Lupta, aprilie 1890 (Anul 7, nr. 1090-1111)
1890-04-08 / nr. 1094
ANUL VII.SERIA IV. No. 1094 ABONAMENTE: IN TARA Un an.............................................................40 lei/ an............................ 20 , 3 luni...............................................................10 . IN STREINATATE Un an...............................................................50 lei V an................................................................25 , 3 luni................................................................15 . Numărul 15ani. REDACȚIA Bulevardul Elisabeta. No. 8, (Casa Lempart). EDIŢIA â BOUi G-. PANU. BUCUREŞTI DUMINECA 8 APRILIE 1890 ANUNCIURI: Pe pagina Hi. 30 litere corpul 7 . . 1 lefi liniu , IV, . . . . 25 bara „ Inserţie şi reclame . „ . . 2 lei . Pentru anunciuri a se adresa: In Romania, la Agenia Havas In Francia, Italia, Austro-Ungaria si Anglia la Agenția Havas, 8, place de la Bourse, Paris, precum și sucursalele ei. Un număr vechi & 50 Ban!. ADMINISTRAȚIA L Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). ESI COLECTIVIST IV Una din chestieie fundamentale cari poate fi luată de criteriu pentru a deosebi partidele şi principiele lor, este de sigur acea agrară sau dacă voiţi acea ţărănească. In această chestie vezi îndată deosebirea intre burta-verde îmbuibat devenit clasa, diligentă, intre burghezul lacom şi egoist şi intre democraţii sinceri, pătrunşi de marele probleme sociale şi economice. In această privinţă să înţelege că manifestul colectiviştilor este la înălţimea reacţionarismului şi îngustimea intereselor lor, ca partid compus in cea mai mare parte din exploatatorii clasei muncitoare. Am spus c o de mai multe ori, colectiviştii sunt astăzi partidul cel mai reacţionar din ţară, căci ei reprezintă pătura care este cea mai interesată la menţinerea situaţiei politice şi economice actuale. Colectiviştii sunt contra reformelor radicale, contra sufragiului universal, contra emancipare intelectuale și economice, căci au atâta instinct, dacă nu altceva, de a înțelege că orî-ce reformă democratică, orî-ce lărgire de colegii va spulbera la moment injghebătura lor politică pur artificială. De aceia in manifestul lor colectiviştii sunt foarte circumspecţi în chestia ţăranului şi pentru a înţelege rândul lor trebue să citeşti câteodată printre linii. Trebue însă să recunoaştem că in ceia ce priveşte reformele fundamentale, colectiviştii sunt foarte categorici, ei sunt contra în mod francii Cetăţeni, Dumineca 8 Aprilie, este a cincea mii versure a mortal mareliă cetăţean şi a credinciosului democrat C. A. Rosetti. In această zi toti democraţii, dimpreună cu cui naratorii şi discipolii sei, precum şi, societăţile, corporaţiunile şi breslele de muncitori, cari doresc a participa la serbare, sunt rugaţi a se întruni, la ora 10 dimineaţa, in localul clubului democrat din palatul Băilor Eforiei, Bulevardul Elisabeta. De aci cu toţii vor pleca in corpore, dimpreună cu delegaţiunile din judeţe, la cimitirul Şerban Vodă, unde se vor depune coroane pe mormintul lui C. A. Rosetti şi unde mai multe cuvintări vor fi, rostite. Seara, la ora 8, se va ţine o întrunire publică la clubul democrat, unde vor vorbi : D. depidat M. N. Săulescu despre ,,C. A. Rosetti şi mişcarea democratică, şi d. G. Panu despre: Situaţia democraţilor faţă de celelalte partide. Cetăţeni, suntem încredinţaţi că veţi lua o parte activă la procesiunea de la 8 Aprilie şi veţi face ca manifestaţia democratică să fie şi impunătoare şi rodnică. G. A. Rosetti a fost in toată viaţa sa un drapel pe care au stat scrise: statornicia în credinţe, iubirea poporului, reformarea democratică a societăţei. La 8 Aprilie acest drapel va trebui glorificat, iar cel setoşi de ideile fiul Rosetti să se adune cu iubire şi cu recunoştinţă in jurul mormântului său. Ca şi C. A Rosetti, toată încrederea noastră o punem in popor, in cetăţeni. De aceia la dânşii ne adresăm, pe dânsa îl chemăm ca să facă manifestaţia de la 8 Aprilie. Şi cu sprijinul poporului izbânda democraţiei este neindoelnică. * Clubul democrat, hotărâtor. Iată un adevăr ce citim în manifest: Rezemându-se clar pe tot trecutul sau, partidul liberal, care este partidul faptelor iar nu al vorbelor, se află şi astăzi — se va alia tot-d’a-una — în frunte, pentru a deslega în ţara noastră problemele economice şi sociale cari frământă lumea modernă. Ne rostim insă in mod hotărâtor în contra utopiilor, şi a fagaduelilor vagi, cari nu fac decât a deştepta pofte ce nu se pot realiza. Cititorii înţeleg desigur ce cuprind colectiviştii sub cuvântul de utopii. Sunt reformele cari ies din cercul îngust al preocupaţiilor politice şi cari tind a rezolvi chestieie urgente privitoare la ţărani. De altminterea, manifestul clarifică ideia mai departe in deosebite passagii. Aşa iată unul caracteristic: Dezvoltarea sănătoasă a acestor două ramure a avuţiei naţionale, nu se poate realiza de cât prin îmbunătăţirea soarteî muncitorilor de pământ. Această îmbunătăţire s’a început de la 1804, a continuat în urmă şi trebue să continue şi un viitor prin vânzarea în loturi mici a bunurilor statului. Aici se opreşte îmbunătăţirea. Cu vinderea în loturi a bunurilor Statului opera Statului precum şi a partidelor este sfârşită, după colectivişti. Chestia ţăranilor, după manifest, reintră, apoi în domeniul iniţiativei private şi a jocului liber al aşa numitelor legi naturale. Aşa, este ştiut că legea vânzărei în loturi a bunurilor Statului nu va putea satisface decât cel mult 150.000 de ţărani, rămânând încă 200 până la 300 mii de ţărani fără pământ sau fără pământ suficient. Această gravă problemă nu preocupă de loc pe colectivişti, sau mai bine ii preocupă pentru a declara că era îmbunătăţire va fi închisă odată cu vinderea ultimului petic de pământ al Statului. Această idee, anume, că pe urmă ţăranul va fi lăsat la exploatarea celor ce a fi pământ, reese foarte clar din următorul passagiu : Ţăranul nu trebuie să fie un simplu muncitor exploatat de alţii. Partidul liberal voeşte şi va lucra ca ţăranul să-şi poată desvolta liber şi neimpedicat activitatea şi munca sa pentru a se vinovaţi, pentru a dobândi şi -şi spori proprietatea sa. Aici orice intervenţie a Statului este esclusă. Partidul liberal va lucra ca să dea libertate activităţei şi muncei ţăranului ! Cine ştie ce înţeleg economiştii clasici prin libertatea muncei, aceia vor pricepe îndată ce idee reacţionară şi asupritoare în fapt conţine fraza de mai sus pentru ţărani. Şi pentru ca să remână constant că colectiviştii, odată vândute moşiile statului, nu se vor mai amesteca, nu vor mai interveni in chestiunea ţărănească, iată ce mai adaugă manifestul : Dar îngrijirea nioastrâ pentru soarta ţăranului nu trebuie să se oprească aci. Ca agent puternic al dezvoltării avuţiei populaţiunilor noastre rurale, trebue să figureze in prima linie institute de Credit cu menirea specială de a înlesni muncitorului mijloacele pentru a dobândi pământ şi a’şi îmbunătăţi cultura. Va să zică lucrul este lămurit. Colectiviştii vor lăsa ca sutele de mii de ţărani ce vor rămânea iară pământ să-şi capete pământul trebuincios pe calea iniţiativei particulare, incuragind institutele de credit privat la care ţăranii vor trebui să recurgă!... Ei bine, nu. Chestiunea ţărănească nu este sfârşită pentru noi, pentru cuvântul că este o lege de vindere in loturi a bunurilor statului. Statul nu poate să se desesiseze de această chestie ca ele ceva rezolvit definitiv. Iată cosebirea cea mare intre noi democraţii şi între falşii liberali, între reacţionarii ipocriţi cari se fălesc necontenit cu numele de liberali. Cum să vedem în această chestie ca şi în toate cele principale, liberalii colectivişti gândesc întocmai ca şi conservatorii. Nimic nu -i separă, sunt două partide cu un fond comun. Numai duşmănia de persoane şi ambiţiile nesănătoase îi separă. Noi am spus-o şi o spunem: Chestia agrară la noi este foarte gravă, legea vânzarea în loturi a bunurilor Statului este numai începutul rezolvare ei. După ce legea va găsi aplicarea ei complectă, va trebui să avizăm imediat la alte mijloace pentru a veni în ajutorul sutelor de mii de ţărani rămaşi fără pământ. Democraţii au şi depus în Cameră un proect de lege in această privinţă, prin care Statul să fie autorizat a cumpăra de bună voe moşii particulare, pe care apoi să le revândă în mici loturi micilor agricultori. Colectiviştii ca şi conservatorii să opun la această măsura, care nu are nimic de revoluţionar în ea. Aceasta dovedeşte iubirea ce acei şarlatani, cari să întitulează liberali, au pentru classele muncitoare. De altminterea egoismul burghezesc al colectiviştilor este cunoscut. Este ştiut cum d. Fleva s’a opus acum câţiva ani la vinderea in loturi mici a bunurilor Statului. Este ştiut mai cu seamă cum I. Brătianu, şeful colectivitatei, striga cu douî ani in urmă că el nu înţelegea să da pământul Statului tuturor vagabonzilor si derbedeilor. Prin aceste cuvinte racrtitorulde la48 înţelegea pe toţi ţăranii lipsiţi de mijloace. Acum că manifestul colectivist este cunoscut tuturor spiritelor luminate, liberalii sinceri aleagă. Meargă cu colectiviştii toţi cei cari gândesc ca dânşii, toţi cei cari Înţeleg a face politica lor. Va fi un câştig pentru spiritele în adevăr democratice şi pentru oamenii de bine şi de onoare în politică. Gr. Panu. SERVICIUL TELEGRAFIC al „Agenţiei Rominne“ Stanley a sosit. Viena, 18 Aprilie O circulară adresată de către guvernatorul Austriei de Jos suprefecţilor le ordonă să nu permită nelucrarea la Main a lucrătorilor cari nu vor fi obţinut autorizaţia patronilor lor. Lucrătorii cari nu s’ar supune acestei dispoziţiuni ar cădea sub rigorile legii şi eventualminte chiar daţi afară din atelierele lor. Circulara adaugă că guvernatorul speră că cea mai mare parte din patronii vor da voe lucrătorilor să nu lucreze la lui Maiu. Guvernatorul ameninţă cu cele mai mari asprimi ale legii pe toţi făptuitorii de dezordine şi face apel la bunul simţ al lucrătorilor. Berlin, 18 Aprilie. Se asigură că guvernul prusian a decretat toate măsurile trebuincioase pentru a protegta în contra urcării presiuni pe lucrătorii cari ar voi să lucreze la 1 Mai. Viena, 18 Aprilie. O scrisoare din Petersburg adresată Corespondenţei Politice asigură că manevrele ruseşti la cari va asista împăratul Wilhelm se vor face între Petersburg şi Narva lângă golful Finlandei. Puntul de plecare ar fi Krasnoe-Selo. împăratul Germaniei ar veni cu tactul Hohenzolern la Peterhof; el ar fi salutat in portal Krasnoe-Selo de către escadra baltică. Marsilia, 18 Aprilie. D. Carnot a părăsit la ameazi oraşul mergând la La Giotal; el a fost foarte mult aclamat de populaţiune, vremea s’a mai îmbunătăţit. Paris, 18 Aprilie. Pentru opoziţie şi petim peru Altă temă de exploatat pentru colectivişti şi pentru... ghiciţi?.. Pentru obscurul ziar România şi pentru anosta adunătură politică din jurul ilustrului financiar d. Vernescu. Iată acea temă : Ziarul de Nord făcândo dare de seamă asupra situaţiei partidelor în România, după ce spune că foştii aliaţi ai conservatorilor, anume disidenţii, s’au unit cu colectiviştii, apoi adauge aceste rânduri : De altminterea o parte din aceşti aliaţi, — democraţii — cari au de şef pe d. Panu, rămân fideli conservatorilor !!!... Simplu lectura acestor linii este destulă pentru oamenii serioşi pentru a se convinge că de Nord sau vorbeşte în necunoştinţă de cauză sau corespondentul sau cu intenţie a trimes aceste linii numitului ziar. In adevăr, nu e ridicul de a vorbi despre democraţi numindu’î aliaţi ai conservatorilor încă din timpul opoziţiei-unite? Toată lumea ştie că democraţii reprezentaţi prin ahomânuri şi prin «.Luptai nu au făcut niciodata parte din opoziţia-unita. Noi am luptat alăturea cu conservatorii uniţi cu disidenţii în timpul regimului lui I. Brătianu, dar nu ne-am aliat, nu am făcut parte din nici un comitet şi ne am păstrat liberatea de acţiune şi de apreciere. Cititorii (i Luptch) cred că’şi aduc aminte polemicile acerbe, de multe ori violente, cari le-am avut eu cu «Epoca», cu al’Independence» şi chiar cu «Naţiunea» în cele din urmă timpuri ale opoziției unite din care, o mai repet, nu am făcut parte. Acest singur fapt arată îndestul cât de bine este informat, în ceea ce ne priveşte pe noi democrații, ziarul Rusesc din Bruxela. Să mai vorbesc de fidelitatea noastră actuală față cu guvernul conservator? Pentru orice om serios chestia este ridiculă. Mai degrabă să va vedea alianţa colectiviştilor cu conservatorii şi cu guvernul, decât alianţa noastră a democraţilor. Noi nu avem nimic de împărţit cu guvernul actual, care ne este adversar şi căruia ii suntem adversari. Sprijinul nostru nu -i vor avea nici odată, concentraţii, precum nu il vor avea nici un partid politic din ţară. Noi trăim cu propria noastră individualitate, mică mare cum este, şi ne simţim foarte bine şi mulţumiţi. Un singur lucru dă ocazie sau mai bine serveşte celor interesaţi, în ori ce lagăr s’ar afla ei, ca să insinueze că noi nu suntem duşmanii guvernului actual, acel lucru este războiul de moarte care continuăm a-l duce in contra colectiviştilor. Moravurile politice sunt aşa de păcătoase la noi, deprinderile şi procedeurile politicianilor în atâta onoare, în câtmulţi nu înţeleg sau să prefac că nu înţeleg cum este cu putinţă ca un grup, fiind in opoziţie, să combată in acelaşi timp şi guvernul şi restul opoziţiei. Aceasta situaţie se înţelege că este neadmisibilă pentru politicianii cari nu au de luptat decât pentru sau contra unui guvern. Pentru orice om de principii insă, lucrul este foarte de înțeles, de vreme ce se poate foarte bine, şi mai cu seamă pentru un partid cu idei înaintate, ca să nu-i satisfacă principiele nici guvernul nici celelalte partide din opoziţie. Trebue să adaug că bănuiala sau insinuarea discretă că democraţii nu ar fi duşmanii actualului guvern porneşte nu numai de la partidele opoziţioniste, furioase că nu le facem cor, ci vine de asemenea şi de la gruparea guvernamentală căreia ii convine foarte bine ca acest sgomot să se acrediteze... Guvernamentalii cu mai multă discreţie şi tact, când pot lasă şi ei a înţelege că noi am avea oarecare simpatie, mai mult sau mai puţin făţişe, pentru guvern. Ei riscă asemenea insinuări in folosul cauzei lor, pentru ca să se poată afirma că guvernul este aşa de bun încât chiar o parte din opoziţie, in cât chiar duşmanii lui de idei, nu au ce să zică, ci sunt nevoiţi să -l primească cu simpatie. Ei bine, atât defăimarea unora — a colectiviştilor şi a conservatorilor — cât şi semnele de tandreţă compromiţătoare din partea guvernamentalilor pornesc din scopuri politice, din calcule interesate şi noi repudiem atât pe unele cât şi pe celelalte. Noi democraţii ne urmăm calea înainte, independenţi şi liberi de ambele tabere, noi suntem adversarii tuturor celor ce nu împărtăşesc ideile noastre, in orîce tabără s’ar afla ei, şi nu suntem amici de cât al credinţelor democratice, al princiilor noastre, ori la cine le-am întâlni, fără distincţie de persone. Iată situaţia noastră. Prin urmare să-şi ia speranţa opoziţia colectivista conservatoare că insinuând la adresa noastră răutăţi şi infamii chiar, ne va sili ca să le facem cor, să dispară de altă parte, din cugetul guvernamentalilor că din cauza urei justificate, bazate pe credinţele ce avem, contra colectiviştilor şi a conservatorilor, noi ne vom apropia vreo dată de guvern. Linia ce o avem nu este dictată nici de animozităţi nici de simpatii ci de credinţele noastre, prin urmare nu e, putem să asigurăm pe toată lumea, nici o teamă că am putea să o schimbăm vre-o dată. Este clar ? G. Panu. ŢARANII ŞI C. A. ROSETTI Acum când se sărbătoreşte, amintirea morţei lui C. A. Rosetti găsim cea maî nemerită ocasiune de a pune încă o dată in cunoştinţa tuturor a ceea ce gândea, simţea şi credea acest mare om despre partea reală a Naţiuneî, despre ţărani. E bine a se lămuri o dată cestiunea ţărănime! faţă de marii noştri oameni politici. Trebue să cunoaştem bine până la ce punct şi-a preocupat soarta poporului rural. Căci populaţiunea aceasta de aproape 4 milioane cuprinde în viaţa sa toate cestiunile cele mari sociale, toate problemele complexe ale economiei naţionale, toate revendicările cari se impun astăzi lamei moderne. A face acest studfiu, este a găsi criteriul de judecată, de alegere şi de clasificare a politicianilor noştri , este a afla norma cu care să compari pe toţi pentru a Ie da partea de valoare şi de sinceritate, în viaţa lor publică, politică. Trebuie să facem toată deosebirea, şi acum e prilegiul dintre acei bărbaţi politici făcători de fraze patetice, cari vin cu expediente drept soluţiuni reale, cari cer măsuri de jumătate, paliative, şi cari prin un sentimentalism vag cred că, a făcut totul pentru deslegarea Gestiunilor sociale, dacă au făcut in presă sau in Parlament o protestare platonică şi accidentală, dacă au propus un leac de miluire şi de cerşetorie pentru ţărani. Trebuie deosebiţi oamenii aceştia cari cred intervenţionismul Statului in favoarea claselor asurprite drept un pericol naţional, şi cari totuşi, după ce, cu credinţele lor politice, cu măsurile ce au luat pentru popor, au compromis toate ideile mari de reorganizare şi de reformă in Stat, au curagiul, Îndrăzneala sau naivitatea d’a cere pentru dînşiî toată recunoştinţa populaţiunilor rurale. Legendele ce ’şi-au făcut aceştia in popor trebuesc spulberate cu grabă. Trebuie să întreprindem o lucrare de curăţire, de luminare a conştiinţei populare. Trebue să provocăm o puternică reacţiune contra şcoalei politice de sentiment şi de graţie, care a morfolit şi a impedicat studiul cestiunilor sociale şi aducerea soluţiunilor noui controlate de ştiinţă. Dar pentru aceasta, trebue să punem un relief pe partide cu programele şi credinţele lor , să arătăm prin evidenţă ţârei neputinţa absolută a unora d’a rezolva cestiunile populare faţă cu vagosul in care sunt confundaţi şi cu organisaţiunea ce au, cu scopul ce ’i urmăresc. Sunt partide in ţara noastră cari, n’au curagiul să spună ce voesc ele în cestiunea agrară, de teamă d’a nu ’şi perde partizanii. Sunt partide apoi cari nu pot trăi de cât impedicând necontenit soluţiunea definitivă a problemelor rurale. E necesar a se curaţi o dată terenul de discuţiune, a se separa taberile, a se fixa fiecareia locul ce li se cuvine faţă de popor, şi a inceta o dată miraculosul, mistificaţiunea ce partidele pun şi încearcă spre a orbi bunul simţ popular. E just să se ştie acum, cine dintre partide poate da întreaga emancipaţiune a poporului. Lupta ce vom angaja în această direcţiune va fi plină de mari învăţăminte, şi poate, cea mai folositoare pentru popor.