Lupta, octombrie 1885 (Anul 2, nr. 106-117)

1885-10-09 / nr. 109

V t" D. de Bismarck şi D. de Giers au susţinut la întrevederea lor soluţii diferite. D. de Giers propunea stabilirea unui statu quo ante în Rumelia şi în Bulgaria. D. de Bismarck s’a pronunţat în favoarea unireî celor două ţări, şi n’a consimţit de odată a supune propunerea D. de Giers puterilor. După insistenţele acestui din urma, el a cedat, şi ambasadorul rus de la Viena a fost autorizat de a supune guvernului austriac propunerea Rusiei. Austrie însuşindu-şi această propunere, găsia mijlocul de a scăpa de avantajele ce a putut face Serbiei. In principe Rusia nu se opune la unirea Rumelieî cu Bulgaria însă ea voeşte să deie de o parte personalitatea prinţului Alexandru pentru a recăpăta în Bulgaria influenţa ce a perdut’o. Ambasadorii puterilor la Constantinopoli s’au înţăles pentru a recomenda stabilirea lui statu quo ante ca unica soluţie a crizei. Această soluţie a fost primită de toate puterile fără escepţie. Se crede că Turcia va fi însărcinată cu esecutarea de către Europa, cu asistenţa comisarilor speciali. Circulă vuetul că Albanejii refuză de a da contingentele lor Turciei. După noutăţile din Creta, situația este foarte încordată în această insulă. O ordonanță acordă unsprezece milioane credit departamentului de război pentru cumpărarea de material. ______________LUPTA___________ _______ --- ~ ' DIN ALE IAŞILOR Pr’OCCS inculpat. Zilele acestea avea să judeca înaintea tribunalului nostru un proces interesant prin importanţa şi încurcătura lui. Să relatăm în căteva cuvinte. Acum căteva septămănî moare fără testament şi fără copii un cetăţian numit Pavlescu lăsând în urma lui o avere de vreo 300.000 lei. Moştenitorul cunoscut afară de soţia pentru partea de văduvă săracă, este un nepot, simplu lucrător la asfalturi. O rudă prin alianţă a reposatului Pavlescu, d-na Naiman Paraschivescu avocat şi consilier comunal propune nepotului tînărului Pavlescu »&i cumpere dreptul de moştenire şi convine cu preţul de 10.000 lei din care îi avansază suma de 200 lei. D-na Pavlescu văduva văzând aceasta să adresază şi ea la tânărul Pavlescu care îi vinde şi ei tot aceaşî moştenire cam cu acelaş preţ. Păcăndu-se svon în barou pentru aceste vînzărî de moştenire mai mult decât avantajoase pentru cumpărători, Pavlescu sfătuit de unii şi de alţii să duce la doi avocaţi şi închee şi cu dânşii o convenţie ca să le dea atâta la sută pentru ca ei să anuleze amăndouă cesiunele consimţite de dânsul, încurcătura nu să sfârşeşte. Cu svonul avere! lui Pavlescu să descopere că tânărul moştenitor are o soră în un sat. Această sora auzind de norocul ce a dat peste frate său, vine la Iaşi, este dusă la d-nul Ştefan Şendrea care cumpără şi d-sa partea din moştenire ce fata pretinde că i să cuvine. Iată deci patru părţi înaitea Tribunalul reprezentate toate prin 11 adică unsprezece avocaţi!.... Avocaţii tânărului Pavlescu au cerut punerea în posesiune a averei şi anularea tuturor cesiunilor. Vom căuta să ţinem în curent pe cetitorii de această încurcată afacere. Am uitat să spunem că moştenitorul Pavlescu înainte de a face convenţiune cu actualii săi avocaţi mai făcuse o convenţie cu un alt avocat şi nu să ştie dacă până la urmă nu va mai face încă vreo cesiune sau cel puţin vreo convenţiune. Alegere de decan. Elî a avut loc alegerea decanului şi a consiliului de disciplină a corpului avocătoresc. S’a ales ca decan d-na Gr. N. Macri car membri în consiliul de disciplină- D-niî: Dim. Alexandrescu, Gh. Bejan, Gh. M. Şendrea, Gh. Panu şi I. Vivoschi. S’au prezentat la vot 26 avocaţi. Ecouri retrospective relativ la priimirea regelui. Cetitorii „Monitorului“ şi a gazetelor oficioase îşi aduc poate aminte că în relatările despre priimirea regelui în oraşul nostru să spunea că s'a asvărlit buchete de fiori în trăsura regală. Aşa este; s’au asvărlit buchete nu negăm, însă câte? Oficioşii tac, vom spune noi, două. Maî interesant este cine asvărlit acele buchete şi de unde erau florile ? Vom spune tot noi. Un buchet a fost svărlit de familia Prefectului de judeţ, celalt buchet a fost dat tot de prefect unui colectivist care îş are domiciliul în strada mare, ca să fie asvărlit de la ferestrile lui. Mai nostim este că ambele buchete sunt făcute din gradinele publice a Primăriei conform ordinului ce grădinarul a priimit. Iată origina buchetelor care umpleau trăsura regală. Până și buchetele au tot origina banilor publici. Duminică în 6 curent la orele 8 sara a avut loc în noul local al Societăţeî „Amicii Artelor“ (Casele Ghica) din oraşul nostru, inaugurarea ecratelor stagiunei a 2-a ce se vor da în fiecare sâmbătă în tot decursul ernei. După o scurtă dare de samă, făcută de preşedintele societăţei Dl. Al. G. Suţu, avu loc un concert. Programa fiind foarte bine aleasă, aplausele nu lipsiră. Dintre bucăţile care plăcu mai mult publicului fură acele esecutate de Dl. Cantacuzin, un destins bariton cu o frumoasă şi voluminoasă voace, a d-lui Weiss, profesor de violoncel la conservator şi acea esecutată pe piano cu patru mari de surorile Hesshaimar. Un tânăr, Al. Millo, recită o bucată literară în limba franceză. Sala fu literalminte plină, şi să se noteze, că nu sau primit decât numai membri ai societăţeî. Această societate ce desvoltă gustul artistic, în lumea laşană, aflăm, că merge foarte bine. Până în present, sunt înseraşi mai mult de 200 membri. Dorindu’i isbăndă şi îndeplinirea scopului frumos ce urmăreşte, ne permitem a face o întrebare comitetului dirigent. N’ar fi maî bine, ca alăturea cu romanţe , italiane, franceze etc, să se esecute şi vro una în limba căreia şi alăturea cu recitări din limbi streine, să se citească sau recitească, bucăţi allese din autori distinşi Romăni?... CONCURS. Zilele aceste a avut loc la Universitatea noastră un concurs foarte interesant şi mai ales foarte îmbucurător pentru progresul FOILETON DON JUAN de la VIBELOUP "Una din coastele pădureî fusese exploatată fie curând şi marii buşteni stăteau aliniaţi la soare ; ceialaltă coastă rădica în faţă un zid verde de fagi şi de stejari, cari proiectau asupra riuluî o umbră albăstrie precum şi asupra colibeî, pe pragul căreia un maistru sabotier cioplia cu atenţie o păreche de saboţi. El lucra singur. Doi uvmeri şi un ucenic cărora 11 făcea vizaviul trei tinere ţărance cu fusta ruptă şi cu părul în dezordine făceau la sărituri pe pajişte, pe când, acăţat pe vărful unei grămezi de surcele, cu pălăria pa ceafă și cu cămeşa deschisă la gât, Jean de Santenage în persoană scărțiea sclipca sa cu o vervă turbată, neîntrerupăndu-se de căt pentru a interpela pe dănţuitori şi pentru a le arunca glume ştrengăreşti. — Luaţi-vă de mănă ! striga el cu voacea lui cea sonoră. Haide, păziţi tactul!... Manchin, ia strănge-mî maî cu toată inima talia dănţuitoarei tale. Caterineta nu să supără de asta.... Şi tu, Manette, sai în sus, fată hăî, fără frică că ţi se văd pulpele... le cunoaştem noi!... Nu-î destul numai a avea un picior frumos, trebui să ştii a te servi de el... După tact, băieţi, după tact! Şi fustele sburau în aer, braţele strângeau taliele, cozile cădeau pe spate pintre mari chicote de rîs care făceau să strălucească dinţii lor cei albi şi ochii lor cei tineri. — Uite ce fericiţi sunt calicii ceia, zise Denis Brocard... Să ne scoborăm să-i vedem maî de aproape. Unchiu și nepoata se scoborîră și înaintară că feră sabotieri, însă abia făcuseră ei căţva paşi pe pajişte când vioara se opri deodată şi dănțuitorii rămaseră cu picioarele în aer. Jean de Santenage recunoscuse pe Mariana Ferrier , rușinat că a fost susprins de ea în aseminea companie, el sărise de pe estrada cea de şindile, şi punăndu-şî jos vioara, stătea acum nemişcat în dosul unui fag, înroşit şi încurcat ca un şcolar ce ar fi fost prins cu mîna într’un sac cu nuci. — Buna ziua, copii, strigă doctorul, nu vă deranjaţi, ce dracu ! doar nu sunt eu un stricăpetrecere. El se duse mai întâi către maistru sabotier, îi dădu una pe spate și-l întrebă noutăți despre reumatismurile lui ; pe urmă se îndreptă înspre Jean de Santenage care nu se mişca de după copac. (Ta urma).