acela germi­nal care enervează spaţiile, şi muntele mistic în spaţiul elysean... Sigur că ne amintim de zborul augural al vulturi­lor, aflat în altă parte, dar asta nu deranjează. Poemele sunt nobile, au amploare, au o ţinută unică. Persona­jele mitice se mişcă într-o junglă muş­cată de lumini în care stele fulgerate sînt macerate de răşini, planete şi con­stelaţii se confundă cu o natură în delir, torţionară şi neliniştită : „Acope­­re-te, iris, cît timp agonizează / Tîrziu te voi deschide, cînd fumegînd intens / întregul cer, aproape de scrum şi de amiază / deşert cu fier albastru, cani­cular, imens / ascunde-va-n adîncuri se­minţele obscure / din care, sub bătaia cohortelor de sori / va creşte iar a­­ceastă fantastică pădure / bogată-n fiare blinde şi şerpi scînteietori / vizibilă-n străfunduri pînă la flori și mure / în palida zvlcnire a tinerilor zori“. în „Soarele și scoica“ sîntem în plin Va­léry („Fermé, sacré, plein d’un feu sans matière / Fragment terrestre offert à la lumiére / Ce lieu me plait, dominé de flambeaux / Composé d’or, de pierre et d’arbres sombres / Ou tant de mar­­bre est tremblant sur tant d’ombres / La mer fidele y dort sur mes tombeaux/ Chienne splendide, é carte­ l’idolâtre î) : „găsi un golf cu apă ca o boare / în­cins cu birturi de luceferi brune / în care­ stăpînind peste mărgeane / şi peste alge verzi cu subţiori / aduse-ntîmplător din alte­ oceane / de sepii sau de peşti scînteietori / o scoică princiară, virtuoa­să / în smalţ de alabastru şi sidef /de mii de ani îşi cultivă în casă / penum­bra, ca o pînză de gherghef...“ Sigur că apropierea pare la prima vedere ar­bitrară, dar spaţiul şi timpul sunt ace­leaşi, timbrul poemelor, comun. Alte modele pot fi uşor depistate, dar nu asta are importanţă. Poetul rezistă ori­cărei comparaţii fără a putea fi învinuit că e numai un epigon. Citez excelente versuri : „Simţi ? Mobilele poartă un flux incendiar­­ şi prin pereţi respiră furtunile de-afară / şi aerul anunţă sur­pări de terţiar / Dar nu te teme, Ziua ! cîntînd ca o fanfară / — bogata zi de care ai fugit, cîndva / aici — va nărui un tunet şi ploi de primăvară...“ Dacă ar fi să facem o panoramă a mijloace­lor artistice ale lui Doinaş ne-ar trebui un spaţiu destul de mare. Iată mici fulgere aproape aforistice : „sărutul vine singur, înglodat / Îmbrăţişarea asta s-a mai dat“ sau „iar noi jucăm în tinere costume“ şi mai departe : „curată ai rămas, ca o zăpadă / prin care umbla doar un cîntec fu...“ Mostrele vor să convingă că în acest clasic întîrziat a­­vem un maestru ignorat de critică din motive cu totul neînţelese : „Dar chiar şi astăzi, noaptea apa lasă / pe pietre doi amanţi subţiri şi pali / culcaţi pe muşchi şi scoici ca pe mătasă / şi mîn­­gîiaţi pe umeri de corali“. Există în poezia lui Doinaş şi serafi cu săbii de răşini fierbinţi, rîuri fulgerate de somn şi mreană­­ ce curg fără valuri la ze­nit, frunze libertine ce-au dat uitării au­licul tipar şi aria nervurilor divine, precum şi imagini de neuitat . „Un soare, imens, fioros policandru, rănea alburitul­­ zenitului fiert / cu cîteva sute de lămpi arămii, urcate de scuturi la cîteva mii, într-un poem despre Ale­xandru cel Mare, în care incendiul pus­tiului este transfigurat cu o mină de maestru : „Prin gropi luminoase ca-n mistice racle / soldaţii muriseră linşi de văpăi / alături cu­ suliţe roşii ca racle / ce pînă tîrziu privegheaţi peste văi“. Meşteşugul apare în sinteze plastice ce pot fi receptate fără efort : „Sînt co­­dri-n delir sau alai nupţial ? Vestesc bucurie ori moarte ? — Un templu al­bastru se umple de dans...“ Să ne oprim aici. Impresia finală lăsată de poet este aceea a unui suflet fundamental. Ci­­tindu-l, te duci cu gîndul la superbele rînduri din Charmion : „Intre păm­int şi aştri se înalţă, aşadar, o liră miria­­cordă, un imens organon, cu miile de coarde ale Slavei“. Doinaş CU arta lui ne convinge că spaţiul nostru e, cu timpul de care e legat, in aither...“ Un clasic Intimat RĂSPUNSUL Consiliului popular al municipiului Bucureşti la chemarea Consiliului popular al judeţului Constanţa (Urmare din pag. 1) s-au modernizat 60 unităţi comerciale, depăşindu-se cu mult anga­­jamentul luat în această direcţie. Ca urmare a rezultatelor bune obţinute în domeniul economic şi a unei mai bune organizări a execuţiei bugetare, veniturile pro­prii ale bugetului Consiliului popular al municipiului Bucureşti au înregistrat la sfîrşitul anului o depăşire de ISO m­ilioane lei faţă de 14 milioane lei cît constituia angajamentul luat. In acelaşi timp folosirea cu economicitate şi spirit gospodăresc a creditelor bugetare alocate titularilor a făcut posibilă realizarea unor economii de 29 milioane lei la cheltuieli, asigurîndu-se în felul acesta depăşirea angajamentului şi crearea posibilităţilor pentru finanţarea unor noi acţiuni în cursul execuţiei bugetare. Cu entuziasmul, spiritul gospodăresc şi iniţiativa ce o carac­terizează, populaţia municipiului Bucureşti, antrenată de către or­ganizaţiile de partid din cartiere, de deputaţi şi de zecile de mii de activişti obşteşti, a contribuit la realizarea prin muncă patrio­tică a unui volum de lucrări gospodăreşti şi de înfrumuseţare de peste 419 milioane lei, depăşindu-se angajamentul luat cu 69 mi­lioane. Analizînd rezultatele bune obţinute în anul 1969 şi ţini­­d sea­ma de posibilităţile de care dispun întreprinderile şi unităţile din cadrul Consiliului popular al municipiului Bucureşti, consilerAfţi că sunt create condiţii pentru realizarea şi depăşirea sarcinilor spo­rite din planul pe anul 1970. Animaţi de acelaşi patriotism înflăcărat care a cuprins între­­gul nostru popor, perfecţionînd munca în toate domeniile, mobi­lizând activ masele de cetăţeni ai oraşului nostru, ţi am face că toate sarcinile ce ne stau în faţă în 1970, ultimul an al trincritatilu­lui, să fie îndeplinite cu succes, marcind înfăptuirea deplină a măreţului program trasat de Congresul al IX lea şi pregătind tot­odată condiţiile necesare trecerii la realizarea hotărîrilor Congresu­lui al X-Iea al partidului. In vederea realizării şi depăşirii acestor Sarcini, răspundem chemării la întrecere lansată de Consiliul popular al judeţului Constanţa şi ne angajăm să înfăptuim următoarele obiective: 1. îndeplinirea şi depăşirea tuturor sarcinilor planului de pro­ducţie şi prestări de servicii ; — depăşirea valorii producţiei globale industriale In unităţile de industrie locală cu 32 milioane lei ; — depăşirea valorii de producţie marfă vîndută şi încasată In unităţile de industrie locală cu 31 milioane Iei ; — depăşirea producţiei în unităţi naturale la principalele pro­duse din industria locală, cu : — 2,1 milioane lei mobilă ; — 100.000 m.c. agregate grele de balastieră ; — 50 000 unităţi cahle de teracotă; — depăşirea planului de livrări către comerţul socialist cu 10 milioane lei ; — depăşirea planului de livrări de mărfuri pentru export cu 2,5 milioane lei valută ; — asimilarea unui număr de 53 produse de larg consum pen­­tru fondul­ pieţei peste cele prevăzute în plan : — depăşirea valorii producţiei şi prestărilor în unităţile de gospodărie comunală cu 14 milioane lei ; 2. Se va depăşi productivitatea muncii prevăzută în plan cu : — 2% în industrie; — h­/o în construcţii-montaj. 3 în ce priveşte realizarea planului de investiţii se vor da în folosinţă înainte de termen următoarele obiective: — 2 poligoane de prefabricate cu 1—3 luni; — fabrica de înlocuitori de cărămizi cu 4 luni ; — 3.000 apartamente cu 30—60 zile ; — creşa din cartierul „Jiului“ cu 30 zile ; — canalul colector din Drumul Taberei cu 30 zile. In domeniul Pr°ioctării investiţiilor şi sistematizării loca­lităţilor ; — scurtarea cu 1.500 zile a termenelor de predare a documen­taţiilor tehnice pentru obiectivele de investiţii prevăzute pe anul 1971, faţă de termenele planificate. u .1^ealizarea­­ de economii la materii prime, materiale, com­bustibili şi energie electrică față de consumurile specifice : — 500 m.c. material lemnos ; 700 tone motal ; 2.000 tone ci­ment ; 3.100 tone combustibil conventional ; 3.200.000 KWh/oră ener­gie electrică. 6. Prin reducerea prețului de cost, se vor economisi : — în unităţile industriei locale 3,7 milioane lei ; — în unităţile de gospodărie comunală 1,3 milioane lei; — în unităţile de construcţii 3,5 milioane lei. 7. Se va folosi un volum de 32 milioane Iei, credite bancare pentru introducerea micii mecanizări în producţie. 8. Prin autoutilare vor fi executate peste 330 de mașini ,­ mecanisme în sectoarele : construcții, industrie locală și gospodărie comunala. 9. Se vor moderniza peste plan 20 unități comerciale. 10. Se vor moderniza 4 pieţe de desfacere a produselor agro­­alimentare. 11. In sectorul sanitar numărul de paturi de spital va crește, peste prevederile de plan pe anul 1970, cu 100. 12. Se vor depăşi veniturile proprii ale bugetului local al muni­cipiului București cu 20 milioane lei. 13. Din contribuția voluntară bănească şi în muncă a cetăţeni­­lor se va realiza un volum de lucrări însumînd 2 milioane Iei, la următoarele obiective social-culturale şi edilitare : — 9 săli de clasă , pavări şi balastări de străzi pe o suprafaţă de 60.000 m.p. , — extinderea reţelei de apă potabilă cu 2 km , ■— reparaţii şi întreţineri de drumuri comunale pe o suprafaţă de 220.000 m.p. 14. Prin munca patriotică a locuitorilor se vor realiza 430 mili­oane lei la lucrările şi acţiunile pentru înfrumuseţarea şi buna gospodărire a localităţilor. 15. In domeniul învăţămîn­tu­lui, sănătăţii şi culturii se vor urmări şi realiza : — ridicarea nivelului invăţămintului prin cuprinderea la cursiu­rile postuniversitare a 2.000 de cadre didactice, pînă la 31 august TMSuluiindidacUnc­­area a 8 Cabinete de SPeCia,i,a,e in cadrul Casei — creşterea eficientei medicale, a eficacitălii economice si a utilizării raţionale a spaţiului de spitalizare ; * organizarea unei stagiuni estivale care să cuprindă special­ie cu mare aderenţă la public. Consiliul popular al municipiului Bucureşti va analiza in fie­care sesiune din acest an stadiul desfăşurării întregii acţiuni şi modul in care au fost realizate angajamentele stabilite.

Next