Lupta, martie 1887 (Anul 4, nr. 194-215)

1887-03-26 / nr. 214

á S ANUL IV.—No. 214.e ABONAMENTE Un an. In ţară 40 lei Va an. 20' )) 3 luni. Un an. Va an . 3 luni. In străinătate 15 Bani Numeral 10 50 25 15 lei REDACŢIA Oalea Victoriei, 35. Piața Teatralui E­diția ANTEIA Director­ politic, G. PANU BUCURESCI. JOIU și VINERI 26—27 MARTIE 1887. ANUNCIURI Anunciurî pe pagina III .... 1 leu linia „ „ „ IV . . . . 25 bani „ A. SE ADRESA In România la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENŢIA LIBERA, rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol ADMINISTRAŢIA Tip. Modernă,, Gfr. Luis, Strada Academiei, 241. Vise­­ mitați si mitati V Procesul de la Râmnicu-Vâlcel în consu­m­ de ministrii International Chefueli nebuneşti CRONICA. IN FLAGRANT DELICT Trebuesc nu condamnaţi ci imitaţi Procesul de la Râmnicul-Vâlcel are o însemnătate mult mai mare de­cât a­­facerea Stoica Alexandrescu. Pentru a se vedea aceasta să facem un mic pa­ralel. Un individ atentează la viaţa primu­lui ministru, el mărturiseşte faptul. De cât de la cele întâia zile atitudinea şi vorbele lui devin suspecte. Nimenea nu ştie nici până acum dacă atentatul a fost serios sau numai o simplă comedie. Ceva mai odios. Acel individ căuta să implice pe trei nevinovaţi, între cari şi pe deputatul Oroveanu. Ce era deci în joc în acel proces ? La ce tindea apărarea împreună cu o­­pinia publică ? La un singur lucru: să scape pe fraţii Oroveanu din pânza de păiajen a poliţiei, să dovedească ne­vinovăţia lor. In acel proces era lupta opiniei pu­­... bUf.fi. şi .a onestităţi! în contra intrige!, a complicaţiilor infame poliţieneşti. Era ■. a să şti cine va învinge, va învinge T'­ înjghebătorii intrigei sau va triumfa nevinovăţia. Ţara asista la acest pro­ces ca la o colosală melodramă in care trădătorul şi intrigantul întind curse nevinovatului şi reuşesc a-l aduce până înaintea eşafodului. Nici o idee mare nu era în joc, nici un principiu de apărat, nici o teză de susţinut. Stoica Alexandrescu, care ar fi putut reprezenta prin fapta sa o idee, incarna o teză, a perdut dreptul la ori­ce simpatie sau la ori­ce susţi­nere prin atitudinea lui. In alte con­diţii, teza asasinatului politic era poate posibil de susţinut pentru a căpăta a­­chitarea unui asasin serios. In acest caz dezbaterile ar fi luat un caracter grandios. Crima era mare, mijloacele de­­ apărare îndrăznețe.­­ Cu Stoica Alexandrescu acest teren­­ a fost imposibil. Nimenea deci dintre apărători nu au pus chestiunea asasi­natului politic, nimenea nu a căutat să scuzeze politicește fapta asasinului. Dezbaterile prin urmare nu s’au re­zemat pe nici o idee fundamentală mare, teribilă. — Cetăţenii nu aveau ni­mic de câştigat nici de perdut prin a­­mf' 'Cbîtarea sau condamnarea lui Stoica. ^ Era chestie numai de a scoate din a­­ceastă păcătoşie pe doi nevinovaţi, în­treaga apărare acolo a vizat. Nu tot ast­fel să prezintă cazul de la Vâlcea. Aici un foc de revolver s a dat, un om a fost omorât. Faptul exis­tă serios, teribil. Este un omorâtor și un om mort. Nici poate fi dar vorba­­ de comedie, de înjghebarea unei crime;­­ nu mai suntem în melodramă, suntem în plină realitate. Chestiunea deci care se prezintă ime­diat este următoarea : ce reprezintă o­­morâtorul şi ce reprezintă omorîtul ? O­­morul comis este o crimă ordinară, cum să întîmplă zece pe zi în ţară, sau el conţine o idee de condamnat şi o alta de apărat ? Vinovatul, din punctul de vedere al faptului, este el vinovat şi din punctul de vedere mare, social ? La această întrebare răspundem: atît omorîtorul cât şi mortul reprezintă câte o idee politică, unul—cel întâi —repre­zintă dreptul de apărare al cetăţeanului liber şi demn din o ţară cu instituţii libere, cel al­­ doilea—mortul — repre­zintă ideia infamă de bătăuş, de in­strument odios pus la serviciul unui gu­vern infam pentru a teroriza pe ce­tăţeni. Imediat să vede deosebirea dintre a­­cest proces şi acela al lui Stoica. Aicea, în procesul de la Vâlcea, este o idee mare de apărat, dreptul cui­va de a răspunde prin lovire la atacuri nemeritate, concertate şi organizate de o administraţie mizerabilă. Acum trei luni apărînd pe Stoica, instrumentul po­liţienesc, nu apăra­ nimici; astă­zi apă­rând pe Zugrăvescu, Davidescu etc., a­­peri un mare principiu, aperi inviolabi­litatea cetăţenilor, aperi libertatea şi demnitatea personală a unui om liber. Mai mult. Nu numai că ai de apă­rat ceva, ai de asemenea de condamnat, de mînjit ceva. Apărând pe Zugrăvescu etc. condamni şi înfierezi procedeurile infame ale administraţiei, le î şi buzucia unui guvern fără scrupule, călcător al tuturor marilor principii sociale. Da, Zugrăvescu sau un altul a omo­­rît pe Popescu. Urmează de aici că el trebue condamnat ? De loc. Acel ce a descărcat lovitura de revolver în pep­­tul bătăuşului Popescu a făcut un act de mare justiciar. De trei ani, adică de la întrunirea de la Bessel, ţara geme sub regimul bătăuşilor. De trei ani guvernul nu, domneşte, nu face alegeri, nu trăeşte de­cât prin bătăuşi. Ori­unde te vei întoarce dai de această infamă armată ale cărei cazarme sunt sub­solurile po­liţiilor şi a comisiilor. Aceşti mizerabili când atacă per­soane izolate şi neofensive, când lu­crează asupra cetăţenilor întruniţi mai mulţi la un loc. La Iaşi, la Botoşani, la Bucureşti, la Mehedinţi nu te lo­veşti, în cele mai mici demersuri, de­cât de bătăuşi. Ei bine, tinerii de la Vâlcea omo­rând pe un bătăuş, pe şeful bandelor din localitate, a răzbunat pe toţi acei maltrataţi la Bessel, Orfeu, la Brăila, la Iaşi, la Botoşani etc. Indignarea răspândită în întreaga ţară în contra instituţiei odioase a bătăuşilor ’şi-a gă­sit un ecou mai puternic în inima ce­lor de la Vâlcea. Iată toată vina ti­nerilor ce sunt înaintea juraţilor din a­­cest judeţ. Să să ştie clar că la procesul de la Vâlcea un mare principiu este de a­­părat, iar acuzaţii reprezintă conşti­inţa publică într’un moment dat râs­­vrătită şi făcându’şi singură justiţie de vreme ce disperase de a o găsi aiurea. Se poate deci ca juraţii, aleşi prin tot felul de manopere, să condamne pe bieţii tineri care s’au expus cu atât curagiu. Să ştie însă guvernul şi colectiviştii: chestiunea de dezbătut nu să va re­zolvi cu condamnarea celor de la Vâl­cea. Procesul între un guvern infam şi între o ţară batjocorită se va conti­nua, sub mii, de forme pe toată întinde­rea ţarei şi la finea finelor să va ve­dea dacă condamnatorii de azi nu vor fi condamnaţii şi executaţii de mâine. Când opinia publică are conştiinţă de ceea ce este drept, de­sigur nu un verdict, smuls prin mijloace neoneste, o va face să-şi modifice părerea. Putea foarte bine ca Oroveanu să fie condamnat, cum era aprope să fie, şi el tot nevinovat rămânea. E posibil ca d-nul Zugrăvescu, Davi­descu etc., să fie condamnaţi şi totuşi ţara întreagă ÎI va considera ca nişte oameni cari omorînd pe Popescu ’şi-au­ îndeplinit o tristă, dar neevitabilă datorie cetăţenească. Cei cinci tineri de la Vâlcea de­si­gur vor avea de suportat consecinţile condamnărei. Ei însă nu vor înceta de a servi de exemplu şi pe viitor tutu­ror cari puşi în poziţia lor nu vor pu­tea nici nu vor trebui să facă alt­fel de cum au făcut ei.­­ SERVICIUL TELEGRAFIC 49ENŢIA HAVAS Berlin, 6 Aprilie — Consiliul federal a rati­ficat modificările făcute la 1 Martie conver­ţiu­­nei comerciale încheiată între Germania şi Ro­mânia. Berlin, 6 Aprilie.—Împăratul a făcut azî după amiazi prima sa preumblare in trăsură de la recenta sa boală. Berlin, 6 Aprilie.— Comitetul asociaţiuneî ge­nerale pentru apărarea "intereselor naţionale germane, a hotărât a organiza in tomna anu­lui 1889 o primă expoziţie colonială germană. Paris, 6 Aprilie. — Senatul a respins proec­­tul convenţiuneî de comerţ cu Grecia Paris, 6 Aprilie. — Camera şi Senatul s’au amânat până la 15 Mai. Paris, 0­prilie. — „Journal des Débats“ des­­minte depeşa din Standard, care zice că contele de Montebello, ambasadorul Franţei la Constan­­tinopol, ar fi făgăduit sprijinul Franţei, în ca­zul când propunerile lui Sir D. Wolf, relative la cesi­unea Egiptului, ar fi respinse. D. Montebello a făcut cu atât mai puţin a­­ceastă propunere cu cât guvernul francez n'a fost chiemat în mod oficial a emite părerea sa asupra proposiţiunilor englezeşti. Vama. 6 Aprilie.—Azi dimineaţa, un Te-deum solemn în onoarea prinţului Alexandru de Bat­­temberg s-a cântat în principala biserică din Varna înaintea unui numeros public. Garnizoana a fost representată de un detaşament militar. La amiazi, a avut loc un banchet organizat de comitetul „Bulgaria prin ea însăşi.“ Nume­roase toasturi au fost ridicate prinţului Alexan­­dru, căruia s'a trimes o adresă prin telegraf, Viena. In între vorbirile ce au avut loc ieri între delegaţii români şi ai Austro-Ungariei, representanţii României au comunicat conce­­­­siunile pe care guvernul lor are intenţiunea a­­­tace în ceea ce priveşte drepturile de vamă.­­ „Fremdenblatt“ observă în această privinţă jCă aceste concesiuni nu sunt în raport cu a­­ctele pe cari Austro-Ungaria trebue să facă în ceea ce priveşte importaţiunea vitelor. LOP/Jra ..XL'ib'.. — •/«. *•«•. g­.v-, fi numit în curând cancelar. New-York.—Niş­e meetingurî monstre, presi­­date de guvernatorii statelor din Massachusets, Pensylvania şi Iowa, au votat rezoluţiunî con­tra bitului de coerciţiune relativ la Irlanda. Camera şi Senatul din teritoriul Nebraska au votat rezoluţiunî asemenea. AGIENTŢIA LIBERA Petersburg, 5 Aprilie.— S’a răspândit sgomo­­tul că guvernul ţarului a protestat pe lângă marile puteri în privinţa înarmărilor fortifica­­ţiunilor ce se fac la Varna unde s’au aşezat tunuri Krupp. Sofia, 5 Aprilie. — Prinţul de Battemberg a cerut telegrafic noutăţi despre starea d-luî Mantof. Sofia, 5 Aprilie.—Cu ocaziunea naşterei prin­ţului de Battemberg societăţi patriotice, ofiţeri şi un mare număr de bulgari ’l-au trimis te­legrafic felicitări. Regenţa a împedicat manifestaţiuni solemne in favoarea prinţului de Battemberg. Sofia 5 Aprilie. — Aici se arată toţi satisfă­cuţi de rezultatul convorbirei d-lui Stoiloff cu contele Kalnoky D. Stoiloff va merge la Darm­stadt. Petersburg. 5 Ap­rii­. — D. Katkoff a prezin­­tat ţarului documente care probează că spu­sele „Gaze­ei de Moscova" în privinţa atitudi­ne! d-luî Thielman, consulul Germaniei la So­fia, sunt exacte. D. Ratkoff ar fi declarat că consulul francez din Rusciuk a dresat acte cari contrazice cu desăvârșire raporturile trim­se d-luî de Giers de agenții săi în Bulgaria. Procesul de la Râm.-Vâlcea 0 Corespondenţă particulară) Acest proces are să râmână ca model de justiţie colectivistă. Nici­odată o pro­cedare mai arbitrară şi fapte mai făţiş neruşinate nu s’au văzut încă. Dar să relatăm faptele. Lista juraţilor fiind mai toată compusă din funcţionari sau oameni de casă ai Prefectului Simu­­lescu, apărarea­­şî-a epuizat îndată drep­tul de a recuza şase persoane eşite la sorţ. Chiar dacă apărarea ar fi avut dreptul ca înainte, de a recuza 12 per­­soane încă nu ar fi putut scăpa de in­strumentele lui Simulescu. Nu vă mai dau numele juraţilor de­cât vă spun că opt din 12 sunt instru­mente docile ale Prefectului, prin urmare condamnarea bieţilor nenorociţi este si­gură. In adevăr, printre juraţi sunt: Casierul general, s­cretarul comitetului, şe­ful de biurou al Prefecture, doctorul de arondisment şi Primarul. La cel intein termen, acum trei luni, apărarea recuzase pe Crăsnaru preşedin­tele tribunalului şi omul Prefectului. Să făcuse diverginţă. La acest termen s’a chemat d. Climeanu, judecător de la Slatina, pentru a tranşa diverginţă. îndată ce s’a luat in dezbatere recu­zarea, d. Crăsnaru intervine şi cere ca recuzarea să nu se judece în şedinţă pu­blică ci în Camera de chibzuire. Apărarea, prin d-nii Vernescu, Lahovari, Palade, Fleva, Urseanu şi Iancovescu a­­rată motivele puternice pentru recuzare. Totuşi Curtea respinge recuzarea şi ad­mite pe d. Crăsnaru să ia parte la proces. Apărarea ridică un incident însemnat. Acuzaţii uzînd de dreptul ce le dă legea, ceruse două serii de martori, o serie îna­intea judecătorului de instrucţie şi un alt număr, în ultimul moment, înaintea preşedintelui tribunalului şi acel al Cur­­ţei cu juraţi. Legea dând acest drept a­­cuzaţilor a voit să -i pună în poziţie de a se apăra căt mai bine. Prefectul Simulescu şi Procurorul pen­tru ca să lipsească pe acuzaţi de aceşti martori, ’i-a pus pe lista juraţilor. Apă­rarea cerea deci ca să fie escluşi de pe listă toţi martorii şi experţii invocaţi de acuzaţi pentru ca să poată veni şi de­pune înaintea juraţilor. Curtea a admis numai o parte din ce­rerea apărărei, ea a hotărât escluderea de pe lista juraţilor numai a martorilor invocaţi la instrucţie. Actul de acuzare conchide , trimete pe Bonciu, Apostolescu şi Davidescu ca au­tori principali ai omorului lui Popescu, pe Zugrăvescu ca autor intelectual, iar Stoenescu complice. Să o ia interogatorul acuzaţilor. De la întâiele întrebări să vede o vădită rău­tate din partea Preşedintelui Curţei, de altminterea nu el ci Procurorul şi partea civilă conduc dezbaterile. De­şi după lege toţi trebue să se adreseze prin or­ganul Preşedintelui, atât Procurorul cât şi d. Lascar apostrofează pe acuzaţi, îi interpelează, îi bruschează. Toţi acuzaţii răspund că fiind atacaţi noaptea de o bandă de vre­o 40 persoa­ne, pentru a-şi apăra vieţele unul din ei a tras cu revolverul. înainte de a se procede la ascultarea martorilor, apărarea ridică un incident de amânare din cauză că numai vre­o 10 martori ai acuzaţilor au fost citaţi, de­şi ei au invocat aproape 100 de mar­tori atât la termenul întâi al procesului cât şi la acesta. Atât d. Pallade cât şi d. Lahovari arată ce monstruozitate ne­mai­auzită este faptul că să lipsesc nişte acuzaţi de dreptul cel mai sfânt, dreptul de apărare. Totuşi Curtea respinge citarea mar­torilor şi ordonă a se judeca cu martorii de faţă. Să procedează deci la ascultarea mar­torilor. Să începe cu ascultarea martorilor pro­curorului şi aî părţeî civile. Toţi martorii care defilează să văd cât de colo că măr­turisesc de complezenţă. Din depunerile lor iese că faptele s’au petrecut cu totul altminterea de cum s’au petrecut în realitate. Un martor însemnat pentru acuzare a fost Dincă Costinescu. Acuzarea voeşte cu orî­ce preţ să a­­rate că cei care au dat focurile de re­volver sunt Zugrăvescu şi Davidescu. Dincă Costinescu a venit şi a declarat că Popescu înainte de a muri și-a decla­rat că cei ce au tras într’ănsul sunt în adevă­r aceştia !... Scenele din procesul Oroveanu să re­petă iarăşi, adică comisarii şi agenţii po­liţieneşti transformaţi în martori. Mihai Măldărescu, comisar, spune că a petrecut cu Popescu, că acela nu era întovărăşit de nimeni, că Popescu s’a despărţit de dânsul pentru a arunca o scrisoare la cutie şi că ducendu-se la poştă a fost întâmpinat de acuzaţi şi omorît. Este de prisos a mai înşira numele şi depoziţia fie­cărui martor. Mărturiele nu au nici o valoare morală. Căci sunt dictate de administraţia locală. Reporter Pentru a’şî face cine­va o ideie de mar­tori, de care ne vorbeşte corespondentul nostru reproducem următoarea telegramă pe care am primit-o eri: R. vâlcea „Pentru a vă complecta corespondenţa, vă spun că primar, administraţiune, justi­ţie şi funcţionari stau toţi în picioare pen­tru condamnare. Presiuni ne mai auzita. Martorii acuzaţilor au fost sechestraţi şi au dormit la Prefectură iar de acolo aduşi cu sentinele. Audierea martorilor termina­tă, astă­zi (25 Martie) dimineaţă la 8 ore începutul dezbaterilor. Fărcăşanu. A se vedea ultimele ştirii la informaţiele noastre ultime. Un consiliu de miniştrii internaţional Eri între 9 şi 10 dimineaţa, la minis­terul de interne a avut loc un consiliu de miniştrii internaţional. Pe lângă mi­niştrii d-lui I. Brătianu sosiră şi miniş­­ştrii plenipotenţiari şi anume : Ministrul Rusiei, al Germaniei, al Franţei, al Engli­­terei şi Belgiei. Conciliambulul dură vr’o trei cuartură de oră, după care miniştrii streini ple­cară iar cei români se duseră în corpore la Palat. Acest consiliu de miniştrii internaţional a isbit pe toată lumea. El este cu totul neobişnuit. Ce s’a petrecut in el nu am putut afla pozitiv. Cum că s'a discutat o chestiune internaţională nu rămâne îndoială, ce însă anume? Avem motive de a crede că s’a dis­cutat chestiunea bulgară şi a­nume legea de estrădare cu care guvernul pare decis a veni înaintea oamenilor. C. I. Brătianu înainte de a se prezenta cu acea lege a ţinut să aibă avizul pu­terilor. O asemenea procedare, adică a consulta pe miniştrii străini în proectarea de legi, este pur colectivistă. Ea dovedeşte la câte expediente şi umiliri primul ministru expune demnitatea ţărei, îndată ce vom căpăta informaţii mai precise le vom comunica. Cheltueli nebuneşti Este un adevărat scandal cu fortificaţiile capitalei pentru care eri a trecut în sec­­ţiele Camerei încă un credit de 14 mili­oane. Deja sum­a votată până acum se ridică la peste 30 milioane. Ce înseamnă acest lucru de a fortifica Bucureştii ? Cum s’a născut ideia aceasta ? Acum câţi­va ani când relaţieie noastre cu Austro Ungaria erau foarte încordate s’a emis ideia de a fortifica punctele stra­tegice de a lungul frontierei austriace. Această idee avea un temeiu, abstrac­ţie făcând de cheltuelele pe care ea le-ar fi ocazionat. Din această idee însă de­odată a eşit o alta, cel puţin surprinzătoare, fortificarea Bucureştilor. Această chestiune a fost de multe ori discutată , ci o dată strategicii colecti­vişti nu au putut să dovedească că a for­tifica Bucureştii, lăsând restul ţarei cu fron­tiere cu tot descoperit, înseamnă a face lu­crări pentru apărarea ţarei. Bucureştii fortificaţi ne pot servi cel mult în contra unei invaziuni ce ar veni de la Dunăre, adică ne serveşte în o di­recţie de unde nu este nici un pericol, Bulgarii şi Sârbii regândind a face expe­­d­ţiuni la noi în ţară. Când este vorba însă de o invazie Aus­triacă şi Rusească, când trupele duşmane vor sosi înaintea capitalei, deja restul ţarei este ocupat. Şi este întrebarea: la ce ar mai putea atunci servi ca un singur punct, cel din urmă, să fie fortificat? Milioanele care să cheltuesc şi au să se cheltuească încă sunt aruncate aproape pe fereastră. Fortifiarea capitalei este o idee la care regele a ţinut. Regele a cerut a­­ceasta, regele a stăruit. Omul ce stă pe tron voeşte să aibă o capitală fortificată, este un capriciu pe care în calitate de fost militar voeşte să ’şi '1 satisfacă. Şi fiind­că pe dânsul nu ’l costă nici un ban de aceia stătue în el. Fortificaţiile capitalei mai au un avan­­tagiu, ele servesc a fortifica poziţia mate­rială au o mulţime de colectivişti, îşi poate

Next