Kamikaze, iulie-decembrie 2014 (Anul 5, nr. 26-50)

2014-07-02 / nr. 26

POȘTA REDACȚIEI BEBE JĂMNEALĂ președinte onorific la un club de închiriat ciorapi pentru ocazii speciale - Alo, bună dimineața, voi la revistă ce părere aveți despre bacalariatul de anul acesta? - O părere bună. De ce? - Noi, aici, la noi în localitate, deja avem întâlnirea de zece ani de când am picat bacalariatul acesta. - N-ați mai încercat și dumneavoastră să mai dați șpagă? Poate treceți. - Ei, bată-ne să ne bată norocul, am încercat, dar... - Dar ce? - Am ajuns să am studii de câte 15-16- 17 ani, cum are oamenii cu facultate. - Cum așa? - Păi, eu am făcut decât liceul, și p­ăla prost, mai mult la seral. Dar p-ormă, la Bac, am vrut să dau șpagă, m-a prins și mi-a dat patru ani pușcărie. Deci m-a mai ținut ocupat încă o facultate cum ar veni, din cauza Bac-ului. Deci, în total, m-am ocupat cu școala 16-17 ani din viață. Bine că n-am rămas repetent și la pârnaie, să stau mai mult. - Dar de ce să rămâneți repetent la pușcărie? - Prind greu materia. In rest, sunt foarte deștept. Dar să revin: domnule, la bacalariatul ăsta nu putem să tre­cem și noi dacă intervine prescrierea? Ca la justiție, la procese. - Cum vine asta? - Dacă faci o faptă nasoală, te jude­că ce te judecă și, dacă durează prea mult procesul, intervine prescrierea și, gata, te lasă în pace ca și cum ai fi nevinovat. Așa trebuie să fie și la Bac. Te-au picat o dată, te-au picat de două ori, dar dacă trec șapte ani de când te tot pică, să se prescrie picajul și să te considere cu Bac-ul trecut din oficiu. De mare ajutor ar fi să se dea o lege din asta. Să se facă odată drep­tate oamenilor. - Iată o măsură interesantă! - S-ar mai putea lansa și programul „Primul bacalariat". Cum este „Prima casă". - Adică? - Să împrumute statul omul pentru șpaga de bacalariat, că nu toți au. Și plătești în timp, după ce te angajezi cu Bac­ul. - Numai idei bune aveți. Altele nu v-au mai trecut prin cap? - Ba da. Părinții, când mor, de exem­plu, să-ți lase moștenire bacalariatul lor. Păi, nu e munca lor? Nu pentru copii muncește părintele o viață? De ce să nu avem și noi parte de ceea ce au realizat ei? Plus că ei îți lasă un ba­calariat din ăla bun, cum se dădea pe vremuri, nu pârnături ca acum, când nu se mai învață deloc.­­ Bine. Trebuie să închidem, că sună tipografia. La revedere! KAMIKAZE PROST RESTANT facebook.com/revista.kmkz twitter.com/revkmkz youtube.com/revistakamikaze DomnulAtsushi Marius Bortea Silviu Brizu [Chicago] Alexandru Căutiș RăzvanCucui NicoIaeR.Dărămuș Gabriel Drogeanu Alexandru Duțu - Bărbosu Daniel Goace Alexandru Hâncu Andrei Manțog RaduMoisescu AlinaMoscalu Daniel Smeada [brand manager] Adrian-NicoIaeSpîrchez Mircea Toma Marian Turosu Alexandru Vărzaru Concept grafic: OctavianCociș DTP: Ioana Gali Silvana Diaconescu Corecturi: Adrian Crețu Marketing: Theodora Stoica theodora.stoica@kamikazeonline.ro Distribuție, abonamente: Alexandru Fileu distributie@kamikazeonline.ro alexandru.filcu@kamikazeonline.ro Adresa: strada Profesor Ion Bogdan nr. 18, sectorl,București redactia@kamikazeonline.ro Ilustrație: Aurel Midea BRAȚ Publicațieauditată peperioada DragoșMușat Cătălin Prisacariu iulie2009 —martie2010 EDITORIAL KAMIKAZE suma de pas înainte e ca și făcut. Vic­tor Ponta candidează la funcția supre­mă în stat. Da, da, la cea de președinte al Republicii pe care numai Curtea Constituțională l-a împiedicat să o ușureze de prerogativele lui Traian Bă­­sescu. Deja știu ce o să zică Dreapta, că nu e copt să coordoneze serviciile, că va juca șotron pe Constituție, că n-are față să reprezinte România în exterior cu glumițele lui de doi bani, că o să politi­zeze instituțiile, că nu e destul de integru să avizeze cercetarea baronilor care-l țin sub papuc, că o să-l pună prim-ministru pe tata-socru și câte și mai câte! OK, am înțeles că nu e bine pentru țară, dar la soarta presei de satiră politică, repre­zentată astăzi în exclusivitate de revista Kamikaze, se gândește cineva? Sau se dorește să tragem oblonul? Căci asta se va întâmpla dacă ar câștiga, presupu­nând prin absurd, unul dintre candidații fără miez propuși de dânșii: Iohannis, Predoiu sau MRU. Ce potențial umoristic au ăștia?! Zero! Să vină și ei cu un contra­candidat de talia lui Ponta și mai stăm de vorbă. Câteva sugestii: Ghișe, Calimen­­te, Udrea, Tămăcean, gen. Sau măcar unul de avarie, cum era odată Crin An­­tonescu, când urla de pe scenă cu ochii bulbucați, în campania de demitere: „Ori eu, ori tu, Traian Băsescu!“ Știu că mulți își doresc să îl vadă pe Victor Ponta scos definitiv din joc, fără titlul de doctor, anchetat pentru moar­tea suspectă a procurorului Panait și condamnat în dosarul „Duicu“. Mărtu­risesc că nu-mi doresc nimic din toate astea, îmi convine așa cum este acum. Ba chiar îmi tremură inima când îl văd că se suie iar în scaunul de copilot de curse sau când stă cu kaizerul dezgolit în fața rachetelor talibane. Omul ăsta îmi riscă pâinea! Aia cu TVA redus. în acest context, ultimul scandal cu baro­nul de Mehedinți mi se pare o exagerare din partea DNA, venită dintr-o hiper­ Satira politică, încotro? corectitudine care nu-și are rostul în acest moment. Zău așa! Păi, care partid nu și-a răsplătit hoții de voturi, care nu și-a pus lacheii în funcțiile-cheie? Și, mai apoi, suntem siguri că vrem eradicarea corupției? Siguri-siguri? Și atunci cum s-ar mai acumula capitalul românesc fără licitații trucate și fără afaceri cliente­lare cu statul? Fără evaziune fiscală. S-ar bloca, naibii, economia, ascultați-mă ce vă zic! Vorba aia, dacă până și guverna­torul Băncii Naționale recunoaște că nu se poate altfel, nu văd cine ar putea veni cu altă soluție salvatoare. Americanii?! UE?! Normal! Ca să pună ei mâna pe tot ce mișcă și să ne facă amploaiații lor. Nu, mulțumim! Recunosc, e de bon ton să lupți în Piață pentru schimbarea întregii clase politi­ce, este pe undeva normal să optezi pe Facebook pentru politicieni dornici să-și slujească țara și să reprezinte interesele celor ce le-au acordat încrederea, în loc să le stea gândul numai la înavuțire ne­cuvenită, dar voi ați fost vreodată într-un stat de drept să vedeți cum e? Ei bine, eu am fost. Am fost în Elveția. O țară cenușie, din care­­ coincidență! - cam 40% dintre tineri vor să emigreze. Să vedeți până unde duce țicneala! Mă în­vârteam de trei zile cu treabă prin Zürich călăuzit de W., un elvețian get-beget care evada bucuros din „Rai“ câteva luni pe an, să se îngrijească de business-ul din România. Totul în jur putea o organiza­re, a reglementare, a conservatorism, a respect față de lege, a pace socială și o consultare populară permanentă. Trăs­nea a­normalitate, mai pe scurt. Căutam o fisură în toată corectitudinea asta ca să strecor un calup de dinamită, îl iau pe V­­ușurel cu regimul armelor, îmi dezvă­luie că are în dotare acasă un pistol-mi­­tralieră. Ba chiar păstrează și pușcaciul lui bunică-său din vremea Primului și carabina lui tătâne-său din Al Doilea. îl întreb dacă doctrina lor „armată toată viața“ are vreo legătură cu locul fruntaș în topul țărilor cu cea mai înaltă rată a sinuciderilor, după Suedia sau Ungaria. W. sare ca ars! L-am atins.­­ Nimeni nu e în fața noastră la sinu­cideri! Suntem pe primul loc! Dacă vrei, te duc să vezi viaductul de pe care se aruncă sinucigașii. Se văd oricând pete de sânge. - Sar de pe pod? Păi, n-ar fi mai ușor să se împuște-n cap? îl întreb eu încurcat. -Nu! -De ce? - Nu e voie. Arma e doar pentru răz­boi. Este lege, în halul ăsta vreți să ajungem? Să nu poți nici să te sinucizi ca lumea? Nu mai bine rămânem așa, ca acum? înapoiați, dar veseli? RAZVÁN CUCUI

Next