Luminița, 1955 (Anul 6, nr. 1-12)

1955-01-01 / No. 1

4 de FLORIN MUGUR Ce calde, ce bune sânt mâinile tatii, Ce sigur se mișcă — și blând ! Mă bucur că mâinile lui minunate Pe viață prietene-mi sânt. Nu-s moi și nici albe și nu sânt frumoase, Căci tata-i chimist, inginer, Iar mâinile lui sânt pătate și arse, Au semne ce’n veci nu mai pier. Dar mâna lui ca o aripă ușoară Durerile-alină domol, Căci leacuri în laborator el prepară, Să piară cumplitele boli. Cu mine se joacă afar, câteodată, Căci știți, ocupat­e mereu. Și totuși nu-i mult de când mâinile tatii Un smeu mi-au făcut. Dar ce smeu !... Ilustrată : NICOLAE POPESCU Ce calde, ce bune sânt mâinile tatii, Ce sigur se mișcă — și blând ! Mă bucur că mâinile lui minunate Pe viață prietene-mi sânt. Știu mâinile tatii și arma s’o țină, Iar țara de-o vor apăra De cei ce-ar voi s’o prefacă’n ruină — Sânt sigur că n’or tremura.

Next