Lupta, octombrie 1887 (Anul 4, nr. 361-385)

1887-10-09 / nr. 368

L V is- ANUL IV—No. 868 AWTJB3IA. BUCUREȘTI. VINERI 9 OCTOMBRIE 183­7 Un an . V* an . 8 luni . Un an . Va an . 3 luni . ÂBQMÂMMTE In ţar& ..............................................40 lei ..........................................20 „ . .....jt. 10 „ In străinătate ..............................................50 lei ..............................................25 . ..............................................15 „ 15 Bani Numerar REDACȚIA 19, — Strada Știrbeî-Vodă, — 19. politic, G. PANN­ Aswmmi Anunciuri pe pagina III ... 1 leu linia . D „ IV ... 25 bani . A. SE ADRESA In Romania, la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENŢIA LIBERA, une Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCT Constantinopol ADMINISTRAŢIA Bucureşti. — Strada Nouă No. 5.—Bucureşti A CHESTIA AGRARA CON­DIc­IELE ECONOMICE ALE TAREI IN REFORMELE AGRARE Din discuţiele provocate asupra chestiei agrare, un mare număr de sisteme de reformă au eşit, toate să pot reduce la două idei funda­mentale: în unele proprietatea indi­viduală este baza reformelor, în altele proprietatea devine colectivă. In ca­zul d’antâiu să înţelege că măsurile propuse sunt pentru a facilita tutu­ror câştigarea de pământ şi posibi­litatea de a-l cultiva în cele mai bune condiţii; în cazul al doilea nu poate fi vorbă de­cât de socializa­rea pământurilor, de deposedarea tu­turor actualilor stăpâni în folosul co­lectivităţii, (a nu să confunda cu co­lectivitatea noastră). Cetitorii au trebuit să vadă că eu menţin proprietatea individuală. Ar fi a mă depărta mult de ceea ce î mi propun dacă aşi voi să motivez a­­ceastă menţinere şi să înşir considera­tele cari mă fac a proceda ast­fel. Vin deci la arătarea mijloacelor de reformă. Pentru mine, reforma care o re­clamă chestia agrară şi populaţia noastră rurală comportă o serie de măsuri legale, cari aplicându-se să­­ poată produce următoarele două re­zultate : 1. Ori­ce cetăţean să poată căpăta o întindere anumită de pământ, cu alte cuvinte să poată deveni proprietar. 2. Ori­ce cetăţean, odată deve­nind proprietar de pământ, să aibă mijloacele necesare de a’l cultiva şi să’l poată cultiva în bune con­diţii. De cât chestia este foarte com­plicată. Pentru a ajunge la acest re­zultat nu este de ajuns de a face ca toţi ţaraniî sâ capete pământuri, nu este de ajuns chiar ca să li să dea şi mijloacele de a’l cultiva — lucru de care până acum nimenea nu s’a preocupat la noi, în toate reformele efectuate sau propuse. Cine s’ar mărgini la asemenea mă­suri acela ar face o operă necom­plectă. Este o parte foarte însemnată în conjonctura socială de care trebue să se ţină seamă, şi prin urmare trebue şi ea modificată pentru ca punctele formulate mai sus să poată deveni o realitate. Acea parte este cea privitoare la ''condiţiile economice generale ale țarei. Mă explic: Pentru ca o reformă, în sensul de mai sus, să fie eficace, nu este nu­mai de ajuns a crea mica proprie­tate, a da cetățenilor pământ în o li­mită fixă și instrumente de muncă. Cât timp regimul economic va fi defavorabil acestui fel de proprietate, în tot cazul indiferent, cât timp cen­trul de gravitate al activităţei econo­mice a ţarei să va rezema pe ma­rea proprietate, atât timp reforma nu­­’şi va îndeplini scopul. Aşa, pentru a se înţelege ceea ce voesc să zic, să ne închipuim că o nouă lege agrară s’ar vota şi aplica şi că o nouă porţiune de pământ, din moşiele statului şi din acele ale parti­cularilor, s’ar distribui la un mare număr de rurali. Să ne mai închipuim că guvernul, de astă-dată mai bine avizat, odată cu pământuri ar da ruralilor şi in­strumente agricole: boi, plug, sămînţâ etc. condiţie indispensabilă. Să ne mai închipuim că toată re­forma s’ar mărgini aci, şi că trac­tatele noastre de comerţ ar conti­nua a fi făcute în sensul marei pro­duceri şi a marei exportaţii, că pro­prietatea mare ar fi susţinută şi în­curajată prin legea tocmelilor agri­cole, prin direcţia dată mişcăreî e­­conomice generale, prin încurajarea din partea guvernului a producerei agricole în mare, cu mijlocul salaria­tului rural etc. etc. Care ar fi rezultatul unei aseme­nea reforme? Rezultatul se înțelege că ar fi mai bun de­cât acela propus până acum, prin legile anterioare , de­cât el nu ar fi decisiv şi nu ar, putea lua posesiune de ţară. Mica proprietate ar trăi, pe ici pe co­lea s’ar desvolta şi chiar ar pros­pera. De cât... fiind­că regimul eco­nomic al ţarei, împreună cu întreg restul legislaţiei noastre, ar continua a fi făcut şi ar funcţiona în sensul marei proprietăţi şi a marei culturi, din această cauză condiţiele econo­mice nu s’ar modifica în mod fun­damental, nici chiar simţitor. Proprietatea mare tot ar fi mai puternică de cât cea mică. Cea mai uşoară neizbândă pe terenul proprie­­tăţei mici ar împinge fatal pe ne­fericitul prorietăraş în­spre salaria­tul marei produceri. Marea proprie­tate continuând a lucra pentru ex­­portaţie — de vreme ce producţia micei proprietăţi ar fi suficientă în lăuntrul ţărei — marea proprietate, o mai repet, continuând a lucra pen­tru exportaţie, va avea nevoe fatal de braţe. Ei bine, când să cer braţe de lu­cru ele se găsesc, nevoiaşii sunt îm­pinşi a le închiria, dacă asemenea braţe nu s’ar găsi la începutul re­formei ale cărei rezultate ipotetice analizez în ţară, printre micii pro­prietari, ele se vor putea importa de peste frontieră. Marea proprie­tate, cu capitalurile de care dispune, nu va lâncezi, ea va şti să -şi pro­cure braţe, salariaţi, proletari agri­coli de pe aiurea, cum îşi şi pro­cură câte­odată şi acum. Şi atunci ce va urma? Va urma că regimul economic pe care­­l- am criticat în o serie de articole, ar rămânea cu totul în picioare, nu ar fi măcar ştirbit, nici chiar zguduit, ar mai urma că neegalita­­tea de condiţii economice ar fi tot legea dominantă, că acumularea de averi alăturea cu un modest strict necesar ar continua a produce rezul­tate dezastruoase sociale. Cu un cuvînt, ce ar urma ? Ar urma că tendinţa democratică de a egaliza, cât e cu putinţă pentru cine­va care păstrează organizaţia actuală so­cială, condiţiile economice, de a mic­şora deosebitele de avere, de a as­tupa prăpastiele sociale d’intre classe, această tendinţă nu­­şi-ar găsi rea­lizarea ei de­cât în mod iluzoriu în reforma mărginită la puntele de mai sus. Peste cât­va timp, din cauza con­­joncturelor socialo-economice actuale dominante, marea proprietate­­şi-ar putea lua revanşa şi fiind­că ea nu poate să facă aceasta de­cât pe so­coteala micei proprietăţi, aceasta mai degrabă sau mai târziu va fi victi­mă, în parte sau în total. Deci, pentru ca o reformă agrară făcută în vederea de a înfiinţa mica proprietate, a o pune la dispoziţia tuturor şi a o face să trăiască, pen­tru ca asemenea reformă să se poată îndeplini să cere ca legiuitorul, pe lângă dispozițiile fizctive ce va lua în vederea înfiinţărea micei proprietăţi, să mai ia în acelaşi timp un număr de dispoziţii negative privitoare la ma­rea proprietate. Acum că­­mi-am exprimat ideea completă, pot ca să enumăr toate măsurile pe care o reformă în sen­sul celei de care mă ocup trebuesc luate. Iatâ-le : 1. A face ca fie­care cetăţean, din cei ce trăesc din cultura pământu­lui, să aibă pământ şi mijloacele ne­cesare pentru a-l cultiva. 2. A modifica în aşa mod bazele marii proprietăţi şi condiţiile eco­nomice generale actuale, în­cât mica proprietate eşită din reformă să gă­sească un aer ambiant favorabil e­­­sistenței sale, dacă mă pot exprima ast­fel. Cam­ pot fi acele mijloace ? Mâine să vor vedea. G. Panii. A se vedea procesul Călățe­­nilor pe pag. III. sm­mosm. mwm&m® .11 A.VAS Mesina, 19 Octombre. — Ziarul „Ulm­­parţiale“ publică un apel semnat de mai multe sute de oameni îndemnând tinerimea să formeze un corp de voluntari menit să ajute naţiunea bulgărească în cazul când ea ar fi atacată de Rusia. Belgrad, 19 Octombre. — Ştirile din Muntenegru semnalează indignarea ce dom­neşte în această ţară contra cabinetului Sârbesc, din cauza refuzului acestuia din urmă de a lăsa să intre în Serbia emi­graţii muntenegreni. Ieri 500 de Arnăuţi concentraţi pe lângă graniţă, au năvălit pe neaşteptate aproape de Materova. Ei au fost respinşi de către trupele ce plzesc­­graniţa, iar aceştia a­­vură 2 oameni greu răniţi. Belgrad, 19 Octombre.—Cercurile guverna­mentale desmint într’un mod formal rechema­rea mitropolitului Mihail. Muniek, 19 Octombre.—Deputaţii au adop­tat proiectul de lege privitor la situaţiunea mi­­litară prin 128 voturi. Numai democratul E­­vora a votat contra. Paris. 19 Octombre.—O depeşe din Tanger, asigură că Sultanul pe deplin însănătoşit, a a­­sistat Vineri la rugăciunea ce s’a zis la mos­cheea. Roden, 16 Octombre.—Azi un ofiţer turc mal­tratând pe contramaestrul tactului englezesc „Rosalinde“, acest contramaestru pălmui pe ofițerul, care voi să­ aresteze, dar contrama­estrul izbuti să scape și să se refugieze la con­­sulatul englezesc. AG­ENŢIA LIBERA Nottingham 19 Octombrie. —D Glad­stone a rostit un mare discurs în cont­a legei de coerciţiune irlandeze. Celebrul om de stat a declarat că această lege este o impertinenţă. Rusciuk, 19 Octombre. — Se zice că principele Ferdinand va lua reşedinţa în oraşul nostru pentru un timp îndelungat. Proectul de călătorie la București se dezminte. NOUTĂŢI REGELE LA CAFÉ CHANTANT Regele a sosit în Focşani fix la o­­rele 4. Administraţia cu toate sforţă­rile ei n’a reuşit să aducă lumea la gară. Am însemnat pe cei de pe pe­ron : Prefectul Săveanu, d. Voinov, a­­jutorul de primar Pruncu, membrii tribunalului, procurorul, generalul Doi­na, 2-3 coloneii, şi vreo 40 aduşi de poliţie. Atât şi nici unul mai mult. Nici un cetăţean independent, nici un pro­ prietar sau comerciant. Lumea a pri­mit pe regele cu caciulele pe cap şi cu ţigările în gură. Două note originale: prefectul a a­­dus 16 călăreţi din Vrancea iar poli­ţaiul 8 dame de café chantant Acestea fineau locul doamnelor no­tabile din acest oraş (IWI). Era o cu­rată batjocură cum aceste femei urmau în 2 trăsuri îndată după trăsura re­gală. In tot parcursul de la gară tă­cere mormântală, „nici un ura.“ Stra­dele fiind impracticabile, lepădăturele adunate de poliţie să facă alaiul re­gal, refuzară să alerge desculţi în no­­roi, până la glesne. După Te-Dewnul de la Sf. loan, cortegiul porni prin piaţă spre şoseaua Bucureştilor, oco­lind ast­fel stradele principale. Reşedinţa regelui e afară din oraş, dincolo de bariera Bucureştilor, oraşul e ast­fel scutit de zgomot şi tămbălău. Seara spectacolul a fost foarte mă­reţ. Poliţaiul oraşului, în haine de că­pitan de călăraşi în rezervă, „condu­cea“ în persoană o sută de masalagi, urmaţi de muzică. Militarii erau indignaţi de această degradare a capitanului-potifaia Sburlea. In cur­ând ne vom da „detalii mon­struoase despre cele petrecute în tim­pul manevrelor.11 O întrebare : D. Voinov ce a cătat la gară ? Se apropie alegerile, hai ? Ieş­ ţirile în urechea unui anonim, redac­tor al unui ziar pe care nu îi ştim să fie „Monitorul Oficial11 al său. Această afacere este prea delicată pentru ca să ne mulţumim cu o espli­­caţie pe cale de „intervievare anonimă“. Acuma să dăm şi un ultim argu­ment pentru a să vedea cât temeia să poate pune pe dezminţirea­ confratelui nostru. ,,L’Independance“ spune că d-nul Berendeiu a declarat că pune un ofiţer la dispoziţia unui de­legat al presei spre a s­i face o anchetă. Ori, acelaşi d-n ge­neral a refuzat, prin d-nii ma­iori Culcer şi Boteanu, cererea redactorului „Luptei“ de a face o anchetă la fortificaţii. lată ce va să zică prea multul zel, onorabili confraţi. • »• «* Gheşeftul de la fortificaţii şi „l’Indépendance r­oumaine" Confraţii noştri­ de la „l’Indépen­­dance Roumaine“ se ocupă de gheşef­­tul cu cimentul de la fortificaţii, în No, de astăzi, gheşeft divulgat de noi. Este ciudat lucru că articolul din „l’Indépendance“ este cu totul asemenea celui apărut în aceiaşi zi în „ Voinţa Naţională“. Are aerul unei circulări. Din articolul confratelui nostru de pe strada Clemenţei nu lipsesc de­cât cu­vintele: „Lupta, organul fugarului Panu“ pentru ca să fie identic cu acela din ziarul colectivist. Este ciudat lucru, cum excelentul nostru confrate ce apare în limba fran­ceză, şi care de multă vreme nu se mai ocupă de­cât cu inofensiva chestie a alcoolurilor, pentru întâia­ şi dată când abordează un alt subiect este ca să dea un sprijin colectivităţii şi o dezminţire unui organ de opoziţie. „L’Indépendance Roumaine“ sfâr­şeşte cu următoarele rânduri. „la sfârşit generalul Barendeî ne-a de­clarat că pune un ofiţer la dispoziţia de­legaţilor pe care presa ar bine­voi să nu­mească pentru a face o anchetă asupra faptelor produse de Lupta şi pentru a vi­zita fortificaţiile. „Noi credem că presa ar trebui să pri­mească această invitare, a se informa o dată pentru tot­d’a­una şi a nu mai acuza fără temei şi pe nişte ofiţeri cari îşi fac datoria etc. Ni să pare că avem tot dreptul să fim cel puţin „surprinşi“ de această grabă ce o pune „VIndependance“, un organ de „opoziţie“­­?), ca să ne dea o atât de categorică dezminţire. De unde ştie confratele nostru că am acuzat fără temeii? A făcut o anchetă ? A avut actele convingătoare în mână ? încă odată pe ce să rea­­zimă ? Să reazimă pe afirmaţia d-lui ge­neral Berendeiu ? Apoi în acest caz, mi să pare că d-l general, dacă avea să spue ceva în această afacere, ar fi trebuit să aleagă o altă cale, să vor­bească ast­fel în cât să’l auză toată lumea, dar nu să’şi şoptească dezmin­ LI SE CUVINE Cele ce li să întâmplă profesorilor cu ignobilul Sturza li să cuvine aproape, din punctul de vedere moral. Căci ştiţi ce dovedeşte corpul profe­soral când tace şi înghite toate insul­tele, toate călcările de lege ale ignobilu­lui Sturza ? Dovedeşte că acest corp să teme de miniştrii brutali şi mojici, că ştiţi de frică, şi că pe calea fricei să poate face ori­ce cu profesorii. In adevăr, la ministerul instrucţiunei au fost câţi­va bărbaţi de valoare şi cu­minţi, cari aveau respectul legei şi al demnităţeî profesorilor. Aşa este destul să cităm pe d-nii Maiorescu, pe neuita­tul Conta, pe d. Ureche etc. Ei bine, profesorii faţă cu aceste per­soane au fost foarte turbulenţi, foarte voinicoşi. Nu aducem aminte că cea mai mică măsură luată de aceşti miniştrii era aspru comentată; pentru cele mai mici chestii, corpul profesoral era gata să protesteze, să se răscoale. Astă­zi însă când profesorii au ca mi­nistru un lacheu obraznic, o stârpitură morală, un ignorant care îi insultă, care calcă legea, care îi calomniază ba chiar îi despreţueşte, astă­zi profesorii tac chitic, nu suflă în imensa majoritate; pe ici pe colea nu mai vezi câte un om de inimă şi cu demnitate. Ce probează aceasta alt­ceva de­cât ceea ce am zis mai sus. Cu Conta, om blând, respectuos al legei, om cult şi su­perior, profesorii erau zurbagii şi ţanţoşi; cu ignobilul şi arogantul Sturza ei sunt docili şi muţi. Apoi această atitudine a profesorilor care nu dă drept lui Sturza să persiste în conduita lui insultătoare, să zică că frica e din raiu şi să continue a admi­nistra cu mojicie adresând insulte, fă­când acte arbitrare? Da sigur că da. Dacă acest ministru, care desonorează instrucţia, ar fi întâmpinat de la cea în­tâi călcare de lege rezistenţă, dacă pro­fesorii, puindu-se pe terimul legalităţei, ar fi refuzat a fi jucăria unui nebun, a­­cest nebun de mult nu era ministru, sau ar fi fost nevoit, vrând ne­vrând, să se cuminţească şi să intre în lege. Fiind însă că profesorii au primit şi executat toate călcările de lege ale mi­nistrului şi au înghiţit toate insultele, e natural ca lumea şi colectiviştii să nu gândească a înlocui pe ignobilul Sturza. -1.Câţi pentru ce ’l-ar înlocui ? Unde mai găsesc colectiviştii ,un ministru pe care profesorii să ’l ştie de frică? Iată în ce situaţie ruşinoasă s’a pus corpul profesoral singur! Profesorii după lege de­şi sunt func­ţionari, totuși poziția lor este îacongiu.

Next