Lumea, octombrie-decembrie 1929 (Anul 12, nr. 3373-3448)

1929-10-02 / nr. 3373

o­ o zi se afla Optimism 0. Charles Rist in calitate de observator, are mijloace sufi­­ciente de a se informa. Ia dubla postură de observator și expert ne asigură că stabilizarea este asigurată și pe deplin consoli­­dată. Este un mesaj pe care il primim cu plăcere în zile și ceasuri de știri alarmiste. Noua orânduire determinată de împrumutul stabilizării, ne-a dat un arbitru al situației la persoana d-lui Rist. El este oarecum judecătorul dintre par­­tide și guvern și în declarațiile lui, cată să citim o hotărâre. De data aceasta hotărârea se pronunță pentru guvern. Va face d. Vintilă Brătianu apel ? In definitiv, ni se pare, că și d-sale îi pare bine că stabili­­zarea este asigurată și conso­­lidată ! Dacă Regența a avut buna inspirație de a chema la putere pe național-țărăniștii, d. Rist do­vedește tot atâta bună voința de a ajuta la menținerea lor. Rezultat Mă întrebam, în acelaș joc, acum două zile, ce vor face comercianții a doua zi după a­­legerea de la Camera de comerț? Ce-i va mai preocupa ? Lipsa de afaceri era compensată prin abundența agitației electorale ! De azi înainte ce pasiune îi va mai anima? Pasiunea de a anula alegerea fiindcă unul din aleși, este numai supus român și nu cetățean ? Vrea să zică sistemul „com­er­­cianților cu două­­ cetățenii“, după seria „comercianților cu 5 nume“ !... Chibuți Scrutinul de Duminică poate mulțumi pe ambii combatanți. Fiind luptă loială, aproape să nu găsim învinși și învingători. Singurii învinși sunt cei de „al treilea“ care, fără chemare și fără rost, au perdut o par­tidă în care dacă se mărgineau a fi numai chibiți, nu plăteau sloa­ba înfrângerii. Ecouri Alegerile de la Camera de comerț neavând învingători și înv­iși, au doar păcăliți ! Păcăliții sunt doi tineri poli­­ticiani din cluburi deosebite care, dorind să fie prea abili, au perdut fericita ocazie de a tăcea exact în ziua alegerii. Astfel că e cazul să spunem când doi se ceartă, al treilea perde. Finanțare Mereu se adună miniștrii și bancherii pentru a discuta mo­dalitatea de finanțare a re­coltei. Din aceste nesfârșite discuții, agricultorii recoltează doar pro­misiuni. Pronosticuri Program­ ­ Duminică a fost în Iași ziua pronosticurilor. Bine­înțeles că unii dintre candidați uitând că au de a face cu alegători co­­mercianți, au bazat pe sută la sută din asigurările date. S’a văzut că au greșit. In lu­mea comercială, aranjamentele de 50 la sută sunt cele mai frecvente . Aspect Comercianții s’au dovedit „gu* vernamentali“ la alegerile de la Camera de comerț. Numai că nu se prea poate prec­­a care era „guvernul“ și mai ales cine-l reprezenta. D. Goga a expus planul ac­țiunii politice Întreprinse de partidul poporului, întrunirea din 13 Octombrie urmând să fie încheiată cu o manifestație pe străzi, întrebarea este dacă ace­­ste drumuri duc toate la gu­­vern ? Geometrie. In aceleași declarații de care ne ocupăm mai sus, d. Goga afirmă că geometria dare apli­cație în politică. In schimb este mare înrudire cu aritmetica. In politică la fel ca în mate­­matecă, dexteritatea este de a să...operezi. -«wm­­p&t, LUMEA Nouă modificări aduse învățământului superior — O nouă iege Întocmită de d. ministru N. Cos­­tăchescu.- Ce ne declară d. prof. Dragomir Hurmuzescu dri dimineață, a fost primită în audiența de d. prof. N.­­Cos­­tăchescu, ministrul instrucțiunii, o delegate compusă din d-nii. Dr. ing. Cezar Parfeni, conferen­țțar universitar și inginerii : A. Potop, Gsiginschi și Coman, pentru a-i expune doleanțele ab­solvenților institutelor teh­nice din Iași și București față de ac­tuala reglementare a corpului teh­nic din țară. tru Delegația a cerut d-lui minis' Costăchescu soluționarea grabnică a situației acestor ab­solvenți, cu atât mai mult cu cât primul-minstru, d. Iuliu Ma­niu, a declarat că la toamnă chestiunea se va rezolva în mod definitiv. In urma expunere­ d-lui prof. Ing. Pârfeni, d. ministru Costă­­chescu, a decla­rt: — „Situația a­bsolvenților, cât și a studenților, de la Institutele teh­nice, va fi soluționată până cel mai târziu la sfârșitul lunei Noem­brie. „Aștept deschiderea sesiunei parlamentare, pentru a depune pe birourile Camerei legea pe care am alcătuit-o în acest sens. Prin aceasta lege intenționez în primul rând, să reglementez în­tregul învățământ teh­nic supe­­r­or din țara noastră și să ani­­hilez normele din trecut care azi nu mai pot fi explicate. „Toate legile și articolele de lege care defereau până în pre­zent unele drepturi excepționale numai unei categorii de absol­venți, în special celor de la Po­­litechnică, vor fi abrogate prin dispozițiunile nouei legi. Absol­venții institutelor teh­nice al U*­­iversităților se vor bucura de aceleași drepturi pe care le au inginerii de la Politechnică. In acest mod, fără nici un examen special sau concurs,­­cți inginerii — absolvenți de la institutele universitare, vor intra direct în corpul teh­nic“. Ce ne declară ca profesor Dragomir Hurmuzescu? D. prof. D. „Hurmuzescu, di­rectorul institutului teh­nic al Universității din București, fon­datorul învățământului [teh­nic superior din țară, a ținut să ne facă unele declarații cu privire la noua modificare la învăță­mântului tehhnic superior. — „învățământul tehhnic su­perior—ne declară distinsul pro­fesor—se va face în viitor numai în Universitate. Au acceptat tolitechnicile din țară, printr’un memoriu adresat recent minis­trului instrucțiunii: „Politechnicele urmând a tre­ce la Universitate, ele vor de­pinde de ministerul instrucțiunii, iar nu de ministerul lucrărilor publice ca până acum. Politech­nicile vor fi desființate și în­globate la Facultățile de științi aplicate. Institutul tehhnic uni­versitar din București va fi con­topit cu P­olitechnica din Capi­tală. Institutul din Iași va rămâne mai departe în forma de orga­nizare actuală. „In modul acesta, întregu învățământ tehhnic din țara noastră va căpăta o bună co­ordonare, ne mai existând di­sensiunile între diferitele instituț­țiuni dispersate ca până în prezent. „Iată, prin urmare, modalitatea în care dl. ministru Costăches­­cu intenționează să modifice organizarea învățământului teh­­nic superior din țară. „Învățământul ingineresc nu se poate face nicăeri mai temeinic decât la Universitate. „Noua reglementare e susți­nută de un mare număr de specialiști și profesori universi­tari. Ea va fi introdusă chiar în acest an, după ce legea va fi votată de Parlament, la începutul sesiunei de toamnă“. Legea decretează bătrânețea exact la vrâsta Când omul a­­dună noi ani de experiență și aiizând din izvorul generos al puterii de muncă, se simte în plină maturitate de concepție și executare. Este precis cazul generalului Zadik care azi părăsește con­ducerea Unității pe care a co­mandat-o în timp de război și pace, cu mult tact, tragere de inimă și mai ales obiectivitate ! Așa vrea legea, deși oamenii —în cazul nostru — subalterni și camarazi—ar vroi și ar crede altfel ! Generalul Zadik este eșan prin elecțiune și prin consacra­rea succesului unei carieri, a cărei maximă de reușită a îm­plinit-o, în diferite etape trăite în mijlocul nostru, al eșenilor. Șef al statului major al cor­pului IV de armată, a condus alături de generalul Prezan trupele eșene și moldovene, în prima fază a războiului nostru. Din acel moment s’a impus a­­tenției șefilor, cucerind stelele de aur prin bravură și aplicare stoică a științei militare. Din Iași, și în fruntea trupe­­lor eșene, a plecat ca general comandant de divizie să orga­nizeze Bucovina, alipită prin voința populației de acolo, la Patria mamă. Ca eșan și în fruntea unită­ților moldovene, s’a întors din nou în mijlocul nostru, coman­­dant al corpului IV armată, în care calitate s'a ilustrat prin­­tr'o activitate pe cât de valo­roasă, pe atât de discretă. In diversele servicii de Co­mandament, cuprinse in preo­cupările d-sale de fiecare zi,— în tot acest interval,—generalul Zad­a a știut să imprime iniția­tivelor luate și sancțiunelor a­­plicate, energie care a mers mână în mână cu un spirit de perfectă legalitate și obiectivi­tate. Nu-i dar, de mirare că în ziua eșirei la pensie, camarazii, subalternii și eșenii se despart cu inima plină de emoție de omul cuminte căruia viața pu­blică ii deschide larg porțile. JLI’a apucat a pleca de la locul in care s’a ilustrat și alții îl așteaptă cu încredere și nerăb­dare. In numărul de mâne ne vom face articol plăcerea de a publica un omagial al distinsului nostru concetățean, d. general Gh. Burghele, Cit.fi in pag. 4-a­ni&ircaile știri Și’n Olanda se corui erori judiciare, dar se repară In Amsterdam s'a desfășurat foarte recent un proces care pasionat toată țara. In 1923 fu găsit mort un cantonist de cale ferată — nu departe de cantonul lui. Primele cercetări ale poliției au identificat și arestat doi lu­crători. Judecați, acuzații au fost con­damnați la munca silnică pe Viață. Condamnații au stat în pușcărie 3 ani jumătate. In acest interval s'au ivit la început bănueli, apoi unele in­dicii precise— că acei condam­nați nu sunt vinovați și că altul sau alții ar fi asasinii canto­nistului. Procesul a fost clar revizuit. Noul proces a fost reluat de către tribunalul criminal din Amsterdam. . Toate ziarele s’au ocupat pe larg de această afacere, pu­blicul asistă un număr mare, urmărind cu interes desbaterile procesului. S’a putut stabili chiar din primul moment al interogato­rului, că un polițist inferior, pentru a se ilustra, a influențat doi martori din localitatea unde s’a comis crima— pentru a de­pune defavorabil acuzaților. Tot așa și un al treilea martor. In procesul de revizuire, acești martori au revenit, amendând simțitor mărturia lor acuzatoare. Președintele convingându-se că acuzații nu sunt vinovați, i-a pus în libertate provizorie inainte de terminarea procesului. Decizia președintelui a stârnit entuziasm general și în aceiaș zi cei doi condam­nați au putut vorbi la Radio, anunțând elibe­rarea lor și m dțumind publi­cului pentru partea ce a luat în apărarea cauzei lor. Eroare judiciară — dar repa­rată. DE PRETUTINDENI4 Un avion pentru... transportul diaman­­telor E fără îndoială cel mai origi­nal avion de până acum. Avionul acesta e destinat nu­mai transportului de diamante intre Alexandrina și Cap. Până în prezent,­vionul a transportat diamante în valoare de aproape 5o.ooo.ooo sterline, adică 42 miliarde lei Illie Boll și avioanele Locuitorii din Kansas, (Statele­ Unite) au adresat un original pro­test guvernului american. Ei pretind ca deasupra comu­ne­lor să nu mai zboare în vii­tor nici un avion, cel mult să se ridice la maximum de altitudine posibil. Locuitorii din Kansas moti­vează cererea lor prin acela că oride­ câ­t ori zboară un avion deasupra păr unelor boli se sperie. Din cauza aceasta — susțin cetă­țenii — boii slăbesc văzând cu ochii. Cel mai popular scriitor englez scriitor din Anglia. Cele mai multe voturi, 1190, le-a întrunit scriitorul John Ga­s­­worthy. Urmează apoi H.G. Wells cu 993 voturi, Rudyard Kipling cu 555, iar dramaturgul I. M. Barr­e a obținut numai 286 voturi. Propuneri — De ce nu vrei să te căsăto­­rești cu George ? — Nu e capabil de nimic ! — Dar cu Alfred ? — Alfred ? El e capabil orice ! Humorul zilei" Marele cotidian englez „Man­chester Guardian a întreprins prin­tre cetitorii săi o anchetă, pentru desemnarea celui mai popular la pian df Cât de mult mi-ar fi plăcut și aud pe această femeie cântând O revistă pariziană despre d. Otto Briesse <[ — cunoscutul pictor ieșan „ Eminenta revistă de artă „Re­­x oue du Vrai­jet du Beau“ care « apare la Paris, consacră un ar­­t­­icol semnat de pătrunzătorul cri­­e­tic Tand­ele Viata, tablourilor j («pusa de concetățeanul nostru, » pictorul O. Briese, la salonul o­­­­ficial din București. Reproducem câteva rânduri­­ pentru ca și cetitorii noștri să-și facă o idee de modul în care este privit artistul ieșan în str­i­­nătate și ne întrebăm dacă o inteligentă acțiune de a propaga­­ în străinătate și arta plastică a noastră, nu ar contribui­­ la mă­rirea prestigiului țării mai mult a decât zece delegații, sute de di­­­­plomați și nenumărate banchete f< cu declarațiile politice adecjate. i­ Iată ce spune revista franceză a între altele : rr „La salonul oficial român prin­­n­tre cele mai evocatoare picturi Ic a celei ce se cheamă „culoare fr locală“, se numără cu siguranță și și această delicioasă „stradă din o. Mangalia“, opera unui premiu- f­ri­gios pictor, O. Briese despre le care sunt fericit a vorbi celitori­ a« lor mei din­ Franța și de aiurea“... gi ...„Strada din Mangalia“ de­ d< notă, în autorul său, un artist de di o rară sensibilitate, de o visiune, cu tot pe atât de precisă pe cât e de sigură și de o factură în care z, poezia cea mai suprinzătoare se­­ î­nlăturează armoniilor celor mai pr­­oducătoare, că „La revue du Vrai­et du Beau“ di fidelă devisei sale“ este mândră lu a accepta în sânul ei pe O. v. Briese, care se clasează în pri­­gi­mul rang al pictorilor român­­ei contemporani“. ai Plasamentul statuii lui Mihail Eminescu din partea unui venerabil moldovan primim următoarele: Locul din fața statuii lui Mi­hail Kogălniceanu pentru așeza­rea statuii lui Mihail Eminescu este rău ales, din diferite cauze, prima va fi acea a circulației, care sporește considerabil pe fecare zi. Vom­ cita una din acestea: In dosul monumentului lui Eminescu urmează a se des­chide o stradă care va face le­gătură între Strada Carol și Lascar Catargi. Toate vehiculele venind din Lascar Catargi spre Strada Carol vor găsi în fața ei monumentul lui Eminescu, care le va masca vederea spre Strada Carol, nu vor putea ve­dea la timp venirea tramvaiului­­, care trece cu mare viteză, pe aici (la un singur pas de mar­ginea trottarului) vederea fiind limitata, dintr'o perie de căminul studențesc, iar de alta de ca­sele Prăjescu, fac din acest loc o trecătoare periculoasă. Aș vrea să văd statuia mare­lui nostru Eminescu plasată în grădina din dreapta sau din stânga palatului Universității, cu fața spre Strada Carol. Aici e un loc foarte potrivit pentru așezarea statuilor altor iluștri fii ai țării și ai leșului, ca: Nicu Gane, Alex. Bădărău, Xenopol și alții. Vom face cel puțin ceea ce s’a făcut la Paris în fața Luvru­­lui. Să imităm exemplul 1 O crimă in condițiuni bizare, s’a comis în Tătărași. In odăil* crimei, cercetările au găsit alături de vic­timă, doar un nebun, ce scria me­reu o formulă. După plecarea tu­turor, reporterul Sandu Joldea, gă­sește pa jos o hârtiuță cu un praf verde, fără gust. Duce praful la nas, și aspiră. I­a I­o­­ *­o*­o­p­o­v Sardu simți un vârtej, ca sen­zația cuiva care cade de la o mare înălțime. Urechile îi vuiau, ochii vedeau tulbure, și totuși, în subletul și în mintea lui, par­că din ce în­ ce mai clare, îi veneau J imagini vechi, amintiri de demult, fapte și întâmplări cari se perindau ca niște vedenii, dîntr’un vis, visat cu ochii des­chiși. Gândurile cu vorbele lor, erau așa de vii, că parè că le-ar fi rostit cineva, tare, în fața lui­, își dădea seama de facultatea asta bizară de a-și educe aminte tot până în cele mai neînsem­nate detalii, și concentrându-se, se gândi la crimă, recapitulând viața ultimelor două zile ale lui Radu Potur. Închise ochii.» Intr’o aureolă bizară, vedea, ca la un film de cinematograf, toate detaliile ultimei lui întâlniri cu Radu.. ..Era pe strada Lăpușneanu.. S’au întâlnit amândoi în fața poștei, la chioșcul de gazete.. Radu cumpăra o gazetă nem­țească.. Sandu i-o luă din mână, privi câteva titluri și i-o dădu înapoi.. ..Se concentra, disperat până la paroxism, să-și aducă aminte titlurile, toate.. Reuși.. Câteva articole politice, un articol de polemică literară.. Crime.. Sinu­cideri.. Furturi.. De­odată, văzu clar, în pagina a 3 - a gazelor o notiță mică, fără titlu, pe care n’o citise, dar pe care ochii o văzuseră și min­tea o înregistrase. Notița suna: „Misterul forțelor oculte e „destăinuit de dr. Adelheid Eys­­­ter în lecțiile practice de „magnetism, sugestiune, fakh­ism „și magie satanică — se dau „lecții și prin corespondență — „aderenții se pot adresa, în toate „orașele din lume, după o co­respondență cu dr. Eysler, cer­­curilor de credincioși existente „orișiunde. Pentru corespondența: „Dr. Adelheid Eysler Berlin ”-a „Post-Rest“. Sandu Joldea vede clar notița aceia, furișată în coada unei coloane, neobservată aproape. Il vedea pe Radu stând de vorbă, visător ca întotdeauna, și-l vedea despărțindu-se grăbit să vor­bească cu un domn care-l stri­gase dintr’o trăsură. Sandu Joldea nu-l văzuse la față pe domnul acela.. Când a întors capul, trăsura trecuse, și, oprită mai la vale îl aștepta pe Radu.. Sandu îl văzu ajungând la trăsură și urcându-se.. Domnul scoase o mână din trăsură și-l ajută să se suie.. Sandu își a­­duse a­minte că a văzut mâneca unei haine cafenii..­­ ..Gândul se chinuia să vadă detalii pe care nu le observase.. Tâmplele lui Sandu zvâcneau, dinții îi erau încleștați.. . Manuscrisul cu 104 foi JHil II MII (Emili' — Despre efectul unui oarecare praf verde, și despre încă ceva — REZUMATUL CAP. PRECEDENT care se perindau ca niște veden Aducere aminte pioasă, pentru cel ce a fost Theodor Burada,­­ la deschiderea de azi, a Conser­­----------------------viitorului-----------------------­Solemnitatea de azi dimineață a deschiderea cursurilor, de la Conservatorul din localitate, a fost­­ precedată de un requiem intru slăvirea memoriei celui ce a fost marele animator al vieței muzicale de acum 70 ani, har­nicul pedagog muzical al prime­lor generații de cântăreți și ins­trumentiști moldoveni. Se cade să se păstreze neîntrerupt glori­oasă amintire lui Theodor Bo­rod, fiindcă de numele lui se leagă o inegalat de rodnică activitate pe tărâmul propagărei gustului de muzică, al adunărei de material fo­lcloristic muzical, din țară și celelalte regiuni lo­cuite de Români. Dragostea-i exemplară de mu­zică l-a stăpânit în tot cursul carierei sale de magistrat, înce­pând de la umilul judecător până ce ajunsese consilier la Curtea de apel din Iași. Dacă­­ meritele lui Theodor Burada, în ce pri­vește aportul său la cultură în genere, rămân să fie scoase în evidență de istoricii viitorului, a arăta ce mult a făcut pentru conservatorul din localitate s’a ales bine momentul deschi­derei cursurilor. Cultul la instituții al celora ce le-au ilustrat o rod­nică îndrumare pentru genera­țiile ce se perindă. Și pentru conservatorul ieșan nu este fi­gură mai mare decât Th. Bura­­da. Funcționând ani în șir, înce­pând dela 1860, ca profesor de violină la început, de teorie și solfegii apoi, Th. Burada a in­trodus cel dintâi tradiția produc­țiilor publice, a înființat primul cor și a compus primele ma­nuale didactice figurând multă vreme în programa analitică. Absolventul Academiei mihăilene, primul laureat moldovan al con­­servatorului din Paris, Th. Bu­rada a fost cel mai sârguincios și idealist îndrumător al timidu­lui început de înfiripare a vieței muzicale moldovene. Cu cât vom progresa mai mult în a­­ceastă direcție, cu atât nimbul de pioasă recunoștință din­­ jurul numelui Theodor Burada are a lua tot mai luminos aspect și mai vie actualitate. „In sfârșit,. „Pe degetul cel mic, de la mâna aceia a domnului din trăsură, amintirea revăzu un inel cu o piatră neagră.. Ostenit peste măsură, cu boaba reci de sudoare pe frunte, galben ca un mort și cu cear­căne mari vinete pe subt ochi, Sandu se simți dus ca de un vârtej, ameți și leșină.. Despre un telefon la care se aud multe lucruri și despre d. Bourbonei Marino, un om­­ foarte cumsecade Leșinul ținu­mu­t. Când San­du se deșteptă, afară era noapte bine, de mult, împre­jurul lui, Coana Lența și câteva vecine îl boceau, crezându-1 mort.­­ Sandu se sculă cu greutate, iși puse pardesiul, apoi cu o trăsură adusă în grabă, fugi la redacție. Urcă scările reze­­mându-se de pereți și intră sc >r f / î H V

Next