Lupta, octombrie 1885 (Anul 2, nr. 106-117)
1885-10-18 / nr. 113
LAPTA luior cauzelor păcătoase, începând cu Franţa şi sfârşind cu România, la numărul său da ieri numitul ziar să entuziasmează—de comandă bine înţăles—de progresul pe care l-a făcut parlamentarismul în Ungaria unde Coloman Tisza stă Prim ministru de 10 ani !.. Cine ştie cum să fac alegerile în Ungaria, cum acolo sistemul constituţional este cu desăvârşire fălsificat, cum C. Tisza este un alt I. Brătianu, numai acela trebue să râdă cu hohot de comediele debitate de „Le Temps“!... Auziţi... Fiindcă să găseşte un om mai fără scrupule decât ceilalţi, care să întrebuinţeze toate mijloacele imorale şi violente pentru a falsifica totul şi a căpătă în oameni manechine nu oameni, apoi să să găsască ziare care să facă tirada constituţionale, tocmai pe ceia ce este negaţiunea a orice spirit de legalitate ?!.. Trebue să fie cineva oportunist în Franţa pentru a lăuda constituţionalismul lui C. Tisza !... Desigur că când d-na Brătianu va îndeplini zece ani de Prim-Ministeriat, cum a împlinit deja colegul său Ungur, ziarul „Le Temps“ va rădica în înaltul cerului şi moravurile noastre parlamentare, conchizănd că în Europa numai două ţări au ajuns la perfecţiunea idealului parlamentar . Ungaria■ şi Româniai... a®3& Zis-am şi o repetăm : nime nu-i în stare a-şî face o idee clară despre mersul evenimentelor* în Orient sau mai bine zis ce sfârşit vor ave ele. Toată lume ne vorbeşte de o ameliorare a chestiune!, dar judecând bine, vom vedea că stăm tot la acelaşi punct de pornire. Invitaţiunele făcute de înalta Poartă cătră puteri, e mai mult sigur că vor fi primite; deci lucrările conferenţei în Constantinopol vor începe peste căteva zile. După căt afişăm conferenţa va grăbi deslegarea chestiunei şi nu se va ocupa decăt numai de Rumelia de est. Căt pentru păstrarea liniştei în Orient în tot timpul conferenţei, puterile par a fi sigure. Deci n'am are decât să aşteptăm rezultatul desbaterilor conferenţei, pentru a vedea modul cum se va regula starea în Balcani , dar înainte să vedem pe ce bază e înfiinţată conferenţa, şi să ne explicăm cum va putea îndrepta starea iritantă din present. Există oare o complectă unire între Austria, Prusia şi Rusia ? Iată principalul punct ce trebue lămurit, însă pe care oficialii mereu îl înconjoară. Din Petersburg aflăm, cum că Rusia e foarte hotărâtă a influenţa restabilirea statului quo ante în Rumelia de Ost. Acum, de sunt puterile unite pentru a restabili starea de mai înainte în Bulgaria, de a sili pe principele Alexandru să se întoarcă în Sofia şi de a face din Rumelia de Ost iarăşi o provincie autonomă a Turciei ; ne întrebăm la ce mai serveşte conferenţa ? Oare puterile nu puteau şi fără conferenţă a restabili starea de mai înainte şi încă mai uşor, căci nu s’ar fi lăsat spiritele a se irita din ce în ce mai mult. Dar Rusia consimţeşte ca la mandatul, ce se zice, că conferenţa va da Poartei, de aşi recâştiga prin arme Rumelia de est, la caz dacă poporul bulgar se va potrivi poruncei puterilor. Comisiunea ce va întovărăşi pe Poarta în expediţiunea sa, nu va impedica pe Bulgari, de a reproşa Ţarului, că permise Seini-Lunei de aşi scălda sabia în sânge de slav! Trebue deci să ne mai îndoim despre o complectă unire a Rusiei cu celelalte puteri. Se zice insă că prin conferenţa se caută mai mult de a-i ameninţa pe Bulgari, decăt chiar a permite Turciei de a intra cu arme în Rumelia. Şi dacă se va reuşi, ca prin hotărirea conferenţei să se poată efectua pe o cale pacinică restabilirea Statului quo ante, se poate spera şi la o deslegare a evenimentelor în Orient. Se ştie că atât Serbia căt şi Grecia îşi fundau cererile lor de compensare pe motivul unirea Bulgariei , cănd însă se va restabili în Bulgaria starea de mai înainte, ele vor fi silite a se retrage şi regele Milan se va pute scuza înaintea poporului sen zicând : că dacă Serbia nu-i compensată, dar nici Bulgaria nu-i imită. Conferenţa ar trebui însă să grăbească desbaterile înainte ca un nou eveniment să nu strice tot planul făcut şi să sperăm că Bulgarii se vor supune cuvântului conferenţei, căci într’un cas contrar, cănd principele Alexandru, sau de ambiţie sau chiar pentru aşi păstra po pularitatea, se va opune cu arme la hotărirea conferenţei, ne aflăm atunci faţă în faţă cu o situaţie critică, din care va isbucni poate un resbel crâncen. --------------«——---------— Evenimentele din Bulgaria Principele Alexandru a sosit la Filipopoli şi a fost primit cu mare entusiasm. Până acuma nu-i nici o schimbare în situaţie. O telegramă din Catinge spune că Montengrii activează înărmările. Porta a refuzat cererea principelui Alexandru de a primi misiunea specială a lui Stailov, că după împrejurările actuale misiunea s’ar considera ca nefolositoare. Guvernul Sârb ar fi declarat că nu va desarma până nu se va restabili echilibrul. Serbia respunzănd la nota colectivă a puterilor asigură că ţine ca sacru tratatul de la Berlin şi că va face totul pentru menţinerea păceî. Se telegrafiază din Constantinopol că puterele cele mari aderează la conferenţa, cu mai multe sau mai puţine reserve. Agentul Bulgariei a comunicat ieri Porteî că Serbia au trecut frontiera şi apoi sau retras ocupănd un post vamal bulgăresc. -------.-4®--------------- DIN ŢARA „Bomba“ din Brăila protestă în contra hranei neauzite ce se dă zilnic nefericiţilor din penitenciarul de acolo. Directorul pentenciarului, supt ochii căruia se sevărşesc asemenea vinovate fapte, este d. Ioan Berceanu, tatăl primarului Berceanu. —x— Acelaşi ziar spune ca în nopţile de 12 şi 13 a pornit din Brăila prin Măcin aproape întregu regiment de artilerie No. 3 cu destinaţie pentru Tulcea. FOILETON DON JUAN de la WIRELOUP 13 — Nu mai înţăles, moşule dragă, murmură Mariana care-şi mişca cu nervositate mîna în buzunar rochiei sale, eu nu voesc ca d-ta să te superi... Am în puşculiţa mea câteva monezi de aur, şi voiam să te rog de a fi intermediarul meu... Şi ea scoase din buzunar o punguţă de mătase albastră. — Tată, continuă ea, dă-o ca din partea d-tale d-lui de Santenage... Doctorul o privi un moment și se simţi mişcat. Acest naiv devotament al nepoatei sale pentru Santenage era făcut spre a merge drept la inima acestui fanatic discipol a lui Jean- Jacques și a lui Diderot. — Tu ești o fată adorabilă, strigă doctorul îmbrăţoşind pe nepoata sa, păstrează-ţi punga ; mă însărcinez eu de a da banii de drum d-luî de Santenage... Astăzi, în desară o șterpelesc la Vireloup. In adevăr, pe la asființitul soarelui, doctorul, după ce-șî garnise buzunarul cu cîţiva napoleoni şi stomahul cu un uşor supeu, sări în cabrioletă şi apucă, drumul la l’raalay. Luna nu eşise încă încît drumul era întunecos şi cănd cabrioleta întră în pădure numai lanternele sale, împrejurul căror bâzâeau fluturii de noapte, aruncau pintre arbori capricioasele luciri de meteori. De mai multe ori Dennis Brocard fu silit să se scoboare şi se conducă de căpăstru pe Clereta care devenise nervoasă şi să apăria de cea mai mică broscuţă ce-i sălta pintre picioare. De aceia şi doctorul începea acum să înjure când pe la zece ceasuri creasta veche fierărie de la Vireloup numai ce se zări, fiind acum și cerul mai senin. După cîteva întorsături de toată trăsura întră pe pajiștea cea verde care preceda locuința lui Santenage. Nici cea mai mică zare de lumină nu se videa prin crăpăturele obloanelor. Doctorul legă pe Cloreta de un copac, pe urmă suindu-se pe peron începu a bate și a cheme. Nici un respuns. — Drace ! murmură doctorul, nu cumva pasărea a sburat din cuib ? El iarăși mai bătu, mai chemă și începea a se lehămetisi, cănd o fereastră din pod, deasupra hambarelor, se deschise și o voace spinroasă de băet întrebă cine-i acolo ? Doctorul se numi și rugă pe băet să deștepte pe stăpînu-său... — Stăpînul meu nu-i aici, zise micul văcar. -