Luminița, 1975 (Anul 26, nr. 1-12)

1975-01-01 / No. 1

MÎINE ÎNSEAMNĂ COMUNISM Voi, copii, sînteți cele mai inimoase Mori ale țării. Luptătorii pentru libertate, pentru dreptate, pentru fericire, au înscris pe stindardele lor închinate omului, dragostea și grija pentru copii — florile de azi, care vor deveni mîine puterea patriei... Mîine, Româ­nia, țara noastră, de o frumusețe cum n-a mai fost alta, va trăi în Comunism. Dar, oare ce-o fi însemnînd acest cu­vînt, COMUNISM, cuvînt rostit cu iubire și venerație in­ cele palm rări ale pămîntului? în primul rînd, cu­vîntul Comunism a fost un vis, o vie dorință a omului pentru ca el, omul, să devină OM, ca viața să devină viață. Copiii să aibă cel mai frumos leagăn de belșug și soare, să se scalde în cele mai frumoase culori, fiecare să învețe la cele mai înalte școli despre frumusețea lumii, să muncească la cele mai perfecționate mașini, pentru ca țara să fie tot m­ai frumoasă și mai bogată, lumea să trăiască în pace, omul să fie fericit Despre toate acestea, precum și despre multe altele privind viitorul luminos al patriei noastre, au discutat și au luat hotărîri comuniștii LA CEL DE-AL XI-LEA CONGRES AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN. Mîine, voi, copiii de azi ai României socialiste, veți trăi în Comu­nism. Trebuie să știți și mai ales să nu uitați niciodată că, pentru acest vis de aur al omenirii, Comunismul, s-au jertfit oameni din generații întregi; că pentru acest scump ideal, muncesc fără preget astăzi părinții voștri. Comunismul este o grădină înfloritoare. Voi, copiii, aceste flori ale tuturor timpurilor, trebuie să vă străduiți să-i aflați — încă de la început — minunatele culori. Ion BĂNUȚĂ Vine-o horă de departe — și-al ei cîntec ni-l îngînă Vremea vremii, murmurîndu-l din întîiul ei izvor. Pe cînd dacii și romanii, laolaltă, mînă-n mină Au văzut pe ceruri zorii unui nou și brav popor. Trece hora peste veacuri, sparge­ opreliștea păgînă Ca să nu mai fie-n lume frați de-o mumă-nstrăinați. Moldovenii și muntenii, cu grăbire, mînă-n mină Vin la M­ir­ov și se-aude hora lor și în Carpați. Ani și ani am dus în spate nedreptatea cea hapsînă, Dar s-a înălțat văpaia din mocnițele scîntei. Și ieșiră muncitorii cu țăranii mînă-n mină, Să dorească libertatea-n August douăzeci și trei. De-atunci, crește și sporește, de belșug, de cînt, de pîne, De-mpliniri de idealuri, de supreme vitejii, Hora mare, hora­ mamă, hora inimii române, Hora sfîntă­ a libertății, hora dulcei Românii! Patrie, străbună horă! Hai să dăm mînă cu mînă, Că ni-i dai s-avem pe lume, un partid biruitor, O republică vitează ce pe soartă e stăpînă Și-un popor care cutează fericit spre viitor. Victor TULBURE EMINESCU S-a născut un om Care-a făcut să sune Codri de argint și aramă. S-a născut un om Care-a chemat inserarea Pentru somnoroase păsări. S-a născut un om Care-a­­ vrăjit cu albastru Lacul albastru și floarea albastră. S-a născut un om Care­ a aprins pe ceruri Cel mai strălucitor Luceafăr. El s-a numit românește: EMINESCU AT­U f (si A ,,v *V # ; CARDAS ELENA detașamentul nr. 7 Sc. gen. nr. 11-Botoșani CU CO zIO LU­IS) -Un 2

Next