Informatia Bucureştiului, februarie 1971 (Anul 18, nr. 5423-5446)

1971-02-26 / nr. 5445

I­n ziarul de ieri, am publicat prima parte a discuţiei noastre cu spectatorii pe marginea ultimei realizări a cinematografiei roma-» neşti. Apreciind izbînzile filmului, corespondenţii noştri ii situau la un înalt nivel calitativ în raport cu alte producţii — româneşti şi străine , a sânului. După ce am consultat publicul asupra prezenţelor acto­riceşti din Mihai Viteazul, ne ocupăm în continuare de alte aspecte ale film­ului. r/',O privire peste secole" Deosebit de diversa sunt răspun­surile la rugămintea de a se in­dica momentul din film care a lă­sat cea mai puternică impresie. Cum sunt înşirate aproape toate secven­ţele filmului, pentru a le diferenţia s-a dovedit necesar, şi aici, un cla­sament. Episodul cel mai frecvent citat se dovedeşte acela pe care profesorul Ion Chiriţă îl numeşte „al triumfului deplin“: încoronarea men­ţionată de 200 de corespondenţi. 100 de participanţi la anchetă consideră că cea mai impresionantă scenă a filmului este bătălia de la Călugă­­reni. Episodul provoacă însă contro­verse. In vreme ce mulţi dintre spectatori, asemenea prof. univ. dr. Ti­­beriu Ieremia, subliniază plasticita­tea şi veridicitatea încăierării din mlaştină, tocmai violenţa acestui de­taliu stirneşte nemulţumirea a 30 dintre corespondenţii noştri. Pe al treilea loc se situează intrarea în Alba Iulia ,­cu un Mihai semeţ, u­­man, impunător în mantia aceea albă“, cum o descrie ing. Ionel Flo­ren din Craiova. Pentru această sec­venţă au optat 70 dintre subiecţii anchetei. înfăţişarea lui Mihai la­­Poartă se plasează pe al patrulea loc, cu 32 de suporteri. Mai sînt amin­tite însă numeroase alte secvenţe, ca de pildă prologul cu strigătul sfîşie­­tor al victoriei, întîlnirea cu împăra­tul Rudolf, semnarea actului de va­salitate faţă de Sigismund, arderea creditorilor turci, scena fraternizării ostaşilor moldoveni — („îmbrăţişa­re în loc de luptă" — notează ing. Ion Creţu), tabăra de la mare („unde marea este parcă părtaşă la izbinită“... scrie ing. Ion Rădulescu), intrarea lui Mihai in luptă fără zale sau întîl­nirea cu ţăranii... Există şi secvenţe care provoacă energice confruntări de opinii. 26 de corespondenţi înscriu de pildă, fi­nalul filmului printre secvenţele care ar fi putut lipsi. Altora însă, tocmai acesta le-a plăcut, după cum ne mărturiseşte, poetic, P. Carmen vorbindu-ne despre „privirea, peste secole, a lui Mihai“. Eleva Ştefă­­nescu Mihaela, de la Liceul Spiru Haret, este de altă părere: „Finalul — scrie ea — care trebuia să în­scrie un apogeu dramatic, a fost şters şi precipitat...“ Dr. Andrei Pro­­topopescu introduce, şi el, în argu­mentare, criterii estetice, reproşind autorilor filmului o inconsecvenţă stilistică între „modul de tratare clasică a acţiunii şi sfîrşitul foarte modern“. Inginera Olimpia Retezan se declară însă „foarte incîntată de finalul filmului, adică de modul in care a înţeles regizorul să sugereze sfîrşitul lui Mihai, fără a reproduce fidel tăierea capului aureolat al e­­roului“. Cine are dreptate, în acest duel în care ambele tabere se ma­nifestă la fel de convingător şi la fel de aprins ? Filmul, fără Îndoială, pentru că se dovedeşte destul de puternic pentru a antrena, in ju­rul său, pasiunile. Dacă ar fi să ne luăm după nu­mărul ..voturilor“, cea mai contestată secvenţă a filmului este cea a de­capitării lui Andrei Báthory. E drept că scena le trezeşte cîtorva corespondenţi curiozitatea şi admi­raţia faţă de tehnica realizării ei. „Cum au b­ucat-o?“ — ne întreabă F. Negrescu, iar un pionier, Nae Teofil, se interesează cu savuroasă candoare: „Era un cascador?“ In a­­celaşi timp 90 de spectatori, adică aproape 20 la sută dintre cei care ne-au răspuns, acuză acest episod drept o concesie făcută unui gust îndoielnic. Puternice rezerve trezeşte şi episodul de alcov care o are ca „eroină“ pe Cristina Báthory. Mun­citorul Niculae Manta, din­ bd. Me­talurgiei 22, susţine că scena „aduce izul unor superproducţii comerciale“, iar proiectantul Constantin Dumi­­trescu aminteşte că în filmul aces­ta, de înalt conţinut patriotic, care trebuie vizionat de şcolari, se putea renunţa la un asemenea episod lă­turalnic. Momentul prezenţei orbu­lui pe cîmpul de luptă stirneşte şi el obiecţii: 20 de corespondenţi con­sideră că putea lipsi secvenţa mult prea dură a învrăjbirii copiilor. Cu toate aceste obiecţii de detaliu, ca­lificativul general al filmului este cel pe care-l rezumă muncitorul Paul Olaru: „Prin vizionarea lui Mihai Viteazul, căpătăm certitudinea că cinematografia noastră poate rea­liza opere bune şi foarte bune", nu.Un succes de mare prestigiu..." „Ce anume apreciaţi ca fiind cea mai mare reuşită a filmului?" i-am­ întrebat pe participanţii la anchetă, propunîndu-Ie să aleagă una dintre componentele peliculei: scenariu, re­gie, imagine, interpretare etc. Mulţi corespondenţi contestă, în mod jus­tificat, posibilitatea unei asemenea opţiuni: „Filmul „foarte bun" este filmul cu un scenariu foarte bun, cu o regie , şi o imagine foarte bune, cu interpretare, muzică, sce­nografie foarte bune d­intr-un cu­­vînt (de fapt în două!) — Mihai Viteazul“ (Nina Nuţu, dactilografă din Hrăneşti. „Mă obligaţi să aleg în­tre compartimentele filmului. Nu pot ! Eu le subliniez pe toate. Ast­fel cum ar mai fi filmul pe locul I? Toate compartimentele au luptat pentru un succes de mare prestigiu. — scrie proiectantul C. Pîrvulescu, iar Radu Grozea ţine să introducă, în lista noastră, ca încă o contribu­ţie care merită toată lauda, sunetul. ..Pentru prima dată am putut sa­vura în mod clar dialogul unui film românesc!" Aprecierile publicului se îndreaptă insă in primul rind spre regia fil­mului — pentru care optează 168 dintre corespondenţi. „Filmele rea­lizate de Sergiu Nicolaescu pledează pentru dinsul — notează inginerul mecanic Niculae Albu. Se pare că el va deveni unul dintre marii noş­tri regizori“. Strungarul Traian Pat apreciază capacitatea de „conducător de oşti" a regizorului: „Nu e uşor să pui în mişcare atîtea mii de oa­meni“. Inginerul Şerban Manu ar dori să-l regăsească pe autorul con­sacrat de filme istorice, şi intr-unul de actualitate (în treacăt fie spus, este şi dorinţa lui Sergiu Nicolaescu) pentru ca „să încerce să realizeze un film lipsit de elemente specta­culare, care l-ar solicita mai intens pe artist şi mai puţin pe meseriaş“. Funcţionarei Elena Liriu­s, una din reuşitele regiei îi pare a fi fost „conducerea luptelor care m-au im­presionat prin clarviziunea lor strategică, m-au făcut să gust satisfacţia victoriei asupra duş­manilor“. 88 dintre coresponden­ţii noştri reproşează însă regiei toc­mai abundenţa scenelor războinice. Reproşul este exprimat în cele mai diferite nuanţe. „Să fi fost vreo 30 de lupte..." — se plînge elevul Ovi­­diu Niculescu. „Prea multe lupte! Dar la urma urmei asta a fost viaţa lui Mihai“ (F. Negrescu). „Unele bătălii puteau fi numai sugerate. Justificată dramaturgie îmi pare nu­miţi prezentarea în detaliu a Călu­­gărenilor“ (Paul Predescu — stu­dent). Un elev de la Liceul Spiru Haret, Silviu Constantinescu, preci­zează: „Scenele de luptă au deve­nit greu de urmărit, fiindcă erau neclare din punct de vedere tactic. Punctul forte al lui Mihai, geniul militar şi tactic, tocmai el n-a fost­ suficient scos în evidenţă”. Inginerului Ionel Florea, lupta de la Călugăreni , pare nereuşită, mai ales acolo unde Mihai îl azvîrle în apă pe Sinan: ,,Soldaţii se bat cuminte pe partea dreaptă a panoului, partea stingi fiind liberă, Mihai nu tre­buie decit să alerge călare cîţiva paşi şi să-i arunce în apă...“ O obiecţie frecventă mai este aceea că viziunea bătăliilor nu este su­ficient de diferenţiată. „Bătăliile seamănă prea mult între ele; ar fi trebuit mai bine individualizate şi subliniate momentele decisive" — susţine ing. Han Zlatanovici. „Şi barda din stinga-i ajunge la cer... Un alt reproş frecvent exprimat (în 82 de scrisori) este faptul că re­gia şi interpretul au uitat că Mihai era stîngaci. „Şi barda din stînga-i ajunge la cer..." — citează din „Paşa Hassan“ al lui Coşbuc eco­nomistul Ivan Gheorghe. In apă­rarea cineaştilor vine însă cu un ajutor neaşteptat • Ion Miru din str. Baba Novac nr. 8: „Dacă simpaticul şi talentatul actor Amza Pellpa ar fi putut mînui armele cu stingă, ar fi fost admirabil. Am fost cavalerist, însă, şi ştiu cit e de greu să ţii dîr­­logii numai cu mina dreaptă. Deci, circumstanţe..." Sînt citate apoi mă­runte inadvertenţe de regie, din care reproducem unele tocmai pentru a le demonstra cineaştilor noştri, cit de ascuţit este spiritul de obser­vaţie al publicului. Ing. Mihai Gurev observă: „Cînd este adus capul lui Andrei, Mihai il acoperă cu pele­rina, care în planul următor apare din­­nou pe umerii lui (există un prim-plan în care se observă doar gulerul pelerinei)". Un alt inginer, H. Aslan, se opreşte asupra unui detaliu de costumaţie: „Mihai, care în bătălia de la Şelimbăr intră in cămaşă, vine în faţa împăratului Ru­dolf cu platoşă ! Nu e veridic..." Psihologul Monica Lungu îi impută regiei unele simboluri şi metafore din film, deosebit de brutale. Dar chiar şi cei mai exigenţi dintre co­respondenţii noştri ţin să sublinieze valoarea şi profesionalitatea muncii la regia filmului Mihai Viteazul . „Sergiu Nicolaescu, iată un regizor care işi respectă publicul!" — ex­clamă dactilografa Nina Nuţu. 138 de participanţi la anchetă so­cotesc că cea mai mare reuşită a filmului este interpretarea. Imediat apoi, se plasează în clasamentul op­ţiunilor publicului partitura muzi­cală a compozitorului Tiberiu Olah, elogiată în 80 de scrisori. „Muzica este în concordanţă perfectă cu trăi­rile personajelor" — apreciază Se­bastian Ionescu din str. 11 Iunie 18. Deosebit de apreciată este, in 62 de scrisori, imaginea filmului, semnată de operatorul George Cornea, colo­ritul, compoziţia cadrelor. 60 din co­respondenţii noştri acordă înaltă a­­preciere calităţii scenariului realizat de scriitorul Titus Popovici. „A reu­şit să ne prezinte intr-un mod stră­lucit un episod important din istoria ţării noastre" — apreciază inginerul Ion Piţigoi din str. Ghirlandei 56. Autorului libretului îi sunt, însă, adre­sate şi unele reproşuri. Este acu­zată, de exemplu, o insuficientă a­­profund­are a caracterelor şi situa­ţiilor. Ing. George Panaitescu ar fi dorit elemente dramaturgice care să explice mai bine paradoxala priete­nie dintre Mihai şi Selim. Cristache Pituţ găseşte că filmul ar fi trebuit să ne sugereze cite ceva despre pe­rioada formării domnitorului. Gheor­ghe Olteanu socoteşte că „trio-ul Răzeşiilor merita mai multă atenţie din partea scenaristului“. Scenariul o nemulţumeşte şi pe Ioana Ionescu fiindcă — scrie ea — „e cam prolix, n-a ştiut să renunţe la unele amă­nunte inutile, n-a avut gradaţie, un punct culminant pe care să-l aştepţi cu sufletul la gură...“ 14 scrisori exprimă insatisfacţii cu privire la calitatea dialogului în care —­ afirmă tehnolog Marilena Vre­­soiu — „se folosesc cuvinte cu iz prea modern, alternate brusc cu expresii arhaice“. Tehniciană Eugenia Dobrea adaugă şi ea: „Cînd limba română este atit de muzicală, atit de dulce, de ce şi-o fi pierzînd ea căldura, în filmele noastre? Vorbele devin nişte pietre dure care uneori se rostogo­lesc mult prea zgomotos“. O altă problemă deosebit de interesantă pe care o ridică zece dintre corespon­denţi o reprezintă fundalul social al filmului. Economistul N­icolau­­ Cos­­tach­e socoteşte că „ar fi fost nece­sară redarea ceva mai aprofundată, mai realistă a vieţii românilor din acele vremuri”. Acelaşi reproş este dezvoltat în intervenţia pensionarului Aurel Toma: „Mulţimea cea mare este ca şi inexistentă, iar atunci cînd apare serveşte doar ca decor, fără a participa la acţiune. De ce s-a uitat starea noastră socială din secolul XVI? întreg filmul se pe­trece pe cîmpuri de luptă, pe la curţi domneşti şi princiare, dar ta­bloul vieţii omului de rind, unde e? Furat de măreţia eroului, scenaristul a uitat cadrul social al epocii, şi e păcat! Rolul celor mulţi nu trebuie estompat, fiindcă ei sunt cei care făuresc mărirea, gloria conducători­lor...“ Ionel Scărlătescu socoteşte in­suficient de convingător tratat episo­dul semnării „legamintului lui Mi­hai“ in acord cu profesorul Teofil O­­ganovici care ar fi dorit o apro­fundare a atitudinii lui Mihai faţă de ţărani. „Regret ca filmul n-a durat mai mult../' Cîţiva corespondenţi afirmă că cele două serii ale lui Mihai ar fi putut fi mai scurte. Există însă nume­roase păreri opuse. „Regret că fil­mul n-a durat mai mult“ răspunde Cicerone Milovan la întrebarea noa­stră: „Ce reproş aţi adresa autorilor filmului?“ „Nici nu-ţi dai seama cînd trec patru ore, şi la sfirşit regreţi că s-a aprins lumina în sală“ — mărturiseşte ing. Mihai Ilanţiu Pe­tre, iar Ion D. Costache scrie : „Filmul acesta ar fi trebuit să aibă încă două serii...“ Mărturie a impresiei profunde pe care noua producţie a studiourilor noastre a lăsat-o publicului o cons­tituie şi faptul că 56 de spectator­ fac din răspunsurile la ancheta noa­stră un prilej de a adresa felicitările şi mulţumirile lor întregii echipe a filmului. „îmi doresc să putem ve­dea şi de acum înainte asemenea filme“ — încheie răspunsul ei asis­tenta medicală Angela Nicolau. Un cititor, revizor de tracţiune I.T.B., ţine să aducă un cuvînt bun, fie admiraţie, tinerilor militari care au alcătuit figuraţia uriaşă a filmului şi care în veritabile bătălii montate de „generalul" Sergiu Nicolaescu „au avut, probabil, de înfruntat şi riscuri“. Deosebit de interesant» ni se pare ideea cu care îşi încheie in­tervenţia prof. univ. dr. Tiberiu P. Ie­­remia: „Este de dorit ca filmul MIHAI VITEAZUL — scrie domnia sa — să marcheze nu numai un moment de răscruce în cinematogra­fia românească, ci şi un punct de plecare către o evoluţie ascendentă pe ansamblul producţiei noastre de filme“. Această idee revine în nu­meroase dintre scrisorile primite la redacţie: „Aş dori să remarc o reu­şită egală şi în filmele noastre cu altă tematică“ (Radu Grozea, pro­gramator la IETC). „Trebuie să ne mindrim cu prima superproducţie ro­mânească pe ecran panoramic dar, în acelaşi timp, să se lucreze mai bine în toate genurile, şi mai ales îţi filmul de actualitate (Mihail G. Busuioc-student) etc. etc. 500 DE SPECTATORI SCRIU CRONICA FILMULUI !»MIHAI VITEAZUL ii Aşa este! Mihai Viteazul constituie un succes care obligă.. Această realizare de prestigiu a cinematografiei noastre, acest film dens, emo­ţionant, convingător, a fost întîmpinat cu aplauze frenetice de către pu­blic. Ecoul acestor aplauze răsună şi în cele peste 500 de scrisori care ne-au fost adresate, şi pe care le ţinem la dispoziţia autorilor filmului sau a conducerii studioului „Bucureşti“. „ Intr-un viitor muzeu al cinematografiei româneşti, poate citeva din aceste scrisori şi-ar putea găsi locul, atestînd dragostea, preţuirea, receptivitatea, cu care au fost înconjurate de către public evenimentele remarcabile ale dezvoltării celei de-a şaptea arte în ţara noastră Dar în acest muzeu viitor este loc încă pentru multe alte sărbători artistice cu care meşterii studiourilor româneşti mai rămîn datori publicului. Fie ca reuşita de astăzi a lui MIHAI VITEAZUl se constituie un imbold pentru victoriile artistice viitoare ale cineaştilor noştri... Anchetă realizată de T. Caranfil A­nimatorii (Urmare din pag. I) cătui­ formaţii care azi cuceresc bine­meritate succese în ţară şi străină­tate. E greu ca, citind citeva nume, prezente în programul actualei com­petiţii, să epuizezi lunga listă a aces­tor entuziaşti animatori. Să vorbim, totuşi, despre câţiva, mai ales despre cei care au îndrumat aceeaşi forma­ţie d­te 10, 15 şi chiar 20 de ani, fără întrerupere. E cazul lui Vasile Doga­­ru, dirijorul corurilor reunite ale uzinelor „Republica” şi „23 August“ , nu mai puţin a lui Ştefan Pagu, care AZI (de la ora 16, în sala Ansam­blului „Rapsodia română”) se prezintă în concurs, printre alţii, corul între­prinderii poligrafice „Informaţia", or­chestra de cameră de la Direcţia re­gională C­ F.R., grupul vocal de mu­zică clasică de la Casa de cultură a sectorului S, formaţia de fluieraşi de I.­ţ.C.V-A- formaţia de dansuri de la uzina „Griviţa Roşie”, grupul vocal folcloric de la Modern-clu­b, brigăzile artistice de la „Romarta”, I.C.R.M., „Munca textilă", Adesgo, Ansamblul folcloric „Năframa", al Uniunii cooperativelor meşteşug­­­reşti-confecţii, a făcut din orchestrele de mandoline de la Poşta centrală şi cooperativa­ „Igiena“ formaţii de prestigiu. Asea­ră l-am urmărit pe artistul amator Iancu Avram, de la Direcţia regio­nală C.F.R. Era unul dintre cei pa­tru interpreţi ai brigăzii artistice pe care o şi instruieşte, scrie textele programelor. E, totodată, instructorul formaţiei de teatru. Şi nu e singurul neprofesionist care, urmînd cursurile Şcolii populare de artă, s-a dedicat activităţii artistice. Văzîndu-i pe in­structori agitîndu-se In aceste zile in culise, Incurajîndu-şi interpreţii, apoi, după apariţia pe scenă, cu ochii umezi de fericire, am înţeles că mai mult decit orice remuneraţie, satis­facţia unor autentice Împliniri artis­tice r« dă adevărate aripi, îndemnin­­du-i spre noi succese. Urmărind com­petiţia, sesizînd dezvoltarea unor formaţii, nu poţi să nu subliniezi un fapt evid­et : contribuţia anima­torilor la succesele mişcării artistice de amatori capătă, dincolo de valoa­rea artistică, semnificaţia unui act cetăţenesc, de abnegaţie şi dăruire. E. Cominescu Orchestra de mandoline a cooperativei .Igiena” dirijată de Ştefan Pagu A intîlnire" cu Mozart // Zilele trecute, la Casa de cultură a sectorului 4, muzicologul GH, ti It CA şi-a introdus auditorii în universul sonor al creaţiei simfonice mozartice. Pre­zentarea, competentă şi accesibilă, a fost însoţită de ilustrări muzicale din ulti­mele sirpropii ale lui Mozart (nr. 40 şi 41). Am fi dorit ca expunerea sa cuprin­dă şi concertul instrumental care a o­­cupat un loc deosebit In creaţia com­pozitorului. Trebuie să subliniem însă, că respec­tiva casă de cultură a devenit în ultima vreme un veritabil lăcaş al melomanilor. Şi In contextul preocupărilor de educa­ţie muzicală a publicului larg, faptul ni se pare de relevat. Autor şi interpret Miercuri seara Clubul municipal al sindicatelor din învăţâmînt a organizat o întîlnire cu compozitorul Radu Şer­ban. Invitatul a împărtăşit asistenţei impresii legate de participarea sa la diverse concursuri şi festivaluri inter­naţionale de muzică uşoară, cu refe­riri mai amănunţite la cele din Brazilia şi Japonia. Urmărită cu deosebit inte­res, seara a fost punctată de un mo­ment de deosebită atracţie : compozi­torul a interpretat citeva dintre şlagă­rele sale. Un concert reuşit Pe scena Casei de cultură a sectorului 2, formaţia corală de cameră „PRO MUSICA", sub conducerea cunoscutului organist HORST GEHANN, a susţinut un reuşit program. Acurateţea intonaţiei, contrastul nuanţelor, fineţea execuţiei, sunt calităţi ce s-au relevat in interpre­tarea cintecelor „Cucul“ de S. Drăgoi, „Ce te legeni codrule“ de V. Timiş şi a dramaticului cor­dinal din „Johannes Passim“ de J. S. Bach. In partea a doua a programului am ascultat o tinără şi talentată violonistă Cristina Ardelea­nă, care a dovedit o înţelegere matură a sonatei a V-a de J. Brahm?■ „EXPO-GRAFICA“ , expoziţie de grafică, reunind lucrări de Vera Hariton, va fi găzduită, de duminică, în holul CASEI DE CULTURA A SECTO­RULUI 6. Autoarea expune 36 de portrete, pictură pe sticlă şi lemn, demons­­trând predilecţia pentru prelucrarea motivelor ar­tei mar­m­ureşene şi din Oaş. • Luni,­­ martie, ora 13, la SALA DALLES are loc, sub egida Universităţii populare Bucureşti, des­chiderea clubului „Secolul XX-Femeia“. Dr. docent Suzana Gâdea, prorector al institutului politehnic, pre­şedinta Consiliului Naţio­nal al Femeilor, va rosti cuvintul Inaugural. • In cadrul ciclului „Tehnicile acţiunii cultu­rale“, prof. univ. H. H. Stahl prezintă marţi la ora 19, expunerea „Investiga­rea, diagnosticarea cultu­rală şi elaborarea planu­rilor de acţiune culturală (sala din str. Biserica Am­iei nr. 7)« & „Expresionismul In teatru. De la precursori — Frank Wedeking — pînă la ultimele consecin­ţe — Eugen O’Neill“, va fi tema prelegerii prof. univ. dr. doc. Ion Zam­­firescu (miercuri 3 mar­tie, ora 18.30, in sala Palles). „ Vineri, 9 martie, ora 18.30, Răzvan Teodo­­rescu, cercetător ştiinţific la Institutul de istoria ar­tei al Academiei de ştiinţa sociale şi politice, va vor­bi, în cadrul ciclului „Ci­vilizaţia şi cultura euro­peană“ despre „Bizanţ, O­­rient şi Occident la Du­nărea de Jos“. Urmează un film artistic (sala din str. biserica Amzoi nr. 7). Secvenţă din programul brigăzii artistice a cooperaţi­­­ei ,încălțămintea manuală”. In discuţia Consiliului Comitetului pentru cultură şi artă­­ al municipiului Bucureşti: • Formaţiile artistice de amatori • Teatrul pentru tineret a­eri dimineaţă, in cadrul­­ şedinţei de lucru a Con­­f­siliului Comitetului pentru­­ cultură şi artă al muni­cipiului Bucureşti, s-au dezbătut probleme legate de activitatea desfăşurata de Casa creaţiei popu­lare in vederea pregătirii­­ con­cursurilor organizate în cinstea sărbătoririi semicentenarului par­tidului precum şi unele aspecte ale spectacolelor pentru copil si tineret, pe marginea unor refe­rate prezentate de teatrele „Ion Creangă“ şi „Ţăndărică". Şedinţa a prilejuit un rodnic schimb de păreri intre membrii consiliului, in Intervenţiile "or. Aurel Martin, directorul Editurii ..Minerva". Florian Georgescu, directorul Muzeului de istorie a municipiului. Eugenia Măndiţă, preşedinta Consiliului municipal al pionierilor, Nicolae Edulescu­, membru în biroul executiv al Consiliului municipal al sindi­catelor, compozitorul Vasile­­­e­­selovski, Ion Hulea, Inspector la Comitetul pentru cultură şi artă al municipiului, Maria Dîrzu, ac­tivistă a Comitetului municipal de partid, Lucian Giurchescu, dir­ec­torul Teatrului de Comedie. Ion Lucian, directorul Teatrului „Ion Creangă“, şi Margareta Nicules­­cu, directoarea teatrului ,,Ţăndă­rică“, au subliniat necesita­tea întăririi echipelor de a­­matori in vederea desfăşu­rării unei activităţi susţinute şi permanente, preconizînd, printre altele, selecţionarea calitativă a instructorilor, intensificarea co­laborării cu cadrele profesioniste, crearea unui „Teatru al amatori­lor" in vederea unei mai active prezenţe a echipelor în mijlo­cul publicului, intensificarea efor­turilor pentru o mai bogată crea­ţie dramaturgiei destinată tine­rilor spectatori. In încheiere, a vorbit tov. Va­leria Bucuroiu, vicepreşedinte al Comitetului municipal pentru cultură şi artă. m II. I H 0 0 PLENARE CU ACTIVUL ALE COMITETELOR DE PARTID DIN SECTOARELE 1, 4, 5 SI 7 (Um­­iire din cap. 1) la discuţii, trebuie să se deplaseze în organizaţiile de bază, in unităţile pro­ductive, acolo unde se hotărăşte efec­tiv soarta producţiei. In acest sens, organizaţiile de partid vor trebui să întreprindă o seamă de acţiuni cu caracter politico-organizatoric prin care să se aducă o contribuţie deose­bită la realizarea sarcinilor de pro­ducţie ale unităţilor economice. Un rol deosebit în obţinerea unor rezul­tate cit mai valoroase, în educarea socialistă a oamenilor muncii revine şi organizaţiilor sindicale, U.T.C. şi ce­lorlalte organizaţii de masă. Răspunzând Chemării organizaţiei de partid a sectorului 3 către toate organizaţiile de partid şi colectivele de muncă din municipiul Bucureşti, participanţii la plenare au depistat noi rezerve în sectoarele lor de ac­tivitate, asumindu­-şi, pe această ca­le, angajari­le mobilizatoare pen­tru depăşir­ea indicativilor de plan pe anul in curs. In ac­est context, plenarele au adoptat ample progra­me de măsuri vizînd ridicarea cali­tativă a iraregii activităţi. In încheierea lucrărilor, au fost adresate telegrame Comitetului Cen­tral al Partidului Comunist Român, tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, în care partic­ipanţii la plenare, ex­­primirid voinţa unanimă a oameni­lor rpunc­i din sectoarele respective, işi reafirmă hotărîrea de a-şi consa­cra întreaga lor energie creatoare traducerii în viaţă gram de inflorirea măreţului pro­­multilaterală a societăţii socialiste româneşti, cins­tind, astfel, gloriosul semicentenar al Partidului Comunist Român. DIN ANGAJAMENTELE ASUMATE CA RĂSPUNS LA CHEMAREA ORGANIZAȚIEI DE PARTID A SECTORULUI 3 (Urmare din pag. 1) • Peste prevederile planului de asimilare se vor pune in fabricaţia 60 noi produse • Se vor scurta termenele de punere In funcțiune a obiectivelor in­dustriale de la Uzina de medicamente, a instalaţiei de condiţionare SÎ 3 pavilionului I sinteză cu 2 luni; la „Antreproziv" — secţiile din bd. Ion Şutea cu 2 luni, iar la secţia din Vitan cu o lună. SECTORUL 5 • Depăşirea producţiei globale cu 125 milioane lei din care pînă la 8 mai 1971, 60 milioane lei. • Obţinerea unor beneficii peste plan din activitatea loială în va­loare de 59 milioane lei. • Scurtarea termenelor de predare a documentaţiei şi de asimilare a produselor cu peste 2500 zile, la circa 50 produse noi industriale din planul tehnic. • Livrarea la export, a unor produse peste plan în valoare de 35 mi­lioane Iei valută • Economisirea a 2500 tone metal, prin reproiectari, modernizări și a­­similări din care 1000 tone pînă la 6 mai • Reducerea importului de materii prime, materiale, piese de schimb, utilaje cu 50 milioane lei valută. • Livrarea la fondul pieţei, peste plan, a unor mărfuri în valoare de 25 milioane lei, din care 10 milioane lei pînă la 8 mai a c. SECTORUL 7 • Depăşirea producţiei globale industriale cu 166 milioane lei, din care 54 milioane lei pînă la 8 mai • Un spor de producţie marfă de 117 milioane lei, din care 39 mili­oane lei pînă la 6 mai • Se vor produce, suplimentar, motoare electrice de 0,25 echivalente cu 6000 KW, transformatoare de forță însumînd 2500 KW, 100 semănători SPC 6, 100 tone articole sanitare, 210 garnituri de mobilă și 400 000 bucăți tricotaje. • La export vor fi livrate în plus produse în valoare de 39 milioane lei valută • Prin reducerea consumurilor specifice se vor economisi, în acest an, 600 tone metal, 170 mc. material lemnos, 12 800 tone combustibil conven­țional, 3 milioane KW energie electrică. • Asimilarea, peste prevederile planului tehnic, a 50 produse noi din care 19 pînă la 8 mai • Prime autoutilaje se vor realiza 257 maşini, utilaje şi instalaţii în va­loare de 12,2 milioane lei. DERE ŞI COMPETENŢĂ (Urmare din pag. 1) procente ridicate de ignoranţă s-au redus simţitor. Ştiinţe rela­­tiv noi, precum cibernetica, er­gonomia, cosiponautica ş. a. ne sunt destul de familiare în datele lor generale, datorită exploziei informaţionale, televiziunii, pu­blicaţiilor cu profil divers, in schimb, competenţa e infinit mai pretenţioasă, aş îndrăzni să a­­firm că e altceva, presupune specializare, o pregătire adecvată, ba chiar şi o anumită înclinaţie. A cunoaşte nu e totuna cu a fi competent. Sigur că dacă vei ur­mări sistematic cuceririle reali­zate de cosmonautică, vei eva­lua mai exact stadiul atins la un moment dat de ştiinţa respecti­va ; sigur că, citind cu regulari­tate poezie, vei înţelege mai uşor evoluţia limbajului liric ; că fi­ind prezent mereu pe stadion, vei şti mai mult despre fotbal, decit amănuntul că se joacă min­gea cu piciorul , că ascu­une! zi de zi, la rădic, melodia prefe­rată, sau, la picup, discurile e­­diate de Electrecord, te vei fa­miliariza şi cu muzica uşoară ş.a.m.d. Totul e să nu transferi simplele păreri, impresiile dic­tate de bunul simţ, în zona doc­tă a judecăţilor de valoare, cu alte cuvinte, să nu te pretinzi specialist în materie. Anomalia — uneori şi abuzul — intervine, însă atunci cînd, întrecînd măsura, exagerezi li­mitele cunoaşterii „în general”, ale Informaţiei de suprafaţă, con­sidere­, totodată, competenţa profesională un bun de larg consum. Se pare că artele, pe­dagogia, sportul sunt cel mai des atinse de acest flagel. De unde şi butada că „la sport şi la arte se pricepe toată lumea“. E aici şi un pic de ironie, e şi ceva mai mult adevăr. Oameni „buni la toate“, oameni care „se pricep la toate“ am întilnit fie­care. Aerul lor de „competenţă“ ne-a amuzat, ba poate că le-am şi alimentat, cu secretă Ironie, bravada, zgîndărindu-le orgoliul pueril, nu atit din răutate, ci, mai ales din plăcerea de a sati­riza rizînd, sau, cum ar zice Caragiale, „din nevoia de Miti­că“. Gluma, insă, e buna ama vreme cit nu se Îngroaşă. Pentru câ, dacă o părere — fie bună, fie proastă — vine din afară, ca o sugestie, ca o observaţie de care poţi sau nu să ţii seama, are darul de a se integra mo­dest intr-o discuţie, fără pre­tenţia de a se impune, greutatea ei se schimbă in momentul etnd cel ce a em s-o are şi calitatea de a dispune. Sunt situaţii cînd o greşeală nu se rezumă la vor­be, ci se impune prin fapte care cer timp pentru a fi remediate. Falsa competenţă poate deter­mina — cum s-a semnalat şi la recentele întîlniri ale secretaru­lui general al partidului nostru — orientări greşite în comerţ, iu conducerea economiei, in artă. Epoca noastră refuză diletantis­mul. Ca să faci comer­ţ, trebuie să ai talent, ca să conduci o În­treprindere, ţî si cere o înaltă pregătire profesională dublată de un spirit organizatoric desăvîrţit, ca să judeci o operă de artă, trebuie să ştii, mai intîi, cum se creează. De cîţiva ani, mai precis linea de la Congresul al lea al partidi?!11!* cu uinl pl tte ordine care s-a impus treptat şi pop­­timuâ Să se extindă în toate sec­toarele vieţii sociaie este com­petenţa. Astăzi, el a devenit realmente o axiomă in activita­­tea noastră de zi cu zi. De unde rezultă că «omul care se pri­cepe la toate“, a?a. In general, a cam Intrat in impas. rUnpu! nu iartă«*. in căutarea unei... informaţii (Urmare din pag. I) de largă solicitare sau cu regim de urgenţă. Dar acest serviciu ne ser­veşte foarte bine atîta vreme cit sîntem abonaţi, cît ne aflăm acasă, unde mai avem la îndemînă cartea de telefon, ziarul (pentru spectacole), ghidul oraşului. De cum am ieşit pe stradă, toate acestea ne părăsesc, inclusiv „05“. In imposibilitatea de a încasa taxa pentru informaţiile furnizate „05“ devine inutilizabil. Este oare o problemă de nerezolvat? O mică plăcuţă , conţinind nu­merele de telefon de la C.F.R., aero­port, serviciul de nomenclatură a străzilor. Spitalul de urgenţă, far­macii de gardă, dispeceratul între­prinderii de hoteluri , aşezată Ungă telefonul din holul hotelului „Uni­on“, ne-a sugerat o altă idee: că ase­menea indicaţii, aflate la fiecare post public, ar aduce un aport necesar în completarea sistemului de informare. De altfel, dincolo de o mai bună organizare a acordării informaţiei ca prestaţie credem că faima de bune gazde a bucureştenilor ar cîştiga în general dacă din nici o unitate comercială nu ar lipsi ghi­dul oraşului şi dacă gama de in­formaţii oferită ar spori acolo unde accesul turiştilor este mai intens. In cele expuse pînă aici am ur­mărit căi uşor accesibile, fără pr­o­bleme datorate unor greutăţi ma­teriale sau de organizare Fireşte va veni şi vremea cînd, la auto­mate aşezate în diferite puncte a­­glomerate, vom apăsa pe un buton şi vom afla pe harta luminoasă în ce parte a oraşului se află strada căutată şi cu ce mijloace de trans­port se poate ajunge la ea, sau cînd, prin perfecţionări tehnice, te­lefonul public ne va pune, contra taxei cuvenite, direct în legătură cu „05“. Pînă atunci­­este de dorit să apară cit mai repede și in cot mai diverse locuri, Indicatoate cu litera „I*. PROGRAMUL Cabinetului Comitetului municipal de partid Bucureşti — perioada 1—6 martie — CURSURI SPECIALE — cursul pentru membrii consiliilor de admi­nistraţie din centralele industriale, luni 1, orele 16,30, dezbatere la tema anunţată. — Cursul pentru lucrătorii din cultura de masă, luni­­, ora 8,00, in sala din bulevardul N. Bălcescu nr. 21—23 „Informare asupra studiilor întreprinse de centrul de cercetare a problemelor tineretului, rezultate, perspective“, Expune conf. univ. dr. O. Bădina, director al Centrului de cercetări pentru problemele tineretului. „Tineretul şi problema formării idealului său social-politic şi moral“. Expune Fred Mahler, director adj. al Centrului de cercetări pentru problemele tineretului. ŞEDINŢA COMITETULUI EXECUTIV AL C.P.MB. (Urmare din pag 1) rezultă că depozitele au fost aprovizionate în mod r­itmic reuşind să facă faţă cerinţe­lor. Livrarea lemnelor şi căr­­bunilor pentru anul în curs urmează să înceapă la 15 mar­tie a.c. Programările s-au fă­cut în aşa fel incit depozitele să lucreze zilnic la întreaga capacitate de desfacere, fieca­re comandă putînd fi onorată în maximum cinci zile de la data achitării cantităţii res­pective. Astfel, ptnă la 19 no­iembrie ae toate comenzile vor fi satisfăcute. Pînă la 15 martie depozitele salistau, in continuare, orîae­romarida, li­vrarea făcîndu-sa la prezen­tare. Tot in şedinţa de azi dimi­neaţă comitetul executiv a a­­naliz­at activitatea desfăşurată de oficiile de stare civilă din municipiul Bucureşti in anul 1970.

Next