Lumea, ianuarie-martie 1924 (Anul 7, nr. 1587-1663)
1924-01-06 / nr. 1587
'SSSWKSSSSfeSS.,* Pe zice zece vie întărim în convingerea că oribila crimă de la Ciurea, ia proporții mari, nu atât prin fapta în sine, ci prin puterea diabolică a eroului ei. Când vom putea vorbi deschis, atunci când*instrucția ne va îngădui a rupe oste șapte peceți ale tăcerei, se va vedea cum o crimă de drept comun, a putut lua aspectele unei drame sociale, deși justiția poseda din primul moment elementele vinovăției. Noi care știm o sumă de lucruri și fapte decisive, pe câi desigur că instrucția le cunoaște și se cercetează, ne putem era ramă mai bine ca oricare altul din miile de cetățeni, cari tepinează de indignare sauă de cinismul criminalului, cât de demonică este puterea fatală a acestuia. Înzestrat cu o putere covârșiitoare și cu o voință imutabilă, vinovatul crede că nimic nu este prea grea pentru ei, nimic prea grav, nimic care i-ar putea opri să deruteze atenția justiției și să învelească întreaga afacere înstr’un mister, în care partea de teroare, de presiune și de ezitațîime personale săși împartă împărății cu o dorință persistentă de a încurca oamenii și mințile lor.tot de aceștia sunt cunoscuți de cronica crimelor celebrei Eroi permanenți, ei aduc în nenorocire ca și, fericire, o doză imensă , de pervertire, de cinism, convinși , fiind câ restul muritorilor sunt ,mai slab! ca dânșii, și de e! fatali viBzibili. Ei știu, ea fi eroul crimei de la Qurea, ci nimic nu zftpicește mai lesne decât insinuarea. lansată cu dibăcie intre două saluturi amicale, ea se umflă, iar roporții, se Întinde și provocând [ resentimenta, ambițiuni, urmă- roșie a provoca o stare de alar í mare, care să slujească eroului. Cu zâmbetul inocenței și îl ironki ușor schițai între două țigări aruncate nervos înainte de a fi fumate. EL înțelege să evoace o prietenie ilusivă, o recunoștință ce ți se datorește, o amenințare ce se poate transforma în fapt. Oamenii sunt slabi, in tot căzui mulți, uniți mai slabi ca ei,— ei se munistrează, încep a se teme de el, in tot căzui cad victima ezitarei și a rezervei. Opera aceasta de anihilare a voinței sociale odată pornite, și at:mosfera de intimidare, sbil ereiată, eroul nostru, poate zâmbi in colțul lui și aștepte liniștit j cu oarecare curiozitate și tei cu atâta nepăsare desfășurarea evenimentelor. Toate acestea am ajuta« Să te simțim. Din colțuri de stradă răsar anonimi sau chiar prietenii»nu propovăduesc sceptic, îndoiala și rezerva. Poșta la rândul ei este utilizată să complecteze prin transmiterea misivelor totdeauna anonime, zăpăceala și plictiseala. Prietenii, dintr’un cavalerism lesne explicabil, tac, în cel mai bun caz,uneori sunt forțași chiar să dea amănunte cari nu deruteze opinia publică și poate chiar a justiției. Cubreaja acestui complot sunt adesea cuprinși și oameni de bună credință chiar dușmanii eroului în tot cazul cu frică de D-zeu și cu respect față de viața seme 1iților. Spiritul lui îndrăcit merge și mai departe. Buletele, cu abilitate iwegjgjygggj jgg lansate de el, cad în plin, prind nepregătiți pe o sumă durde oameni bine intenționați, dar naivi. Ei iau drept bune, toate gasconadele și la rândul lor, le transmit mai departe. Toate acestea prind, ziarele le înregistrează, cei slabi se intimidează, intrebându-se cu de ce mi-aș lua bucluc pe frică, cap, Nu-i vezi cât este de tare?“. Ba cinismul său merge și mai departe, intriga modala, surprinde lui cu dibăcie câteodată mai puțin bine pregătit pe un ziarist în fugă după știri și astfel reușește să strecoare chiar în presă, o știre de o pildă ca cea înregistrată de un ziar din Capitals, cum ei ar avea complicitatea unui magistrat. Infamia este evidentă. Dar ea contribue la provocarea reacțiunei și dezbinărei la lagărul opiniei publice, care se zăpăcește din ce în ce mai tern. Cu drept curănt magistrații se formalizează, anchete noi își fac «ruia și la irezervat aluatul fermentat ca drojdia intrigei,crește, crește, la proporții uriașe, și la moalel« și vinovatul își poate găsi un loc«ș de refugiu. Și trec« pe al doilea plan. Aproape este dat uitării. Nu se mai vorbește de *1. Ajuns acu răsuflă ușurat și se pregătește pentru sile erîrhe. Intre culise el râde, râde îndrăcit m Mefisto» de oamenii pe cari a reușit să-i zăpăcească complect. Domnul acette «stă criminalul car« a ada în rug» «atemebila Lui pe flăcău i Vușa, în *fa«s Sf. DumHiHJ, care n’a făcut alt păcat da cât tsi’s pus niței în cal*. DemnB «ar«-i ,se pe an lai în cale» trefa;* distruși. Și feerie adesea i-» dietras, pentru că sâ triumfe. De data «ce*sk» ave» sî«uranța că abilitățile lui sunt inutile. A fost prins, va fi judecat și își va primi și pedeapsa. Nettje Anatol« ¥ mnm, și tí&mmwéorm Sîâi»i«. Asupra marelui desenator mort de cu rând sunt o serie de anecdote. Desprindem una foarte sugestivă, spună de Anatole France și publicată de Cri de Paris“. Marele senator se bucura de amiciția afectuoasă a lui Anatole France, căruia îi ilustrase cu un talent emoționant, volumul Craingusbine. Marele artiJ își făcea o plăcere întetând volumul îmbogățit, cu desenele originale ale pictorului. Steinlen—spunea e!—a făcut acest miracol de a mâ face să-mi plasă o carte scrisă de mine". O singură vignetă din volum îi făcea să strâmbe nițel din... hai să zicem, nas. Este vorba de acela unde Christ, cu crucea în spinare — întinde mâna spre Clainquebille. — Nu se vorbește nicăiri de așa ceva în text. — poss[oa^ &® as CffNnsilial «a 3&*bei — Consiliul de războiu a Corpului 4 armată a luat vacanța cu începere de eli. Consiliul își va relua activitatea în ziua de 21 ianuarie. Paris, 26 Dec. 1923.— in această epocă de așa zisă civilizație, crimele apar ca niște fapte oribile, desgustătoare care produc de cele mai multe ori revolta interioară dacă nu chiar reacțiunea exterioară. Acesta a fost desigur motivul pentru care cei mai mulți au fost atât de indignați atunci când Marius Plateau, membru marcant al partidului regalist din Franța a fost ucis. De aceea probabil acest asasinat a revoltat chiar pe cei mai îndârjiți republicani, deci dușmani de moartea celui ucis. Crima, spuneau mai toți în mai toate ziarele, rămâne crimă, indiferent daca a fost comisă din cauze politice sau alte cauze supra-politice. Am trecut de epoca în care faptul de a fi adversar politic îți dădea aproape un drept asupra dușmanului tău... Și totuși în plin Paris în plină capitală a luminei, Germaine Berton anarhist, ucide fără să ezite o singură clipă pe Marius Plateau partizan al Ducelui de Orleans. Astfel gândeau mulți... astfel gândeam și eu. Am avut însă norocul să asist la proces și deci sâ văd un schimb de păreri și «sâ mă conving ca »irite «rite, numite de din aceste fapte departe crime, privite mai de aproape se pot ridica câteodată rnult deasupra celor mai frumoase fapte. Intrând în sala »judecăt «o așteptam stind pe ba:ărae«zărei o nebună sau...o criminală, așa cum îmi imaginam eu criminalele ; și nu-mi venea să cred ochilor când în fața mea apăru silueta zveltă și grațioasă a unei fete îmbrăcată simplu însă cu gust, ca orice pariziana. Era Germaine Berton. Buzele ei destinse mti’un surâs fin, ironic, păreau că-și bat joc de toți acei ce mirați Găseau gura la ea. Ochii frumoși, adânci, priveau cu naivitate și cu o extraordinară blândețe câtui în sală, când pe judecători, apoi o frunte largă, răzvrătită, peste care se încâlcea un păr negru tăiat scurt. Acesta e criminalul! Acesta e monstrul odios care a ucis pe un om cinstit și inteligent, pe omul care nu avea decât un singur păcat: acela de a prefera pe Ducele de Orleans unui rând, deci de a fi considerat Milieca inamic al poporului. Germaine Berto» nu e nebună... Aceasta se putea vedea de la o poștă. Nu e insă nici criminala... și aceasta se putea vedea. Dar atunci ? Dacă în locul el pe acelaș bancă ar fi fost un Rus sau o Rusoaică... totul ar fi fost de înțeles. Sufletul pasionat și veșnic Revoltat al slavului, misticismul și credința lui ar fi explicat foarte bine o crimă. Dar această femei născută și crescută intr'o țară care a dat pe cei mai mari necredincioși, pe cei mai mari sceptici, pe un Voltaire, Pendulan, Anatole, France, mentalități complect deosebite de un Dostoevski sau Tolstoi, această femee născută în mijlocul unei admiratoare a frumosului națiuni, și a clarităței clasice... cum de a putut ucide ? Căci Germaine Berton e Franceză „pur sang“. Cu toată aparența ei de Rusoaică atunci când tace, e destulă vorbească pentru ca să vezi într’însa tipul femeei franceze , spirituală, calmă, ironică fără nici un pic de revoltă... Cu aceeaș indiferență cu care a primit vestea achitărei, Germaine Berton istorisește juraților viața ei, tristă, mizeriile prin cari a trecut, apoi cu surâsul pe buze... așa zisa ură pe care o au contra oprimatorilor, intorcându-se către Léon Daudet doborât de moartea fiului său îi spune simplu de tot, ironic: „D-le Daudet regret înalt că am omorât pe dl. Plateau în locul dumitale“. Atâta tot! Recunoaște crima, răspunde întrebăril er de cari aveau nevoe jurații și apoi nu mai vrea să scoată o vorbă. Tace ca un Sfinx păstrându-și doar veșnicul ei surâs pe care îl dreaptă când spre cei ce o înacuză cerând moartea ei, când spre avocatul care cere achitarea. Charles Maurasse a vorbit mult, câteodată pasionat și frumos. El nu poate ierta moartea bunului său prieten și colaborator. Léon Daudet a vorbit și el poate prea mult pentru un tată care și-a perdut fiul acum câteva zile. Părea și el că vrea moartea copilului său, să răzbune apărărea in față acestor Avocatul oratori de rasă, își întrebuințează tot talertul disponibil. Toate însă discursuri fără sens. Căci toți cei din sală amici și inamici am simțit aproape in acelaș timp inutilitatea acestor pledoarii zdrobite toate de doi ochi mari, blânzi și de un surâs ironic și nevinovat. Rânovăția se ridica triumfătoare și ne copleșea pe toți din ce în ce mai mult, din ce în ce mai mult. Acum era cls, de tot că această femee nu e vinovată căci nu e în stare să ucidă muscă și că de moment ce nu-și o regretă faptă e că nu a comis o crimă. A ucis ? Da, însă pe cine? Pe Marius Plateau omul simpatic și inteligent? Desigur că nu. in fața ei se găsia în momentul acela „omul oprimarei“, omul din a cărui cauză suferă atâția, ...și mai ales unul din ucigașii morali ai lui Jaures. Și atunci inconștient, țeava unui revolver s’a îndreptat către acest moniv și monstrul a căzut... E voila ! Patria individualismului „a outranc«“ Franța știe totdeauna să-și distrugă la timp oprimatorii de azi sau cei de mâini. De aceea poate, judecătorii înainte de a da sentința, au privit încă odatâ blândirea naivă a ochilor Germaniei Berton care întruchipa în acel moment sufletul întregi. Și nu trebue să ne Franței mire de fel faptul că pe deasupra meschinelor lupte politice, apusul dar latin întinde mâna zbuciumatului răsărit slav. Deosebite atât de mult, aceste două plopoare se întâlnesc totdeauna în spiritul lor individualist. Numai astfel ,« o eate e»riica faptul că Franța liberă și Rusia încătușată sânt singurele state în care anarhismul a rămas și va rămâne vreșnic în picioare și unde comunismul nu va reuși nici o dată cu toate prezicerile materialiste ale lui K. Marx. B. M. NEGRUZZI Scrisori tin Paris Aspecte... criminale In Ionii tratativelor dintre țărăniști și averescani Se vorbește cu oarecare insistență de tratativele ce ar urma între țărăniști și averescani. Un concetățean al nostru care a putu vedea și vorbi cu general«! Averescu a căpătat unele imppresiuni, cari denotă că dacă nu poate fi vorba de tratative de colaborare de la partid la partid se așteaptă însă o apropiere intre aceste două organizațiuni. — Generalul care pare întinerit de când a scăpat de vice-Regele lui, care-l amăra mereu, ne spunea fruntașul averescan local, privește situația politică cu mult optimism. „Vă autorizez sâ spuneți tuturor, că sentimentul Palatului nu este acel pe d. Argetoianu, care-1 trompetează Acesta are legături cu unii oameni de la Palat. Sentimentele Suveranului se cunosc însă eu—adăogi Generalul“. Am ținut să-l întrebăm pe interlocutorul nostru, dacă Generalul i-a spus ceva cu privire la tratativele cu țărăniștii. — „Nu. Precis nu știu nimic. Știu însă că Generalul coptează inevitabila ruptură dintre elementele extremiste și moderate din partidul țărănist. Generalul ne-a spus, doar atât, că mulți țărăniști moderați s’au și înscris în partidul* poporului sau sunt pe calea s’o facă“. Lămuririle acestea credem că generalul ne fac să Averescu, persistă la greșala lui veche. Partidul țărănist poate să cuprindă elemente moderate și extremiste, dar ca sa admitem ca grupuri compacte ar putea trece la averescani, fără o prealabilă înțelegere de conhieriri, asta mi este posibil. Sub această formă adică de contopire a țărăniștilor moderați chiar, cu Averescani, nu credem că s’ar putea ajunge vreodată la o înțelegere între ambele organizațiuni. Se poate concepe numai o colaborare trecătoare între ambele partide. *— Informații — Eri seara s’a făcut ca hn de al doilea dinam al proba uzinei «leetrîce, astăzi se va face o ultimă probă, a cărui rezultat va decide asupra repunerei tramvaelor in circulație. Uzina a mai trimis la București un delegat pentru cumpărarea unei curali, deoarece una din curelele vechi salvată din incendiu fiind înădită, s’a rupt. — Ministerul de Interne a dispus mutarea inspectoratului de siguranța care avea sediul la Cernăuți, în localitate, împreună cu întregul personal. — D-ra Istrati, licențîată farmacie a fost numită șef al deînpozitului central de medicamente a direcției regionale sanitare din localitate. Cărți și reviste românești Ion Misuîce Buletinul Muzeului Municipal din Iași.— Fascicola 3-1923 De când i s’a luat cununa de capitala Țării, curentul de centralizare, ce se întărește de la înfăptuirea României Mari, ’despone iașii de ultimele podoabe ce i-au mai rămas. Bucureștii atrag, pe lângă toți samsarii, cele mai de seamă talente, grupându-le în mănunchi—exponente psihice ale vremurilor de bellum“— din care, pe lângă „post firave fire de buruiană, răsar flori în deplina lor dezvoltare, iar majoritatea o formează moldovenii * . Și, mai cu seamă, Ieșenii. Bucureștii sunt capitala țării, prin urmare centrul în care gestrâng toate strela noaptee adminisative și comerciale. Bucureștii, prin prețau și life plătească talentul, să-l aleagă și să-l consacre mai grabnic decât ar face provincia. Totuși este un fapt demn de luat în i«ama. In maldărul da reviste ce ne vin din București nu-i nici luna istorică. Trăind vremuri de grea epopee, publicul nu mai are gustul istoriei care-1 preconizează Harte Chendie două decenii in urmă, în Semănătorul. Revistele d-lui Iorga apar la Craiova, buletinul d-lui Sextil Pușcariu, Daco-România, la Cluj, la Iași, Viața Românească ia un caracter din ce în ce mai pronunțat științific și social, pe când Artiva, unul fUslegis. Ști«țar«eu Husa us îmfem&t și yindwfr sacrificiu! Oamenii de știință modești și din umbră pun și iîntâresc bazele unei civilizații românești? Prin trecut, iașii reclamă mai cu seamă istoria. După răsboiu, cum lipsea un organ al lui CLIO, înființându-se din inițiativa d-lui M. Negruzzi, primar în 1921, Muzeul Municipal, apare și buletinul la Octombrie 1921, numit după cel mai curgător cronicar, Ioan Neculce. Cum se spune in prefață: »iașii, care au un muzeu de istorie naturai. Încă din 1833 ; iașii care au o pinacotecă din 1859, cea mai veche din țară; iașii, care cuprind atâtea biserici mari și vechhi,adevărate monumente de artă și arhitectură ; iașii, un oraș care vorbește prin sine de trecutul său și mulții, avea nevoe de un al neamuzeu municipal, cari să arate într’un răitune și vizitatorilor locali și Mî**aâ, ce hogifii se cuprind în Buletinul „Ion Neculce“ primii cu entuziasm și iată este într’această privință cuvântul d-lui N. Iorga care o numește „bogata și îngrijită publicație“. Am subliniat aceasta, pentru că Istoria cere mai întâia bogăția faptelor, apoi priceperea pentru nare. Oricum, d-nii Zotta, selecțiaP. S. S. t Episcopul Dunărei de jos, Ghibănescu, membrii Academiei Române, Atanasiu, jr Bogdan, Burada, prezintă toate garanțiile la ceia ce privește priceperea, nu mai rămânea decât să-și dea osteneala ca „publicația“ să fie „îngrijită“. Ultima fascicole, apărută de curând, mai „bogată" ca celelalte două (1 și 2), are materialul așezat după aceiași «prină, studii, document», manuscripte va«ra etc. Pe lângă contribuția d-lui G. Giibănescuu la înavuțirea istoriei lașului (Iașii în 1820) studiu d-lui Costăchescu (Satul Cfaești), documente, publicarea „Psaltirei proorocului și împăratului David, tr-Mfesă ate Varlam, egotismul’mănăstirei Secul", (pe care d. Ghibănescu o crede făcută către 1620, „când Varlaam era simplu ieromonah și egumen la Sean“) bine venită. Căci deși manuscripetul se află la Academie, pe lângă greutatea decifratului, nu putea fi la îndemână din veacul al cercetătorului limbei XVII-lea cum e acuma, majoritatea oricând, celor ce se ocupă cu filologia sunt studenți la litere). Totuși de o actualitate surprinzătoare sunt „Strămoșii Principesei noastre moștenitoare” de care până la publicarea în volum, cum credem că o va face d. Zotta, ne vom ocupa pe larg în curând, cât și de [rubrica VARIA, care reprezintă un deosebit interes. **—voxxxoo—» S. P. Citiți in pagina 4 Jkie de iMtfuriat (CSIia f? I IUCC j - STJ•V • <ST ’ - Carie : . 1 Claxar hi combistibil la căile fetate a luat nișiu proporții pe care nici cdind pesimiștii nu se prevedeau atai de grabnice. începând de Joi pentru economisirea stocului de combustibil, toate direcțiile regionale au redus la trei sferturi traficul trenurilor de marfă, sistând până la noi dispozițiuni un mare număr de trenuri. Consecințele acestei măsuri sunt dezastruoase pentru corner și industrie. Mii de vagoane de cereale, lemne și atâtea alte mărfuri vor trebui să aștepte cu lunile de zile prin stații, provocând astfel daune enorme proprietarilor. Căile ferate se găsesc actualmente in situația caraghioasă de a avea material rulant suficient precum și personalul necesar, pe care însă nu-l poate utiliza ,din cauza lpsei de combustibil, căci cursiv arătat în numărul nostru de ori producția minelor Pietroșani are un deficit zilnic de 700 tone față de necesitățile căilor ferate. D r ing. Pretorian, noul director al căilor ferate, a comunicat din timp d-lui Willi Brătianu situația critica a aprovizionarea căilor ferate cu combustibil anu as.l ca singura soluție este aprovizionarea cu cărbuni din Polonia. Ministerul de Finanțe consecvent politiceiste nu a admis însă aceasta, spunând ca aprovizionarea cu tuburii sa se facă in Interior. Rezultatul acestei încăpăți»äri au a întârziat sa 3« arate: Si va provoca daune enorme atât particularilor cât și adminstrației căilor ferate contribuind iarăși a discreditarea ei, dar va da în schimb d-lui Brătianu satisfacția de a fi rămas intransigent în politica sa economică. ® QM| Ngm! Președinte al Bandst -------- Moldovenești-------—" D. dr. I. Hanga« a fost ales președinte al consiliului de adție a Băncii Comerciale Moldovenești, în locul d-lui general Tarnoschi,iar vice-președinte d. P. Furnică dirigintele oficiului poștal de la vama poșta. — Noua ordonanța a comunei prin care se urcă prețul făinei la 5 fei și 7.50 la pâine, va intra în vigoare cu începere de Duminică pentru făină și Marți pentru pâine. S’au luat toate măsurile pentru a se asigura un control riguros al noului tip de extrac teme la brutarii și mori. — Budgetul Liceului pe anul 1924—1925 la Național și eveneni se cifrează la venituri 2 milioane lei. Acest rezultat serios al inițiativei private, realizat de comitetul școlar respectiv, răsfrânge luminos numele fostului Ministru al instrucțiunii Simion Mehedinți, autorul inființării comitetelor școlare la orașe și sate. In cercurile militare se vorbește de posibilitatea unui proces între Cercul militar din Iași și Ministerul de Interne. Se știe că în timpul războiului o parte din Direcțiunile Ministrului au fost instalate în localul Cercului din str. Carol. Negreșit, în cunoscutele înprejurări, localul și mobilierul cercului au fost serios deteriorate. Pagubele active întrec suma de două sute mii lei. Se sperăm însă că Ministerul de Interne va acorda Cercului despăgubirile cerute, evitându-se calea justiției. — Direcția generală a căilor ferate printr'un ordin circular adresat tuturor organelor, repeta dispozițiile anterioare relative la cererile și reclamațiile personalului, care urmeză sa fie înaintate numai pe căi ierarhică. Totodată se mai pune în vedere întregului personal . ■ntervențiunile partiétere’ însă • căi lăturalnice spre a se putea obține înaintări excepționale, sau alte avantagii tinzând a impieta asura drepturilor celorlalți, sunt cu totul interzise fot tOT^OO I -4