Lupta, iunie 1889 (Anul 6, nr. 847-871)

1889-06-30 / nr. 871

că ce a scris d. Şoimescu este o copie umflată, stricată, desfigurată a lor. In vol. III pag. 438 spune că Tudor Vladimirescu ar fi zis căpitanilor săi a­­ceste vorbe : *Mă duc la Ipsilante, căci aşa aţi voit'o. Sufletul îmi spune că n'am să mă mai întorc. De voia muri sângele meu cază asupra voastră şi a copiilor voştri.« Apoi descriind uciderea lui Tudor, zice că grecul Parga ’i-a zis : Sperjure, fă-ţi ultima rugăciune către Dumnezeu­ pen­tru ertarea păcatelor.« La pag. 460 găsim o nostimadă care ar putea figura cu succes în Alexandria. Spune că ar­ânţii lui Sava, în număr de 30, au fugit la biserica Olteni. Aci s’au luptat cu 200 de Turci, ce aveau şi două tunuri. Apoi s’au hotărît să năvălească asupra turcilor, cu iataganele în gură şi cu pistoalele în mâini. Au tăiat în dreapta şi în stânga şi câţi turci credeţi că au căzut ? Numărul turcilor morţi şi răniţi se urca la vre­o 800 sute.“ O ast­fel de lucrare poate fi conside­rată drept ceva serios ? Asemenea decla­maţiuni, sforăituri, să fie date şcolarilor să le înveţe ? D. Şoimescu are curajul să ne spue că a făcut ceva cu totul nou. Asta e noutatea ? Să compilezi fapte peste fapte, date, nume, şi să faci fie­care vo­lum de 30 de coaie, fără ca să pui nici un sistem, nici o măsură în­­cât să se poată servi aceia ce vor să înveţe ceva, însemnează să faci istorie? E ! domnule Şoimescule, nu e destul să scrii, nu e destul să ai parale de a tipări, nu e destul să dedici­­alteţei sale principelui Ferdinand de România“ lucra­rea d-tale, pentru ca să fii istoric. Poţi numi pe prinţul Ferdinand »speranţa Ro­mâniei şi demnul moştenitor al coroanei de oţel“. Aceasta te va prenumăra cel mult printre rândurile linguşitorilor de teapa d-lui Gion, dar nici­odată printre rândurile istoricilor. DIN AFARA Un diferend Anglo German Dacă trebue să credem o depeşe adresată din Berlin ziarului des De­­bats, suntem în ajunul unui alt di­ferend, destul de delicat, între An­glia şi Germania relativ la Estul Africei. Se ştie că cele două na­ţiuni supraveghează cu gelozie pro­gresele lor paralele pe acest con­tinent şi că există între ele un fel de­ luptă ca fie­care să sosească mai întâia pe teritoriele în­­ neexplorate şi încă nesupuse la protecţiunea vre­unui stat European. Ei bine, acum a venit ştirea că amiralul Tremantle, comandant al escadrei britanice în apele zanzibarului, a oprit vaporul Nepera care ducea expediţiunea doctorului Peters în ajutorul lui Emin-paşa şi­­l-a de­clarat ca sechestrat. Raţiunea in­­­vocată este că expediţiunea Peters* este vătămătoare intereselor engle­ze şi că condiţiunile blocului auto­riză pe amiralul Tremant­e a opri toate bastimentele ce duc arme şi muniţiuni la coastă ; sunt exceptate numai armele şi muniţiunile desti­nate reprezentanţilor oficiali ai pu­terilor cari iau parte la blocare. Guvernul german va trebui să se pronunţe dacă recunoaşte un oare­ca­­re caracter oficial expedițiunei Peters, asupra căreia n’a încetat de a re­peta prin organele sale că nu o va încuraja în nici un mod. Dar o oare­care parte din public în Ger­mania se va resigna dificil a vedea abandonându-se pur şi simplu o ex­­pediţiune germană în mâinele unui amiral britanic; ea va susţine, nu fără rezon, că neintervenindu-se în a­­ceastă afacere, aceasta ar însemna că lasă să se pericliteze pe coasta orientală a Africei prestigiul nu­melui german. Deja o foaie oficioasă declară că cu acest preţ acţiunea companiei engleze a lacurilor africane este vătămătoare intereselor germane şi că bastimentele de război­ germane ar putea să se ducă la îmbucătura Zambezului şi să ia armele cari îi sunt destinate. Ea adaogă în ace­laşi timp cu răutate că compania engleză a Estului african este „cel mai mare neguţător de sclavi” al Africei orientale, cumpărând pe toţi sclavii cari Îi sunt oferiţi la coastă cu preţul de 40 mărci de cap. Dar ori­ce acţiune contra ei este impo­sibilă, pentru că ea are scrisori pa­tente. Este destul de curios, relativ la aceasta, de a constata că acuzaţiuni analoage contra comerţului de sclavi, de care Englezii se fac culpabili în A­­frica, au fost în aceşti din urmă timpi emise din diferite părţi, şi acum de curând o scrisoare din Madagascar publicată de Journal des Debats a­­cuză energic pe supuşii britanici ai marei insule africane că se dedau la acest comerţ, contra căruia au făcut o atât de frumoasă cruciadă în Anglia şi pe care puterile euro­pene au căutat să-l restrângă or­donând blocarea coastei orientale. * * ANGLIA Dotaţiunea familiei regale Cestiunea dotărei prinţului Vic­tor şi al principesei Luiza de Gal­­les, a fost discutată joi în Camera comunelor din Anglia. Guvernul cu prudenţă a luat’o îna­inte şi n’a aşteptat ca ancheta asu­pra stărei listei civile să fie cerută de Cameră. De la începutul şedinţei, el a depus o propoziţiune privitoare la numirea unei comisiuni speciale care să cerceteze cele două mesagii ale reginei, să facă anchetă în pri­vinţa măsurilor votate mai înainte de Cameră relative la dotarea mem­brilor coroanei şi să adreseze Ca­merei un raport asupra principiilor ce el doreşte să adopte pe viitor într'o asemenea cestiune. D. Smith, primul lord al vistie­riei, e cel care a desvoltat această propunere întărind-o cu câte­va con­sidera­ţiuni asupra trebuinţei de a păstra dignitatea care aparţine ce­lor ce sunt în capul statului. D. Gladstone, pe care îl crezu­seră ostil dotaţiunei cerute, s’a pro­nunţat din potrivă în favoarea eî şi a felicitat pe principesa Luiza că va face o căsătorie bazată pe afecţiune, întocmai ca căsătoriele ce se fac între «cei mai simplii membrii ai societăţei. LAPTA D. Labouchere, din contra, a a­­tacat cu vioiciune principiul însuşi al dotaţiunilor şi propoziţiunea de anchetă a guvernului pe care a ca­­lificat-o ca manoperă menită de a a­­runca asupra Camerei responsabi­litatea noilor dotări. Camera, a zis d. Labouchere, are dreptul de a şti dacă regina are sau nu mijloace de a’şi susţine familia. Ideia ce trebue să domine în fa­milie, e­ că părinţii să’şî susţie co­pii. Cele 200.000 livre Sterlinge ce se­ plătesc anual familiei regale, în afară de ce se plăteşte regina, sunt de ajuns. Camera a ascultat aceste cuvinte fără să încrunte măcar din sprîncene. In fine, d. Bradlaug­h, propune un amendament tinzând a se supune toată lista civilă unei reviziunî, dar amendamentul e respins. După a­­ceia moțiunea d-lui Smith e primi­tă, adică Camera admite ancheta. ACTE OFICIALE Ministerul de interne -- Să încuviinţează ca comuna Bucureşti să pri­meassca donaţiunea făcută comunei de d. Christofi Zsilenti, consistând în proprietatea d-săre, situată la Filaret, compusă din casă, vie şi grădină, spre a servi la înfiinţarea unui spital municipal. — D. Ion Pamfile, este numit în funcţiunea de ajutor la serviciul technic al ministerului de in­terne, în locul rămas vacant prin demisiunea d-lui Octave Calleya. — S’aţ­ aprobat următoarele numir­î şi tran­sferări : In administraţia judeţului Tecuciu — D. C. V. Lenţu, fost judecător de ocol, în funcţiunea de poliţaiui al oraşului Tecuciu. — D. Iordache Bulaiu, fost sub-prefect, în func­ţiunea de sub-prefect la plasa Bârlad-Nicoresci. — D. Dionisie Gheorghiu, actual ajutor la sub­­prefectura plasei Berheciu, în aceeaşi calitate la plasa Zeletin, în locul d-lui S. I Solomon, care trece la plasa Berheciu, conform cerereî ambilor fucţionari. In administraţia judeţului Vâlcea — D. Tache Bărbulescu, fost sub-prefect, în funcţiunea de poliţaii­ al oraşului Drăgăşani. Ministerul lucrărilor publice — D. Luis Lobley, este numit la serviciul ate­lierelor căilor ferate din Bucureşti, cu apanta­­m­ente de 200 lei pe lună din bugetul liniilor ro­mane ale companiei Lemberg-Cernăuţi-Iaşi. * — Uriufttvrar­iţi îuixintari uhia făcut în perso­nalul direcţiune* generale a căilor ferate . In postul de sub-inspector de mişcare d. Ma­rin Florian Tăcu, actualmente şef de gară prin­cipală. In postul de impiegat definitiv clasa II la ser­­viciul central al mişcăreî, d. Nicolae Achimescu, actualmente impiegat definitiv clasa III la acelaşi serviciu. In postul de şef de gară clasa III, d. Ion I. Iarca, actualmente impiegat de mişcare clasa I. — D-nii Dumitru Macri şi Lazăr Lăzărescu, ab­solvenţi cu diplomă al secţiunei conductorilor de la şcoala de poduri şi şosele, se admit în cadrele corpului technic al Statului cu gradul de conductor clasa III şi se detaşeaza în serviciul drumurilor judeţeană, după cum urmează : Dumitru Macri, în postul vacant de conductor la serviciul drumurilor din judeţul Olt, şi Lazăr Lăzărescu, în postul vacant de conductor la serviciul drumurilor din judeţul Tutova. Ministerul de justiţie — Sunt numiţi: D. G. Demetrescu, fost judecător de ocol, jude­cător al ocolului Râmnicu-Vâlcea. D. Stelian Stoenescu, actual portărel la tribu­nalul Putna, cap al portăreilor Curței de Apel din Galaţi, în locul d-lul I. G. Petrescu, care după a sa cerere, trece în postul de portărel la tribunalul Putna, ocupat de d- Ştefan Stoenescu. — D. Th. Bărbătescu, fost ajutor de grefă şi de ocol, s’a numit în postul de ajutor la ocolul Şerbăneşti, judeţul Olt, în locul d-lul I. A. Zam­­firescu, care neglijează serviciul. ■00O00- INFORMAŢIUNI Curtea de Casaţie ’şi-a dat sen­tinţa în procesul dintre fostul pri­mar, d. Cariagdi, şi Curtea de Compturî. Curtea de Casaţiune a casat am­bele hotărâri ale Curţei de Compturî declarându-o incompetentă de a ju­deca administratorii şi ordonanţa­­torii de bani publici. II Lupta electorală la alegerile par­ţiale ce vor avea loc prin mai multe judeţe va fi foarte crâncenă. Lăsând la o parte că mai fie­care ministru îşi va avea candidatul sau, la care poate prin unele oraşe se va adăuga şi candidatul pre­fectului, lupta va fi foarte înver­şunată, fiind­că prin toate aceste ju­deţe colectiviştii se pregătesc pe ca­pete ca să dea un asalt teribil. „ Colectiviştii vor lupta cu cea din urmă energie pentru a isbuti la a­­legerile parţiale pentru Senat mai ales. Să ştie că azi colectiviştii au în Senat veni­o 20 de partizani. Dacă ei reuşesc a mai obţine încă câte­va scaune din cele vacante, devin o minoritate impunătoare. Până acuma nu s’a pronftfiţat încă consiliul permanent de instrucţiTnie asupra concursului pentru catedră de limba română de la şcoala de institutori. D. L. Catargiu a adresat de mai multe zile o circulară tutulor pre­fecţilor, prin care le ordonă ca să trimeată ministerului un raport de starea în care se află diferitele ju­deţe. • D. Catargiu, e­­decis, după va studia aceste rapoarte, şi în urma inspecţiunelor sale, să facă regelui un raport de starea în care se află ţara. • Ministerul de­ instrucţiune publică a casat alegerea delegaţilor învă­ţământului privat din Capitală, pen­tru consiliul general de instrucţie. Astă­zi se va face o nouă ale­gere. La vot vor lua parte numai directorii de institute private. X Mai toţi şefii colectiviştilor îşi pun candidatura la Senat. Aci vo­­esc ei să-şi concentreze forţele. X La Bârlad situaţia este în mâna liberalilor dizidenţi. DD. Nicorescu şi Pallade sunt cei ce se bucură de cea mai mare pop­ularitate. X Alegerile făcute la casa proprie­­tăţei, în care a reuşit lista în frunte cu d. N. Nicorescu a speriat pe catargieştii din localitate. Din această cauză se asigură că nu se vor mai disolva consiliere comunal şi judeţean. Unele ziare au dat ştirea că ar fi reînceput tratativele între late­rali şi d. L. Catargiu. Putem spune că nici o tratativă pentru minister nu mai are loc. Toată lumea credem că s’a con­vins că liberaliî­ laterali nu vor intra în minister. Lateralii s’au convins că sunt traşi pe sfoară. Ş’apoî vorba românului: Boală lungă, moarte sigură. Credem că ’i s’o fi urât și d-lui Mârzescu de când tratează. Tratativele d-lui Mârzescu au început să devie tot așa de antice, ca și lateralizmul d-lui Toni. * D-na general Budişteanu a sosit în Capitală în afaceri de serviciu. După aşa zisa inspecţiune admi­nistrativă pe care d. L. Catargiu o va face prin ţară, se vor face o mulţime de schimbări printre func­ţionarii din judeţe. Neînţelegerile continuă în sânul partidului de la putere. Partidul liberal-conservator are trei şefi cari ’şî dispută întâietatea. Este incon­testabil însă că d. L. Catargiu ’i va înghiţi pe toţi. Numai acestei situaţii neclare din sânul guvernului se datoreşte puţi­nele schimbări ce se fac în admi­nistraţie. „ După cum am anunţat, azi iscă­­"■d&sc contractele de angajament ar­tiştii angajaţi de noua direcţiune. Am vrea să ştim dacă direcţia a persistat în hotărârea luată de a nu angaja pe Anestin, care este a­­tât de trebuincios Teatrului. X TEI.EGFIA.ME •*TOei-gen, 10 Iulie. — Helm a vizitat alaltă­eri corabia „Amiral englez Northumberland“. Pactul „Hohenzollern“ a părăsit erl di-­ mineaţă portul. El a fost salutat de corăbiile norve-­ giene şi engleze. Muzicile au cântat imnul naţional ger­man. Lemberg, 10 Iulie. Rezultatul alege­rilor marilor proprietari e următorul : 28 realeşi, 11 nuci aleşi. Szathmar, 10 Iulie. — Preotul român dr. Ladislas Lucaci, dat în judecată pen­tru agitaţiuni ostile în contra Statului, a fost achitat. Doctorul Lucaci a mulţumit tribunalu­lui pentru sentinţa dată şi a terminat strigând : „Trăiască regele ! Trăiască pa­tria ! Trăiască înfrăţirea Ungurilor şi a Românilor“. Madrid, 10 Iulie. — Senatul a apro­­bat definitiv proiectul de lege relativ la crearea drumului de fier din Pirinei, de la Foix la Lerida. Berlin, 10 Iulie. — Jurnalul Berliner Politische Nachrichten, vorbind de con­ FOITA. „JLTJ3PTEI” PAUL BOURGET PARTEA A PATRA 47 MIHCIHOASA In Capcană. Şi el le crezu, cu acea naivitate par­ticulară misantropilor care îl face mai intâiu să admită infamia ca probabilă. Aceasta înşala, câte o dată. O secundă el fu ispitit de a înştinţa cel puţin pe René despre acele ce se zic. Insă tăcu. Prin prudenţă şi pentru a nu ’şi face un duşman din Desforges în caz când Su­­zana ar şti că el a vorbit şi o va spune baronului ? De milă pentru mâhnirea ce discursul sâh ar cauza lui René ? Prin o crudă plăcere de a vedea că are un to­varăş de ocnă, căci între Suzana şi Co­­leta, care valora mai puţin ? Prin curio­­sitate de analist şi dorinţă de a asista la pasiunea unui altuia ? Cine va stabili ple­carea motivelor infinit de complexe a că­rora rezultat este o voinţă subita ? Totuşi se întâmpla că Claude, după o jumătate de minut, şi cum ar fi căutat în memoria sa, îşi termină ast­fel fraza : «Dacă ştiu ceva asupra ei... Nimic ab­solut. Eu sunt un professional womanhater cum zic Englezii. Nu cunosc pe aceia de­cât pentru a o fi întâlnit câte o leacă prin tot locul, şi a o fi găsit cu toate a­­cestea mai puţin neghioabă de­cât pe cea mai mare parte... Adevărat că e foarte frumuşică... „Şi din maliţiozitate ori pen­tru a sonda inima lul René, el adause Complimentele mele!... — „Vorbeşti ca cum aş fi, amorezat,“ replică René a căruia figură se aprinse de ruşine. El intrase cu intenţia de a descrie pe Suzana amicului sau, şi iată că tonul şiret a lui Claude îi tăiase a­­ceastă confidenţă chiar de pe buze, ca o sabie ascuţită şi rece. — „A ! nu eşti amorezat! reluă celalt râzînd un râs detestabil. Pe urmă de­o­­datâ, prin o frumoasă mişcare de suflet de care avea el când adevărata şi prima sa natură îşi relua locul, el zise : «Par­don !» şi strânse mâna tânărului. El citi în ochii acestui din urma că acest cu­vânt şi acest gest era să provoace o efu­­siune şi el îl opri : «Nu’mi istorisi nimic... Pe urmă ai să mă ţii de râu pe mine... Te aş asculta aşa de râu astă­zi!... Sufer prea mult şi asta face pe cine­va rău­tăcios...« Ast­fel, chiar falsa manoperă a Suza­nei se înturna în favoarea planului sau de fermecare. Singurul om de a căruia ostilitate ea avea a se teme se condam­nase însuşi, de a nu mai vorbi. Şi cum René avea nevoie de a da unul confident ceia ce deborda dintre emoţiile sale, E­­milia fu aceia către care el se înturna, şi biata Emilie, prin o naivă vanitate de soră, se găsia mai de înainte complicea necunoscutei ce ea întrevedea prin ochii fratelui sau ca aureola unui nimb de a­­ristocraţie ! De a doua zi după serata dată la con­tesa, ea înţelese bine după vorbele tână­rului că d-na Moraines era singură din­tre toate femeile întâlnite acolo care Îi plăcuse în adevăr şi ea ghicise că aceasta era singură aseminea asupra căreia poe­tul produsese o impresie personală şi vie. Mamele şi surorile posedeazâ ca un sens particular pentru a cunoaşte acest soin de nuanțe. Nu-i trebuise multe eforturi pentru a se aperseva de tulburările lui René în timpul zilelor ce urmară. Legată de el prin dubla legâtură a asemănărei mo­rale şi a afecţiei, nici un sentiment nu putea să traverseze astă inimă fraternă fără ca ea să resimtă contra lovitură. Ea văzuse că René iubea, tot aşa de clar ca şi cum ea ar fi asistat ascunsă la cele două convorbiri din strada Murillo. Şi a­­cest amor o încântase fără a o face ge­loasă, pe când altă­dată ea fusese ge­loasă pe cât şi de îngrijită de legâtură fratelui sau cu Rosalia. Cu logica speci­ală femeilor, ea găsia foarte natural ca poetul să aibă un început de intrigă cu o persoană care nu era liberă. Ea admitea că pentru oamenii escep­­ţionali trebue o viaţă şi o morală escep­­ţională ca dânşii, şi acest amor pentru o damă mare, satisfâcându-l în acelaş timp visurile sale de mândrie pentru idolul sau, ea o simţea. Pasiunea pentru Ro­salia din contra, îi apăruse ca o tâlhărie făcută tandreţei sale. Asta fiind­că Ro­salia îl semăna, era din lumea sa, că René în fine, nu putea să se ataşeze de­­ ea de­cât pentru a o lua şi a-şi face o­­ nouă viaţă de familie. Ea avu dar un acces de bucurie tăcută a constata amo­rul născând al fratelui sau,și ar fi voit bine ca nişte noul confidenţe să vinâ­ îndată să complecteze pe cele d’intâi, pe cele ce el îi făcuse când se sculase di­mineaţa, câte­va ore numai după serata d-nei Komof. Aceste confidenţi nu venise încă, şi ea nu le provocase. Duioasa sa fineţă pre­simţea că deschiderea inimei lui René nu va fi de cât mai complectă, spontaneie. Ea aştepta dar, pândind în fundul ace­lor ochi, la care cunoştea aşa de bine fie­care privire, semnele acelei bucurii esaltate care sunt ca frigurile fericirei. Ea tăcea cu atât mai mult cu cât ea nu vedea pe René de­cât în prezenţa lui Fresno. Cu laşitatea tare naturală în oare­care situaţii false, poetul pleca de acasă îndată ce se scula pentru a nu se în­toarce de­cât la ora dejunului. El se fă­cea nevăzut din nou până la masa şi după aciea iarăşi esia pentru a evita ori­ce întâlnire cu Rosalia. (Va urma)

Next