Lupta Moldovei, ianuarie-martie 1948 (Anul 4, nr. 459-532)
1948-01-01 / nr. 459
i Cărți " noul Paul de Kuif: «popiii ne cer ajutor» Edit. Forum In recenta carte apărută în editura Forum, “ regăsim pe Paul de Kruif, acela scriitor pentru care lumea minunată a științei medicale a constituit și mai continuă să formeze un vast domeniu de inspirație scriitorească. După ce a ridicat un monumental elogiu marilor descoperitori în medicină — și e vorba de ,Vânătorii de Microbi" — după ce a arătat nn ,Luptătorii contra morții" și „Luptătorii contra foametei" toate străduințele acelora care au luptat și și-au dat viața uneori împotriva bolii, a foametei și a mizeriei, medicul olandez lansează un emoționant apel lumii întregi, pentru salvarea copiilor din ghiarele morții. Numai că, de astă dată, autorul arată în completă amănunțime și fațeta socială a flagelurilor și arată cauzele generale ale vitalității descrescânde pe care o observăm în lumea copiiilor de pe glob. Paul de Kruif Își alege drept teatru al descrierii America, țara în care capitalismul cel mai crunt imprimă sclavilor săi un ritm de viață și o serie de condițiuni care aduc după sine o prăbușire totală a organismului celor ce trăesc în cocioabele măhălălilor muncitorești, căci de acestea se ocupă în special autorul. De mizeria care domnește prin bordeiurile In semi-Intunericul cărora se nasc copiii muncitorilor, de ftizia care umblă nemilos și seceră vieți fragede, de bolile infecțioase, de accidente de muncă, de Întreaga plagă a bolilor sociale care decimează. De toate acestea vorbește Paul de Kruif. Și paralel arată străduințele marilor savanți americani, descoperirile lor epocale în domeniul medicinii, descoperiri care sunt însă monopolizate de clasa celor cu bani. Și-și pune întrebarea autorul: „Cine beneficiază de descoperirile științifice ? Cine limitează hrana? Cine limitează îmbrăcămintea ? Și atunci când vor avea răspunsurile la aceste întrebări chinuitoare, muncitorii vor înțelege și vor cunoaște cauzele propriei lor înfometări, massele vor cunoaște pe acei ce Încearcă asasinarea copiilor lor prin sărăcie și termină de Kruif: „In cele din urmă va fi acel „un, doi, trei, patru” al omenirii reărsării,ad în ciuda bombelor lacrimogene și vomi» live, in ciuda mitralierelor până ce conducătorii messelor vor sta față în față cu acei ce astăzi dețin monopolul moștenirii științifice comune" . Și atunci copil vor trăi M. BR. CARNET . Filmul .Leningrad“ A fost terminat ziarele acestea filmul „Leningrad". Închinat orașului-erou și tradițiilor sale revoluționare. Filmul prezintă mișcarea fanițeitorească din vechiul Petersburg, date documentare despre zilele istorice ale Marii Revoluții din Octombrie, momente și scene ce caracterizează figura istorică a lui V. I. Lenin, numeroase materiale despre Leningrad în anii primelor planuri cincinale și aspecte din acest oraș în anii războiului și a blocadei. Un loc important îl ocupă prezentarea marilor lucrări de reconstrucție a Leningradului după război. Autorul și regizorul filmului este P. Karmen. Muzica a fost compusă de V. Soloviov-Sedoj Un orășel al Academiei Georgiene A început construirea unui orășel al Academiei de Științe a Republicii Georgiene. Intr’un colț pitoresc al orașului Tbilisi, capitala Georgiei, vor fi ridicate clădirile monumentale ale Academiei, ale institutelor, stațiunilor și laboratoarelor sale. Academia de Științe din Georgia, avea până nu demult două secțiuni în care lucrau 16 academicieni. In prezent, Academia are cinci secțiuni cu un număr de 60 academicieni — reprezentanți ai diferitelor ramuri de știință — și aproape 800 de colaboratori științifici. 258 cinematografe in Kirghizia In vechea Kirghizie care era o colonie a țarismului, exista numai un singur Republica Sovietică Kirghiză posedă 258 de cinematografe. Ele dau anual 28,320 spectacole în fața a 4 milioane de oameni. Moliére pe scena rusă De trei veacuri și jumătate, Molére nu a mai părăsit scena teatrelor din lumea întreagă. Teatrul rus care cunoaște pe Molére din timpul guvernării principesei Sofia, sora lui Petru cel Mare, a ținut în mare cinste comediile acestuia. Cei mai buni actori ai scenei ruse s-au distins în rolurile din comediile lui Molère. Printre aceștia a fost și Stanislavski care a deținut rolul principal din „Georges Dandin". Spectacolele Teatrului de Artă din Moscova cu piesele lui Moliée sunt printre cele mai reușite ca interpretare și punere în scenă. Opera lui Molière a fost de multe ori tradusă și bogat ilustrată de cei mai buni pictori ruși. In Uniunea Sovietică, cea mai completă ediție este acea apărută sub redacția lui A. Smirnov și S. Mosculski în 1935. Ea este considerată de cititorul sovietic drept unul din cele mai prețioase bunuri din tezaurul culturii universale. r LUPTA MOLDOVEI PLUGUȘORUL Speculantului Ado, măi muncitori și frați Stafi puțin și nu mai daft / Lângă mine v’apropiaft Și necazul mi-ascultatt Nu daft, măi! S’a sculai malan Ca un uragan Și-a pornit vârtej Unul Gheorghiu-Dej Să ne risipească Și ne nimicească Și ne-a’ncălecat Poire’ar fi turbat, Cu legi peste legi, Din care te-alegi Ba cu pușcărie Pentr’un fleac de-o miș Ba să tai la sare C’ai pus preț mai mare. Nu dați, măi frite-așa ne poartă Vai de-a noastră soartă ! Ziulica’streagă Zău că nu e șagă .* Ba că ai stocat, Ba că-i sabotaj, Declarații, risc Nu mai merge risc La Bursă abia es Gata, am proces. Greu mai e de dus, Steaua ne-a apus. Nu dati, măi ! Apoi, într’o zi —Doamne, să te fi— A venit urmarea Cu stabilizarea, Că ne-a năucit Și ne-a amețit Drept în cap ne-a dat jos că nea lăsat. Am ajuns calic Fără firfizic. Nu dati, Nu știu ce să fac Cu așa un drac Am slăbit măi frate Sunt numai juma’te. Ba ca să ne fie Și mai rău, bodie, Hopa, ca năluca A venit și Luca / Nu dați, mai * Ah! Cum era mâini" Cu Alexandrini ! Atunci erau cât vrei. Aur, cocoșeî, ' ! Lire și dolari, T Eram milionarii Nu ca azi huliți De toți urmăriți. Ce control ? Control ? Nu juca vre*un rol Azi s’o cam schimbat Că ni s’a’hfundat. Că dacă te prinde Nu se mai întinde, Te-a și judecat, Te-a și condamnat. Nu amâni cu anu Fiindcă Pătrășcanu A dat lege nouă Ce te rupe’n două. Nu dati, m Din tara socialismului 350 centrale hidroelectrice cu prilejul aniversării a 30 de ani de existența a statului sovietic în comuna Hemeinic, regiunea Vinnița, a fost pusa în funcțiune o nouă stațiune hidroelectrică de 120 kw*; stațiunea e construită pa malul râului Bugul de Sud. Ea alimentează cu curent electric stațiunea de mașini agricole și tractoare, întreprinderile industriei locale și zeci de sate din împrejurimi. Deja isgonirea ocupaților germani și până acum, la regiunea Vinnița au fost date în exploatare 350 centrale hidroelectrice. Case pentru invalizii de război Conform hotărîrii Combtetului executiv al Sovietui orășenesc din Kiev, în capitala Ucrainei s-a început construcția de locuințe pentru invalizii din Războiul pentru Apărarea Patriei precum și pentru fiiile ostașilor căzuți front. In suburbia Susaino se vor construi 220 se cu câte unul și două ije. In multe sectoare i Kiev se construesc vile nfortabile cu locuințe dividuate. Căile ferate sovietice au o lungime de 113 miji kilometri. Inca în 1940, Uniunea Sovietică ocupa, în ceea ce privește intensitatea transporturilor, primul loc în lume. Pe fie** care kilometru de cale ferată U.R.S.S. transporta de două ori și jumătate mai multe mărfuri decât în America, iar transporturile erau de 4 ori maieftine.* 60 mii școli noui au fost construite în cei 30 de ani de Putere Sovietică. Cheltuielile pentru instrucțiunea publică s’au ridicat în acest timp la 100 miliarde ruble. In U.R.S.S. învață mai mulți studenți decât în toate cele 22 state europene luate la un loc. In anul 1938 numărul ziarelor scoase în U.R.S.S. era de 10 ori mai mare decât în anul 1913. * 576 teatre nouț au fost deschise în anii Puterii Societice, iar numărul aparatelor de cinematograf era în 1939 de 22 ori mai mare decât în anul 1914. • In cursul anului 1946, numărul muncitorilor și furilor,pritor nmpstj tn economia națională a U. R.S S. a sporit cu 3 milioane. Două milioane și jumătate șomeri număra U.S.A. în Aprilie 1947, fără a socoti pe cei care șomează parțial și pe veteranii de război care nu au mai găsit de lucru. Cheltuelile prevăzute la bugetul statului sovietic pentru necesitățile de ordin social au sporit în 1947 față de 1946 după cum urmează :la capitolul instrucțiunea publică cu 14 miliarde 300 milioane ruble, la acela pentru ocrotirea sănătății publice cu 5 miliarde 100 milioane ruble, iar la capitolul asigurări sociale cu 2 miliarde ruble. E* arcuri în colhozuri Din inițiativa elevilor comsomoliști, în orașul Kupiansk și în statele din raionul cu acelaș nume (Republica Ucraineană) s’au sădit anul trecut o mulțime de pomi. Astfel, în fiecare colhoz se va putea amenaja câte un parc sau squar. In oraș au fost sădiți aproape 10.500 pomi și 25.000 arbuști. _________ Cifre grăitoare _ © revistă a evenimentelor petrecute în anul 1947 ar putea sa ne ilustreze str’un chip complect samificat a adâncă a timpuri>r pe care le trăim. Nu acest an ar fi c în evenimente , din cauza că ele ișurd disparat, pe tfer le și fără o logică. ea că anul 1947 aminteate mas ivâ în ceea ce sugarea păcii aparență este ofoare că anul care ..e-a adus cu sine arificarea poziției cedouă lagăre existente ținet această privință Conjirea informativă a câți Partida Comuniste a darut să limpezească i explice analitic sau ant emofonal d. etinsa tulburere a dasrării normale a lucrurilor a fost provocată de încercarea de imixiune a cercurilor imperialiste americane în treburile interne ale altor țări, încercare care a culminat prin lansarea „plănuită Marshall“ menit sâ sepe o prăpastie între est și vest. Dae și această încercare a fost provocată de criza economică care amen nță sistemul capitalist. Iată deci că toate celelalte evenimente : războiul din Indonezia, pornit în acest an, situația din celelalte colonii, din Marea Britanie, Franța, Italia, se reduc doar la aceste coordonate principale. Am putea cfrma că în anul scurs evenimentele poliice s’au desfășurat pe două planuri distincte: un front al păcii și progresul lui activ în ședințele O. N. U. la conferințele Internaționale ca și pe șantierele reconstrucției din Balcani și răsăritul Europei și un front al svârcolirilor unui organism care a dat primele semne de descompunere. Oricât de turbate ar f aceste svârcoliri, recitatea este că în timp ce tabăra democrației și păcii se însfira,la cealaltă se află în plin declin. Putem afirma, prin urmare, cu certitudinn, cu anul 1947 nu numai că n'a fost un an negativ ci din contra ne-a apropiat focma mult de pace. Anul care a trecut ne-a arătat semnele descompunerii unei lumi vechi și ale ridicării unei alte lumi, a păcii și progresului. Anul care vine va întere și mai mult aceste semn prevestitoare. După ce a huit toaca de vecernie prin racoviceni și s- amuțit clopotele, Roata a jilăvit prosopul cu apă neîncepută și a aprins cărți începând a boscorodi —„Haraba harababură / Prinde-te descântătură / La arsură/La friptură/Ori răceală / Oblinteață / Și de greață / Și de ceață / De albeață / Gâștireață / La peri răi crescuți In ochi / La deochi / La blesteme /Anateme/ Pică grea / Și urmărea / De făcut / De aruncat / Fermecat / Ori speriat / Intreabă-1 / Desleagă-1 / Ingădue / Făgădue / Alinează / Depărtează / Scutură / Și flutură / De sbârgue / De sudure / Iar de cârtește / Osândește /Pizmuiește / Așteaptă-1 / Deșteaptă-1 / Cârnește-1 / Oprește-l/Unge-1 pe frunte / Cu rouă de munte / Cu pământ/ De pe mormânt/Oblojește-i fiece încheietură / Cu zeamă de nuc, cu saramură / Să-i fie de leac / Sângele de liliac / La aruncătură / La mușcătură / Și vătămătură / Fuga / Să-i lase răpciugă / Cât voiu bobi /Cât voiu stupi Să crape smalțul / Să-i treacă ofatul « oa * . • • Când a prins a-1 pomeni În Durcă, vorbele nu se tlânziau decât pe jumătp pentru că Roata parcă sa împietrise la inimă și mușca cuvintele. Lelea Castrina lui Iepușa, care venise la coațca din capul satului să-și descânte băiatul de orbali și care era de față, a simțit ceva necurat. De pe muchia hornului unde stătea cocoțat, motanul cel negru al Roatei se uita țintă la cei din casă. Lelea Catrina, ridicând ochii spre horn și văzându-l, s-a speriat de privirile lui sfredelitoare și din cauză că amândouă mâinile îi erau ocupate cu ținerea melâncii pe care ardea cânepa și-a făcut cruce cu limba. — Cruce de aur în casă a murmurat ea. In același timp, motanul făcându-și vânt, a sărit pe deasupra flăcărilor drept pe fereastră, întorcând numai capul înapoi. Roata a trei pățt din picior și după ce a măsurat-o chiorâș pe lelea Catrina, se stropși spre pisoiu. —Unde ești Chirică ? Treci la loc ! Acesta mieună lung de trei ori și tocmai când se gătea să facă săritura îndărăt, se auzi duDăind pași în bătătură. — Iar n’am chip 1 zise Roata cudoasă, oprind descâtecul. De abia isprăvi vorba, când ușa se deschise și intră Tița care o luă repede la trei parale. — Mare matină de femee mai ești, mămuță ! Cum te las singură, cum te apuci iar de tăciuni și buruieni. — Tacă-ți gura, la ! se îndârji Roata — Da zău că m’am săturat continuă fata. — N’ai decât: Poți să-ți faci catrafușele și să te tot duci, că numai îmi bagi venin în inimă ! — Cum nu grăi Tița desbrăcându-și polca și aninând-o în cuiu. —De când s-a gătit războiul mă tot năucești de cap cu măritișul și iaca nu te mai ia nimeni ! — D’apoi doar n’oi bea rachiu cu vreun baistruc. Aștept și eu pe cine mi-i menit ! — Aha 1 Așteaptă tu, că iaca fetele de seama ta se gospodăresc. Numai tu, fa ai să rămâi de râsul vădăc oilor din sat. — Treaba lor. Eu nu logodesc decât cu cine vreau. Gata I — Așa 1 Numai să nu care cumva să dau eu cu toaca peste tine și să te răpsesc cu flăcăul lui Topălucă, cu Ion că te afără din mâna mea nu mai scapi. Nu câta că îs cam surdă, da văd eu ce fel de făină se macină la noi de o vreme încoace. — Auzi să ? se răsti Boata — Taci, hai ? Taci ? Lelea Catrina ieși fără să spună o vorbă iar Tița se așeză smeună pe scaunul de lângă budăiul cu covaș și prinse a mesteca plămădeala cu culișărul. Din zaveșnică, arzoaie cum este tot timpul când lipsește de acasă, ori când e dusă Roata prin sat cu bolmoiălile și cu sticlele pline cu zeamă de șopârlaiță în traistă. Tița s’a făcut acum măruntă ca un pui de bogdaproste. Numai ochii cerului și mari deși plâng, strălucesc ca la hîrjoană cu flăcăii ori ca la horă și parcă se joacă de-a lacrimile. Cămașa albă de tort ghilit, cu dinainiți cusuți cu flori de mărgele și cu platca tăiată larg și tivită în colțuri, îi strânge ușor trupul și cu fiecare suspin pe care caută sa și-l stăpânească, sânii si tresar și se zbat să iasă. De cum a murit tată-său în vara ceea când s’a răsturnat carul cu fân peste dânsul în vale la Mălăiște și mai ales de vreo șapte ani de când a sfârșit clasa patra primară, Tița nu mai duce casă bună cu mama sa. Ea a prins patima cărților ba a început a-i trage cu șneapțul pe la Harabagiu la crâșmă, ba a oploșit iepuri de muscă în tindă, s’a apucat de farmece și toată ziua e casa plină. La început Tița a mai îngăduit, iar de unde nu, își lua furca oristanul din casa cea mare și o tulea prin vecini cu torsul sau cu cusutul. Pe urmă însă poznele s’au înmulțit una câte una și când Roata a început a lua lua mana dela vac, când iepurii au bortuit păreții și prispele, fata a pus piciorul în prag. — Ne-arată lumea cu degetul, mamă. Nu ți-i rușine . Ți-o scornit și poreclă în sat și te huiduesc toți copiii când treci pe drum! i-a strigat atunci Tița. Intr’adevăr, încă de când au prins-o femeile la un priveghiu furând piedica de la picioarele mortului pentru a face vrăji și de când a surzit și umblă mereu butoasă, abia târându-și un picior beteag, macovicenii au și botezat o : Roala ! In biserică n’a mai intrat de când i-a dat preotul o ghiazmă mare în săptămâna Patimilor — ar fi trecut peste zece ani de atunci — iar satul nu l-a părăsit decât o singură dată, la Oroftiana, de unde s’a întors după patru zile cu doi motani negri într’un coșteiu de pernă, încolo baba cutreeră în lung și în curmeziș peste tot, bătând pe la porțile oamenilor și șoșotind în taină cu femeile pe după casă. Nu-i praznic, scăldăciune, cumătrie, nuntă, înmormântare, hram ori strânsură să nu dea și ea busna și să-și umple traista. Aici pe-o frunză de curechi sau de bostan vreo câteva găluște cu crupe albe vreo două fumere de scrob, două trei sămne, dincolo o bucată de alivancă, un pumn de tocmagi, trei patru chiroște ori un harbujel murat, zilnic, fie pentru vrăji de ursită și de dragoste, fie pentru a lecui de tușă, de junghiuri, pentru a lega și dezlega apele și a face banal sau spor la dobitoace și la oameni. Roata tăbârcește în spate și aduce. Apoi însă războiul și seceta au sărăcit gospodarii și Roata de abia leagă nod la nod banii pentru un rachiu. Felul de viață și anii au înrăit-o și e atât de pizmătăreață, că nimeni nu-i mai dă binețe. Acasă sfădăliile se țin lanț și deaceea când o găsești pe una n’o mai întâlnești pe cealaltă. Tița duce singură gospodăria în spate. Ea ară și samănă grădina și ogorul de pe deal, ea prășește, ea cosește și adună și tot ea e la moară, la iarmaroc, afară la vite și la orătănii și în casa la stative și la plită. Sărbătoarea, când fac bâttanii joc pe mehedean lângă biserică Tița, sprintenă ca o helge, trece din mână la mână și petrece până se înserează. Toți o îmbie la horă. Acasă însă nu calcă un flăcău. Dacă o întâlnesc pe Tița la vreo clacă, la câmp sau pe drum, în pădure la sbârcioci, la hribi, la opinticî sau la fragi la cireșe ori toamna la porumbele, o opresc toți, dar li-i oarecum să-i deschidă ușa acasă. Și pe bună dreptate, pentru că cine intră în gura Roatei e probozit de nu mai face o ceapă degerată. — Cu o gârdoboasă de femee ca asta nu te poți pune la cale , spun macovicienii când vine vorba de șotonoaga din capul satului. După ce s’au mai ciorovăi între ele, iar lelea Catrina a plecat fără să-i meargă în plin, Roata a pus mânioasă meșanca Intre straiele de pe sipet și Iașiă când traista In umăr o luă iarăși din joc, odată cu seara. — Eu mă duc, fă ! Poate te-a lua samca până mă întorc Și ieși bombănind din ogradă. L 1STRAȚI Foiletonul no. B OA’. A * A L Citiți Lupta. Moldovai