Lupta, octombrie 1885 (Anul 2, nr. 106-117)

1885-10-18 / nr. 113

L­A­P­T­A lui­or cauzelor păcătoase, începând cu Franţa şi sfârşind cu România, la numărul său da ieri numitul zi­ar­ să entuzias­mează—de comandă bine înţăles—de progresul pe care l-a făcut parlamentarismul în Ungaria unde Coloman Tisza stă Prim ministru de 10 ani !.. Cine ştie cum să fac alegerile în Ungaria, cum acolo sistemul constituţional este cu desăvârşire fălsificat, cum C. Tisza este un alt I. Brătianu, numai acela trebue să râdă cu hohot de come­­diele debitate de „Le Temps“!... Auziţi... Fiind­că să găseşte un om mai fără scrupule decât ceilalţi, care să întrebuinţeze toate mijloacele imo­rale şi violente pentru a falsifica totul şi a că­pătă în oameni manechine nu oameni, apoi să să găsască ziare care să facă tirada constituţio­nale, tocm­ai pe ceia ce este negaţiunea a ori­ce spirit de legalitate ?!.. Trebue să fie cineva o­­portunist în Franţa pentru a lăuda constituţio­nalismul lui C. Tisza !... De­sigur că când d-na Brătianu va îndeplini zece ani de Prim-Ministeriat, cum a împlinit deja colegul său Ungur, ziarul „Le Temps“ va rădica în înaltul cerului şi moravurile noastre parlamentare, conchizănd că în Europa numai două ţări au ajuns la perfecţiunea idealului par­lamentar . Ungaria■ şi Româniai... a®3&­ Zis-am­ şi o repetăm : nim­e nu-i în stare a-şî face o idee clară despre mersul evenimen­telor* în Orient sau mai bine zis ce sfârşit vor ave ele. Toată lume ne­ vorbeşte de o amelio­rare a chestiune!, dar judecând bine, vom ve­dea că stăm tot la acelaşi punct de pornire. Invitaţiunele făcute de înalta Poartă cătră puteri, e mai mult sigur că vor fi primite; deci lucrările conferenţei în Constantinopol vor în­cepe peste căte­va zile. După căt afişăm confe­­renţa va grăbi deslegarea chestiunei şi nu se va ocupa decăt numai de Rumelia de est. Căt pentru păstrarea liniştei în Orient în tot tim­pul conferenţei, puterile par a fi sigure. Deci n'am­ are decât să aşteptăm rezultatul desbaterilor conferenţei, pentru a vedea modul cum se va regula starea în Balcani , dar îna­inte să vedem pe ce bază e înfiinţată confe­renţa, şi să ne explicăm cum va pute­­a în­drepta starea iritantă din present. Există oare o complectă unire între Austria, Prusia şi Rusia ? Iată principalul punct ce tre­bue lămurit, însă pe care oficialii mereu îl în­conjoară. Din Petersburg aflăm­, cum că Rusia e foarte hotărâtă a influenţa restabilirea statului quo ante în Rumelia de Ost. Acum, de sunt pute­rile unite pentru a restabili starea de mai îna­inte în Bulgaria, de a sili pe principele Ale­xandru să se întoarcă în Sofia şi de a face din Rumelia de Ost iarăşi o provincie autonomă a Turciei ; ne întrebăm la ce mai serveşte con­­ferenţa ? Oare puterile nu puteau şi fără con­­ferenţă a restabili starea de mai înainte şi încă mai uşor, căci nu s’ar fi lăsat spiritele a se i­­rita din ce în ce mai mult. Dar Rusia consimţeşte ca la mandatul, ce se zice, că conferenţa va da Poartei, de aşi re­câştiga prin arme Rumelia de est, la caz dacă poporul bulgar se va potrivi poruncei puterilor. Comisiunea ce va întovărăşi pe Poarta în ex­­pediţiunea sa, nu va impedica pe Bulgari, de a reproşa Ţarului, că permise Seini-Lunei de aşi scălda sabia în sânge de slav! Trebue deci să ne mai îndoim despre o com­plectă unire a Rusiei cu celelalte puteri. Se zice insă că prin conferenţa se caută mai m­ul­t de a-i ameninţa pe Bulgari, decăt chiar a permite Turciei de a intra cu arme în Rumelia. Şi dacă se va reuşi, ca prin hotărirea conferen­ţei să se poată efectua pe o cale pacinică re­stabilirea Statului quo ante, se poate spera şi la o deslegare a evenimentelor în Orient. Se ştie că atât Serbia căt şi Grecia îşi fun­dau cererile lor de compensare pe motivul uni­­rea Bulgariei , cănd însă se va restabili în Bul­garia starea de mai înainte, ele vor fi silite a se retrage şi regele Milan se va pute scuza îna­intea poporului sen zicând : că dacă Serbia nu-i compensată, dar nici Bulgaria nu-i imită. Conferenţa ar trebui însă să grăbească des­­baterile înainte ca un nou eveniment să nu strice tot planul făcut şi să sperăm că Bulga­rii se vor supune cuvântului conferenţei, căci într’un cas contrar, cănd principele Alexandru, sau de ambiţie sau chiar pentru aşi păstra po­ pularitatea, se va opune cu arme la hotărirea conferenţei, ne aflăm atunci faţă în faţă cu o situaţie critică, din care va isbucni poate un resbel crâncen. --------------«——---------— Evenimentele din Bulgaria Principele Alexandru a sosit la Filipopoli şi a fost primit cu mare entusiasm. Până acuma nu-i nici o schimbare în situaţie. O telegramă din Catinge spune că Montengrii activează înărmările. Porta a refuzat cererea principelui Alexan­dru de a primi misiunea specială a lui Stailov, că după împrejurările actuale misiunea s’ar con­sidera ca nefolositoare. Guvernul Sârb ar fi declarat că nu va de­­sarma până nu se va restabili echilibrul. Serbia respunzănd la nota colectivă a pute­rilor asigură că ţine ca sacru tratatul de la Berlin şi că va face totul pentru menţinerea păceî. Se telegrafiază din Constantinopol că pute­­rele cele mari aderează la conferenţa, cu mai multe sau mai puţine reserve. Agentul Bulgariei a comunicat ieri Porteî că Serbia au trecut frontiera şi apoi sau retras o­­cupănd un post vamal bulgăresc. -------.-4®---------------­ DIN ŢARA „Bomba“ din Brăila protestă în contra hra­nei neauzite ce se dă zilnic nefericiţilor din pe­nitenciarul de acolo. Directorul pentenciarului, supt ochii căruia se sevărşesc asemenea vinovate fapte, este d. Ioan Berceanu, tatăl primarului Berceanu. —x— Acelaşi ziar spune ca în nopţile de 12 şi 13 a pornit din Brăila prin Măcin aproape întregu regiment de artilerie No. 3 cu destinaţie pen­tru Tulcea. FOILETON DON­ JUAN de la WIRELOUP 13 — Nu mai înţăles, moşule dragă, murmură Mariana care-şi mişca cu nervositate mîna în buzunar rochiei sale, eu nu voesc ca d-ta să te superi... Am în puşculiţa mea câteva monezi de aur, şi voiam să te rog de a fi intermedia­rul meu... Şi ea scoase din buzunar o punguţă de mă­­tase albastră. — Tată, continuă ea, dă-o ca din partea d-tale d-lui de Santenage... Doctorul o privi un moment și se simţi mi­şcat. Acest naiv devotament al nepoatei sale pentru Santenage era făcut spre a merge drept la inima acestui fanatic discipol a lui Jean- Jacques și a lui Diderot. — Tu ești o fată adorabilă, strigă doctorul îmbrăţoşind pe nepoata sa, păstrează-ţi punga ; mă însărcinez eu de a da banii de drum d-luî de Santenage... Astăzi, în de­sară o șterpelesc la Vireloup. In adevăr, pe la asființitul soarelui, doctorul, după ce-șî garnise buzunarul cu cîţiva napole­oni şi stomahul cu un uşor supeu, sări în ca­brioletă şi apucă, drumul la l’raalay. Luna nu eşise încă încît drumul era întu­necos şi cănd cabrioleta întră în pădure numai lanternele sale, împrejurul căror bâzâeau flu­turii de noapte, aruncau pintre arbori caprici­oasele luciri de meteori. De mai multe ori Dennis Brocard fu silit să se scoboare şi se conducă de căpăstru pe Clereta care devenise nervoasă şi să apăria de cea mai mică broscuţă ce-i sălta pintre picioare. De aceia şi doctorul începea acum să înjure când pe la zece cea­suri creasta veche f­ierărie de la Vireloup nu­mai ce se zări, fiind acum și cerul mai senin. După cîteva întorsături de toată trăsura în­tră pe pajiștea cea verde care preceda locu­ința lui Santenage. Nici cea mai mică zare de lumină nu se videa prin crăpăturele obloane­lor. Doctorul legă pe Cloreta de un copac, pe urmă suindu-se pe peron începu a bate și a cheme. Nici un respuns. — Drace ! murmură doctorul, nu cumva pa­sărea a sburat din cuib ? El iarăși mai bătu, mai chemă și începea a se lehămetisi, cănd o fereastră din pod, de­a­­supra hambarelor, se deschise și o voace spin­­roasă de băet întrebă cine-i acolo ? Doctorul se numi și rugă pe băet să de­ștepte pe stăpînu-său... — Stăpînul meu nu-i aici, zise micul văcar. -

Next