Informatia Bucureştiului, februarie 1970 (Anul 18, nr. 5116-5139)

1970-02-14 / nr. 5127

Mierea care nu e dulce A­parent, ar fi un „raiaonneur", un mentor spiritual care nu discuta direct, filozofează despre... (din plictis), iar vocaţia sa (cînd te desco­peră) e „să te ia de prost şi să te facă... deştept“. Nu abuziv, se înţelege, nici o clipă brutal şi niciodată Intole­rant cu omeneasca-ţi integritate mo­rală, zisă şi sfîntă naivitate. Fiind „raisonneur", el nu te obligă să fii, cum s-ar spune, deştept... dar nu se poat­e opri să nu-i deplingă pe toţi cei mult prea cinstiţi care nu izbutesc să răzbată, pentru că, din păcate (semn discret, foarte discret, cu ochiul) nu sînt totuşi... „deştepţi“. Perseverenţa ta, oarecum o stimea­ză. Te felicită sincer pri pentru că vrei să înveţi... S-ar putea ca norocul — afirmă el să-ţi deschidă o uşă. Ei speră... Deşi simt cîte unii (vocea-i de­vine şoaptă, afirmaţia urcă spre in­sinuare), sunt cîte unii care-şi găsesc dintr-un foc­­ o muncă oarecum mai­ modestă, fără halat alb şi planşetă, dar — de ce să ne ascundem ? — unsă perfect cu miere. Şi pe o faţă, şi pe alta... Pentru că asta e : „sunt deş­tepţi !“. Raisonneur-ul pe care n avem în ve­dere nu-i neapărat o persoană, o en­titate distinctă şi nu are obligatoriu un nume. Filozofia sa se adună In timp pe Îndelete, din întimplări dis­parate, din experienţe fără o semnifi­caţie specială dar cu semnificaţii co­relate prin asociere, pînă cînd Intr-o zi te pomeneşti că raisonneur-ul are o locuinţă secretă In însuşi felul tău de a fi. Mai mult, In ferul tău lăuntric şi-a găsit şi prieteni, unii chiar devo­taţi. i,Dorinţa de a parveni fără efort" Ii invită la şuete prelungi, „imboldul spre facilitate“ îi trimite­­ zilnic scrisori amicale, iar­­„uşurinţele, superficialita­tea şi micile compromisuri" se plimbă braţ la braţ cu filozofa domniei sale pe Corso. Raisonneur-ul devine din zi în zi Insă şi profesor, şi metodist, şi părin­te, ajungind să predea elevilor săi ne­numărate lecţii, pe cît de complicate pe act de decisive, despre ritmul de prelingere al mierii, despre puls (des­pre nevoia de a simţi „care-i pulsul“), despre vînt (pentru că unde am ajun­ge — ne întreabă el — dacă nu in­tuim de unde bate vlntul ?). Fireşte, le mai predă şi un curs de adulme­care, în măsura în care aspiranţii la miere nu respiră, ci adulmecă. Şi, în sfîrşit, un curs rapid despre înaintarea pe brînci şi d­ratul în coate. Iar dacă ei îşi însuşesc toate aceste noţiuni absolut fundamentale, nu mai înca­pe îndoială că sunt deja şi foarte... deştepţi. Şi astfel, dintr-una în alta, de dragul unor situaţii şi avantaje mărunte, unse sau nu­­prea unse cu miere, conduşi de puls şl Îndrumaţi de vînt, uită şi cine slnt, uneori şi ce sint şi... Fie-mi iertată aversiunea faţă de cei care devin In felul acesta „deştepţi“. E. O. va deveni peste citeva luni distenţă medicală. — Vă place profesiunea ? Nu foarte.. Ce v-a atras, atunci ? Aveam o cunoştinţă, de fapt un fel de unchi, care preda la o astfel de şcoală. Şi cînd veţi absolvi... ? — Mă transfer la „Igiena“, am şi vorbit eu o doamnă... O foarte bună coafeză, pe care am cunoscut-o prin logodnicul meu... Poate mă şi mărit. Eu O.. . de bună seamă, surîde, cu acea seninătate­­ după unii un rictus — care anticipează fericirea singulară şi vidul celor care aspiră sa devină deş­tepţi. „Prin prezenta, vă rog să mă trans­feraţi la secţia de Comerţ Exterior, cu satisfacerea examenelor de diferenţa,­­conform programei aprobate etc.“. — Vă pasionează comerţul ? — Mă descurc binişor cu engleza, şi atunci, ce m-am gîndit... — Sînt probleme interesante de ,,mar­keting“, studierea conjuncturii. Dacă vă preocupă... — Se călătorește, dom’le, e ceva de speriat ! — şi iritat de atita naivitate . Asta-i conjunctura, că nu sunt prost ! • O, nu — simţeam şi eu în sfSrşit : interlocutorul meu nu mai avea prea mult ca să devină... „deştept*. Cum se explică, dragă R. D„ că după doi sau trei ani de studiu violonistic ai renunţat ? — Mă pregăteam să urmez, la în­ceput un liceu cu profil muzical. — înţeleg... — Dar de unde locuim noi şi pînă la liceu ar fi însemnat să schimb două tramvaie, cam patruzeci de mi­nute, iarna peste o oră... iar tăticu, asta spunea : „că nimic nu-i mai impor­tant decît timpul pentru un om...“. Mai ales că vioara nici nu se mai poartă. Se caută chitara... Cazuri mărunte, fireşte, ale căror semnificaţii nu depăşesc avatarurile dobîndirii unui avantaj material, pri­­lejuirea unor călătorii, un cîştig de­rizoriu de timp, un succes la chitară şi totul în dauna unor pasiuni, a u­­nor profesii conştiincios stăpinite. Cal­culul prea vizibil exclude orice dile­me, iar avantajele — cîte or mai fi şi nu le ştim încă, noi — se vor răzbuna, fără doar şi poate. Pentru că raison­­neur-ul micului avantaj imediat a ex­clus din estimările sale : visele lor (cîte au fost cîndva), şi tinereţea lor (care încă respiră), şi acea nevoie de puritate (mai importantă poate decît banii şi călătoriile şi multe altele pe care le dobîndeşti, eventual, intuind pulsul şi simţind vîntul şi dînd din coate şi visînd mierea). Această derizorie miere... I I I I DIAGNOSTIC NEPLĂCUT — M-au văzut 3 medici Şi toţi mi-au spus acelaşi lucru. Desen de Fred Ghenadescu Ce ?! Că nu-mi dau învoire. Moment recreativ ORIZONTAL : 1) Peisaj din natură în nuanţe de violet şi purpuriu — Cheia succesului şi a împlinirii celor mai în­drăzneţe visuri. 2) îngrămădiri de ste­luţe reci — Piratul înaripat. 3) Căuş ! — Fir conducător spre cele mai înalte culmi (pi). 4) Debut scânteietor acom­paniat de trilurile ciocîrliei — Salutare din Paris ! 5) Pădure... deficitară — Vis de fată. 6) Susţine avansarea per­sonalului — E şi ea o sursă de zgo­mote. 7) Cel mai aproape — Trofee a­­nuale pentru înzestraţii fii ai Euterpei. 8) O lume fără cuvint — Din însem­nările unui profesor. 9) îşi pierde di­recţia şi... uzul raţiunii 10) Drept... la facultate — Adică complet invers ! VERTICAL : 1) Albastru răsturnat in ape — Nestemată muiată în seninul ceresc. 2) Cîntăreaţă necalificată dar unanim recunoscută. 3) Grup inferior! — Merge ca pe roate. 4) Băgată In pîine după prealabile frăm­întări — Cu va­loare expirată. 5) Se luminează în ră­sărit — Execută galerii în lemn. 6) A fost cîndva un lan de grîu Clă­dită la subsol ! 7) Concurent la pro­ba de alergări Intre Dunăre şi mare —* Bate in perete. 8) Irezistibil „vino-n­­coace“ la adresa ei — Papuci din lu­mea lui Aşchiuţă. 9) Cîntec tainic de izvor. 10) Căţei din grădina de legume (reg) — Material pentru un război... creator — Băgată în cofă. S. Bucurescu I S I 1 fi fi I I I E I I 1 ■ Asistenţa I stomatologică I în Capitală (Urmare din pag. I) lui , sectorul 8 , policlinicii „Gri­­viţa“, centrelor din bd. Duca şi cartierul Pajura şi dispensarelor din comunele Chitila şi Mogo­şoaia. Salariaţii care au in cadrul instituţiilor şi întreprinderilor cabinete stomatologice se vor adresa acestora și nu celor din teritoriul in care locuiesc. ASISTENTA STOMATOLOGICA PENTRU COPII Copiii au acces la cabinetele stomatologice din policlinicile de profil ale sectoarelor pe terito­riul cărora domiciliază, în sec­torul 1, policlinicii Spitalului central de copii (calea Doro­banţi) ; sectorul 2, policlinicii de copii „Maşina de Pîine“ ; sec­torul 3, policlinicii de copii a spitalului de copii „23 August“ (bel. Muncii) ; sectorul 4, poli­clinicii „Vitan“ ; sectorul 5, po­liclinicii de copii „Şerban Vodă“ ; sectorul 6, policlinicilor de copii „Izvor“ şi „Rahova“; sectorul 7, policlinicii de copii „Ştirbei Vodă“ şi sectorul 8, policlinicii de copii „Caraiman“, în şcolile care au cabinete stomatologice, se acordă asis­tenţă de specialitate în mod sis­tematic copiilor cuprinşi în acţi­unea de dispensarizare pe clase, în aceste cabinete se acordă şi asistenţa de urgenţă copiilor din şcoală. Copiii necuprinşi în acţiunea de dispensarizare sunt trataţi în cadrul policlinicilor te­ritoriului de locuinţă. ASISTENTA STOMATOLOGICA DE URGENTA In zilele de lucru, între orele 8—20, orice caz de urgenţă sto­matologică este primit şi asistat în toate serviciile stomatologice existente, fără a se ţine seama de teritoriu. Noaptea, între orele 20 şi 8 şi în zilele de sărbătoare, perma­nent funcţionează un serviciu de gardă stomatologică la policli­nica „Colţea“ din str. Teilor nr. 1, telefon 15.79.72. Se preci­zează că prin urgenţe stomato­logice se înţeleg numai acele afecţiuni care ameninţă sănăta­tea cu o infecţie acută sau o hemoragie bucală. Este de dorit ca populaţia să nu­­ abuzeze de serviciul de gardă pentru orice tratament dentar care nu a fost executat la vreme. Pentru stări generale grave, determinate de afecţiuni stoma­tologice, pentru traumatisme buco-maxilo-faciale (fracturi, plăgi etc.) la spitalul de stoma­tologie din calea Prevnei nr. irl. telefon 15.52.17, funcţionează, de asemenea, o gardă de chirurgie buco-maxilo-facială. ASISTENTA STOMATOLOGICA CU PLATA In afară de asistenţa stomato­logică gratuită asigurată de unităţile amintite, în Capitala funcţionează şi o largă reţea de cabinete pentru asistentă sto­matologică cu plată. In acest caz, populaţia se poate adresa, la alegere, următoarelor unităţi : policlinicilor speciale din Calea Griviţei nr. 7, str. Negustori nr. 2, „Arte“ str. Cristian Tell, serviciilor stomatologice din bd. Republicii 123 şi str. Rafael nr. 1, precum şi cabinetelor cu plată ale policlinicii protetice din str. Progresului și ale Spitalului de stomatologie din calea Plevnei. I * I I I I 1 1 I 1 I I­­ I I I I­I 1 I Ce semnificaţii are evenimentul ? I -------------------------------­I Prima genă izolată * Interlocutor: dr. Ştefan Antohi I Astăzi genetica parcurge cu o inegalată spectaculozitate drumul sinuos al cunoaşterii vieţii, pătrunderea ei în microcosmosul ereditar punînd-o în acelaşi timp în faţa unor probleme de o complexitate nebănuită. Genele, aceste veritabile solii ale speciei, cuprinzînd în ele marile adevăruri ale formării vieţii, rămîneau încă o enigmă parţial descifrată. Dar iată că, recent, oamenii de ştiinţă au anunţat reuşita uneia dintre cele mai importante experienţe: izolarea primei gene. Despre semnificaţiile acestei remarcabile realizări, ne oferă amănunte doctorul ŞTEFAN ANTOHI, cercetător principal la Institutul de pato­logie şi genetică „Victor Babeş“. „ In linii mari, genetica molecula­ră include toate problemele legate de reacţiile chimice care stau la ba­za transmisiei ereditare a caractere­lor şi a determinării lor, la toate vie­ţuitoarele. Iar dintre aceste reacţii, fundamentală este cea de biosinteză replicativă a acizilor nucleici — ADN şi ARN. Ei constituie materialul ge­netic şi, prin constituţia lor, codifi­că într-un „limbaj" chimic toate a­­ceste caractere. Pînă în prezent au fost stabilite mecanismele funcţiilor genetice calitative ale fiecărui carac­ter, ca şi cantitatea lor de expresie. In determinarea cantităţii de expre­sie ce se transmite ereditar, intervin mai multe niveluri de reglare, unul dintre cele mai importante fiind şi cel al reglării genetice a sintezei pro­teinelor. In privinţa relaţiei dintre materialul genetic şi proteine, majo­ritatea datelor de pină acum au fost obţinute pe cale deductivă, indirect. Izolarea şi purificarea unei gene per­mite abordarea directă a acestor me­canisme genetice. — Practic, cum a fost realizată operaţia ? — Gena izolată este cea care de­termină capacitatea de fermentare a lactozei, aşa numita genă lac, apar­­ţinînd unei bacterii — bacilul Coli. Experienţa a fost efectuată în Sta­tele Unite, în cadrul laboratoarelor . Pentru a ne introduce în temă, am dori să prezentaţi cadrul geneticii moleculare, domeniul particular al acestei experienţe. Şcolii de medicină Harvard din Bos­ton, de către un colectiv condus de cunoscutul savant Jon Beckwith. Operaţia propriu-zisă s-a efectuat pe cale biochimică şi biologică, iniţial izolindu-se bacteriofagii purtători in genomul lor ai genei „lac”. După pu­rificarea ADNS-ului, printr-o reacţie fizico-chimica, constind in tratarea termică controlată şi răcirea lentă, s-a obţinut gena pură. Mijloacele tehnice utilizate au fost dintre cele mai avansate : microscopia electroni­că, ultracentrifugarea, marcajul cu izotopi etc. — In urma acestui succes, ce perspective se întrevăd in rezol­vările altor aspecte ale geneticii ?­­— O mare parte a geneticienilor, dar mai cu seamă marele public, a­­cordă excesive virtuţi geneticii. Cred că e bine să fim mai ponderaţi în a­precierile posibilităţilor ei prezente şi viitoare. In primul rind, este de sub­liniat că izolarea genei a fost efec­tuată dintr-un sistem fa­g-bacterie al cărui număr de gene este de mii de ori mai mic decît la om şi alte ma­mifere. Diferenţa în sine este ilus­trativă pentru complexitatea struc­turală infinit mai mare a celor din urmă ; tot atât de important este şi faptul că in afara bacteriilor nici o altă vieţuitoare nu poate fi supusă condiţiilor de experienţă prin care s-a izolat gena lac. — Dar în afara speculaţiilor mai mult sau mai puţin euforice, la ce aplicaţii practice ne putem aştepta în urma acestui eveniment ştiinţific ? — Deosebit de importante sunt con­cluziile geneticienilor în urma reuşi­tei acestei operaţii. Astfel, izolarea genei poate duce la stabilirea cu pre­cizie a structurii secvenţiale chimice a materialului care alcătuieşte genă respectivă (ADN), pe baza ei poate fi determinată greutatea sa molecu­lară, numărul şi felul atomilor care intră în alcătuirea genei, dar mai cu seamă ,acum pot fi produse în epru­­betă ,,copii“ ale genei. Izolarea unei gene pure, deşi a fost realizată la un organism infe­rior în scara vieţuitoarelor, poate fi considerată ca un­ prim pas în dome­niul metodelor de abordare directă a aparatului genetic, în scopul corec­tării lui, prin „chirurgia“ genică preconizată de mulţi autori, deoarece in medicină, problema tarelor eredi­tare ocupă un loc important. Măsurile eugenice nu rezolvă încă o serie de dificultăţi în dinamica populaţiilor umane. Speranţele noas­tre în genetică, ca o ştiinţă cu nenu­mărate resurse de rezolvare a actua­lelor probleme medicale sunt însă în­dreptăţite de succesiunea spectacu­loasă a marilor descoperiri. Paul Spira Ce se intimplă cînd nu plouă de jos în sus FOILETON — Și zici că plouă, tov. lonescu ? în­treabă reprezentantul I.C.R.-ului Drept răspuns locatarul arată două ligheane pline cu apă. — Și cum plouă ? se interesează fi reprezentantul­­ AX..-ului. Mihai lonescu chibzui o clipă, apoi informă comisia că, după părerea du­­misale, plouă ca intr-una din poeziile lui Bacovia. — Nu-mi­­amintesc insă exact care — încheie el. — Fără „spirite de glumă“, tovarășe. Și fără metafore, că nu sîntem la un cenaclu literar, ci intr-o şedință de lucru­. Tovarăşul vrea să afle de unde plouă... — De sus... cel puţin aşa cred — a bîlbiit Intimidat locatarul. — Mda ! E posibil — admise b­eristul. Răspunsul — cel puţin aparent — pare logic. Şi, întrucît nici unul dintre membrii comisiei nu ridică obiecţiuni, sie căzu de acord (şi se consemnă in procesul ver­bal) că un apartament plouă de sus in jos. — Acum să vedem de ce plouă ? luă inițiativa delegatul I A.L.-ului. Locatarul, evident un om care nu prea „umblase“ prin subtilitățile tehnicii mo­derne, se grăbi să afirme că totul se trage de la faptul că reparația blocului s-a făcut de mb­tuială. — Timp de doi ani au circulat meş­terii dv. pe acoperiş şi, în loc să-l re­pare, l-au stricat. Delegatul I.C.R.-ului ii făcu semn să tacă. — Mereu aceleaşi reproşuri, şopti el întristat. N-am găsit unu­i, măcar unul singur care să priceapă că plouatul ăsta in casă este, de fapt, rezultatul firesc al forţei gravitaţionale a pămîntului. Locatarul, văzînd că o scrîntise din nou, îşi ceru scuze şi, paralel, învoirea de a scoate apa din ligheanul nr. 2 şi de a stoarce cîrpa ce astupa crăpătura nr. 5. Delegatul I.A.L. aprobă. Dar în timp ce se chinuia să-şi sugrume un strănut (şi era chiar pe punctul să reușească), o picătură de apă i se aruncă, din tavan, drept în ceafă. — Mai pune și aici un lighean — spu­se domnia-sa. Apoi se retrase, undeva in el, ca să se întrebe, indignat : cum dracu intră ploaia asta in casă fără aprobarea prealabilă a I.A.L.-ului ? — In celălalt colț al camerei, la■ adă­postul unei umbrele, delegatul I.C.R-ului urmărea atent activitatea anti-apă a locatarului. — Nu-mi place cum lucrezi, spuse el­in primul rind, dumneata mu repartizezi judicios ligheanele. Aici, de pildă, unde debitul de apă este mai mic, pui un vas de 17 litri, iar acolo, unde plouă ca in zona musonică, aşezi doar un castron. In plus, observ, dumneata nu ţii seama nici de direcţia vîntului, nici de viteza lui şi nici de mişcarea de rotaţie a pămintului Locatarul se scuză­ pretexting că fuse­se luat pe nepregătite şi că, deci, nu avusese timpul materialmente necesar de a mai face studii meteorologice. — Foarte rău, 11 dezaprobară membrii comisiei. Oricum, ar fi trebuit s-o știi și dumneata că într-un lighean intră mai multă apă decît într-un ibric. — Și la urma urmelor, văd că d-ta, pentru crăpăturile astea din tavan, fo­losești cîrpe din bumbac. Cu tergal ai încercat ? — Nu. — Hm ! încearcă și terilena, poate dă rezultate mai bune. Delegatul I.A.L.-ului se uită la ceas. — Acum te lăsăm. Şi nu uita reco­mandările noastre. N-ar fi rău, totuşi, dacă ţi-ai mai cumpăra încă un lighean şi, pentru orice eventualitate, un cort de două persoane. — In orice caz, conchise delegatul I.C.R.-ului, n-are rost să mai trimiţi sesizări în dreapta şi-n stînga. E inutil , de altfel tov. Topor a anunţat, că vom avea o primăvară timpurie. M. Sipos C. Puiu P. S. Pentru cei care cred că acest material a fost scris numai pentru a etala verva stilistică a autorilor, pre­cizăm că in bd. Ch. Gheorghiu-Dej nr. 97, ap. 38, tov. Mihai Ionescu are şi in momentul de faţă pregătite ligheanele necesare; mai mult, apelează acum la utilitatea unor umbrele care să-l pun­ă la adăpost, de apa ce pătrunde prin tavanul spart de cunuia. Gînduri... din inimă Cînd vrei să pui la inimă orice fleac, gîndeşte-te la... transplantări. Dacă ştii că eşti cardiac, fereşte-te sâ iubeşti chiar din toată inima. Cineva s-a bucurat mult cînd a dat peste o inimă fericită in dragoste... Dar din păcate, această inimă nu era... „do­natoare“. Cel mai periculos foc din lume este cel al inimii, căci de el nu te pot salva nici... pompierii. Cînd se „înfierbintă“ sentimentele. Ini­ma începe sâ se... dilate. Am cunoscut pe cineva care avea o Inimă de piatră. Şi pe deasupra era şi necioplită... Nu cred că există inimi bătrine. Cel mult, oameni imbătrîniţi de către... ini­mă. . Cind dăruieşti cu uşurinţă inima cui­va, nu uita de fenomenul natural de... „respingere*. Titel Canache WORM­ATI­A­RTXT&rm­. In Cosmos acum cîteva miliarde de ani-lumină O catastrofă de proporţii fantastice în diferite locuri ale Universului e­­xistă, potrivit declaraţiei fizicianului James Ipser, de la Institutul tehnologic din Pasadena, California, „goluri ne­gre“, invizibile, dovada unor catastrofe cosmice de proporţii inimaginabile, pe­trecute acum citeva miliarde de ani lumină. După îndelungi cercetări, Ipser a ajuns la concluzia că aceste goluri constituie punctul final in dezvoltarea sistemelor stelare foarte mari. Aseme­nea sisteme sau galaxii se prăbuşesc cu timpul, sub influenţa forţelor de gravitaţie covârşitoare, comprimindu-se in­formaţiuni atît de dense, încît din ele nu mai poate răzbate nici o undă luminoasă sau electromagnetică. Cînd o galaxie masivă a devenit suficient de densă® incit, de exemplu, citeva sute de miliarde de stele sunt comprimate într-un spaţiu de un an-lumină cubic, atunci, conform teoriei relativităţii a lui Einstein, toate stelele converg spre centru. Cu timpul, sistemul stelar ni­micit de propria sa gravitaţie, va de­veni un „gol negru“ în Univers. Ipser a mai afirmat că atunci cînd sis­temul prăbuşit atinge o anumită den­sitate, forţa de gravitaţie devine atit de copleşitoare, Incit undele sale lu­minoase şi de radio nu mai pot evada. Apropo : Dacă nu? curge,­­ pică IM ) desen de « A, Poch V FILME CU CĂCIULĂ Nu ştiu dacă aţi observat, dar iarna oamenii poartă căciuli. Şi bărbaţii, şi femeile. Deosebirea este că cele băr­băteşti se poartă numai pe stradă, iar cele de damă se poartă şi la specta­cole. Mai ales la cinematograf şi mai ales pe scaunele din faţa mea. Dacă stau azi să mă întreb ce filme am vă­zut de la începutul iernii, îmi răs­pund fără şovăire că am văzut două de aventuri, trei de dragoste, două de epocă, şase astrahan, opt de urson şi trei cu pompon. A doua zi, la birou, nu mai pot să povestesc decît jumă­tăţi de filme : jumătatea din dreapta sau jumătatea din stînga. Mi se întimplă uneori să fiu întrebat ce producţie e filmul cutare. „Păi... este o coproducţie franco-italo-coopera­­tiva blănarilor“... Cît despre actriţa principală mi s-a părut frumoasă, ta­lentată, dar cam prea de angora... Nu mai spun că din aceeaşi cauză mai toate filmele mi se par cu suspens : nu te aflu rezolvarea nici la sfîrșit.. La ultimul western n-am aflat nici pină azi dacă fata a rămas cu şeriful sau cu banditul. Știu numai că eu rămă­sesem cu moda zilei. La un moment dat am propus ca ăștia cu vizibilitatea redusă sâ ne con­stituim în grupe : 2 cîte 2, 4 cîte 4... Cei din dreapta să povestească ce văd pe partea lor, cei din stînga idem, iar spectatoarea din față ce vede in mij­loc. ' * Prima dată cînd am aplicat sistemul, ara nimerit în spatele unei căciuliţe croşetate. Imaginea era asigurată, fiind­că întrezăream și printre ochiuri. Mi-a părut râu că n-am venit şi cu o an­drea : dacă desfăceam vreo două o­­chiuri îl vedeam şi pe Marton Brando Şi atunci mi-a venit ideea sa pro­pun ceva , cei care au in faţa lor astfel de spectatoare, să participe la un concurs „Cine ghiceşte subiectul de buletine. Un fel de Prono-Căciulă 1...... 2... Eu aş pune numai 2 că tot filmul am capu-n deplasare : ba la dreapta, ba la stingă căciulii. La un moment dat mi-a şi spus o spectatoare de alături : „Domnule, la mai stat şi pe teren propriu". Acum mă gîndesc la o ultimă so­luţie : să le rugăm să-şi scoată câ­­ciulițele cînd intră în sală. Dar pînă le convingem vine primăvara şi în­cep să se poarte coafurile înalte. Mon­tante. Parcă mai știe omul care e cel mai cinematografic anotimp . Fred Firea Retururi... fantomă De ce ne vin atîtea rebuturi de la unitatea 418 ?­i s-a sesizat, într-un tîrziu, filiala OCL Plinea din sectorul II. Intr-adevăr, comparativ cu" celelalte magazine specializate din subordinea filialei, ar fi zis că unitatea 418 este persecutata, că există „cineva“ la fa­brica „Pionierul“ care înadins trimi­te aici cele mai multe pîini rupte, arse sau, într-un cuvînt, nevandabile. • întrucît răspunsul nu era prea „lim­pede" de dat, s-a cerut concursul ser­viciului economic al sectorului li mi­liţie şi s-a constatat că... nici vorbă de persecuţie ! Dar, ca să înţelegem mai bine con­cluzia investigaţiei, va fi necesar sâ pătrundem puţin în *,metodologia“ a­­provizionării reţelei magazinelor de pîine : a) plinea este trimisă direct de la fabrică la centru­l­ pentru economi­sirea timpului (distribuitorul fiind aş­teptat şi în alte locuri) maşina pleacă mai departe, răminînd în sarcina ges­tionarilor să facă recepţia c) dacă la recepţie gestionarul găseşte 10 pîini rupte — să zicem — le pune de o par­te, trimiţindu-le înapoi fabricii cu o­­cazia următorului transport de marfă. Evident, nu pot fi returnate oricum,­­&­eu ferme In regulă, gestionarul În­scrie marfa înapoiată intr-un borderou, înmînînd distribuitorului de la fabri­că un exemplar, altul trimițîndu-1 la O.C.L. Plinea (pentru ca marfa sâ-i fie scăzută din gestiune), celălalt exem­plar fiind lăsat la cotorul bonierului. V-am­ ruga să mai recitiţi o dată, cu atenţie, cele înserate la punctul c, fiindcă lucrurile de aici au început... să se încurce. In speţă , distribuitorul Petre Bo­tea, de la fabrica „Pionierul“, a ve­nit cu „propunerea" să se pună cu rîvnă pe furat, iar gestionarii Gheor­­ghe Dumitrei şi Anica Bordea de la Centrul de pline 418 au acceptat-o fără circnire. Cum ? „Voi — le-a explicat Petre Botea — întocmiţi bonuri de retur fictive pe care le trimiteţi la O.C.L. Pîinea ca să vă scadă marfa din gestiune. In realitate, pîinea ră­­mîne la prăvălie, o vindeţi şi facem cîştigul juma-juma. In ce mă priveşte, nu voi duce nici un bon de retur la fabrică“. Gestionarii, care ştiau că la sfîrşitul fiecărei luni C.C.L. Pîinea întocmeşte un centralizator al acestor bonuri tri­­miţindu-se fabricii spre decontare, au avut, iniţial, un moment de ezitare : „Cînd se va confrunta centralizatorul de la O.C.L. Plinea cu evidenţa de la magazia de retururi a fabricii vom fi descoperiţi“. „Nici o grijă !­e l-a a­sigurat Rotea. Am nişte relaţii foarte bune la fabrică­. Pe voi nu vă priveşte cum voi aranja­­eu lucrurile acolo“. Evident, prin această formulă, Ro­tea voia să-şi dea importanţă şi — mai ales — să cîştige pe de-a-ntre­gul încrederea complicilor săi. In realitate prinsese de veste că acea confruntare de care se temeau Dumitrei şi Bordea nu avea întotdeauna un coresponden In realitate, că decontările se făceai uneori automat, pe baza simplelor­­cen­tralizatoare venite de la O.C.L.-uri. A mai sesizat, probabil, că nici la fi­liala O.C.L. Plinea, sectorul 1­, pro­blemele legate de calitatea mărfurilor livrate magazinelor nu constituiau o preocupare din cale afară de mare. Una cu alta se leagă, fiindcă, ceea ce rămine cert, dincolo de asemenea supoziţii, e rezultatul : timp de aproa­pe o lună şi jumătate cei trei au fu­rat nestingheriţi . In toată această pe­rioadă nimeni de la filiala O.C.L.-ului nu i-a „inoportunat" măcar cu între­barea : „Cum se face că au fost tri­mise Centrului 418 atitea mii de pîini necorespunzătoare ? De ce aici şi nu la alte centre ?“. La fabrică alţi func­ţionari s-au grăbit să onoreze, cu o­­chii închişi, facturile şi, uite aşa... con­travaloarea a mii de pîini a intrat in buzunarul celor trei indivizi necinstiţi. Cum s-ar spune, neglijenţa şi indife­renţa unor funcţionari le lăsaseră pe mină nu numai pîinea, dar şi... cuţitul infracţiunii. Cornelia Simionescu * 4­4 5­0 $ * 0 . i* i ! 51 X * # «» *** I * ! I Pag.­­ 3-a Eol, pus sub urmărirea '*M11 de baloane uriașe care fac inconjurul Terrei în douăzeci de zile și un satelit artificial Nim­bus'', care să le observe perma­nent, sunt componente ale unui program pentru studierea mișcării eoliene la mari altitudini. Baloanele, de circa 11 metri diametru, se vor deplasa la înăl­ţimi variind între 15 000 şi 30 000 m, fiind înzestrate cu echipament şi aparataj de mare precizie în vederea măsurării vitezei vîntu­­lui în stratosferă.­Scopul principal al proiectului este cel de a studia direcţia şi viteza medie a vîntului stratos­­feric care, s-a constatat, variază ciclic la doi ani (mai precis, la 26 de luni). Aceste fenomene nu şi-au găsit încă explicaţii consis­tente ; cea mai răspîndită ipoteză reţine ca valabilă o legătură între el şi petele solare. A fost izolat hormonul de creştere în urma unor intense studii şi experimentări, cercetători ameri­cani au reuşit să obţină o sub­stanţă capabilă să izoleze hor­monul de creştere din hipofiză. Această substanţă se formează în hipotalamus, avînd accesul în hi­­pofiză. In timpul cercetări­lor, utilizarea hipotalamus­u­­lui In tratarea cobailor de experienţă a avut o influenţă activă. Cercetările însă continuă. Şi dacă, ulterior, se va dovedi că substanţa izolată nu posedă ca­racter de specie, ar exista toate şansele ca ea să devină utilă în tratarea nanismului şi a altor boli provocate de insuficienţa hor­monului de creştere. Străzile colorate ar mări securitatea în circulaţie ? Specialişti din domeniul trans-­ portului din R.F.G. examinează­­ recomandările făcute de experţi d­in circulaţie şi ai automobil­elo­­r burilor care pledează pentru o­­ colorare a străzilor. Marcaje ob­ţinută prin culori diferite ar pu­tea contribui mult la securitatea circulaţiei — afirmă experţii. A­­tunci cînd atenţia conducătorilor auto scade din pricină că ei se află intr-o regiune necunoscută sau sînt derutaţi de numărul exa­gerat de mare de tăbliţe indica­toare, culorile sînt menite sâ-i determine să reacţioneze corect, chiar în mod subconştient. De exemplu, la intersecţii de străzi, cea prioritară ar trebui colorată în verde iar cealaltă în roşu. Prin aceasta, semnele care indică prio­ritatea ar deveni mai eficace. Dar şi străzile de trecere ar putea fi vopsite într-o anumită culoare conducătoare, o culoare de bază. Cei care nu sunt din partea locu­lui, nu ar mai avea dificultăţi cu străbaterea regiunii în cel mai scurt timp. Ţinînd seama de fap­tul că culorile au un efect puter­nic asupra subconştientului, ex­perţii le consideră mult mai adec­vate decît semnele indicatoare ac­tualmente In uz. sangra 1 ! C­aut un cuvînt şi nu-l găsesc. Cum poate fi numit un vin­­zător care în loc să atragă clientul în magazin, îi dă, brînci pe uşă ? Atitudinea lipsită de amabilitate creează nu numai o sim­plă animozitate între vînzător şi con­sumator, ci prejudiciază în mod fla­grant şi buna circulaţie a mărfurilor. E de la sine înţeles că un vînzător care nu are calitatea de a atrage clientul spre marfa pe care o nu­­muieşte nu are ce căuta in comerţ. Acesta este unul dintre principiile vitale ale comerţului. Să fi uitat oare responsabilii de ma­gazine , o cerinţă atît de elementa­ră ? Deşi nu are nici o legătură cu comerţul, mă gîndesc la teatru. Ce aţi spune dacă un actor, intrind in scenă, in loc să dea replica obişnui­tă, ar începe să debiteze tabla în­mulţirii sau s-ar apuca — timp de un sfert de oră — să explice ve­cinului din dreapta modul prepară­rii colţunaşilor cu brînză ? Şi ce-aţi mai zice, dacă, la vociferările pu­blicului spectator, s-ar înclina in faţa rampei cu această formidabilă frază (auzită la un vînzător de pe­peni) — „Dacă vă place, dacă nu — săltaţi şaua !". Sint ziarist ! Ochii frumoşi din spatele cîntarului, aparţinînd vin­­zătoarei de alături m-au privit i­­ronic şi gura a cuvintat : — Mă în­doiesc ! Pentru că oamenii îndoiţi îmi amintesc de­ spondiloză şi nu-mi place să-i văd chinuindu-se, i -am arătat legitimaţia în fa­ţa căreia s-a îndreptat rapid. Dar nu despre asta vreau să vorbesc. Aş vrea să ştiu dacă povestea cu scăzămintul este adevărată. Parcă nu-mi vine să cred că sîntem obligaţi să cum­părăm şi acele căpeţele care amin­tesc atît de neplăcut suflătoarea unui balon desumflat. Oricum, Di­recţia generală comercială e in măsură să dea un răspuns clar In această privinţă. Modul de virizare necorespunzător îmbracă de multe ori­ haina unei amabilităţi cuceritoare. Eşti servit prompt, exact cu ea doreşti, dar cînd trebuie să primeşti restul vin­­zătoarea observă uluită că nu are monedă divizionară. Aşa că ori nu iei restul, ori nu iei marfa. Dintr-o sută de clienţi doar unul renunţă la marfă. Şi poate nici acela. Nu exista preţul afişat, de pildă, la plinea „Spicul“ (2,40 lei) care poate fi uşor confundată cu plinea „Bucu- Post-scriptum la poşta săptămînii de RODICA De pildă, corespondenţa. ANGELA TEODORESCU a intrat în unitatea nr. 5, Legume-Fructe, pentru a cumpăra nişte mere. După o aş­teptare destul de supărătoare, ob­­servînd că vînzătorul C. STROESCU se angajase într-o discuţie cu un coleg, i-a atras atenţia că nu­ are prea mult timp de pierdut. Râspun­­­­sul a venit ca o săgeată : „Dacă vrei, poţi să pleci. Eu nu te o­­presc!“ Pentru această îngăduinţă nerentabilă, vînzătorul a fost sanc­ţionat. Intr-un raion de mezeluri, un om mai în vîrstă, cu părul alb, s-a apropiat de vitrină şi nereuşind să vadă preţul afişat la unul dintre produse, l-a rugat pe vînzător să i-l comunice. „Cum de n-ai în­văţat carte, moşulică, pînă la vîrsta asta ?“ l-a ironizat oficiantul de salamuri în hazul atîtor nerozi de la rînd. „Moşulică“ era (şi mai este) un prestigios profesor univer­sitar .i Din respect nu-i dau nu­mele, pentru că acest nume nu poate fi scris decît în cartea de aur a culturii noastre şi în nici un caz in cuprinsul unei note alături de un vînzător r­ecioplit. Nici lui nu-i dau numele. Aş vrea să uit că există ! In dimineaţa zilei de 6 februarie am intrat în magazinul „AvintaV" din Piaţa Rosetti. Nedumerită că la 100 gr. parizer se adaugă şi ca­pătul sugrumat al rulouluî, am în­trebat vînzătorul dacă aceste ră­măşiţe nu se dau la scăzămint. — Scăzămintul a fost desfiinţat , m-a informat domnia-sa. — De cînd ? a întrebat domnia mea, în necunoş­­tinţă de cauză. — ştim noi, a sosit răspunsul. — Aş vrea să ştiu şi eu. Ieşil* (3 lei) al cărei preţ îţi sare un ochi la prima vedere ? Nu face nimic. Descoperind confuzia, vin­­zătoarea vă va zîmbi stas Angelica, cerîndu-şi încurcată scuze. Dar poa­te că mi-o descoperiţi... Pentru ase­menea nereguli Insă, la două centre de­pline din şos. Pantelimon, res­pectiv nr. 343 şi 434, au fost sanc­ţionate vînzătoarea şi responsabilul de unitate pentru prima şi gestio­narul vînzător pentru a doua. Deci, , nu despre amabilitatea care trişea­ză vorbeam la început, ci despre acea amabilitate a cărei formulă este compusă din simţ al datoriei şi respect faţă de oameni. Fiindcă oameni sîntem cu toţii, indiferent de meseria pe care ne-am ales-o,­ c­­oncertele prilejuite de a 200-a aniversare a naşterii lui Bee­thoven au atras un numeros public doritor să reasculte operele t itanului. Din nefericire , ne scrie din bd. Co­ns­­tructorilor nr. 5 - sala Radiotele­­viziunii s-a dovedit total neîncăpă­­toare, deoarece in afara abonamen­­telor s-au mai putut vinde doar circa 40 de bilete pentru două concerte, iar la cel din 29 ianuarie a.c. nu s-a mai dat nici un bilet. In con­cluzie, corespondentul nostru, in numele iubitorilor de muzică, roagă forum­e în drept să analizeze posi­bilitatea repetării concertelor Bee­thoven pregătite la un înalt nivel artistic de către orchestra Radio­­televiziunii. e îmbucurător faptul că muzica grea capătă audienţă într-un public din ce în ce mai larg, şi cum sala, deocamdată, nu se poate lărgi, reprogramarea concertelor ar fi cred —o soluție bună pentru rezolvarea acestei note...acute. \li0 | |* % * 0Kt I»*0M 0 \\ TOJT * \twmwm\wuu\m\\uuuu\\m\\\HW\m\\wui! 4\ 44? % * % 0 00 00­0 000­ fifi44

Next