Informatia Bucureştiului, februarie 1970 (Anul 18, nr. 5116-5139)
1970-02-25 / nr. 5136
II informATÎĂ\mr%m * iSterwtwg^ * ^m\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\m Victor Eftimiu îşi aminteşte Surisul H Pe Darclée, n-am avut niciodatft prilejul s-o aud clntînd şi nici nu i-a fost Înregistrată vocea, ca să ne putem bucura de magia ei. Dar l-am consacrat, in ultimii ei ani de viaţă, o mare prietenie. Era o femeie micuţă şi plinuţă, cu ochi frumoşi şi un surîs fermecător. Surîsul Haricleei n-a avut egal. I se risipea pe toată faţa, i-o transfigura, îi umplea ochii de lumină şi de graţie. Era el însuşi, acest surîs, o armonie celestă, cuceritoare, irezistibilă. A suris, iluminată, plină de optimism, pină-n cele din urmă clipe ale vieţii. Bătrlnii Giuseppe Verdi, Charles Gounod, Saint-Salins, contemporanii ei Mascagni, Leoncavallo şi Puccini, ale căror creaţii le-a interpretat, şi-au exprimat, nu o dată, admiraţia pentru arta ei desăvîrşitâ şi pentru farmecul ei personal. Darclée a primit, în glorioasa ei carieră, multe aplauze şi flori şi articole elogioase, din partea celor mai severi critici. S-a bucurat de admiraţia şi de respectul cîntăreţelor care l-au călcat pe urme. Mi-aduc aminte de-o neuitată seară, Intre cele două războaie. La teatrul liric, Opera română prezenta Tosca. In rolul Floriei, Florica Cristoforeanu. La sfîrşitul actului, interpreta a înaintat la rampă şi, adînc emoţionată, a făcut cunoscut publicului că printre spectatori se află şi creatoarea rolului, marea noastră Darclée. La auzul acestui nume, întreaga sală s-a ridicat în picioare şi a ovaţionat îndelung pe celebra cîntăreaţă. Flaricleea era înduioşată pînă la lacrimi. Lacrimile şi surîsul Haricleei ! Despre surîsul ei, mi-a vorbit de-atîtea ori Agepsina Macri, care a cunoscut-o din copilărie şi a auzit-o cîntînd în plină glorie. Darclée a arătat multă afecţiuna tragedienei noastre. A purtat pe tînăra studentă de la Sorbona prin saloanele şi teatrele Parisului, i-a vorbit despre greutăţile debuturilor, i-a evocat lumea de miraj a triumfurilor ei pe cele două continente. înainte de a-i fi prezentată lui Gounod, Darclée, i-a povestit Agepsinei Macri : „Eram foarte emoţionată. N-aveam o toaletă mai ca lumea, ca să mă prezint în faţa ilustrului compozitor. O compatriotă mi-a împrumutat o rochie, care nu mi se potrivea. Mi-aduc aminte şi acum cît ne-am căznit s-o coasem şi s-o descoasem, s-o potrivim cu ace, s-o ajustăm pe corpul meu. Coseam, descoseam şi plîngeam ! In această rochie de împrumut am apărut întîia oară în faţa lui Gounod !“ Intîlnirea cu Gounod i-a fost de bun augur. La Opera mare din Paris a cîntat pe Margareta din „Faust“ şi pe Ju- Iieta din „Romeo şi Julieta“. Celebrul decan al muzicii franceze i-a arătat totdeauna deplină admiraţie şi o afecţiune părintească. Tot aşa şi Verdi, în ale cărui opere Darclée a apărut de atîtea ori. Această româncă a fost considerată, împreună cu spaniola Adelina Patti, drept exponenta cea mai autentică a artei latine. A apărut alături de cei mai mari cîntăreți ai lumii, de la tenorul Tamagno pînă la baritonul Batistini. La Buenos Aires a interpretat pe Gilda din ,,Rigoletto“, avînd ca parteneri pe Carusso, Titta Ruffo și ca dirigent al orchestrei pe Arturo Toscanini. 18.00 Deschiderea emisiunii. Lumea copiilor. Albumul „Familiei năzdrăvane“. Emisiiune de Erika Petruşa şi Tatiana Sireteanu. 18.30 Totul cîntă. Fluierele , tilinca, fluierul moldovenesc, cavalul dobrogean. 19.00 Telejurnalul de scară. 19.20 Actualitatea in economie. 19.30 Preludiu la a III-a ediţie „Cerbul de aur“ Braşov — România. 19.55 Evocări — 6 Martie 1945. Imagini şi documente comentate de Gheorghe Zaharia, director adjunct al Institutului de studii istorice şi social-politice. 20.15 Arte plastice. Premiile Uniunii artiştilor plastici pentru anul 1969. 20.25 Microavanpremieră. 20.30 Tele cinemateca. „Modelul“. 22.25 Telejurnalul de noapte. 22.35 Salonul literar al televiziunii. Amfitrion : Eugen Barbu. 23.15 închiderea emisiunii. La numai cîteva zile după premieră, am revăzut spectacolul „Mireasa vîndută“ al Operei române într-o nouă distribuţie. Prezenţa unei „echipe“ complet diferite în toate rolurile principale ne-a convins, o dată mai mult, că pornind de la acelaşi libret, de la aceeaşi partitură muzicală şi de la aceeaşi concepţie regizorală de ansamblu, doi — sau mai mulţi — interpreţi pot realiza într-un rol creaţii substanţial diferite, deşi nu mai puţin, valabile, în funcţie doi protagonişti in „Mireasa vîndută'' de datele individuale ale personalităţii lor artistice. Dacă, astfel, constantin Gabor a ficut, la premieră, din Intermediarul de căsătorii Ketal un personaj intrucâtva ridicol, predispus să cadă uşor în cursa întinsă de şiretul Jentk, Traian Popescu a subliniat anumite trăsături malefice ale eroului, tendinţa sa spre ranfaronadă şi spre impresionarea interlocutorilor prin gesturi mari şi promisiuni ademenitoare. Tenorul Cristian Mihăilescu — care face parte din tinăra generaţie de solişti ai Operei — a construit, la rîndul său, rolul bîlbîitului Vasek cu totul altfel decit Ion Stoian. In interpretarea lui, „sărăcia cu duhul“ a lui Vasek a părut mai degrabă rezultatul firesc al claustrării forţate, impuse de familia eroului, decît al unei infirmităţi de natură patologică ; efectul comic nu a fost, totuşi, mai puţin izbitor. în rolul titular, Maria Cindilaru a realizat o interpretare bine pusă la punct sub raport vocal propriu-zis, frazele au avut fluenţă, glasul a sunat omogen, dicţiunea a fost clară , păcat doar că i-au lipsit dîrzenia de caracter şi vibraţia temperamentală, elemente specifice ale portretului Majenkăi. Cornel Rusu a valorificat, în rolul Jenik, vocea sa agreabilă — deşi fără mare strălucire — de tenor liric ; jocul său de scenă a fost însă oarecum şters, impregnat de zîmbete şi atitudini stereotipe. Corul, pe care l-am remarcat la premieră pentru marea vitalitate a intervenţiilor sale, a părut de această dată obosit, lipsit de promptitudine în mişcarea scenică. Să fie acesta un fenomen natural de relaxare după seara primului contact cu publicul ? Explicaţia părînd plauzibilă, să nădăjduim că, la viitoarele spectacole, diagrama tensiunii se va ridica din nou la nivelul iniţial. Pe frontul baletului — după dezamăgirea de la premieră — nici o mişcare... E. Elian ~ In fotografie : Cristian Mihăilescu (Vasek) şi Cornelia Angelescu (Esmeralda). Stela Popescu lasă în urmă, pe oriunde trece, unda de parfum a talentului ei puţin obişnuit. Ea a părăsit teatrul pentru revistă cu aceeaşi uşurinţă cu care a părăsit revista pentru teatru. Şi poate că nu a greşit nici într-un caz, nici in celălalt Cînda început teatrul, acum nu ştiu dacă-mi pot permite să-mi aduc aminte cîţi ani, Stela dovedea, ca orice bun actor, disponibilităţi de dramă şi de comedie, plus încă ceva, un fel de talent de a trece rampa, de a comunica direct cu publicul care nu se putea să n-o conducă la revistă. Ea a devenit aici vedetă în 24 de ore, şi nu consider lucrul acesta drept o minune. Accesul său la marele public se datorează In primul rînd însușirilor sale speciale pentru că — orice s-ar spune — revista nu creează vedete, ci le popularizează. Paietele, reflectoarele și fastul nu dau nimănui talent. Numai cine-1 aduce de-acasă se poate bucura de şansa, cu destule tăişuri, de a deveni, peste noapte, o celebritate. Stela Popescu l-a adus şi s-a bucurat. Aici, la revistă, calităţile sale actoriceşti au fost supuse rigorilor aspre ale unui gen de teatru sincer, direct, care te lasă singur pe scenă, uneori minute în şir, şi nu-ţi pune la dispoziţie decît aceste cîteva minute pentru a crea un personaj, pentru a cîştiga încrederea publicului, pentru a deveni simpatic, sau pentru a te rata definitiv. La revistă, în 4—5 minute, se consumă uneori un destin actoricesc de-o viaţă întreagă. Actriţă inteligentă, Stela şi-a folosit darurile personale ignorîndu-le şi nu s-a sfiit, mai ales la început, să apară sub chipuri diverse, şi chiar în travesti. Mai tîrziu, cînd a deprins secretele meseriei, şi-a putut îngădui. Profil Stela Popescu cu un aplomb şi cu o siguranţă scenică demne de Mia Apostolescu, dialogul „l’aţă-n faţă". Stela este, în orice caz, cea mai bună cupletistă din ultimii douăzeci de ani şi o actriţă care a ridicat plafonul Interpretării de revistă la o înălţime sub care se poate respira aerul artei adevărate. Ea rămîne a acestui gen măcar prin amintirea pe care o lasă, şi dacă revista este — aşa cum mi s-a spus — o boală Incurabilă, nu văd de ce ar cruţa-o tocmai pe Stela Popescu. Deocamdată, cum am spus, ea s-a Întors din nou la teatru, şi poate că a procedat bine, pentru că există un moment cînd fiecare ne temem de noi Înşine, cînd ne apucă groaza că s-ar putea să batem pasul pe loc, să ne repetăm. Teatrul îi poate oferi Stelei Popescu prilejul de a-l aborda pe o treaptă nouă, cu o experienţă cîştigată alături, şi cu un bagaj profesional cum n-are oricine. Teatrul îi poate găsi rolurile variate şi complexe, pe care Stela le caută şi pe care le merită. Nu este vorba, deci, de o trădare de sine. Dar asta rămîne, bineînţeles, de văzut. Aurel Storin Vizavi... Doi actori păşesc deunăzi pragul redacţiei. Cunoştinţe vechi : Florin Piersic şi Matei Alexandru. — Am găsit o comedie amuzantă (de fapt ne-a dat-o traducătorul ei, colegul nostru de la regizorat, Traian Zecheru). Am făcut distribuţia şi am montat-o. începem s-o. Jucăm de Mărţişor. — Tinde, la Naţional ? — Nu, vizavi, la Teatrul „C. Tănase“, In sala Savoy. Vă amintiţi, desigur, că pe aceşti doi actori i-aţi urmărit la Naţional, protagonişti ai puternicei drame, „Oameni şi şoareci" de Steinbeck. — Vă reîntîlniţi, deci, ca parteneri, pe o partitură comică, de astădată. Ştacheta rămine ridicată... Recitalul Studioului de poezie, de luni seara, consacrat, de data aceasta, creaţiei lui Baudelaire , a venit să marcheze a doua performanţă de participare a iubitorilor genului, din 1970 (cealaltă a întrunit-o recitalul anterior, închinat lui Eminescu). Atît selecţia versurilor (Stelian Tăbăraş) cît şi regia artistică (Constantin Săbăreanu) au fost subordonate ideii că autorul ,,Florilor răului“ a fost un creator de geniu care — asemenea simbolicului său Albatros — „Jos pe pămînt şi printre batjocuri şi ocări / Aripile-i imense-1 Împiedică să meargă“. Cu alte cuvinte, s-a urmărit relevarea dramatismului Încleştării dintre poet şi destin, dintre poet şi timpul său. Tonalitatea recitărilor (în original şi In traducere) a fost confesi- Vâ, fără accente artificiale. Alături de Ion Caramitru şi Eva Pătrăşcanu — care trăiesc cu toată fiinţa lor stările de poezie — notăm evoluţia artistului emerit Fory Etterle şi — surprinzătoare în această postură — a poetului Romulus vulpescu şi a crainicului Andrei Magheru. Pentru timbrul profund, pentru distincţia scenică autentică, putem cita şi pe Dinu Ianculescu şi Adela Mărculescu. Pagini din Debussy pe versuri de Baudelaire a interpretat artista emerită Teodora Lucaciu. Iar dintre... oaspeţi, două înregistrări Leo Ferré, cintind, şi Franţois Chaumette, societar al Comediei Franceze, recitind din Baudelaire. Recitalul următor va fi dedicat lui G. Bacovia şi Ion Barbu. Ştachetă calităţii, deci, rămîne ridicată... Ion Butnaru Povestea unui cuplu devenit celebru Lady Mary şi David Alexandre Winter Există în muzică, şi mai ales în cea uşoară, un cuplu indestructibil , interpret — melodie, iar în cadrul acestui cuplu raporturile pot fi cu totul diferite : interpreţi care lansează melodii şi melodii care lansează interpreţi. In acest al doilea raport se încadrează cuplul care formează obiectul rîndurilor de faţă. Dar iată povestea : Mai întîi a fost interpretul — tînărul David Alexandre Winter — care reprezenta Olanda la Cupa Mondială a Cîntecului, în octombrie 1968, la Innsbruck. Cîştigător al acestei Cupe, el este remarcat, datorită deosebitelor sale calităţi vocale, de către cunoscutul manager francez Norbert Aleman, care îl invită în Franţa. Sosit la Paris, întîmpină la început cîteva eşecuri cauzate de totala necunoaştere a limbii franceze (în pofida, faptului că vorbea totuși... 5 limbi europene). Debutul avea să fie însă fulgerător, ca urmare a unei farse. Aleman prezintă lui Eddie Barclay, directorul casei de discuri cu același nume, un microsion interpretat de Tom Jones, dar pe care îl dă drept al lui David Alexandre Winter (în realitate vocile lor remarcîndu-se printr-o izbitoare asemănare). Urmează angajamentul imediat şi pregătirea primului disc. Intră în „scenă* al doilea termen al cuplului ei,Oh, Lady Mary“, melodie de o cuceritoare simplitate şi frumuseţe, pe o temă luată din folclorul turc. Transmisă frecvent de către posturile de radio, melodia reţine instantaneu atenţia melomanilor, iar discul va înregistra un succes vertiginos, situîndu-se pe primul loc al tuturor clasamentelor. Imeaza numeroase concerte şi turnee încununate de succes, atleticul olandez fiind şi un foarte bun dansator, înzestrat cu un excelent joc de scenă, şi lansarea de noi discuri: „Ne ferme pas ton coeur“, „Voie, s’envole“ etc., rămase însă în umbra primului mare succes, în ciuda dorinţei sale intense de a demonstra că „Oh, Lady Mary“ nu a fost Un accident Octavian Andronic — Ne-a atras piesa cu nume de avion —,Boeing-Boeing“ — a francezului Marc Camoletti şi pentru că este o reuşită comedie de situaţii şi pentru că autorul a ştiut să strecoare sub gluma spumoasă, fără ostentaţie dar, credem, convingător, o morală a fabulei, o idee etică oricînd la ordinea zilei. Dar n-am vrea să dezvăluim deznodămîntul... — Spuneaţi de distribuție... — In afară de noi, e exclusiv feminină : colegele noastre Ioana Butcă, Ileana Stana Ionescu, Catiţa Ispas, Eva Pătrăşcanu. — Scontaţi un succes ? — In 40 de ţări spectatorii au râs la această comedie. Sunt convins că vor ride și la noi... Dacă nu, vina va fi exclusiv a regizorului, care e actor : Matei Alexandru. ru Redactorul rubricii : Eugen Comarnescu Desen de Neagu Rădulescu (Urmare din pag. 1) Înşine ca şi celorlalte popoare — felul nostru de a ginii şi a simţi astăzi. Recenta Întemeiere a Academiei de Ştiinţe sociale şi Politice — care l-a cinstit pe ea însăşi alegându-l ca preşedinte de onoare pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu — a subliniat tacă o dată această mare obligaţie morală. Prin secţiunile ei — ca îndrumătoare aia cercetării ştiinţifice la domeniul filozofiei, sociologiei, psihologiei, istoriei şi teoriei artei şi literaturii. Ca şi a intregii istoriografii naţionale — prin atribuţiile care 11 revin in ceea de priveşte orientarea vieţii noastre culturale în Întreg complexul ei, noua academie contribuie la clarificarea şi concretizarea liniilor directoare ale acestei Vieţi, atlt la prezent, cit şi In viitorul apropiat. Cum răspund noile edituri acestor Înalte comandamente morale ? In toate luările de atitudine, despre care am vorbit la început, a fost unanim exprimată convingerea că editurile nu au numai misiunea de a contribui efectiv la dezvoltarea la extensiune a culturii zilelor noastre — şi prin cultură Înţeleg şi literatura şi artele — ci şi, mai ales, la ascensiunea nivelului ei de valoare. Intr-adevăr, activitatea editorială reprezintă una dintre cele mai importante forme de concretizare a realizărilor în domeniul culturii. Cartea nu e numai un prilej pentru plăcerile tihnite ale lecturii, nu e numai un mod de acumulare a cunoştinţelor despre lume şi viaţă ale marelui public, ci este şi un mod de afirmare a forţelor creatoare ale poporului nostru, un mod de afirmare a prezenţei lui în competiţia mondială a artelor şi ştiinţei. De aceea , în toate confesiunile publice ale factorilor răspunzători ai noilor organisme editoriale — a fost accentuat principiul exigenţei, al selectării valorilor autentice Uşor de formulat, acest principiu implică grave şi complicate răspunderi tn aplicarea lui practică, In Însuşi procesul de editare. Numele cu adinei rezonanţe simbolice, pe care le poartă noile edituri, vorbesc de la început despre aceste răspunderi. Dacia, numele noii edituri clujene — evocind nu numai continuitatea rodnică a vieţii noastre la Transilvania dar şi profunda ei Integrare în creativitatea oamenilor de cultură al patriei noastre de astăzi, din toate naţionalităţile care o locuiesc — constituie însuşi un program vast şi exigent totodată. Minerva — numele editurii pentru valorificarea moştenirii noastre literare — aminteşte denumirea acelei edituri care în trecut a marcat primul efort serios de tipărire respectuoasă a clasicilor noştri. E inutil, cred, să mai rememorez tot ceea ce însemnează, pentru noi toţi, nume ca Mihai Eminescu — şi aici cred că ar trebui să renunţăm la comoditatea prescurtării în „M. Eminescu“, cum văd că se întitulează în presă noua editură — şi Ion Creangă, atribuite acum editurii pentru literatura actuală şi, respectiv, editurii pentru şcolari. De asemenea, e inutilă rememorarea a ceea ce a însemnat — ca nivel de cultură cu perspective universale şi rigoare critică — un nume ca Junimea, de pe frontispiciul noii edituri ieşene. Kriterion — numele editurii pentru lucrările în limbile naţionalităţilor conlocuitoare — include în însăşi etimologia lui sensul promovării active a valorilor. Univers — denumirea editurii pentru traduceri din literatura universală şi studii asupra — nu însemnează numai o largă deschidere spre beletristica din trecut şi prezent a întregii lumi, ci şi idee a universalului, ca entitate incontestabilă şi durabilă. Prestigiul oricărei dintre aceste edituri — ca şi al celor existente mai înainte — se consolidează în ultimă instanţă prin realizările lor, prin felul cum concretizează generosul dar şi severul program care stă la temelia însăşi a arhitecturii unei culturi înfloritoare. Frontispiciul editorial sub care apare orice nouă carte trebuie sâ constituie o garanţie că ea îi corespunde cu totul, şi ca valoare şi ca structură specifică. Idealul — greu de realizat, dar nu imposibil — ar fi ca oricine trece pragul unei librării să fie sigur că va avea în mîini o carte ce merită să fie cumpărată, dar şi că ea este cartea care îi trebuie, că firma editurii îl orientează ea însăşi spre cărţile indispensabile bibliotecii lui de acasă, nu numai ca valori ci şi ca instrumente de lucru, răspunzînd sigur cerinţelor lui profesionale şi preocupărilor lui individuale. Criteriul valorii nu e numai un principiu abstract — un mod de ierarhizare a autorilor şi operelor — ci şi un răspuns concret, dat marilor întrebări pe care şi le pune largul nostru public de astăzi, atît de însetat de o cultură care să-l îndrumeze, fără şovăiri şi ocoluri, în miezul fierbinte al vieţii zilelor noastre, atît în perspectiva ei seculară cît şi în toată acuta ei actualitate. Nume care obligă MUZICĂ DE CAMERĂ • Astăzi, ora 20, în Sala mică a Palatului are loc un concert care cuprinde un program de lieduri de Gabriel Fauré şi Richard Strauss, susţinut de soprana Ileana Cotrubaş, acompaniată la pian de Alexandru Hrisanide. • Mâine, la aceeaşi oră, in sala studio a Ateneului se va desfășura un dublu recital al sopranei Nora Popescu (acompaniată de Viorica Cojocarul și al violonistului Adalbert Fodor (acompaniat de Gabriela Stepan). 0 aventura in timp... Bine, de acord ! Tematica »Sciencefiction* nu este, pentru ultimul film al lui Alain Resnais, decit un pretext, un mod de a pune problema $i, poate, de a cointeresa producătorul. Lucrul reiese evident fie $i din ostentaţia cu care neglijează realizatorul acest plan al acţiunii. Laboratorul timpului tipare nimic din jucăriile lucitoare ale civilizaţiei miracolelor cu care un Terence Young, de pildă, n-ar fi pierdut prilejul de a epatat ci este pur şi simplu un hangar la adăpostul căruia a fost instalat un fel de cort in formă de dovleac cu nişte scobitori in creştet. Ceea ce ar fi putut constitui un „suspense“ teribil, lupta savanţilor pentru recuperarea eroului, este şi ea tratată cu un sol de distanţare, marcînd prin neutralitate refuzul obstinat al cineastului de a exploata o sursă mecanică de tensiune. Dar aceste reţineri nu estompează cîtuşi de puţin conturul tulburătoarei idei poetice a filmului. A fost inventată o instalaţie care poate arunca fiinţele înapoi, în propriul lor trecut. Experienţele făcute pe şoareci au fost încununate de succes, dar animalele recuperate sunt martori pasivi, nu pot reproduce prin viu grai ceea ce au trăit. Claude Ridder, ur literat dezamăgit de viaţă, primeşte, după ce abia a fost salvat dintr-o tentativă de sinucidere, să servească, el, drept cobai. Catapultat cu un an înapoi, va rătăci prin meandrele propriului său trecut fără să mai găsească drumul întoarcerii. Va fi înghiţit de străfulgerările amintirii, de o dragoste care l-a chinuit dar fără de care viaţa nu mai are gust, de absurdul unei existenţe sterile. De aici, din fantasticul acestor rătăciri prin labirintul anui trecut, rezultă şi bizara fizionomie ă filmului. Ştim — timpul, uitarea, memoria, discontinuitatea sunt teme caracteristice autorului Hiroshirhei. Resnais uimeşte însâ şi de astă dată prin facultatea de ă repeta, fără să se repete, de a*$î reluă temă, reihnoindu-se. Există o stranie analogie pe care cineastul izbuteşte s-o sugereze, intre comportarea publicului în faţa filmului şi starea de spirit a eroului, in primele momente ale experienţei, spectatorul nu realizează decit discontinuitatea episoadelor apoi insă, în dorinţa de a pune în Sfîrşit ordine, de a stabili legături, începe să caute repere, elemente de stabilitate în insuportabilul fluid al imaginilor care să poată constitui o punte între secvențe și un indiciu în restabilirea cronologiei. Aparent,* este un joc, precum cel cu chibriturile din Marienbad, un „puzzle", exerciţiu de recompunere a unor imagini din părţile ei componente. Dar să nu ne grăbim ! Este Şi nu este un joc... Pentru că undeva este reprodusă aici, cu extraordinară plasticitate, însăşi nevroza personajului. Ridder alunecă şi el printre particule de trecut, în cautarea minutului spre care a fost propulsat, încearcă mereu să descopere ceva stabil, solid, de care să se agaţe, care să-i oprească prăbuşirea in abis. Dar fiecare moment retrăit se dovedeşte Inconsistent, labil, ti scapă, şi singurul punct cert de referinţă al unei existente pe care analiza lucidă a pulverizat-o, singurul moment statornic al Te iubesc, te iubesc producţie franceză de Alain Resnais, pe un scenariu de Jacques Sternberg* Muzica : Krzysztof Penderecki. Distribuţia : Claude Rich (Ridder), Olga Georgess-Picot (Catrine), Anouk Ferjac (confidenta) şi — în roluri epi-sodice — Alain Robbe-Grillet, Jacques Doniel Valcroze, Jorge Sempriin şi alţii. unui caracter slab rămîne — aici e drama — sinuciderea la care se întoarce şi cu care îşi încheie peregrinarea de coşmar. Pentru Claude Rich, trudifiirea cu acest rol a fost providenţială. Actorul a trebuit să redea, imprimatâ pe expresia să, locui îh timpul fragmentului de trecut, sâ fie, mereu, cînd mai tîriar, cîhd mai bătrîn, cînd măi Uzat, cînd mai proaspăt, să marcheze jocul vîrstelor şi al decepţiilor — ceea ce a reuşit cu strălucire. Chiar Catrcce, principalul personaj feminin al filmului, trăieşte, mai curînd, graţie puternicei personalităţi a lui Ridder decît prezenţei destul de efemere a actriţei Olga Georges-Picot. Este în această iubire de om slab, în această dragoste mlaştină din care Ridder nu se poate smulge, în această afecţiune care chinuie, care umileşte raţiunea şi istoveşte bucuria de viaţă, atita deznădejde şi atita suferinţă incit tocmai ele o impun ca realitate pe palida Catrine. Dragostea lui Ridder este protest şi ură şi neputincioasă revoltă. „Te iubesc! Te iubesc!“ — izbucneşte el, în toiul coşmarului, cu vibraţia cu Caré Ungaretti strigase cindva : E l’amo, t’amo, ed é continuo schianto !“ — „Şi te iubesc, te iubesc, şi e o necurmată destrâmăre...*. Măi curind decît „ştiinţifico-fantastic", ultimul film al lui Resnais devine astfel „fantastico-poetic*. Dar, fără să afecteze sentimentul, fără să forţeze pateticul, cineastul nu se teme uneori să convertească metafora in umor. Absurdul situaţiei este chiar punctat de cîte un gag, ca de pildă interferenţa celor două experimente paralele, care-l aduce pe bietul şoricel pe plajă sau — în clipa în care Ridder doreşte să se regăsească cu orice preţ, în apă — imaginea cabinei de telefon-acvariu. „I-am rămas totdeauna fidel lui André Breton şi unei anume forme de scriere automată“ — mărturiseşte cineastul, numai că „supra-realismul“ său, dacă poate fi denumit astfel, nu este o poză teribilistă, ci o soluţie posibilă unei problematici, avînd acoperire în poezie. Numai finalul, imaginea aceea a şoricelului uitat în laborator, dar reîntors viu pe planeta prezentului, cît de generos este, în sensuri ! Şoarecii au şanse sigure de recuperare, ei sunt privilegiaţi fiindcă trăiesc exclusiv în prezent. Ridder, însă, este om, el a pornit în zborul său prin timp, împovărat de vise, de obsesii, de remuşcări şi s-a prăbuşit cu aripi frime, în labirintul unei vieţi, în meandrele unui trecut. Sub masca unui inocent joc de societate, Alain Resnais a disimulat, în ultimul său film, un tulburător poem despre condiţia umană... T. Caranfi! teatru BOEMA (Giuseppe Todoro, Dionisie Konya, Marina Krîlovici, Eugenia Moldoveanu. Dirijor : C. Trăilescu) — prezintă Opera Română, În Sala Palatului, ora 19.30. PRINȚESA CIRCUL III (Dorin Teodorescu, Lucia Roic, Daniela Voicu, Ion Dinu. Dirijor : Mircea Ionescu) — Teatrul de operetă, tel. 14.80.11, ora 19.30. HEIDELBERG UIA DE ALTADATA (Ilinca Tomoroveanu, Florin Piersic, Chirii Economu) — Teatrul naţional „I. L. Caragiale“, sala Comedia, tel. 14.71.71, ora 19.30. TRAVESTI (Marcela Rusu, Const. Bărbulescu, Nie. Brancomir) — Teatrul naţional „I.L. Caragiale“, sala Studio, tel. 13.15.53, ora 19.30. TRANSPLANTAREA INIMII NECUNOSCUTE (Radu Beligan, Ileana Prenescu, Valeria Marian, Marin Moraru, Florian Pittiş) — Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, tel. 14.60.60, ora 20. PURICELE IN URECHE (Octavian Cotescu, Gina Patriciu, Lucia Mara, Ion Besoiu, Paul sava) — Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, sala Studio, tel. 12.44.16, ora 20. LA CIORBA DE POTROACE (Nucu Păunescu, Dodi Calan Rusu, stefan Iordache) — Teatrul „C.I. Nottara“, sala Magheru, tel. 15 93.02, ora 19.30. CE SCURTA E VARA (Eugenia Badulescu, Anda Caropol, C-tin. Brezeanu) — Teatrul „C.I. Nottara“, sala Studio, ora 20. COCOȘELUL NEASCULTĂTOR (Mișu Andreescu, Horea Benea, Gh. Gîmă, Ion Gh. Arcudeanu, Luluca Bălălău) —* Teatrul „Ion Creangă“, tel. 12.85.56, ora 16. FLOARE DE CACTUS (George Bănică, Mihaela Dumbravă, Marieta Luca, Sorin Gheorghiu) — Teatrul de revistă şi comedie „Ion Vasilescu“, tel. 12.27 45, ora 19.30. NUNTA LUI FIGARO (Ştefan Bănică, Torado Negreanu, Dan Tufaru) — Teami Giuleşti, tel. 18.04.85, ora 19.30. DISPARIŢIA LUI GALY GAY (Mihai Pălădescu, Ion Lucian, Stelan Popescu, Mircea Albulescu, Dem. Savu) — seria de bilete nr. 62 — Teatrul de comedie, tel. 16.64.60, ora 20 BANDIŢII DIN KARDEMONME — Teatrul Ţăndărică, sala din str. Academiei, tel. 16.14.92, ora 17. NU TE LASA, STROE ! — Teatrul „C. Tănase“, sala Savoy, tel. 15 56.78, ora 19.30. NICUȚA LA TANASE — Teatrul „C. Tănase“’, sala din calea Victoriei nr. 174, tel. 15.04.18, ora 19.30. RECITAL DE LIEDURI — Sala mica a Palatului, ora 20. c/nemo PREMIERS VISUL DOMNULUI GENTIL — Festival (15.63.84) — 9, 11, 13, 15, 17, 19, 21 ; Republica (11.03.72) — 9, 11 30, 14, 16.30, 19, 21.15. EXPLOZIE IN MUNTI - Favorit (Drumul Taberei) — i6, l1, 15.30, 18, 20.30 NOAPTE CU ceata — Victoria (16.28.79) — 9, 11.15, 13.30, 18, 18.30, 20.45. CĂSĂTORIE PRIN MICA PUBLICITATE - Central (H. 12.24) — 8.30, 10.30, 12.30, 14.36, 16.30, 18.45, 21. ‘or O NUNTA CUM N-A MAI FOST — Timpuri Noi (15.61.10) — 9—19.30 tn continuare. PRIETENI FARA GRAI — Doina (16.35.38) — 9. 10.30, 13. 13.30 Lira (31.71.71) - 15 30. 18. PREA MIC PENTRU UN RĂZBOI ATÎT DE MARE — Buzesti (15 63.19) -15.30. 18. 20.30. SIMPATICUL DOMN R — Dacia (16.26 10) — 8.30—40 30 tn continuare. RECONSTITUIREA — Luceafărul (15.87.67) - 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.45. GillCÎ CINE VINE LA CINAT — Patria (11.86.25) — 0. 12, 15, 18, 21. TE IUBESC, TE IUBESC — Capitol (16.29.17) - 9.30, 11.45, 14, 16.15, 18.45, 21. COMISARUL X ȘI „PANTERELE ALBASTRE“ - București (15.61.54) — 9. 11.15, 13.30, 16.30, 18.45, 21; Melodia (12.06.88) - 9. 11.15, 13.30, 16, 18.30, 20.45; Gloria (22.44.01) — 9. 11.15, 13.30, 16. 18.15, 20.30 ; Modern (23.71.01) — 9.15, 11.30, 13.45, 15, 18.15, 20.30. LA NORD PRIN NORD-VEST — Lumina (16.23.35) — 9.15—16.45 în continuare. 19.45. CÎND SE ARATA CUCUVEAUA — Feroviar (16.22.73) — 9, 11.45, 14.30, 17.15. 20.30 ; Aurora (35.04.66) — 9, 11.15, 13.30, 16. 18.15, 20.30. STAPIN PE SITUAȚIE — Excelsior (18.10.88) - 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30; Flamura (23.07.40) - 9, 11.15, 16, 18.15, 20.30. DON JUAN FARA VOIE — Grivita (17.08.58) — 9 30, 11.45, 16. 18.15, 20.30. BECRET — înfrățirea Intre popoare 117.31.64) — 15.30. 19. VA PLACE BRAHMS ? — Doina (16.35.38) 16. 18.30, 20.45 . Unirea (17.10.21) «• 15.30. 18. TOTUL DÉ VÍN2ARÉ — Unirea (17.10.21) *- 20.15 CRIMA IN STIL PERSONAL « Lira (31.71.71) - 20.15. VIA MALA - BuCegl o7*03.47) - 16, 18,15, 20.30 ; Tomis (21.49.46) — 9-15 în continuare, 10. 20.15. DRAGA BRIGITTE — Drumul Sârb (31.28.13) - 15, 17 30. 20. BATALIA PENTRU ROMA - Ferentari (23 17 51), ~ 15 30. 19 PACAIUL DRAUilSEl - Giulesti (17.55.46) — 15.30, 18, 90.30 ; Volga (11.91.26) — 9—13.30 ta continuare, 16. 18.15, 20.30 : Progresul (23.94 10) — 15.30. 18. BERU Şl COMISARUL SAN ANTONIO — Cotroceni (13.62.56) — 15.30. 18. ROŞU Şl AURIU - Cotroceni (13.62 56) — 20.30. CĂLUGĂRIŢĂ - Floreasca (33.29.71) — 10. 13.30, 16.30, 19 30 ; Mioriţa (14.27 14) — 9.45, 13. 16.15, 19.30. IUBIREA STRICT OPRITA Moşilor (12.52.93) — 15.30, 18. LINIŞTE ŞI STRIGAT — Moşilor (12.52.93) — 20.30. VALEA PĂPUŞILOR — Popular (35.15.17) — 15.30, 18 . Rahova (23.91.00) — 15.30, 18. DIN PLICTISEALA — Popular (35.15.17) — 20.30. WINNETOU IN VALEA MORȚII - Munca (21.50.97) - 16. 18. 20 . Flacăra (21.35.40) — 15.30. 18. 20.15. ANCHETATORUL DIN UMBRA — Arta (21.31.88) — 10—16 in continuare, 18.15. 20.15. PROFESIONIȘTII — Vitan (21.39.82) — 15.30. 18. 20.30. REBUS MIRACULOS — Rahova (23.91.00) — 20.30. CU MtlMIC PE ORAS — Progresul (23.94.10) - 20 15. BĂIETII IN HAINE DE PIELE - Pacea (31 32 52) - 15 45. 18. 20.15. CAVALERII AERULUI - Viitorul III.48 03) - 15 30. 18. 20 SO. BĂIETII din si RAI Apal - Cosmo, (35 19 151 - 15 30. 18 20 15 O FATA FERICITA - Cinemateca (sala Union) (13 49 01) — 10, 12, 14, t CERBUL DE AUR VEDETELE (I) BOGDANA KARADOCEVA “ ut» nume de mare rezonanţă In muzica uşoară din Bulgaria — se dovedeşte a fi o veritabilă colecţionară derecorduri“ , a Înregistrat la Radioteleviziunea suflota peste 400 de melodii, dintre care majoritatea au fost scrise special pentru ea , aproape 50 000 de spectatori au asistat la vara anului trecut la concertele pe care le.A susţinut In cunoscuta Staţiune Nisipurile de Aur* iar clasamentele şi concursurile de muzică uşoară o situează cu regularitate in primele locuri. Dacă adăugăm şi distincţia obţinută lamaratonul* mu • Regia acestui maraton muzical aparţine lui Cornel Todea, secundat de Al. Bocăneţ şi Marcela Popescu. • Scenografia festivalului va fi asigurată de către Virgil Lascov şi Georgeta Itigan, clştigători ai concursului iniţiat in acest scop. • Sile Dinicu, asistat in calitate de corepetitor de către Cornel Popescu, va fi dirijorul orchestrei festivalului. • Dintre vedetele Invitate pentru recitaluri, Connie Francis şi Raphael au anunţat că vor veni Însoţiţi de proprii lor dirijori. • Reprezentanta Elveţiei, Francine, face parte dintr-oechipă de cabaret condusă, la Zarien, de către Jo Rolland, competitor la ediția trecută a Cerbului de aur. zical italian ^Canzonissima*. Bogdana Karadoceva ni se prezintă cu un palmares ce ar putea fi invidiat de nume dintre cele mai sonore din lumea muzicii uşoare. Vocea ei nuanţată, precum şi acurateţea mişcării scenice, fac din ea o reprezentantă de marcă a „cîntecului“, în nota devenită de acum tradiţională a Festivalului cerbilor. Aspecte... I literar. n cele ce urmează, »m «urprins cîteva dintre feluritele aspecte sub care se prezintă uneori limbajul anumitor comentarii de ordin Nota bene. — Printre formulele de circulaţie Internaţională, luate aidoma din latineşte, există, de multă vreme, şi în limba noastră î nota nene, care înseamnă : notează bine şi prin care, de obicei, se atrage atenţia cititorului asupra unei adăugiri la un text oarecare. Uneori, expresia este redusă — grafic vorbind — la iniţialele N.B. Asupra înţelesului ei nu încape nici o îndoială. Cu toate acestea, iată în ce context am întîlnit-o recent la autorul unei rubrici săptămînale intitulate Muzica uşoară : „Nota bene regiei (elegantă, aerisită). Nota bene şi organizatorilor care au început să renunţe (să fie într-un ceas bun) la concursul obişnuiţilor mandatari ai dansului de prin baruri...“ Aşadar, autorul citatului crede că formula nota bene înseamnă notă bună şi ca atare o întrebuinţează cu accepţia unui... calificativ ! Pleonasm — Referindu-ne la sectorul vocabularului, cuvinea sa a semnala lipsa de atenţie pe seama căreia trebuie pusă îmbinarea pleonastică a u Cum e corect u nor cuvinte — adică acea imperfecţiune de exprimare ce ia naştere din asocierea unor elemente lexicale cu sensuri identice. Lată, un exemplu tipic desprins dintr-o publicaţie cu preocupări de cultivare a limbii : „Pe linia valorificării producţiilor mai vechi, dar mai ales pentru a atrage atenţia asupra valorii (sic !) documentare a lor, este şi iniţiativa de a publica, în anexă, pagini de culee etc., inedite rămase în manuscris ale unor folclorişti mai vechi...“ Este evident, că, de vreme ce paginile respective au rămas în manuscris , ele sunt inedite. Şi încă un exemplu, din aceeaşi publicaţie : „Sîntem, deci în faţa unei metafore simbolice, susţinută, în existenţa ei, de suportul contextului“. Cum suportul este „o piesă sau un dispozitiv care servesc la susţinerea unui obiect“ (Dicţionarul limbii române moderne, pag. 822) — pentru a evita pleonasmul în enunţul dat, se putea spune : „...susţinută, în existenţa ei, de context“. Construcţie. — Cu exemplul pe care îl vom cita îndată atingem sectorul construcţiilor ilogice Iată : “.Un stil lipsit de orice pedanterie, îngrijit, dar care reuşeşte să rămînă comunicativ...". Ca şi cînd un stil lipsit de pedanterie este de obicei... necomunicativ ! N. Mihăescu Nota bene : formele lexicale nu pot fi întrebuinţate decît cu sensul care ie este propriu ! rsonante in preajma şcolilor Urrbarecin pag.1 (str. Rossini nr. 1) şi Andrei Gheorghe (str. Viitor nr. 161) au produs dezordine la liceul C. A. Rosetti... Sigur, aceste fapte îşi au corolarul lor. Ele sînt de natură să afecteze acel catalizator, am spune chiar acea condiţie sine qua non a procesului de învăţămirnt : LINIŞTEA în şcoli şi în preajma lor. Am văzut noi înşine, ne-au sesizat numeroşi profesori, că această linişte este adesea tulburată de o seamă de indivizi. Cine sunt ei? Nu o dată chiar foşti elevi (şi, fără să vrem, ne aducem aminte un proverb : ,,ce-ai semănat...") şi nu o dată actuali elevi ai şcolilor respective. De bună seamă, în acest ultim caz, în primul rînd conducerea Şcolii este cea mai în măsură să acţioneze. Trebuia, de pildă, ca altcineva, din afară, să se sesizeze că Marian Grozea, Constantin Barbu, Valentin Ştefan şi Gheorghe Nadolu — de la şcoala generală nr. 127 — fug de la cursuri şi-şi aşteaptă colegii spre a-i lovi şi a le lua diferite obiecte ? Aceeaşi toleranţă se manifestă şi faţă de elevii care intră cînd şi cum vor la cursuri, majoritatea timpului petrecindu-şi-l în curtea şcolii, tulburînd liniştea claselor unde «higii lor stau aplecaţi asupra caietelor etc. Atunci cînd cei ce tulbură liniştea şcolilor sínt elevi, lucrurile, repetăm, sínt limpezi. Dar dacă sínt foşti elevi sau, pur şi simplu, huligani ? în asemenea situaţii numai Intervenţia conducerii şcolii este ineficientă. Pentru că uneori se ajunge pînă acolo incit — ni s-a relatat un caz — încercînd să evacueze nişte indivizi care jucau cărţi în curtea şcolii, directoarea instituţiei a fost apostrofată şi ameninţată. Neîndoielnic, toate aceste întîmplări înscriu pe ordinea de zi necesitatea asigurării ordinii şi liniştii in preajma şcolilor unde au loc asemenea anomalii. Practic — ni s-a spus — în timpul cursurilor nu veghează nimeni. In pauze (de ce nu şi la începerea sau terminarea programului, la intrarea în şcoală ?), sunt prezenţi profesorii de serviciu. Şi atît... Dincolo de grija şcolilor ifimişi de a-şi veghea propria linişte se pre mai accentuat sprijinul organelor de ordine. Bine s-a procedat zilele trecute, organizîndu-se o acţiune mai amplă care s-a soldat cu depistarea şi sancţionarea unor indivizii care împiedicau, în diverse moduri, buna desfăşurare a procesului de învâţămînt. La şase dintre aceşti huligani urmează să li se întocmească acte de trimitere in judecată.