Lupta, octombrie 1887 (Anul 4, nr. 361-385)
1887-10-09 / nr. 368
L V is- ANUL IV—No. 868 AWTJB3IA. BUCUREȘTI. VINERI 9 OCTOMBRIE 1837 Un an . V* an . 8 luni . Un an . Va an . 3 luni . ÂBQMÂMMTE In ţar& ..............................................40 lei ..........................................20 „ . .....jt. 10 „ In străinătate ..............................................50 lei ..............................................25 . ..............................................15 „ 15 Bani Numerar REDACȚIA 19, — Strada Știrbeî-Vodă, — 19. politic, G. PANN Aswmmi Anunciuri pe pagina III ... 1 leu linia . D „ IV ... 25 bani . A. SE ADRESA In Romania, la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENŢIA LIBERA, une Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCT Constantinopol ADMINISTRAŢIA Bucureşti. — Strada Nouă No. 5.—Bucureşti A CHESTIA AGRARA CONDIcIELE ECONOMICE ALE TAREI IN REFORMELE AGRARE Din discuţiele provocate asupra chestiei agrare, un mare număr de sisteme de reformă au eşit, toate să pot reduce la două idei fundamentale: în unele proprietatea individuală este baza reformelor, în altele proprietatea devine colectivă. In cazul d’antâiu să înţelege că măsurile propuse sunt pentru a facilita tuturor câştigarea de pământ şi posibilitatea de a-l cultiva în cele mai bune condiţii; în cazul al doilea nu poate fi vorbă decât de socializarea pământurilor, de deposedarea tuturor actualilor stăpâni în folosul colectivităţii, (a nu să confunda cu colectivitatea noastră). Cetitorii au trebuit să vadă că eu menţin proprietatea individuală. Ar fi a mă depărta mult de ceea ce î mi propun dacă aşi voi să motivez această menţinere şi să înşir consideratele cari mă fac a proceda astfel. Vin deci la arătarea mijloacelor de reformă. Pentru mine, reforma care o reclamă chestia agrară şi populaţia noastră rurală comportă o serie de măsuri legale, cari aplicându-se să poată produce următoarele două rezultate : 1. Orice cetăţean să poată căpăta o întindere anumită de pământ, cu alte cuvinte să poată deveni proprietar. 2. Orice cetăţean, odată devenind proprietar de pământ, să aibă mijloacele necesare de a’l cultiva şi să’l poată cultiva în bune condiţii. De cât chestia este foarte complicată. Pentru a ajunge la acest rezultat nu este de ajuns de a face ca toţi ţaraniî sâ capete pământuri, nu este de ajuns chiar ca să li să dea şi mijloacele de a’l cultiva — lucru de care până acum nimenea nu s’a preocupat la noi, în toate reformele efectuate sau propuse. Cine s’ar mărgini la asemenea măsuri acela ar face o operă necomplectă. Este o parte foarte însemnată în conjonctura socială de care trebue să se ţină seamă, şi prin urmare trebue şi ea modificată pentru ca punctele formulate mai sus să poată deveni o realitate. Acea parte este cea privitoare la ''condiţiile economice generale ale țarei. Mă explic: Pentru ca o reformă, în sensul de mai sus, să fie eficace, nu este numai de ajuns a crea mica proprietate, a da cetățenilor pământ în o limită fixă și instrumente de muncă. Cât timp regimul economic va fi defavorabil acestui fel de proprietate, în tot cazul indiferent, cât timp centrul de gravitate al activităţei economice a ţarei să va rezema pe marea proprietate, atât timp reforma nu’şi va îndeplini scopul. Aşa, pentru a se înţelege ceea ce voesc să zic, să ne închipuim că o nouă lege agrară s’ar vota şi aplica şi că o nouă porţiune de pământ, din moşiele statului şi din acele ale particularilor, s’ar distribui la un mare număr de rurali. Să ne mai închipuim că guvernul, de astă-dată mai bine avizat, odată cu pământuri ar da ruralilor şi instrumente agricole: boi, plug, sămînţâ etc. condiţie indispensabilă. Să ne mai închipuim că toată reforma s’ar mărgini aci, şi că tractatele noastre de comerţ ar continua a fi făcute în sensul marei produceri şi a marei exportaţii, că proprietatea mare ar fi susţinută şi încurajată prin legea tocmelilor agricole, prin direcţia dată mişcăreî economice generale, prin încurajarea din partea guvernului a producerei agricole în mare, cu mijlocul salariatului rural etc. etc. Care ar fi rezultatul unei asemenea reforme? Rezultatul se înțelege că ar fi mai bun decât acela propus până acum, prin legile anterioare , decât el nu ar fi decisiv şi nu ar, putea lua posesiune de ţară. Mica proprietate ar trăi, pe ici pe colea s’ar desvolta şi chiar ar prospera. De cât... fiindcă regimul economic al ţarei, împreună cu întreg restul legislaţiei noastre, ar continua a fi făcut şi ar funcţiona în sensul marei proprietăţi şi a marei culturi, din această cauză condiţiele economice nu s’ar modifica în mod fundamental, nici chiar simţitor. Proprietatea mare tot ar fi mai puternică de cât cea mică. Cea mai uşoară neizbândă pe terenul proprietăţei mici ar împinge fatal pe nefericitul prorietăraş înspre salariatul marei produceri. Marea proprietate continuând a lucra pentru exportaţie — de vreme ce producţia micei proprietăţi ar fi suficientă în lăuntrul ţărei — marea proprietate, o mai repet, continuând a lucra pentru exportaţie, va avea nevoe fatal de braţe. Ei bine, când să cer braţe de lucru ele se găsesc, nevoiaşii sunt împinşi a le închiria, dacă asemenea braţe nu s’ar găsi la începutul reformei ale cărei rezultate ipotetice analizez în ţară, printre micii proprietari, ele se vor putea importa de peste frontieră. Marea proprietate, cu capitalurile de care dispune, nu va lâncezi, ea va şti să -şi procure braţe, salariaţi, proletari agricoli de pe aiurea, cum îşi şi procură câteodată şi acum. Şi atunci ce va urma? Va urma că regimul economic pe carel- am criticat în o serie de articole, ar rămânea cu totul în picioare, nu ar fi măcar ştirbit, nici chiar zguduit, ar mai urma că neegalitatea de condiţii economice ar fi tot legea dominantă, că acumularea de averi alăturea cu un modest strict necesar ar continua a produce rezultate dezastruoase sociale. Cu un cuvînt, ce ar urma ? Ar urma că tendinţa democratică de a egaliza, cât e cu putinţă pentru cineva care păstrează organizaţia actuală socială, condiţiile economice, de a micşora deosebitele de avere, de a astupa prăpastiele sociale d’intre classe, această tendinţă nuşi-ar găsi realizarea ei decât în mod iluzoriu în reforma mărginită la puntele de mai sus. Peste câtva timp, din cauza conjoncturelor socialo-economice actuale dominante, marea proprietateşi-ar putea lua revanşa şi fiindcă ea nu poate să facă aceasta decât pe socoteala micei proprietăţi, aceasta mai degrabă sau mai târziu va fi victimă, în parte sau în total. Deci, pentru ca o reformă agrară făcută în vederea de a înfiinţa mica proprietate, a o pune la dispoziţia tuturor şi a o face să trăiască, pentru ca asemenea reformă să se poată îndeplini să cere ca legiuitorul, pe lângă dispozițiile fizctive ce va lua în vederea înfiinţărea micei proprietăţi, să mai ia în acelaşi timp un număr de dispoziţii negative privitoare la marea proprietate. Acum cămi-am exprimat ideea completă, pot ca să enumăr toate măsurile pe care o reformă în sensul celei de care mă ocup trebuesc luate. Iatâ-le : 1. A face ca fiecare cetăţean, din cei ce trăesc din cultura pământului, să aibă pământ şi mijloacele necesare pentru a-l cultiva. 2. A modifica în aşa mod bazele marii proprietăţi şi condiţiile economice generale actuale, încât mica proprietate eşită din reformă să găsească un aer ambiant favorabil esistenței sale, dacă mă pot exprima astfel. Cam pot fi acele mijloace ? Mâine să vor vedea. G. Panii. A se vedea procesul Călățenilor pe pag. III. smmosm. mwm&m® .11 A.VAS Mesina, 19 Octombre. — Ziarul „Ulmparţiale“ publică un apel semnat de mai multe sute de oameni îndemnând tinerimea să formeze un corp de voluntari menit să ajute naţiunea bulgărească în cazul când ea ar fi atacată de Rusia. Belgrad, 19 Octombre. — Ştirile din Muntenegru semnalează indignarea ce domneşte în această ţară contra cabinetului Sârbesc, din cauza refuzului acestuia din urmă de a lăsa să intre în Serbia emigraţii muntenegreni. Ieri 500 de Arnăuţi concentraţi pe lângă graniţă, au năvălit pe neaşteptate aproape de Materova. Ei au fost respinşi de către trupele ce plzescgraniţa, iar aceştia avură 2 oameni greu răniţi. Belgrad, 19 Octombre.—Cercurile guvernamentale desmint într’un mod formal rechemarea mitropolitului Mihail. Muniek, 19 Octombre.—Deputaţii au adoptat proiectul de lege privitor la situaţiunea militară prin 128 voturi. Numai democratul Evora a votat contra. Paris. 19 Octombre.—O depeşe din Tanger, asigură că Sultanul pe deplin însănătoşit, a asistat Vineri la rugăciunea ce s’a zis la moscheea. Roden, 16 Octombre.—Azi un ofiţer turc maltratând pe contramaestrul tactului englezesc „Rosalinde“, acest contramaestru pălmui pe ofițerul, care voi să aresteze, dar contramaestrul izbuti să scape și să se refugieze la consulatul englezesc. AGENŢIA LIBERA Nottingham 19 Octombrie. —D Gladstone a rostit un mare discurs în conta legei de coerciţiune irlandeze. Celebrul om de stat a declarat că această lege este o impertinenţă. Rusciuk, 19 Octombre. — Se zice că principele Ferdinand va lua reşedinţa în oraşul nostru pentru un timp îndelungat. Proectul de călătorie la București se dezminte. NOUTĂŢI REGELE LA CAFÉ CHANTANT Regele a sosit în Focşani fix la orele 4. Administraţia cu toate sforţările ei n’a reuşit să aducă lumea la gară. Am însemnat pe cei de pe peron : Prefectul Săveanu, d. Voinov, ajutorul de primar Pruncu, membrii tribunalului, procurorul, generalul Doina, 2-3 coloneii, şi vreo 40 aduşi de poliţie. Atât şi nici unul mai mult. Nici un cetăţean independent, nici un pro prietar sau comerciant. Lumea a primit pe regele cu caciulele pe cap şi cu ţigările în gură. Două note originale: prefectul a adus 16 călăreţi din Vrancea iar poliţaiul 8 dame de café chantant Acestea fineau locul doamnelor notabile din acest oraş (IWI). Era o curată batjocură cum aceste femei urmau în 2 trăsuri îndată după trăsura regală. In tot parcursul de la gară tăcere mormântală, „nici un ura.“ Stradele fiind impracticabile, lepădăturele adunate de poliţie să facă alaiul regal, refuzară să alerge desculţi în noroi, până la glesne. După Te-Dewnul de la Sf. loan, cortegiul porni prin piaţă spre şoseaua Bucureştilor, ocolind astfel stradele principale. Reşedinţa regelui e afară din oraş, dincolo de bariera Bucureştilor, oraşul e astfel scutit de zgomot şi tămbălău. Seara spectacolul a fost foarte măreţ. Poliţaiul oraşului, în haine de căpitan de călăraşi în rezervă, „conducea“ în persoană o sută de masalagi, urmaţi de muzică. Militarii erau indignaţi de această degradare a capitanului-potifaia Sburlea. In curând ne vom da „detalii monstruoase despre cele petrecute în timpul manevrelor.11 O întrebare : D. Voinov ce a cătat la gară ? Se apropie alegerile, hai ? Ieş ţirile în urechea unui anonim, redactor al unui ziar pe care nu îi ştim să fie „Monitorul Oficial11 al său. Această afacere este prea delicată pentru ca să ne mulţumim cu o esplicaţie pe cale de „intervievare anonimă“. Acuma să dăm şi un ultim argument pentru a să vedea cât temeia să poate pune pe dezminţirea confratelui nostru. ,,L’Independance“ spune că d-nul Berendeiu a declarat că pune un ofiţer la dispoziţia unui delegat al presei spre a si face o anchetă. Ori, acelaşi d-n general a refuzat, prin d-nii maiori Culcer şi Boteanu, cererea redactorului „Luptei“ de a face o anchetă la fortificaţii. lată ce va să zică prea multul zel, onorabili confraţi. • »• «* Gheşeftul de la fortificaţii şi „l’Indépendance roumaine" Confraţii noştri de la „l’Indépendance Roumaine“ se ocupă de gheşeftul cu cimentul de la fortificaţii, în No, de astăzi, gheşeft divulgat de noi. Este ciudat lucru că articolul din „l’Indépendance“ este cu totul asemenea celui apărut în aceiaşi zi în „ Voinţa Naţională“. Are aerul unei circulări. Din articolul confratelui nostru de pe strada Clemenţei nu lipsesc decât cuvintele: „Lupta, organul fugarului Panu“ pentru ca să fie identic cu acela din ziarul colectivist. Este ciudat lucru, cum excelentul nostru confrate ce apare în limba franceză, şi care de multă vreme nu se mai ocupă decât cu inofensiva chestie a alcoolurilor, pentru întâia şi dată când abordează un alt subiect este ca să dea un sprijin colectivităţii şi o dezminţire unui organ de opoziţie. „L’Indépendance Roumaine“ sfârşeşte cu următoarele rânduri. „la sfârşit generalul Barendeî ne-a declarat că pune un ofiţer la dispoziţia delegaţilor pe care presa ar binevoi să numească pentru a face o anchetă asupra faptelor produse de Lupta şi pentru a vizita fortificaţiile. „Noi credem că presa ar trebui să primească această invitare, a se informa o dată pentru totd’auna şi a nu mai acuza fără temei şi pe nişte ofiţeri cari îşi fac datoria etc. Ni să pare că avem tot dreptul să fim cel puţin „surprinşi“ de această grabă ce o pune „VIndependance“, un organ de „opoziţie“?), ca să ne dea o atât de categorică dezminţire. De unde ştie confratele nostru că am acuzat fără temeii? A făcut o anchetă ? A avut actele convingătoare în mână ? încă odată pe ce să reazimă ? Să reazimă pe afirmaţia d-lui general Berendeiu ? Apoi în acest caz, mi să pare că d-l general, dacă avea să spue ceva în această afacere, ar fi trebuit să aleagă o altă cale, să vorbească astfel în cât să’l auză toată lumea, dar nu să’şi şoptească dezmin LI SE CUVINE Cele ce li să întâmplă profesorilor cu ignobilul Sturza li să cuvine aproape, din punctul de vedere moral. Căci ştiţi ce dovedeşte corpul profesoral când tace şi înghite toate insultele, toate călcările de lege ale ignobilului Sturza ? Dovedeşte că acest corp să teme de miniştrii brutali şi mojici, că ştiţi de frică, şi că pe calea fricei să poate face orice cu profesorii. In adevăr, la ministerul instrucţiunei au fost câţiva bărbaţi de valoare şi cuminţi, cari aveau respectul legei şi al demnităţeî profesorilor. Aşa este destul să cităm pe d-nii Maiorescu, pe neuitatul Conta, pe d. Ureche etc. Ei bine, profesorii faţă cu aceste persoane au fost foarte turbulenţi, foarte voinicoşi. Nu aducem aminte că cea mai mică măsură luată de aceşti miniştrii era aspru comentată; pentru cele mai mici chestii, corpul profesoral era gata să protesteze, să se răscoale. Astăzi însă când profesorii au ca ministru un lacheu obraznic, o stârpitură morală, un ignorant care îi insultă, care calcă legea, care îi calomniază ba chiar îi despreţueşte, astăzi profesorii tac chitic, nu suflă în imensa majoritate; pe ici pe colea nu mai vezi câte un om de inimă şi cu demnitate. Ce probează aceasta altceva decât ceea ce am zis mai sus. Cu Conta, om blând, respectuos al legei, om cult şi superior, profesorii erau zurbagii şi ţanţoşi; cu ignobilul şi arogantul Sturza ei sunt docili şi muţi. Apoi această atitudine a profesorilor care nu dă drept lui Sturza să persiste în conduita lui insultătoare, să zică că frica e din raiu şi să continue a administra cu mojicie adresând insulte, făcând acte arbitrare? Da sigur că da. Dacă acest ministru, care desonorează instrucţia, ar fi întâmpinat de la cea întâi călcare de lege rezistenţă, dacă profesorii, puindu-se pe terimul legalităţei, ar fi refuzat a fi jucăria unui nebun, acest nebun de mult nu era ministru, sau ar fi fost nevoit, vrând nevrând, să se cuminţească şi să intre în lege. Fiind însă că profesorii au primit şi executat toate călcările de lege ale ministrului şi au înghiţit toate insultele, e natural ca lumea şi colectiviştii să nu gândească a înlocui pe ignobilul Sturza. -1.Câţi pentru ce ’l-ar înlocui ? Unde mai găsesc colectiviştii ,un ministru pe care profesorii să ’l ştie de frică? Iată în ce situaţie ruşinoasă s’a pus corpul profesoral singur! Profesorii după lege deşi sunt funcţionari, totuși poziția lor este îacongiu.