Kamikaze, ianuarie-iunie 2014 (Anul 5, nr. 1-25)

2014-01-08 / nr. 1

NR. 1­8-14 IANUARIE 2014 KAMIKAZE V POȘTA REDACȚIEI ALIODOR ARSENE analist giumbușlucuri de circ domnul Aliodor ne-a contactat prin intermediul telefonului fix - Alo, bună ziua. Casa particulară Kamika­ze, București? - Da, spuneți. - Vă contactez de lângă ficusul din sufra­geria mea aflată exact la granița unor mari imperii, mai exact în inima județului Galați. Am auzit că toată lumea are acum cartelă la telefon. Eu nu am.­­ Păi, dumneavoastră aveți telefon fix, nu aveți cum să aveți cartelă.­­ S-o credeți voi! Uite, am luat o cartelă ve­che de pâine din 1988 și am pus-o aci, sub rotorul de la telefonul fix, ca să am și eu cartelă. Doar nu era să rămân ultimul fraier de pe scară. Puteam să pun și o cartelă de ulei, dar aia era pătată cu grăsime.­­ Așa. Ce doriți?­­ Am văzut că Steven Seagal a adoptat un cățel de la noi din România. Dar cică nu l-a luat pe câine la el acasă. L-a lăsat exact acolo unde era el și înainte de adopție, nu­mai că trimite lunar zece euro sau mai știu eu cât ca să-i ia ăia crănțănele la javră.­­ Da, exact cum a adoptat și Andreea Ma­rin un copil în Africa. Exact la fel: numai în acte. Ea doar trimite bani de aici. - Păi, și e corect? Ce e golănia asta cu adopția la distanță? Așa spun și eu că am luat-o de nevastă de la distanță pe Beyon­­ce. - Păi, cum? - Păi, nu stă la mine acasă. E de la distanță. Doar îi trimit eu la pensie patru­zeci de lei. Și­­ dar acuma rămâne între noi, bărbații­­ pot să vă spun că am făcut sex și cu Rihanna. Dar să nu audă bărbat­­rău. - Cum așa? - Tot așa. De la distanță, că eu n-o cunosc personal. Doar îi trimit treizeci de lei pe lună pentru sex. Ca Seagal. Să-și facă ea de banii ăștia ce fel de sex cu mine vrea ea. Ultima dată am fost cavaler și i-am tri­mis în plus și bani de taxi plus două țigări. Adică alde Seagal are câine de la distanță, Andreea Marin are copii de la distanță, și ia de ce să n-am amante și neveste de la distanță? - Foarte interesant! - Mă gândesc să anunț în cartier și în țară că mi-am luat și un Lamborghini Aven­­tador de la distanță. Nu, nu merg cu el, nu m-am urcat în el niciodată. Doar trimit treizeci de lei pe lună să-i completeze ăin apa și să-i mai strângă prezoanele. Dar am Lamborghini, ce naiba! - Și mai interesant! - Dacă tot e să ne lăudăm aiurea-n tram­vai. Dar fiți atenți ce mi-a mai venit în cap! Săptămâna viitoare anunț că am un, mă scuzați, penis mare de treizeci și cinci de centimetri. Tot de la distanță. Adică nu-l am cu mine. E al unui negru din Zimbabwe, eu doar trimit cincizeci de bani lunar pentru el. Dar e ca și al meu. Pot să mă dau mare la femei. Nu așa fac și Seagal și Zâna? - Nea Albodoare, ești dat dracu'! De la distanță, vreau să spun. Hai că trebuie să închidem, că ne mai sună cineva tot de la distanță. KAMIKAZE PROST RESTANT www.kmkz.ro / Redacția Kamikaze facebook.com/revista.kmkz SilviuApostol Domnul Atsushi Marius Borțea Silviu Brizu[Chicago] Alexandru Căutiș Răzvan Cucui Gabriel Drogeanu Alexandru Duțu - Bărbosu Daniel Goace Alexandru Hâ­ncu Roxana Jipa Augustin Julea Andrei Manțog Alina Moscalu Dragoș Mușat Cătălin Prisacariu Claudiu Radu Drago­ș Robatzchi [fotoreporter] Daniel Smeada [b­rand manager] Adrian-Nicolae Spîrchez Mircea Tom­a Marian Turosu Alexandru Vărzaru Concept grafii Octavian Cociș DTP: Ioana Gali [tehnoredactor] Silvana Diaconescu Corectură: Adrian Crețu Ilustrație: Matei Braneap Vali Chincisan Marketing: Theodora Stoica theodora.stoica@kamikazeonline.ro Distribuție, abonamente: Alexandru Fileu distributie@kamikazeonline.ro alexandru.filcu@kamikazeonline.ro 0735.60.10.30 Adresa: strada Profesor Ion Bogdannr. 18r sector lr București redactia@kamikazeonline.ro BRAT Publicațieauditată peperioada iulie 2009 — martie2010 twitter.com/revkmkz youtube.com/revistakamikaze You EDITORIAL KAMIKAZE Ce se-ntâmplă, doctore Brădișteanu? La ora la care scriam aceste rânduri, ră­măseseră mai puțin de 24 de ore până la verdictul judecătorilor în dosarul de mită al profesorului Brădișteanu. La ora la care citiți Kamikaze, voi știți deja rezultatul. De ce l-au condamnat? Pentru că au primat niște factori pe care îi găsiți mai jos. De ce l-au achitat? Pentru că au primat ceilalți. Verdictul s-a amânat? înseamnă că rămân în picioare toate variantele. N­ achită. Asta pentru că a fost achitat în primă instanță, iar până la o condam­nare la ani grei de pușcărie este o distanță ca de la cer la pământ. Un verdict în totală contradicție cu primul ar șubrezi fragila încredere în Justiție, în sprijinul pledoari­ei apărării vine chiar imensitatea sumei descoperite în paradisul fiscal pe numele medicului. Este un record istoric absolut față de ce-au găbjit până acum procurorii români la un contract de achiziție publică. Vorba judecătoarei care l-a achitat: „Cine a mai auzit de șpagă 40% din valoarea con­tractului?!“ Nu există jurisprudență cu ase­menea procente în România, nu ai cum să-l condamni! Clar! II condamnă cu suspendare. Până la urmă, judecătorii sunt și ei oameni și au o inimă-n piept. Dacă n-au ei, poate au o rudă sau vreun prieten cu inimă de operat. Dacă ei n-au pe nimeni, sunt destui care așteaptă la rând. Mereu este nevoie urgentă de un chirurg bun în București. Brădișteanu este un chirurg bun. Și cine ar vrea să ajungă pe masa de operație și mâna întâi să lipseas­că? Te mai gândești și­ așa! I­ condamnă la cel mult doi ani, însă cu executare în regim deschis de detenție. Asta înseamnă că va ieși și ziua și noaptea să opereze la Floreasca, după cum dictează urgențele, însuși „Dictatorul“ a apelat la re­numitul chirurg cu rugămintea de a merge în Turcia să vadă ce-i cu pitpalacul rege­lui Cioabă II. Și asta fără să se gândească nimeni că inculpatul ar putea-o apuca pe ruta Argentina, Paraguay, Brazilia pentru a-și pierde urma precum mult mai noto­riul său confrate pe care nu l-a mai găsit nici celebrul Simon Wiesenthal cu câinii­­lupi ai Mossad. Vorba aia, nu s-a gândit nici Brădișteanu! Ai fi tentat să zici că prin acest gest, ca-ntre prieteni vechi, „regimul opre­siv Băsescu“ și-a precizat poziția în speța dată: „E cel mai bun! Avem nevoie de el. Vedeți și voi...“ Il condamnă la cel puțin doi ani cu executare, în regim semideschis de detenție. Astfel își va putea exercita știința chiar pe echipamentele pe care le-a achiziționat pentru spitalele-penitenciar. Marele ghinion al doctorului Brădișteanu a fost să pice pe o amplă anchetă a pro­curorilor elvețieni care viza companii și oameni politici din Țara Cantoanelor. De unde și consistența dosarului. De unde și precizia elvețiană! Astfel că dosarul nu seamănă cu nici un alt dosar de corupție, în primul rând, nu este fundamentat pe in­terceptări telefonice sau pe vreun flagrant, cum e obiceiul pe la noi. Culmea! E burdușit de facturi emise de off-shore-ul controlat de inculpat către firmele cu care făcea afaceri și din poziție de reprezentant al statului, de ordine de plată pentru „lobby“, de extrase de cont de card din care reiese pe ce a spart banii posesorul, pe unde prin lume și chiar la ce ore și minute. Și nu poți să te piși pe munca Justiției helvete dacă vrei să mai pupi și altă dată comisii rogatorii și copii după documente! Cel mai nașdl! II condamnă la mai mult de doi ani cu executare. Ocările aduse „Justiției lui Băsescu“ de către Victor Ponta imediat după cea de-a doua condam­nare a mentorului său au atins cota maxi­mă. Mai mult nu se poate! Nici în speța de față premierul nu a ratat ocazia să le dea magistraților o scatoalcă cu manta: „Mă bucur că doctorul Brădișteanu nu are ter­men la tribunal, că i-a făcut Băsescu dosar [pentru favorizarea infractorului Năstase - n. red.]. Deci Băsescu i-a făcut dosar pe­nal și acum l-a rugat să meargă în Turcia și mă bucur că nu are termen la tribunal, că nu putea să meargă doctorul Brădișteanu, pentru că trebuia să se ducă la tribunal, unde i-a făcut Băsescu dosar. Apropo de ticăloșie și de tupeu, după ce-i faci dosar penal unuia dintre cei mai buni medici din România, mai ai și nesimțirea să-l suni la telefon să-l rogi să ajute pe cineva“. Nu cred să mai existe vreun magistrat în România pe care să nu-l fi scos din sărite afirmațiile primului-ministru. De-acum înainte, ori­ce ezitare, orice judecată cu jumătate de măsură nu ar face decât să-i valideze acuzațiile. Deci nașpa! Ei, ia ziceți! Nu-i așa că am avut drep­tate? RĂZVAN CUCUI , BAlHTI.VEDEp % AYEHÎT /ItSttSE... . , lĂSARi-L SI Voi !/SfIWA [ca. WA Mu 5E LEAGA.H­ IW PE EL, o SA SPUMA­­KCA ȘI AI« E fÖRSECUfflj PolITic/

Next