Lupta, iunie 1889 (Anul 6, nr. 847-871)
1889-06-30 / nr. 871
că ce a scris d. Şoimescu este o copie umflată, stricată, desfigurată a lor. In vol. III pag. 438 spune că Tudor Vladimirescu ar fi zis căpitanilor săi aceste vorbe : *Mă duc la Ipsilante, căci aşa aţi voit'o. Sufletul îmi spune că n'am să mă mai întorc. De voia muri sângele meu cază asupra voastră şi a copiilor voştri.« Apoi descriind uciderea lui Tudor, zice că grecul Parga ’i-a zis : Sperjure, fă-ţi ultima rugăciune către Dumnezeu pentru ertarea păcatelor.« La pag. 460 găsim o nostimadă care ar putea figura cu succes în Alexandria. Spune că arânţii lui Sava, în număr de 30, au fugit la biserica Olteni. Aci s’au luptat cu 200 de Turci, ce aveau şi două tunuri. Apoi s’au hotărît să năvălească asupra turcilor, cu iataganele în gură şi cu pistoalele în mâini. Au tăiat în dreapta şi în stânga şi câţi turci credeţi că au căzut ? Numărul turcilor morţi şi răniţi se urca la vreo 800 sute.“ O astfel de lucrare poate fi considerată drept ceva serios ? Asemenea declamaţiuni, sforăituri, să fie date şcolarilor să le înveţe ? D. Şoimescu are curajul să ne spue că a făcut ceva cu totul nou. Asta e noutatea ? Să compilezi fapte peste fapte, date, nume, şi să faci fiecare volum de 30 de coaie, fără ca să pui nici un sistem, nici o măsură încât să se poată servi aceia ce vor să înveţe ceva, însemnează să faci istorie? E ! domnule Şoimescule, nu e destul să scrii, nu e destul să ai parale de a tipări, nu e destul să dedicialteţei sale principelui Ferdinand de România“ lucrarea d-tale, pentru ca să fii istoric. Poţi numi pe prinţul Ferdinand »speranţa României şi demnul moştenitor al coroanei de oţel“. Aceasta te va prenumăra cel mult printre rândurile linguşitorilor de teapa d-lui Gion, dar niciodată printre rândurile istoricilor. DIN AFARA Un diferend Anglo German Dacă trebue să credem o depeşe adresată din Berlin ziarului des Debats, suntem în ajunul unui alt diferend, destul de delicat, între Anglia şi Germania relativ la Estul Africei. Se ştie că cele două naţiuni supraveghează cu gelozie progresele lor paralele pe acest continent şi că există între ele un fel de luptă ca fiecare să sosească mai întâia pe teritoriele în neexplorate şi încă nesupuse la protecţiunea vreunui stat European. Ei bine, acum a venit ştirea că amiralul Tremantle, comandant al escadrei britanice în apele zanzibarului, a oprit vaporul Nepera care ducea expediţiunea doctorului Peters în ajutorul lui Emin-paşa şil-a declarat ca sechestrat. Raţiunea invocată este că expediţiunea Peters* este vătămătoare intereselor engleze şi că condiţiunile blocului autoriză pe amiralul Tremante a opri toate bastimentele ce duc arme şi muniţiuni la coastă ; sunt exceptate numai armele şi muniţiunile destinate reprezentanţilor oficiali ai puterilor cari iau parte la blocare. Guvernul german va trebui să se pronunţe dacă recunoaşte un oarecare caracter oficial expedițiunei Peters, asupra căreia n’a încetat de a repeta prin organele sale că nu o va încuraja în nici un mod. Dar o oarecare parte din public în Germania se va resigna dificil a vedea abandonându-se pur şi simplu o expediţiune germană în mâinele unui amiral britanic; ea va susţine, nu fără rezon, că neintervenindu-se în această afacere, aceasta ar însemna că lasă să se pericliteze pe coasta orientală a Africei prestigiul numelui german. Deja o foaie oficioasă declară că cu acest preţ acţiunea companiei engleze a lacurilor africane este vătămătoare intereselor germane şi că bastimentele de război germane ar putea să se ducă la îmbucătura Zambezului şi să ia armele cari îi sunt destinate. Ea adaogă în acelaşi timp cu răutate că compania engleză a Estului african este „cel mai mare neguţător de sclavi” al Africei orientale, cumpărând pe toţi sclavii cari Îi sunt oferiţi la coastă cu preţul de 40 mărci de cap. Dar orice acţiune contra ei este imposibilă, pentru că ea are scrisori patente. Este destul de curios, relativ la aceasta, de a constata că acuzaţiuni analoage contra comerţului de sclavi, de care Englezii se fac culpabili în Africa, au fost în aceşti din urmă timpi emise din diferite părţi, şi acum de curând o scrisoare din Madagascar publicată de Journal des Debats acuză energic pe supuşii britanici ai marei insule africane că se dedau la acest comerţ, contra căruia au făcut o atât de frumoasă cruciadă în Anglia şi pe care puterile europene au căutat să-l restrângă ordonând blocarea coastei orientale. * * ANGLIA Dotaţiunea familiei regale Cestiunea dotărei prinţului Victor şi al principesei Luiza de Galles, a fost discutată joi în Camera comunelor din Anglia. Guvernul cu prudenţă a luat’o înainte şi n’a aşteptat ca ancheta asupra stărei listei civile să fie cerută de Cameră. De la începutul şedinţei, el a depus o propoziţiune privitoare la numirea unei comisiuni speciale care să cerceteze cele două mesagii ale reginei, să facă anchetă în privinţa măsurilor votate mai înainte de Cameră relative la dotarea membrilor coroanei şi să adreseze Camerei un raport asupra principiilor ce el doreşte să adopte pe viitor într'o asemenea cestiune. D. Smith, primul lord al vistieriei, e cel care a desvoltat această propunere întărind-o cu câteva consideraţiuni asupra trebuinţei de a păstra dignitatea care aparţine celor ce sunt în capul statului. D. Gladstone, pe care îl crezuseră ostil dotaţiunei cerute, s’a pronunţat din potrivă în favoarea eî şi a felicitat pe principesa Luiza că va face o căsătorie bazată pe afecţiune, întocmai ca căsătoriele ce se fac între «cei mai simplii membrii ai societăţei. LAPTA D. Labouchere, din contra, a atacat cu vioiciune principiul însuşi al dotaţiunilor şi propoziţiunea de anchetă a guvernului pe care a calificat-o ca manoperă menită de a arunca asupra Camerei responsabilitatea noilor dotări. Camera, a zis d. Labouchere, are dreptul de a şti dacă regina are sau nu mijloace de a’şi susţine familia. Ideia ce trebue să domine în familie, e că părinţii să’şî susţie copii. Cele 200.000 livre Sterlinge ce se plătesc anual familiei regale, în afară de ce se plăteşte regina, sunt de ajuns. Camera a ascultat aceste cuvinte fără să încrunte măcar din sprîncene. In fine, d. Bradlaugh, propune un amendament tinzând a se supune toată lista civilă unei reviziunî, dar amendamentul e respins. După aceia moțiunea d-lui Smith e primită, adică Camera admite ancheta. ACTE OFICIALE Ministerul de interne -- Să încuviinţează ca comuna Bucureşti să primeassca donaţiunea făcută comunei de d. Christofi Zsilenti, consistând în proprietatea d-săre, situată la Filaret, compusă din casă, vie şi grădină, spre a servi la înfiinţarea unui spital municipal. — D. Ion Pamfile, este numit în funcţiunea de ajutor la serviciul technic al ministerului de interne, în locul rămas vacant prin demisiunea d-lui Octave Calleya. — S’aţ aprobat următoarele numirî şi transferări : In administraţia judeţului Tecuciu — D. C. V. Lenţu, fost judecător de ocol, în funcţiunea de poliţaiui al oraşului Tecuciu. — D. Iordache Bulaiu, fost sub-prefect, în funcţiunea de sub-prefect la plasa Bârlad-Nicoresci. — D. Dionisie Gheorghiu, actual ajutor la subprefectura plasei Berheciu, în aceeaşi calitate la plasa Zeletin, în locul d-lui S. I Solomon, care trece la plasa Berheciu, conform cerereî ambilor fucţionari. In administraţia judeţului Vâlcea — D. Tache Bărbulescu, fost sub-prefect, în funcţiunea de poliţaii al oraşului Drăgăşani. Ministerul lucrărilor publice — D. Luis Lobley, este numit la serviciul atelierelor căilor ferate din Bucureşti, cu apantamente de 200 lei pe lună din bugetul liniilor romane ale companiei Lemberg-Cernăuţi-Iaşi. * — Uriufttvrariţi îuixintari uhia făcut în personalul direcţiune* generale a căilor ferate . In postul de sub-inspector de mişcare d. Marin Florian Tăcu, actualmente şef de gară principală. In postul de impiegat definitiv clasa II la serviciul central al mişcăreî, d. Nicolae Achimescu, actualmente impiegat definitiv clasa III la acelaşi serviciu. In postul de şef de gară clasa III, d. Ion I. Iarca, actualmente impiegat de mişcare clasa I. — D-nii Dumitru Macri şi Lazăr Lăzărescu, absolvenţi cu diplomă al secţiunei conductorilor de la şcoala de poduri şi şosele, se admit în cadrele corpului technic al Statului cu gradul de conductor clasa III şi se detaşeaza în serviciul drumurilor judeţeană, după cum urmează : Dumitru Macri, în postul vacant de conductor la serviciul drumurilor din judeţul Olt, şi Lazăr Lăzărescu, în postul vacant de conductor la serviciul drumurilor din judeţul Tutova. Ministerul de justiţie — Sunt numiţi: D. G. Demetrescu, fost judecător de ocol, judecător al ocolului Râmnicu-Vâlcea. D. Stelian Stoenescu, actual portărel la tribunalul Putna, cap al portăreilor Curței de Apel din Galaţi, în locul d-lul I. G. Petrescu, care după a sa cerere, trece în postul de portărel la tribunalul Putna, ocupat de d- Ştefan Stoenescu. — D. Th. Bărbătescu, fost ajutor de grefă şi de ocol, s’a numit în postul de ajutor la ocolul Şerbăneşti, judeţul Olt, în locul d-lul I. A. Zamfirescu, care neglijează serviciul. ■00O00- INFORMAŢIUNI Curtea de Casaţie ’şi-a dat sentinţa în procesul dintre fostul primar, d. Cariagdi, şi Curtea de Compturî. Curtea de Casaţiune a casat ambele hotărâri ale Curţei de Compturî declarându-o incompetentă de a judeca administratorii şi ordonanţatorii de bani publici. II Lupta electorală la alegerile parţiale ce vor avea loc prin mai multe judeţe va fi foarte crâncenă. Lăsând la o parte că mai fiecare ministru îşi va avea candidatul sau, la care poate prin unele oraşe se va adăuga şi candidatul prefectului, lupta va fi foarte înverşunată, fiindcă prin toate aceste judeţe colectiviştii se pregătesc pe capete ca să dea un asalt teribil. „ Colectiviştii vor lupta cu cea din urmă energie pentru a isbuti la alegerile parţiale pentru Senat mai ales. Să ştie că azi colectiviştii au în Senat venio 20 de partizani. Dacă ei reuşesc a mai obţine încă câteva scaune din cele vacante, devin o minoritate impunătoare. Până acuma nu s’a pronftfiţat încă consiliul permanent de instrucţiTnie asupra concursului pentru catedră de limba română de la şcoala de institutori. D. L. Catargiu a adresat de mai multe zile o circulară tutulor prefecţilor, prin care le ordonă ca să trimeată ministerului un raport de starea în care se află diferitele judeţe. • D. Catargiu, edecis, după va studia aceste rapoarte, şi în urma inspecţiunelor sale, să facă regelui un raport de starea în care se află ţara. • Ministerul de instrucţiune publică a casat alegerea delegaţilor învăţământului privat din Capitală, pentru consiliul general de instrucţie. Astăzi se va face o nouă alegere. La vot vor lua parte numai directorii de institute private. X Mai toţi şefii colectiviştilor îşi pun candidatura la Senat. Aci voesc ei să-şi concentreze forţele. X La Bârlad situaţia este în mâna liberalilor dizidenţi. DD. Nicorescu şi Pallade sunt cei ce se bucură de cea mai mare popularitate. X Alegerile făcute la casa proprietăţei, în care a reuşit lista în frunte cu d. N. Nicorescu a speriat pe catargieştii din localitate. Din această cauză se asigură că nu se vor mai disolva consiliere comunal şi judeţean. Unele ziare au dat ştirea că ar fi reînceput tratativele între laterali şi d. L. Catargiu. Putem spune că nici o tratativă pentru minister nu mai are loc. Toată lumea credem că s’a convins că liberaliî laterali nu vor intra în minister. Lateralii s’au convins că sunt traşi pe sfoară. Ş’apoî vorba românului: Boală lungă, moarte sigură. Credem că ’i s’o fi urât și d-lui Mârzescu de când tratează. Tratativele d-lui Mârzescu au început să devie tot așa de antice, ca și lateralizmul d-lui Toni. * D-na general Budişteanu a sosit în Capitală în afaceri de serviciu. După aşa zisa inspecţiune administrativă pe care d. L. Catargiu o va face prin ţară, se vor face o mulţime de schimbări printre funcţionarii din judeţe. Neînţelegerile continuă în sânul partidului de la putere. Partidul liberal-conservator are trei şefi cari ’şî dispută întâietatea. Este incontestabil însă că d. L. Catargiu ’i va înghiţi pe toţi. Numai acestei situaţii neclare din sânul guvernului se datoreşte puţinele schimbări ce se fac în administraţie. „ După cum am anunţat, azi iscă"■d&sc contractele de angajament artiştii angajaţi de noua direcţiune. Am vrea să ştim dacă direcţia a persistat în hotărârea luată de a nu angaja pe Anestin, care este atât de trebuincios Teatrului. X TEI.EGFIA.ME •*TOei-gen, 10 Iulie. — Helm a vizitat alaltăeri corabia „Amiral englez Northumberland“. Pactul „Hohenzollern“ a părăsit erl di- mineaţă portul. El a fost salutat de corăbiile norve- giene şi engleze. Muzicile au cântat imnul naţional german. Lemberg, 10 Iulie. Rezultatul alegerilor marilor proprietari e următorul : 28 realeşi, 11 nuci aleşi. Szathmar, 10 Iulie. — Preotul român dr. Ladislas Lucaci, dat în judecată pentru agitaţiuni ostile în contra Statului, a fost achitat. Doctorul Lucaci a mulţumit tribunalului pentru sentinţa dată şi a terminat strigând : „Trăiască regele ! Trăiască patria ! Trăiască înfrăţirea Ungurilor şi a Românilor“. Madrid, 10 Iulie. — Senatul a aprobat definitiv proiectul de lege relativ la crearea drumului de fier din Pirinei, de la Foix la Lerida. Berlin, 10 Iulie. — Jurnalul Berliner Politische Nachrichten, vorbind de con FOITA. „JLTJ3PTEI” PAUL BOURGET PARTEA A PATRA 47 MIHCIHOASA In Capcană. Şi el le crezu, cu acea naivitate particulară misantropilor care îl face mai intâiu să admită infamia ca probabilă. Aceasta înşala, câte o dată. O secundă el fu ispitit de a înştinţa cel puţin pe René despre acele ce se zic. Insă tăcu. Prin prudenţă şi pentru a nu ’şi face un duşman din Desforges în caz când Suzana ar şti că el a vorbit şi o va spune baronului ? De milă pentru mâhnirea ce discursul sâh ar cauza lui René ? Prin o crudă plăcere de a vedea că are un tovarăş de ocnă, căci între Suzana şi Coleta, care valora mai puţin ? Prin curiositate de analist şi dorinţă de a asista la pasiunea unui altuia ? Cine va stabili plecarea motivelor infinit de complexe a cărora rezultat este o voinţă subita ? Totuşi se întâmpla că Claude, după o jumătate de minut, şi cum ar fi căutat în memoria sa, îşi termină astfel fraza : «Dacă ştiu ceva asupra ei... Nimic absolut. Eu sunt un professional womanhater cum zic Englezii. Nu cunosc pe aceia decât pentru a o fi întâlnit câte o leacă prin tot locul, şi a o fi găsit cu toate acestea mai puţin neghioabă decât pe cea mai mare parte... Adevărat că e foarte frumuşică... „Şi din maliţiozitate ori pentru a sonda inima lul René, el adause Complimentele mele!... — „Vorbeşti ca cum aş fi, amorezat,“ replică René a căruia figură se aprinse de ruşine. El intrase cu intenţia de a descrie pe Suzana amicului sau, şi iată că tonul şiret a lui Claude îi tăiase această confidenţă chiar de pe buze, ca o sabie ascuţită şi rece. — „A ! nu eşti amorezat! reluă celalt râzînd un râs detestabil. Pe urmă deodatâ, prin o frumoasă mişcare de suflet de care avea el când adevărata şi prima sa natură îşi relua locul, el zise : «Pardon !» şi strânse mâna tânărului. El citi în ochii acestui din urma că acest cuvânt şi acest gest era să provoace o efusiune şi el îl opri : «Nu’mi istorisi nimic... Pe urmă ai să mă ţii de râu pe mine... Te aş asculta aşa de râu astăzi!... Sufer prea mult şi asta face pe cineva răutăcios...« Astfel, chiar falsa manoperă a Suzanei se înturna în favoarea planului sau de fermecare. Singurul om de a căruia ostilitate ea avea a se teme se condamnase însuşi, de a nu mai vorbi. Şi cum René avea nevoie de a da unul confident ceia ce deborda dintre emoţiile sale, Emilia fu aceia către care el se înturna, şi biata Emilie, prin o naivă vanitate de soră, se găsia mai de înainte complicea necunoscutei ce ea întrevedea prin ochii fratelui sau ca aureola unui nimb de aristocraţie ! De a doua zi după serata dată la contesa, ea înţelese bine după vorbele tânărului că d-na Moraines era singură dintre toate femeile întâlnite acolo care Îi plăcuse în adevăr şi ea ghicise că aceasta era singură aseminea asupra căreia poetul produsese o impresie personală şi vie. Mamele şi surorile posedeazâ ca un sens particular pentru a cunoaşte acest soin de nuanțe. Nu-i trebuise multe eforturi pentru a se aperseva de tulburările lui René în timpul zilelor ce urmară. Legată de el prin dubla legâtură a asemănărei morale şi a afecţiei, nici un sentiment nu putea să traverseze astă inimă fraternă fără ca ea să resimtă contra lovitură. Ea văzuse că René iubea, tot aşa de clar ca şi cum ea ar fi asistat ascunsă la cele două convorbiri din strada Murillo. Şi acest amor o încântase fără a o face geloasă, pe când altădată ea fusese geloasă pe cât şi de îngrijită de legâtură fratelui sau cu Rosalia. Cu logica specială femeilor, ea găsia foarte natural ca poetul să aibă un început de intrigă cu o persoană care nu era liberă. Ea admitea că pentru oamenii escepţionali trebue o viaţă şi o morală escepţională ca dânşii, şi acest amor pentru o damă mare, satisfâcându-l în acelaş timp visurile sale de mândrie pentru idolul sau, ea o simţea. Pasiunea pentru Rosalia din contra, îi apăruse ca o tâlhărie făcută tandreţei sale. Asta fiindcă Rosalia îl semăna, era din lumea sa, că René în fine, nu putea să se ataşeze de ea decât pentru a o lua şi a-şi face o nouă viaţă de familie. Ea avu dar un acces de bucurie tăcută a constata amorul născând al fratelui sau,și ar fi voit bine ca nişte noul confidenţe să vinâ îndată să complecteze pe cele d’intâi, pe cele ce el îi făcuse când se sculase dimineaţa, câteva ore numai după serata d-nei Komof. Aceste confidenţi nu venise încă, şi ea nu le provocase. Duioasa sa fineţă presimţea că deschiderea inimei lui René nu va fi de cât mai complectă, spontaneie. Ea aştepta dar, pândind în fundul acelor ochi, la care cunoştea aşa de bine fiecare privire, semnele acelei bucurii esaltate care sunt ca frigurile fericirei. Ea tăcea cu atât mai mult cu cât ea nu vedea pe René decât în prezenţa lui Fresno. Cu laşitatea tare naturală în oarecare situaţii false, poetul pleca de acasă îndată ce se scula pentru a nu se întoarce decât la ora dejunului. El se făcea nevăzut din nou până la masa şi după aciea iarăşi esia pentru a evita orice întâlnire cu Rosalia. (Va urma)