Luminița, 1979 (Anul 30, nr. 1-12)

1979-01-01 / No. 1

Reunind gîndurile pline de dragoste, urările calde de sănătate, viață lungă și rodnică spre binele țării, adresate celui mai devotat fiu al poporului, părintele iubit al copiilor ți tineretului, volumul «Omagiu prețedintelui Nicolae Ceaușescu» apărut în Editura politică oglindește numeroasele manifestări prilejuite de aniversarea a 60 de ani de viață ți peste 45 de ani de activitate revoluționară a secretarului general al Partidului Comunist Român. Mesajele, telegramele de felicitare, scrisorile, articolele, lucrările literare ți creațiile artistice sînt o mărturie a dragostei poporului român ți a prestigiului internațional deosebit de care se bucură conducătorul partidului ți statului nostru. Cartea este o puternică afirmare a bucuriei oamenilor muncii, a țormilor patriei ți pionierilor, a tinerei genure mOMAGIU nera*" c*ea avea în frunte un partid si un int r iconducător care slujesc cu devotament imRESEDINTILteresele vitale ale națiunii, cauza socialis-NICOLAE CEAUSESCUsului." MMICO __ Cu inima curată cum e rouă. Din minunata mea copilărie Tovarășei Elena Ceaușescu nu îi închin această poezie. Și o primim de-atîtea ori cu flori. Noi — pionierii României — Cravata roșie cu tricolor îi dăruim cu drag și cu mîndrie. Căci ea, precum o mamă ne veghează Copilăria, anii însoriți! Mi-alătur glasul celor ce-i urează Din inimă — Mulți ani să ne trăiți! JeJc SL. 3 *5 * 7*~ « I«ü§ < fr 5ut — ? c of a Ol « o _« < c « ■J o « mă o pe u — </i 1/0"^ot, I0‘” ” oprt.^.. le veacdrt. >e.0 oxuioa oynd.vss* catpa'".* ^ ^ ' n,î'a did Ä * 3"i p ■>' ^ de ~ * <*“" „o «es« * 'C'suprèn'e if« «aV' .ThùS' RO”0”" & ?**»* + ■ străbun ho^: ï'partid » .-s? SJ* 1 ziToTAm T^ b ° mâ«e * furrruvte — Și iată că am trecut și în cel de al patrulea an al cincinalului, spune tata, în vreme ce ne uităm pe fereastră, vrăjiți de cit de frumos ninge afară; parcă ar fi o mie de perdele mișcătoare, una după alta, din cer și pînă la pămînt, prin care abia dacă vedem casele de peste drum, în vremea asta eu mă gîndesc, zîmbind în sinea mea, ce mi-am imaginat pe cînd eram foarte mic și am auzit pentru prima oară cuvîntul «cincinal». Pe atunci tata lucra într-o fabrică din alt oraș și venea acasă numai sîmbăta, iar noi îl așteptam toată săptămîna cu nerăbdare. Sîmbătă seara ajungeam să ne fie atît de dur, încît nu-l mai așteptam acasă, ci ne duceam în stația autobuzului, ca și cum în felul acesta am fi făcut să sosească mai repede mașina în stație era un castan, care mai este și acuma, și căruia îi cunosc toate crengile, de aproape, una cîte una precum și înfățișarea lor din fiecare anotimp — cu muguri verzi și cu frunze late, — golașe și cenușii ori poleite de chiciură. Și iată de ce, îndată ce cobora din autobuz, tata mă ridica în brațe pînă sus, în dreptul castanului, iar mamei îi spunea: V-a fost greu, v-a fost dor? Ei bine, nu-i nimic, odată cu cincinalul care vine vom avea aici un mare combinat unde am să muncesc și vom fi tot timpul împreună. Iar eu, uitîndu-mă prin crengile castanului, îmi imaginam că cincinalele «care vin» sînt un fel de trenuri lungi lungi, încărcate cu tot felul de mașinării care pot forma o fabrică, și pe unde trec lasă cîte una, pentru ca toți oamenii să muncească chiar în locul în care locuiesc. Cînd m-am făcut mai mare și i-am povestit acest lucru, tata a rîs ce a zis, dar pe urmă mi-a spus că, după cit eram de mititel atunci, am înțeles destul de bine. Doar dacă în loc de tren mă gîndeam la mulți oameni, la toți oamenii țării, iar în afară de fabrici îmi mai imaginam și tot ce vedeam în jurul nostru, precum și felul cum trăim acum, atunci chiar că aș fi înțeles bine. Pe urmă a mai trecut o vreme, dar nu știu ciă, pentru că eram tot mic, și am început să auzim toată ziua un nou cuvînt și acel cuvînt era «platformă». Și nu știam cum se întîmplase, dar odată cu cuvîntul se mai petrecea și altceva — pe strada noastră treceau de dimineață pînă seara camioane și mașini, iar din cînd în cînd cîte una dintre ele oprea, iar șoferul întreba grăbit: «încotro e platforma?» Dacă vreți să știți, acesta nu e altceva decît un nume prescurtat, întreg sună așa: platforma industrială! Dar pesemne că fiecare se grăbea prea tare, ca să-l spună întreg și, la drept vorbind, nie' wmm