Informatia Bucureştiului, februarie 1971 (Anul 18, nr. 5423-5446)
1971-02-26 / nr. 5445
In ziarul de ieri, am publicat prima parte a discuţiei noastre cu spectatorii pe marginea ultimei realizări a cinematografiei roma-» neşti. Apreciind izbînzile filmului, corespondenţii noştri ii situau la un înalt nivel calitativ în raport cu alte producţii — româneşti şi străine , a sânului. După ce am consultat publicul asupra prezenţelor actoriceşti din Mihai Viteazul, ne ocupăm în continuare de alte aspecte ale filmului. r/',O privire peste secole" Deosebit de diversa sunt răspunsurile la rugămintea de a se indica momentul din film care a lăsat cea mai puternică impresie. Cum sunt înşirate aproape toate secvenţele filmului, pentru a le diferenţia s-a dovedit necesar, şi aici, un clasament. Episodul cel mai frecvent citat se dovedeşte acela pe care profesorul Ion Chiriţă îl numeşte „al triumfului deplin“: încoronarea menţionată de 200 de corespondenţi. 100 de participanţi la anchetă consideră că cea mai impresionantă scenă a filmului este bătălia de la Călugăreni. Episodul provoacă însă controverse. In vreme ce mulţi dintre spectatori, asemenea prof. univ. dr. Tiberiu Ieremia, subliniază plasticitatea şi veridicitatea încăierării din mlaştină, tocmai violenţa acestui detaliu stirneşte nemulţumirea a 30 dintre corespondenţii noştri. Pe al treilea loc se situează intrarea în Alba Iulia ,cu un Mihai semeţ, uman, impunător în mantia aceea albă“, cum o descrie ing. Ionel Floren din Craiova. Pentru această secvenţă au optat 70 dintre subiecţii anchetei. înfăţişarea lui Mihai laPoartă se plasează pe al patrulea loc, cu 32 de suporteri. Mai sînt amintite însă numeroase alte secvenţe, ca de pildă prologul cu strigătul sfîşietor al victoriei, întîlnirea cu împăratul Rudolf, semnarea actului de vasalitate faţă de Sigismund, arderea creditorilor turci, scena fraternizării ostaşilor moldoveni — („îmbrăţişare în loc de luptă" — notează ing. Ion Creţu), tabăra de la mare („unde marea este parcă părtaşă la izbinită“... scrie ing. Ion Rădulescu), intrarea lui Mihai in luptă fără zale sau întîlnirea cu ţăranii... Există şi secvenţe care provoacă energice confruntări de opinii. 26 de corespondenţi înscriu de pildă, finalul filmului printre secvenţele care ar fi putut lipsi. Altora însă, tocmai acesta le-a plăcut, după cum ne mărturiseşte, poetic, P. Carmen vorbindu-ne despre „privirea, peste secole, a lui Mihai“. Eleva Ştefănescu Mihaela, de la Liceul Spiru Haret, este de altă părere: „Finalul — scrie ea — care trebuia să înscrie un apogeu dramatic, a fost şters şi precipitat...“ Dr. Andrei Protopopescu introduce, şi el, în argumentare, criterii estetice, reproşind autorilor filmului o inconsecvenţă stilistică între „modul de tratare clasică a acţiunii şi sfîrşitul foarte modern“. Inginera Olimpia Retezan se declară însă „foarte incîntată de finalul filmului, adică de modul in care a înţeles regizorul să sugereze sfîrşitul lui Mihai, fără a reproduce fidel tăierea capului aureolat al eroului“. Cine are dreptate, în acest duel în care ambele tabere se manifestă la fel de convingător şi la fel de aprins ? Filmul, fără Îndoială, pentru că se dovedeşte destul de puternic pentru a antrena, in jurul său, pasiunile. Dacă ar fi să ne luăm după numărul ..voturilor“, cea mai contestată secvenţă a filmului este cea a decapitării lui Andrei Báthory. E drept că scena le trezeşte cîtorva corespondenţi curiozitatea şi admiraţia faţă de tehnica realizării ei. „Cum au bucat-o?“ — ne întreabă F. Negrescu, iar un pionier, Nae Teofil, se interesează cu savuroasă candoare: „Era un cascador?“ In acelaşi timp 90 de spectatori, adică aproape 20 la sută dintre cei care ne-au răspuns, acuză acest episod drept o concesie făcută unui gust îndoielnic. Puternice rezerve trezeşte şi episodul de alcov care o are ca „eroină“ pe Cristina Báthory. Muncitorul Niculae Manta, din bd. Metalurgiei 22, susţine că scena „aduce izul unor superproducţii comerciale“, iar proiectantul Constantin Dumitrescu aminteşte că în filmul acesta, de înalt conţinut patriotic, care trebuie vizionat de şcolari, se putea renunţa la un asemenea episod lăturalnic. Momentul prezenţei orbului pe cîmpul de luptă stirneşte şi el obiecţii: 20 de corespondenţi consideră că putea lipsi secvenţa mult prea dură a învrăjbirii copiilor. Cu toate aceste obiecţii de detaliu, calificativul general al filmului este cel pe care-l rezumă muncitorul Paul Olaru: „Prin vizionarea lui Mihai Viteazul, căpătăm certitudinea că cinematografia noastră poate realiza opere bune şi foarte bune", nu.Un succes de mare prestigiu..." „Ce anume apreciaţi ca fiind cea mai mare reuşită a filmului?" i-am întrebat pe participanţii la anchetă, propunîndu-Ie să aleagă una dintre componentele peliculei: scenariu, regie, imagine, interpretare etc. Mulţi corespondenţi contestă, în mod justificat, posibilitatea unei asemenea opţiuni: „Filmul „foarte bun" este filmul cu un scenariu foarte bun, cu o regie , şi o imagine foarte bune, cu interpretare, muzică, scenografie foarte bune dintr-un cuvînt (de fapt în două!) — Mihai Viteazul“ (Nina Nuţu, dactilografă din Hrăneşti. „Mă obligaţi să aleg între compartimentele filmului. Nu pot ! Eu le subliniez pe toate. Astfel cum ar mai fi filmul pe locul I? Toate compartimentele au luptat pentru un succes de mare prestigiu. — scrie proiectantul C. Pîrvulescu, iar Radu Grozea ţine să introducă, în lista noastră, ca încă o contribuţie care merită toată lauda, sunetul. ..Pentru prima dată am putut savura în mod clar dialogul unui film românesc!" Aprecierile publicului se îndreaptă insă in primul rind spre regia filmului — pentru care optează 168 dintre corespondenţi. „Filmele realizate de Sergiu Nicolaescu pledează pentru dinsul — notează inginerul mecanic Niculae Albu. Se pare că el va deveni unul dintre marii noştri regizori“. Strungarul Traian Pat apreciază capacitatea de „conducător de oşti" a regizorului: „Nu e uşor să pui în mişcare atîtea mii de oameni“. Inginerul Şerban Manu ar dori să-l regăsească pe autorul consacrat de filme istorice, şi intr-unul de actualitate (în treacăt fie spus, este şi dorinţa lui Sergiu Nicolaescu) pentru ca „să încerce să realizeze un film lipsit de elemente spectaculare, care l-ar solicita mai intens pe artist şi mai puţin pe meseriaş“. Funcţionarei Elena Lirius, una din reuşitele regiei îi pare a fi fost „conducerea luptelor care m-au impresionat prin clarviziunea lor strategică, m-au făcut să gust satisfacţia victoriei asupra duşmanilor“. 88 dintre corespondenţii noştri reproşează însă regiei tocmai abundenţa scenelor războinice. Reproşul este exprimat în cele mai diferite nuanţe. „Să fi fost vreo 30 de lupte..." — se plînge elevul Ovidiu Niculescu. „Prea multe lupte! Dar la urma urmei asta a fost viaţa lui Mihai“ (F. Negrescu). „Unele bătălii puteau fi numai sugerate. Justificată dramaturgie îmi pare numiţi prezentarea în detaliu a Călugărenilor“ (Paul Predescu — student). Un elev de la Liceul Spiru Haret, Silviu Constantinescu, precizează: „Scenele de luptă au devenit greu de urmărit, fiindcă erau neclare din punct de vedere tactic. Punctul forte al lui Mihai, geniul militar şi tactic, tocmai el n-a fost suficient scos în evidenţă”. Inginerului Ionel Florea, lupta de la Călugăreni , pare nereuşită, mai ales acolo unde Mihai îl azvîrle în apă pe Sinan: ,,Soldaţii se bat cuminte pe partea dreaptă a panoului, partea stingi fiind liberă, Mihai nu trebuie decit să alerge călare cîţiva paşi şi să-i arunce în apă...“ O obiecţie frecventă mai este aceea că viziunea bătăliilor nu este suficient de diferenţiată. „Bătăliile seamănă prea mult între ele; ar fi trebuit mai bine individualizate şi subliniate momentele decisive" — susţine ing. Han Zlatanovici. „Şi barda din stinga-i ajunge la cer... Un alt reproş frecvent exprimat (în 82 de scrisori) este faptul că regia şi interpretul au uitat că Mihai era stîngaci. „Şi barda din stînga-i ajunge la cer..." — citează din „Paşa Hassan“ al lui Coşbuc economistul Ivan Gheorghe. In apărarea cineaştilor vine însă cu un ajutor neaşteptat • Ion Miru din str. Baba Novac nr. 8: „Dacă simpaticul şi talentatul actor Amza Pellpa ar fi putut mînui armele cu stingă, ar fi fost admirabil. Am fost cavalerist, însă, şi ştiu cit e de greu să ţii dîrlogii numai cu mina dreaptă. Deci, circumstanţe..." Sînt citate apoi mărunte inadvertenţe de regie, din care reproducem unele tocmai pentru a le demonstra cineaştilor noştri, cit de ascuţit este spiritul de observaţie al publicului. Ing. Mihai Gurev observă: „Cînd este adus capul lui Andrei, Mihai il acoperă cu pelerina, care în planul următor apare dinnou pe umerii lui (există un prim-plan în care se observă doar gulerul pelerinei)". Un alt inginer, H. Aslan, se opreşte asupra unui detaliu de costumaţie: „Mihai, care în bătălia de la Şelimbăr intră in cămaşă, vine în faţa împăratului Rudolf cu platoşă ! Nu e veridic..." Psihologul Monica Lungu îi impută regiei unele simboluri şi metafore din film, deosebit de brutale. Dar chiar şi cei mai exigenţi dintre corespondenţii noştri ţin să sublinieze valoarea şi profesionalitatea muncii la regia filmului Mihai Viteazul . „Sergiu Nicolaescu, iată un regizor care işi respectă publicul!" — exclamă dactilografa Nina Nuţu. 138 de participanţi la anchetă socotesc că cea mai mare reuşită a filmului este interpretarea. Imediat apoi, se plasează în clasamentul opţiunilor publicului partitura muzicală a compozitorului Tiberiu Olah, elogiată în 80 de scrisori. „Muzica este în concordanţă perfectă cu trăirile personajelor" — apreciază Sebastian Ionescu din str. 11 Iunie 18. Deosebit de apreciată este, in 62 de scrisori, imaginea filmului, semnată de operatorul George Cornea, coloritul, compoziţia cadrelor. 60 din corespondenţii noştri acordă înaltă apreciere calităţii scenariului realizat de scriitorul Titus Popovici. „A reuşit să ne prezinte intr-un mod strălucit un episod important din istoria ţării noastre" — apreciază inginerul Ion Piţigoi din str. Ghirlandei 56. Autorului libretului îi sunt, însă, adresate şi unele reproşuri. Este acuzată, de exemplu, o insuficientă aprofundare a caracterelor şi situaţiilor. Ing. George Panaitescu ar fi dorit elemente dramaturgice care să explice mai bine paradoxala prietenie dintre Mihai şi Selim. Cristache Pituţ găseşte că filmul ar fi trebuit să ne sugereze cite ceva despre perioada formării domnitorului. Gheorghe Olteanu socoteşte că „trio-ul Răzeşiilor merita mai multă atenţie din partea scenaristului“. Scenariul o nemulţumeşte şi pe Ioana Ionescu fiindcă — scrie ea — „e cam prolix, n-a ştiut să renunţe la unele amănunte inutile, n-a avut gradaţie, un punct culminant pe care să-l aştepţi cu sufletul la gură...“ 14 scrisori exprimă insatisfacţii cu privire la calitatea dialogului în care — afirmă tehnolog Marilena Vresoiu — „se folosesc cuvinte cu iz prea modern, alternate brusc cu expresii arhaice“. Tehniciană Eugenia Dobrea adaugă şi ea: „Cînd limba română este atit de muzicală, atit de dulce, de ce şi-o fi pierzînd ea căldura, în filmele noastre? Vorbele devin nişte pietre dure care uneori se rostogolesc mult prea zgomotos“. O altă problemă deosebit de interesantă pe care o ridică zece dintre corespondenţi o reprezintă fundalul social al filmului. Economistul Nicolau Costache socoteşte că „ar fi fost necesară redarea ceva mai aprofundată, mai realistă a vieţii românilor din acele vremuri”. Acelaşi reproş este dezvoltat în intervenţia pensionarului Aurel Toma: „Mulţimea cea mare este ca şi inexistentă, iar atunci cînd apare serveşte doar ca decor, fără a participa la acţiune. De ce s-a uitat starea noastră socială din secolul XVI? întreg filmul se petrece pe cîmpuri de luptă, pe la curţi domneşti şi princiare, dar tabloul vieţii omului de rind, unde e? Furat de măreţia eroului, scenaristul a uitat cadrul social al epocii, şi e păcat! Rolul celor mulţi nu trebuie estompat, fiindcă ei sunt cei care făuresc mărirea, gloria conducătorilor...“ Ionel Scărlătescu socoteşte insuficient de convingător tratat episodul semnării „legamintului lui Mihai“ in acord cu profesorul Teofil Oganovici care ar fi dorit o aprofundare a atitudinii lui Mihai faţă de ţărani. „Regret ca filmul n-a durat mai mult../' Cîţiva corespondenţi afirmă că cele două serii ale lui Mihai ar fi putut fi mai scurte. Există însă numeroase păreri opuse. „Regret că filmul n-a durat mai mult“ răspunde Cicerone Milovan la întrebarea noastră: „Ce reproş aţi adresa autorilor filmului?“ „Nici nu-ţi dai seama cînd trec patru ore, şi la sfirşit regreţi că s-a aprins lumina în sală“ — mărturiseşte ing. Mihai Ilanţiu Petre, iar Ion D. Costache scrie : „Filmul acesta ar fi trebuit să aibă încă două serii...“ Mărturie a impresiei profunde pe care noua producţie a studiourilor noastre a lăsat-o publicului o constituie şi faptul că 56 de spectator fac din răspunsurile la ancheta noastră un prilej de a adresa felicitările şi mulţumirile lor întregii echipe a filmului. „îmi doresc să putem vedea şi de acum înainte asemenea filme“ — încheie răspunsul ei asistenta medicală Angela Nicolau. Un cititor, revizor de tracţiune I.T.B., ţine să aducă un cuvînt bun, fie admiraţie, tinerilor militari care au alcătuit figuraţia uriaşă a filmului şi care în veritabile bătălii montate de „generalul" Sergiu Nicolaescu „au avut, probabil, de înfruntat şi riscuri“. Deosebit de interesant» ni se pare ideea cu care îşi încheie intervenţia prof. univ. dr. Tiberiu P. Ieremia: „Este de dorit ca filmul MIHAI VITEAZUL — scrie domnia sa — să marcheze nu numai un moment de răscruce în cinematografia românească, ci şi un punct de plecare către o evoluţie ascendentă pe ansamblul producţiei noastre de filme“. Această idee revine în numeroase dintre scrisorile primite la redacţie: „Aş dori să remarc o reuşită egală şi în filmele noastre cu altă tematică“ (Radu Grozea, programator la IETC). „Trebuie să ne mindrim cu prima superproducţie românească pe ecran panoramic dar, în acelaşi timp, să se lucreze mai bine în toate genurile, şi mai ales îţi filmul de actualitate (Mihail G. Busuioc-student) etc. etc. 500 DE SPECTATORI SCRIU CRONICA FILMULUI !»MIHAI VITEAZUL ii Aşa este! Mihai Viteazul constituie un succes care obligă.. Această realizare de prestigiu a cinematografiei noastre, acest film dens, emoţionant, convingător, a fost întîmpinat cu aplauze frenetice de către public. Ecoul acestor aplauze răsună şi în cele peste 500 de scrisori care ne-au fost adresate, şi pe care le ţinem la dispoziţia autorilor filmului sau a conducerii studioului „Bucureşti“. „ Intr-un viitor muzeu al cinematografiei româneşti, poate citeva din aceste scrisori şi-ar putea găsi locul, atestînd dragostea, preţuirea, receptivitatea, cu care au fost înconjurate de către public evenimentele remarcabile ale dezvoltării celei de-a şaptea arte în ţara noastră Dar în acest muzeu viitor este loc încă pentru multe alte sărbători artistice cu care meşterii studiourilor româneşti mai rămîn datori publicului. Fie ca reuşita de astăzi a lui MIHAI VITEAZUl se constituie un imbold pentru victoriile artistice viitoare ale cineaştilor noştri... Anchetă realizată de T. Caranfil Animatorii (Urmare din pag. I) cătui formaţii care azi cuceresc binemeritate succese în ţară şi străinătate. E greu ca, citind citeva nume, prezente în programul actualei competiţii, să epuizezi lunga listă a acestor entuziaşti animatori. Să vorbim, totuşi, despre câţiva, mai ales despre cei care au îndrumat aceeaşi formaţie dte 10, 15 şi chiar 20 de ani, fără întrerupere. E cazul lui Vasile Dogaru, dirijorul corurilor reunite ale uzinelor „Republica” şi „23 August“ , nu mai puţin a lui Ştefan Pagu, care AZI (de la ora 16, în sala Ansamblului „Rapsodia română”) se prezintă în concurs, printre alţii, corul întreprinderii poligrafice „Informaţia", orchestra de cameră de la Direcţia regională C F.R., grupul vocal de muzică clasică de la Casa de cultură a sectorului S, formaţia de fluieraşi de I.ţ.C.V-A- formaţia de dansuri de la uzina „Griviţa Roşie”, grupul vocal folcloric de la Modern-club, brigăzile artistice de la „Romarta”, I.C.R.M., „Munca textilă", Adesgo, Ansamblul folcloric „Năframa", al Uniunii cooperativelor meşteşugreşti-confecţii, a făcut din orchestrele de mandoline de la Poşta centrală şi cooperativa „Igiena“ formaţii de prestigiu. Aseară l-am urmărit pe artistul amator Iancu Avram, de la Direcţia regională C.F.R. Era unul dintre cei patru interpreţi ai brigăzii artistice pe care o şi instruieşte, scrie textele programelor. E, totodată, instructorul formaţiei de teatru. Şi nu e singurul neprofesionist care, urmînd cursurile Şcolii populare de artă, s-a dedicat activităţii artistice. Văzîndu-i pe instructori agitîndu-se In aceste zile in culise, Incurajîndu-şi interpreţii, apoi, după apariţia pe scenă, cu ochii umezi de fericire, am înţeles că mai mult decit orice remuneraţie, satisfacţia unor autentice Împliniri artistice r« dă adevărate aripi, îndemnindu-i spre noi succese. Urmărind competiţia, sesizînd dezvoltarea unor formaţii, nu poţi să nu subliniezi un fapt evidet : contribuţia animatorilor la succesele mişcării artistice de amatori capătă, dincolo de valoarea artistică, semnificaţia unui act cetăţenesc, de abnegaţie şi dăruire. E. Cominescu Orchestra de mandoline a cooperativei .Igiena” dirijată de Ştefan Pagu A intîlnire" cu Mozart // Zilele trecute, la Casa de cultură a sectorului 4, muzicologul GH, ti It CA şi-a introdus auditorii în universul sonor al creaţiei simfonice mozartice. Prezentarea, competentă şi accesibilă, a fost însoţită de ilustrări muzicale din ultimele sirpropii ale lui Mozart (nr. 40 şi 41). Am fi dorit ca expunerea sa cuprindă şi concertul instrumental care a ocupat un loc deosebit In creaţia compozitorului. Trebuie să subliniem însă, că respectiva casă de cultură a devenit în ultima vreme un veritabil lăcaş al melomanilor. Şi In contextul preocupărilor de educaţie muzicală a publicului larg, faptul ni se pare de relevat. Autor şi interpret Miercuri seara Clubul municipal al sindicatelor din învăţâmînt a organizat o întîlnire cu compozitorul Radu Şerban. Invitatul a împărtăşit asistenţei impresii legate de participarea sa la diverse concursuri şi festivaluri internaţionale de muzică uşoară, cu referiri mai amănunţite la cele din Brazilia şi Japonia. Urmărită cu deosebit interes, seara a fost punctată de un moment de deosebită atracţie : compozitorul a interpretat citeva dintre şlagărele sale. Un concert reuşit Pe scena Casei de cultură a sectorului 2, formaţia corală de cameră „PRO MUSICA", sub conducerea cunoscutului organist HORST GEHANN, a susţinut un reuşit program. Acurateţea intonaţiei, contrastul nuanţelor, fineţea execuţiei, sunt calităţi ce s-au relevat in interpretarea cintecelor „Cucul“ de S. Drăgoi, „Ce te legeni codrule“ de V. Timiş şi a dramaticului cordinal din „Johannes Passim“ de J. S. Bach. In partea a doua a programului am ascultat o tinără şi talentată violonistă Cristina Ardeleană, care a dovedit o înţelegere matură a sonatei a V-a de J. Brahm?■ „EXPO-GRAFICA“ , expoziţie de grafică, reunind lucrări de Vera Hariton, va fi găzduită, de duminică, în holul CASEI DE CULTURA A SECTORULUI 6. Autoarea expune 36 de portrete, pictură pe sticlă şi lemn, demonstrând predilecţia pentru prelucrarea motivelor artei marmureşene şi din Oaş. • Luni, martie, ora 13, la SALA DALLES are loc, sub egida Universităţii populare Bucureşti, deschiderea clubului „Secolul XX-Femeia“. Dr. docent Suzana Gâdea, prorector al institutului politehnic, preşedinta Consiliului Naţional al Femeilor, va rosti cuvintul Inaugural. • In cadrul ciclului „Tehnicile acţiunii culturale“, prof. univ. H. H. Stahl prezintă marţi la ora 19, expunerea „Investigarea, diagnosticarea culturală şi elaborarea planurilor de acţiune culturală (sala din str. Biserica Amiei nr. 7)« & „Expresionismul In teatru. De la precursori — Frank Wedeking — pînă la ultimele consecinţe — Eugen O’Neill“, va fi tema prelegerii prof. univ. dr. doc. Ion Zamfirescu (miercuri 3 martie, ora 18.30, in sala Palles). „ Vineri, 9 martie, ora 18.30, Răzvan Teodorescu, cercetător ştiinţific la Institutul de istoria artei al Academiei de ştiinţa sociale şi politice, va vorbi, în cadrul ciclului „Civilizaţia şi cultura europeană“ despre „Bizanţ, Orient şi Occident la Dunărea de Jos“. Urmează un film artistic (sala din str. biserica Amzoi nr. 7). Secvenţă din programul brigăzii artistice a cooperaţiei ,încălțămintea manuală”. In discuţia Consiliului Comitetului pentru cultură şi artă al municipiului Bucureşti: • Formaţiile artistice de amatori • Teatrul pentru tineret aeri dimineaţă, in cadrul şedinţei de lucru a Confsiliului Comitetului pentru cultură şi artă al municipiului Bucureşti, s-au dezbătut probleme legate de activitatea desfăşurata de Casa creaţiei populare in vederea pregătirii concursurilor organizate în cinstea sărbătoririi semicentenarului partidului precum şi unele aspecte ale spectacolelor pentru copil si tineret, pe marginea unor referate prezentate de teatrele „Ion Creangă“ şi „Ţăndărică". Şedinţa a prilejuit un rodnic schimb de păreri intre membrii consiliului, in Intervenţiile "or. Aurel Martin, directorul Editurii ..Minerva". Florian Georgescu, directorul Muzeului de istorie a municipiului. Eugenia Măndiţă, preşedinta Consiliului municipal al pionierilor, Nicolae Edulescu, membru în biroul executiv al Consiliului municipal al sindicatelor, compozitorul Vasileeselovski, Ion Hulea, Inspector la Comitetul pentru cultură şi artă al municipiului, Maria Dîrzu, activistă a Comitetului municipal de partid, Lucian Giurchescu, directorul Teatrului de Comedie. Ion Lucian, directorul Teatrului „Ion Creangă“, şi Margareta Niculescu, directoarea teatrului ,,Ţăndărică“, au subliniat necesitatea întăririi echipelor de amatori in vederea desfăşurării unei activităţi susţinute şi permanente, preconizînd, printre altele, selecţionarea calitativă a instructorilor, intensificarea colaborării cu cadrele profesioniste, crearea unui „Teatru al amatorilor" in vederea unei mai active prezenţe a echipelor în mijlocul publicului, intensificarea eforturilor pentru o mai bogată creaţie dramaturgiei destinată tinerilor spectatori. In încheiere, a vorbit tov. Valeria Bucuroiu, vicepreşedinte al Comitetului municipal pentru cultură şi artă. m II. I H 0 0 PLENARE CU ACTIVUL ALE COMITETELOR DE PARTID DIN SECTOARELE 1, 4, 5 SI 7 (Umiire din cap. 1) la discuţii, trebuie să se deplaseze în organizaţiile de bază, in unităţile productive, acolo unde se hotărăşte efectiv soarta producţiei. In acest sens, organizaţiile de partid vor trebui să întreprindă o seamă de acţiuni cu caracter politico-organizatoric prin care să se aducă o contribuţie deosebită la realizarea sarcinilor de producţie ale unităţilor economice. Un rol deosebit în obţinerea unor rezultate cit mai valoroase, în educarea socialistă a oamenilor muncii revine şi organizaţiilor sindicale, U.T.C. şi celorlalte organizaţii de masă. Răspunzând Chemării organizaţiei de partid a sectorului 3 către toate organizaţiile de partid şi colectivele de muncă din municipiul Bucureşti, participanţii la plenare au depistat noi rezerve în sectoarele lor de activitate, asumindu-şi, pe această cale, angajarile mobilizatoare pentru depăşirea indicativilor de plan pe anul in curs. In acest context, plenarele au adoptat ample programe de măsuri vizînd ridicarea calitativă a iraregii activităţi. In încheierea lucrărilor, au fost adresate telegrame Comitetului Central al Partidului Comunist Român, tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, în care participanţii la plenare, exprimirid voinţa unanimă a oamenilor rpunci din sectoarele respective, işi reafirmă hotărîrea de a-şi consacra întreaga lor energie creatoare traducerii în viaţă gram de inflorirea măreţului promultilaterală a societăţii socialiste româneşti, cinstind, astfel, gloriosul semicentenar al Partidului Comunist Român. DIN ANGAJAMENTELE ASUMATE CA RĂSPUNS LA CHEMAREA ORGANIZAȚIEI DE PARTID A SECTORULUI 3 (Urmare din pag. 1) • Peste prevederile planului de asimilare se vor pune in fabricaţia 60 noi produse • Se vor scurta termenele de punere In funcțiune a obiectivelor industriale de la Uzina de medicamente, a instalaţiei de condiţionare SÎ 3 pavilionului I sinteză cu 2 luni; la „Antreproziv" — secţiile din bd. Ion Şutea cu 2 luni, iar la secţia din Vitan cu o lună. SECTORUL 5 • Depăşirea producţiei globale cu 125 milioane lei din care pînă la 8 mai 1971, 60 milioane lei. • Obţinerea unor beneficii peste plan din activitatea loială în valoare de 59 milioane lei. • Scurtarea termenelor de predare a documentaţiei şi de asimilare a produselor cu peste 2500 zile, la circa 50 produse noi industriale din planul tehnic. • Livrarea la export, a unor produse peste plan în valoare de 35 milioane Iei valută • Economisirea a 2500 tone metal, prin reproiectari, modernizări și asimilări din care 1000 tone pînă la 6 mai • Reducerea importului de materii prime, materiale, piese de schimb, utilaje cu 50 milioane lei valută. • Livrarea la fondul pieţei, peste plan, a unor mărfuri în valoare de 25 milioane lei, din care 10 milioane lei pînă la 8 mai a c. SECTORUL 7 • Depăşirea producţiei globale industriale cu 166 milioane lei, din care 54 milioane lei pînă la 8 mai • Un spor de producţie marfă de 117 milioane lei, din care 39 milioane lei pînă la 6 mai • Se vor produce, suplimentar, motoare electrice de 0,25 echivalente cu 6000 KW, transformatoare de forță însumînd 2500 KW, 100 semănători SPC 6, 100 tone articole sanitare, 210 garnituri de mobilă și 400 000 bucăți tricotaje. • La export vor fi livrate în plus produse în valoare de 39 milioane lei valută • Prin reducerea consumurilor specifice se vor economisi, în acest an, 600 tone metal, 170 mc. material lemnos, 12 800 tone combustibil convențional, 3 milioane KW energie electrică. • Asimilarea, peste prevederile planului tehnic, a 50 produse noi din care 19 pînă la 8 mai • Prime autoutilaje se vor realiza 257 maşini, utilaje şi instalaţii în valoare de 12,2 milioane lei. DERE ŞI COMPETENŢĂ (Urmare din pag. 1) procente ridicate de ignoranţă s-au redus simţitor. Ştiinţe relativ noi, precum cibernetica, ergonomia, cosiponautica ş. a. ne sunt destul de familiare în datele lor generale, datorită exploziei informaţionale, televiziunii, publicaţiilor cu profil divers, in schimb, competenţa e infinit mai pretenţioasă, aş îndrăzni să afirm că e altceva, presupune specializare, o pregătire adecvată, ba chiar şi o anumită înclinaţie. A cunoaşte nu e totuna cu a fi competent. Sigur că dacă vei urmări sistematic cuceririle realizate de cosmonautică, vei evalua mai exact stadiul atins la un moment dat de ştiinţa respectiva ; sigur că, citind cu regularitate poezie, vei înţelege mai uşor evoluţia limbajului liric ; că fiind prezent mereu pe stadion, vei şti mai mult despre fotbal, decit amănuntul că se joacă mingea cu piciorul , că ascuune! zi de zi, la rădic, melodia preferată, sau, la picup, discurile ediate de Electrecord, te vei familiariza şi cu muzica uşoară ş.a.m.d. Totul e să nu transferi simplele păreri, impresiile dictate de bunul simţ, în zona doctă a judecăţilor de valoare, cu alte cuvinte, să nu te pretinzi specialist în materie. Anomalia — uneori şi abuzul — intervine, însă atunci cînd, întrecînd măsura, exagerezi limitele cunoaşterii „în general”, ale Informaţiei de suprafaţă, considere, totodată, competenţa profesională un bun de larg consum. Se pare că artele, pedagogia, sportul sunt cel mai des atinse de acest flagel. De unde şi butada că „la sport şi la arte se pricepe toată lumea“. E aici şi un pic de ironie, e şi ceva mai mult adevăr. Oameni „buni la toate“, oameni care „se pricep la toate“ am întilnit fiecare. Aerul lor de „competenţă“ ne-a amuzat, ba poate că le-am şi alimentat, cu secretă Ironie, bravada, zgîndărindu-le orgoliul pueril, nu atit din răutate, ci, mai ales din plăcerea de a satiriza rizînd, sau, cum ar zice Caragiale, „din nevoia de Mitică“. Gluma, insă, e buna ama vreme cit nu se Îngroaşă. Pentru câ, dacă o părere — fie bună, fie proastă — vine din afară, ca o sugestie, ca o observaţie de care poţi sau nu să ţii seama, are darul de a se integra modest intr-o discuţie, fără pretenţia de a se impune, greutatea ei se schimbă in momentul etnd cel ce a em s-o are şi calitatea de a dispune. Sunt situaţii cînd o greşeală nu se rezumă la vorbe, ci se impune prin fapte care cer timp pentru a fi remediate. Falsa competenţă poate determina — cum s-a semnalat şi la recentele întîlniri ale secretarului general al partidului nostru — orientări greşite în comerţ, iu conducerea economiei, in artă. Epoca noastră refuză diletantismul. Ca să faci comerţ, trebuie să ai talent, ca să conduci o Întreprindere, ţî si cere o înaltă pregătire profesională dublată de un spirit organizatoric desăvîrţit, ca să judeci o operă de artă, trebuie să ştii, mai intîi, cum se creează. De cîţiva ani, mai precis linea de la Congresul al lea al partidi?!11!* cu uinl pl tte ordine care s-a impus treptat şi poptimuâ Să se extindă în toate sectoarele vieţii sociaie este competenţa. Astăzi, el a devenit realmente o axiomă in activitatea noastră de zi cu zi. De unde rezultă că «omul care se pricepe la toate“, a?a. In general, a cam Intrat in impas. rUnpu! nu iartă«*. in căutarea unei... informaţii (Urmare din pag. I) de largă solicitare sau cu regim de urgenţă. Dar acest serviciu ne serveşte foarte bine atîta vreme cit sîntem abonaţi, cît ne aflăm acasă, unde mai avem la îndemînă cartea de telefon, ziarul (pentru spectacole), ghidul oraşului. De cum am ieşit pe stradă, toate acestea ne părăsesc, inclusiv „05“. In imposibilitatea de a încasa taxa pentru informaţiile furnizate „05“ devine inutilizabil. Este oare o problemă de nerezolvat? O mică plăcuţă , conţinind numerele de telefon de la C.F.R., aeroport, serviciul de nomenclatură a străzilor. Spitalul de urgenţă, farmacii de gardă, dispeceratul întreprinderii de hoteluri , aşezată Ungă telefonul din holul hotelului „Union“, ne-a sugerat o altă idee: că asemenea indicaţii, aflate la fiecare post public, ar aduce un aport necesar în completarea sistemului de informare. De altfel, dincolo de o mai bună organizare a acordării informaţiei ca prestaţie credem că faima de bune gazde a bucureştenilor ar cîştiga în general dacă din nici o unitate comercială nu ar lipsi ghidul oraşului şi dacă gama de informaţii oferită ar spori acolo unde accesul turiştilor este mai intens. In cele expuse pînă aici am urmărit căi uşor accesibile, fără probleme datorate unor greutăţi materiale sau de organizare Fireşte va veni şi vremea cînd, la automate aşezate în diferite puncte aglomerate, vom apăsa pe un buton şi vom afla pe harta luminoasă în ce parte a oraşului se află strada căutată şi cu ce mijloace de transport se poate ajunge la ea, sau cînd, prin perfecţionări tehnice, telefonul public ne va pune, contra taxei cuvenite, direct în legătură cu „05“. Pînă atuncieste de dorit să apară cit mai repede și in cot mai diverse locuri, Indicatoate cu litera „I*. PROGRAMUL Cabinetului Comitetului municipal de partid Bucureşti — perioada 1—6 martie — CURSURI SPECIALE — cursul pentru membrii consiliilor de administraţie din centralele industriale, luni 1, orele 16,30, dezbatere la tema anunţată. — Cursul pentru lucrătorii din cultura de masă, luni, ora 8,00, in sala din bulevardul N. Bălcescu nr. 21—23 „Informare asupra studiilor întreprinse de centrul de cercetare a problemelor tineretului, rezultate, perspective“, Expune conf. univ. dr. O. Bădina, director al Centrului de cercetări pentru problemele tineretului. „Tineretul şi problema formării idealului său social-politic şi moral“. Expune Fred Mahler, director adj. al Centrului de cercetări pentru problemele tineretului. ŞEDINŢA COMITETULUI EXECUTIV AL C.P.MB. (Urmare din pag 1) rezultă că depozitele au fost aprovizionate în mod ritmic reuşind să facă faţă cerinţelor. Livrarea lemnelor şi cărbunilor pentru anul în curs urmează să înceapă la 15 martie a.c. Programările s-au făcut în aşa fel incit depozitele să lucreze zilnic la întreaga capacitate de desfacere, fiecare comandă putînd fi onorată în maximum cinci zile de la data achitării cantităţii respective. Astfel, ptnă la 19 noiembrie ae toate comenzile vor fi satisfăcute. Pînă la 15 martie depozitele salistau, in continuare, orîaeromarida, livrarea făcîndu-sa la prezentare. Tot in şedinţa de azi dimineaţă comitetul executiv a analizat activitatea desfăşurată de oficiile de stare civilă din municipiul Bucureşti in anul 1970.