Lupta, februarie 1886 (Anul 3, nr. 12-23)
1886-02-23 / nr. 21
ANUL III. No. 21. ABONAMENTE Un an........................12 fr. 'A an.........................7 „ Pentru străinătate Un an........................20 fr. 'A an.......................11 „ Administrația in Str. Podul Vechiu Casele Papadopol. Un număr 10 bani APARE MERCURI, VINERI ȘI DUMINICĂ Director politic: G. PANU. ANUNCIURI Un rând in p. III. 30 b. Un rănd in p. IV 25 b. Un număr Vechiu 25 b. Manuscriptele nepublicate se ard. IAŞI, 22 FEVRUAR 1886. In studiul nostru deşi pană acum am cercetat cele trei cazuri in care poate fi o ţară adecă: 1) importul egal cu exportul, 2) importul mai mare decit exportul şi 3) exportul mai mare decît importul, totuşi nu am intălnit ogiul ca consecvenţă a nici unuia din aceste cazuri. In adevăr, in cazul intăi am văzut că nici poate fi vorba de agiu, de vreme ce creditul egalizază debitul și că cel mult cîte odată, adecă când terminele de plată a intrărilor cu a eșirilor nu ar coincidă, atunci se va produce o mică primă. Am studiat de aproape ipoteza cănd importul întrece exportul şi am examinat cele două cazuri sub care această ipoteză se poate prezenta, cazulcând există numerar in abondenţă şi cazul când numerarul e rar. In cazul cînd numerar există in abondenţă, am văzut că importatorii Români ce au de făcut plăţi de Anglia vor cumpăra cu o mică primă toate poliţele ce vor găsi in piaţă asupra acelei ţări. Restul de importatori care ne mai găsind efecte nu vor putea să se achite pe această cale vor fi nevoiţi să trimată numerar. In aseminea caz se va ivi o primă, un agiu inse el va avea o limită naturală. Acea limită va fi costul trimeterei de numerar in Anglia. Peste această limită aurul nu va putea trece. Prin urmare agrul va fi de 2 la sută in cazul cel mai rău. In cazul al doilea care este şi cel mai obicinuit adecă cănd importul va prisosi exportul şi pe lingă aceasta nu va fi destul numerar in ţară, in acest caz am arătat că se va intimpla următorul lucru. Capitalurile fiind rare nu,agiul ci dobânda va creste, ea se va ridica. Dar această ridicare nu va fi ilimitată ea va avea o margine in diferenţa dintre dobânda capitalurilor din ţară de la noi fi dobînda din ţările cu capitaluri abondente. In adevăr, dacă ţara noastră in această ipoteză, ar avea de resursă numai capitalurile şi moneda indigenă, să inţelege că dobânda ar putea să să ridice la nesfârşit. Faţă cu nevoi mari ea ar putea să atingă cuantul de 15 şi 20 la sută, adecă ar putea să producă aceleaşi efecte dezastruoase ca si agiul. Din fericire acest lucru nu se poate întîmpla şi iată pentru ce. îndată ce dobânda la noi va atinge 8 sau 9 la sută atunci ea este remuneratoare nu numai pentru capitaliştii Romîni ci şi pentru cei străini. Aceşti din urmă care speculează capitalurile lor in ţară la dînşii numai cu 3 şi 4 la sută se vor grăbi să le frânată la noi unde cu toate cheltuelele de transport, de comision etc, tot vor lua 6 la sută. Rădicarea deci a dobânzei va avea o limită, acea limită va fi profitul pe care îl pot trage capitaliştii străini din deosebirea dobînzei din ţara lor cu acea a ţărei noastre. Prin urmare şi in acest caz agiul nu va exista ci o rădicare de dobînda lucru care nu e tot una. Este întrebarea cum am făcut noi ca să ajungem la aseminea resultat care pentru mulţi cejm sunt familiari ,cu chestii de această natură li se va părea straniu? Ce am admis a priori studiind trustele cazurile de mai sus? Cetitorii care ne au urmărit in desvoltările noastre pot deja respunde. Iată lucrul. Studiind cele trei ipoteze am admis ceva foarte esenţial, am admis că ţara a cărei situaţie economică am cercetat’o din puntul de vedere al balanţei comerciale acea ţară posedă un regim monetar de aur sau o monedă identică sau echivalentă cu acea a ţărilor cu care ea este in raporturi comerciale. Numai aşa, adică numai admiţând că regimul monetar nu intervine ca tulburător a fenomenelor descrise, numai aşa desvoltările noastre sunt exacte. Numai când regimul monetar al unei ţări este identic sau echivalent cu al ţărilor cu relaţii comerciale, numai atunci să poate intîmpla ceea ce am aratat. Sub această condiţie esenţială in caz cînd exportul este egal cu importul nu există primă. Sub această condiţie când importul este mai mare decât exportul prima să rădică numai pană la costul trimeterei de numerar sau lipsind aurul, atunci dobînda capitalurilor cresce şi atrage astfel pe cele străine. Si lucru este uşor de inţăles. Aşa, am zis că prin ridicarea dobînzei capitalurile străine sunt atrase in ţară. Dar pentru ca capitaliştii străini să să mulţămească cu un câştig de 6 la sută trebue ca acelaşi regim monetar sau măcar echivalent să existe in ţara unde ei sa decid a trimete capitalurile. In cazul inse când ţara ce are nevoe de capitaluri ar avea monometalismul de argint sau hărţii fiduciare depreciate să inţelege ca acest fapt schimbă totul. Capitaliştii in acest caz nu pot să să mulţămească nu cu 6 dar nici cu 16 la sută. Să venim deci la a doua parte a studiului nostru. Să reluăm din nou la studiat cele trei ipoteze de mai sus, inse astă dată să facem să intervină un nou factor, anume regimul monetar al ţărei şi să videm care este influenţa monedei, a sistemului metalic a unei ţări asupra tranzacţiilor sale cu alte ţări cu regim monetar deosebit. Cu alte cuvinte admitem aceleaşi raporturi comerciale între două ţări, admitem aceleaşi cazuri ni se adaugim un factor nou: mai admitem că acele două ţări au regime metalice deosebite din care unul superior de aur şi altul depresat de argint sau hârtie. Cazul acesta fiind cazul ţărei noastre, chestiunea merită cea mai mare atenţie, foarte invăţăt. Omul nostru să mai crede a fi in curent cu ştiinţa. Omul nostru are curagiul sa declare aceasta la orice ocazie. Tocmai cănd prin vorbire lui dovedeşte mai multa neştiinţă, tocmai când ia poveşti ridicule şi vechi de când lumea drept adevăruri istorice, tocmai atunci in nevinovăţia lui să laudă că straşnic este de învăţat. Aceste le spunem relativ la cel din urmă discurs al său în chestia expulzaţilor Romîni. Cetească cineva cum explică istoricul rasei greco-latine intemeerea principatelor şi dacă este cât de puţin in curent cu documentele are să sbucnească de un rîs americ. O încurcătură mai ridiculă nici că să poate. Să vă arătam un specimen. Dar trebue să cităm mai intăi. „Eu cred că onor. d. Kogălniceanu nu studia numai când era tenăr, ci s’a ţinut totdauna în curent cu progresul care se face in „istorie şi cu adevărurile ce ea descopere şi „constată pe fiecare aii, şi unul din aceste a„devaruri este ca cei d’intăii domni cari au „venit în România de la Făgăraş şi de la „Mara-Mureş în Cămpu-Lung, când Banul „Craiovei cu toţi boerii lui le ieşeau înainte „şi se închinau lor, nu erau nisce fugitivi „cari căutau asii la noi contra persecuţiuni„lor religioase, aceasta este o absurditate din „cele mai mari, ci ei, după stricarea principatului de către Tătari, se reîntorceau „în scaunul lor■ cănd fac această recii „Acare istorică, nu voiu pune în îndoială „restrângerea vieţei naţionale şi intelectuale „ce se operă intre Valachia şi Moldovia de o „parte şi Transilvania şi celelalte provincii române de altă parte." Banul Craiovei eşind înaintea lui Bogdan, din Maramureş domnul Moldovei şi inchinându-se lui iste tot ce poate fi mai nostim. Acest om nici nu are idee macar de ceea ce vorbeşte. Dar apoi teoria că Bogdan trecând din Maramureş în Moldova nu făcea decât să se reîntoarcă la scaunul său! Este un document autentic din anul 1360 al regelui Unguresc Ludovic I in care să spune lămurit că Bogdan din Maramureş a trecut în ţara Moldovenească şi cuprinzind-o să sileşte a o ţinea de a pururea spre „ruşinea maestrţei Ungureşti.11 Prin acel document regele Ungur dispuae pe Bogdan din cauză de felonie de proprietăţile lui din Maramureş. Asemenea lucruri le ştiu şi copii din clasele primare. Numai vestitul istoric de la Florica habar nu are ci îndrugă, tot ce-i trece Când oare ţara are să scape de raduiările unui bătrîn căzut in decrepitudine ? Iată întrebarea ce ne-o facem de câte ori Primul ministru ia cuvîntul in parlament. Este o ruşine pentru ţară şederea la putere a acestui om. Cetind ceea ce Primul ministru vorbeşte ţi să stie sângele in obraz de ruşine, nu ştii ce să faci. Să te indignezi de atâta. păcătoşie ,sau să sbucneşti de răs de atâta pretenţie ridiculă. Căci omul nostru să crede învăţat, şi incă DUMINICA 23 FEBRUARIE 1886.