Lupta, decembrie 1890 (Anul 7, nr. 1284-1305)

1890-12-03 / nr. 1286

ANUL VII — No. 1286 ABONAMENTE: 7» arî............................................................20 „ 3 luni...............................................................10 „ Pentru învățători pe an........................30 „ IN STRĂINĂTATE Un an..............................................................50 Iei V-t­au..............................................................25 „ 3luna..........................................................15 . Numărul ±5 bani REDACȚIA Strada Academiei, No. l­), (Casa Mercuri) LUNI 3, MARTI 4 DECEMBRE 1890 ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . 1 leu linia n­r. IV, „ „ 25 bani „ Inserţie şi reclame „ „ 2 lei „ Pentru anunţi­uri a se adresa : In România, la Agenţia Havas I, Francia, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la Agenţia Havas, 8, place de la Bourse, Paris, precum si la sucursalele ei. Un numar vechi si 50 bani ADMINISTRATIA Strada Academiei, No. 19, (Casa Mercuri) Libertatea alegerilor Fizionomia Camerei Informaţiuni politice Consecinţele jubileului Palatul de justiţie Spre Balcani Corpurile legiuitoare LIBERTATEA ALEGERILOR In programele tuturor partidelor, când sunt în opoziţie, vedem figu­rând cu litere compacte următorul punct: alegeri libere. Văzutaţi însă indicându-se măcar cel mai anodi­ mijloc pentru a se realiza liberta­tea alegerilor? Partidele pun în programul lor alegeri libere, ca o chestie de stil, fără nici un spirit de consecvenţă sau de seriositate. Şade tot­dea­una bine ca un program să aibă această neofensivă podoabă­ a ale­gerilor libere. O simplă chestie de ornamentaţie politică. Partidele nu insistă asupra mij­loacelor de a garanta libertatea a­legerilor, Intuiu, fiind­că să gândesc că ajunse la putere acea garantare le va gena teribil şi al doilea, fiind­că politica goală, stearpă, le ocupă întru atât, în­cât nu mai au timpul a se ocupa de chestii mai serioase. Aşa politicianii sunt mulţumiţi că ingerinţele guvernelor le dă o­­cazie de a ţinea discursuri furi­bunde şi de a înfiera de la tribună pe adversari. Ce voiţi mai mult? Un politician care a expectorat un discurs, este cel mai fericit om. I­­dealul lui nu merge mai departe. Faptul că guvernele reuşesc tot­­dea­una la alegeri pe calea presiuni­lor intimidărilor şi persecuţiilor, se datoreşte, în prima linie, slăbi­ciune! cetăţeneşti­ şi lipsei de scru­pul al autorităţilor de tot soiul Dar în a doua linie, acest fapt se mai datoreşte şi neglijenţei şi indife­rentismului partidelor din opoziţie. Mă explic. Este cunoscut cum administraţia, poliţia şi ori­care altă autoritate să dedau la cele mai neru­şinate abuzuri şi arbitrarietăţi faţă cu massa cea mare de cetăţeni. Ce­tăţenii modeşti, lucrătorii, micii pro­prietari, micii neguţători, meseriaşii, ţăranii, etc. etc. sunt, ca să zic aşa, în tot cursul anului sub priveghe­rea şi vexaţiunea autorităţilor ad­ministrative,­poliţieneşti etc. In con­tra abuzurilor şi a samavolniciei autorităţilor niminea nu -i prote­­giază pe acei cetăţeni. Sunt lasaţi la discreţia funcţionarilor arbitrari. Aşa, îşi face cine­va o idee de cate ori pe an un modest locuitor din mahala, alegător, este dus la secţie şi reţinut câte 24 de ore, din sim­plu capriciul comisarului? îşi in­­chipue cine­va câte vexaţiuni, câte acte de başibuzucie sufere un biet negustoraş sau meseriaş? Pentru această lume, ducerea la secţii, bă­taia, închisoarea şi alte neajunsuri sunt ceva normal­e. Cum voiţi dar ca un cetăţean din aceste categorii, şi ei sunt cei mai numeroşi, care este la dis­creţia tuturor guleraţilor şi a per­ceptorilor etc. în tot cursul anului, cum voiţi zic, ca în ziua alegere să nu simtă o mare frica faţa cu funcţionarii cari tot anul îl marti­­risează? Cum voiţi ca acel cetăţean să nu sufere presiunea şi sa nu voteze cum i se porunceşte . Notaţi că cetăţenii cari voteaza, de frică, la alegeri cu poliţia, nu să intimidează atunci, pentru mo­ment La dânşii această stare e o simplă continuare a unei intimidări cronice. Ei votează cu guvernul fiind­că ştiu că au fost, sunt şi vor fi la discreţia comisarului etc. De altă parte, cum voiţi ca un modest alegător, jucăria adminis­traţiei în tot timpul anului, să aibă curagiul ca să se revolte pe faţă în contra persecutătorilor lui și să voteze pentru niște oameni pe cari odată alegerile trecute, nu’i mai vede ? Aici este marea greşală a parti­delor. Partidele nu să ocupă conti­­nuu de alegători, nu ’i ocrotesc nici nu-i apără zilnic contra arbitrarului guvernului, ci numai cu ocazia ale­gerilor, partidele vin în contact cu massa intimidată și persecutată. Ei bine! aceasta nu e de ajuns. Pentru ca alegătorul să nu să teamă în momentul votului de polițaie sau de prefect, trebue ca partidele cari îi cer votul să’l fi dovedit că se interesează de el, apărându’l în con­tra abuzului de putere, trebue să aibă convingerea că şi a doua zi după vot, când administraţia va voi să-­şi răsbune, oamenii partidului pentru care a votat, vor fi lângă el, apărându’l şi lovind în funcţio­narii abuzivi. Facă acest lucru partidele şi vor vedea cum intimidarea şi presiunea nu vor mai avea înrâurire decât a­­supra unei slabe părţi dintre ale­gători. Dar violenţa ? Dar în contra vio­lenţei cum se poate apăra cetăţeanul la alegeri ? Cu această întrebare vin la o altă propunere a mea, relativă la organizarea partidelor ast­fel ca în timp de întruniri sau de alegeri se poată resista pe faţă la violen­ţele ce s’ar încerca guvernele să exerciteze. Dacă pe cetăţean îl pui la adă­postul intimidăreî şi a presiunei, cultivându-1 şi ocrotindu-1 în tot cursul anului, îl vei pune la adă­postul şi al violenţei, dacă partidele s’ar prezenta compact organizate la alegeri, cu tot statul lor major, cu toţi fidelii, cu toţi partizanii lor mi­litanţi, gata a respinge violenţele poliţiei sau a bandelor guverna­mentale. Dar partidele nu fac mai nimic din toate acestea. Ele lasă mai toată greutatea răspunderea şi a succesului pe spetele bietului cetăţean timid şi înfricoşat. Şi când acest cetăţean să depăr­tează de el intimidat, când urmează la vot pe comisarul secţiei, de la care în cursul anului atârnă averea şi libertatea lui, apoi d-nii politician! reacţionari şi înguşti li minte pe cine acuză? Acuză tot pe bietul mahalagiu, el este o brută, el nu are conştiinţă de valoarea votului, el este un in­strument în mâna poliţiei etc, etc. Dar ca concluzie manifestează o sfântă oroare de sufragiul universal... Apoi să nu te indignezi când vezi atâta scurtime de vedere? Cultivat de aproape, protegiat în contra unei administraţii infame, cetăţeanul român este sau ar putea deveni un admirabil alegător, un element preţios pentru a răsturna guvernele rele. Apărat la alegere în contra vio­lenţelor, cetăţeanul român ar vota cu­­ toată libertatea conştiinţei lui, căci el îşi dă perfect samă de ceea ce ar trebui să facă. Care partid va intra mai curând pe această cale, acela va avea vic­om­a. ^ „ O. Panu. SERVICIUL TELEGRAFIC al­­AGENŢIEI ROMÂNE* Bruxel, 14 Decembre. Ziarul „Nord“ desminte ştirea reche­mării d-lor Persiani şi­­Hitrowo; aceşti doi diplomaţi se vor întoarce în curând la posturile lor. Roma, 14 Decembre. „Riforma“ declară că neînţelegerile i­vite la Filipopoli, între Italia şi Bulgaria şi de care vorbeşte „Times“ datează de mai multe luni, ele au un caracter cu totul administrativ şi nici de­cum o gra­vitate aşa ca să poată şi.*­ tulbure bunele relaţiuni între cele două ori. Italia a dat încă în timpurile din urmă Bulgariei probe eficace de simpatia sa. „D­iforma“ adaogă că guvernul italian a luat măsurile sale ca să se faca dreptate la reclamaţiunile supuşilor săi. Belgrad, 14 Decembre. Unul din secretarii Scupcinei a remis hotărârea Camerii regine Natalia. Toate ziarele discută chestiunea. „Odgek“ a­­probă hotărârea Scupcinei, şi zice că părinţii regelui trebue să înţeleagă do­rinţele Camerei şi să sacrifice sentimen­tele lor personale, intereselor tronului şi ale patriei. „Male Novine“ „Dnewni-Liste“ şi „Videlo“ în acest din urmă d-nul Ga­­raschanine însuşi, iau în apărare causa reginei Natalia. Oetinge, T4 Derembre. In urma actelor de resbunare între creş­tini şi mahometani din districtul Beran, 25 familii creştine s’au refugiat pe teri­­torul muntenegrean. Noul Kaimakan s’a dus la Beran ca să împăciuiască spiritele. Roma, 14 Decembre. In urma unei deliberări a extremei stângi, d-nul Pantano va adresa d-lor Crispi, Grimaldi şi Mirei­­, o interpelare asupra principilor ce eâ­vunesc politica vamală a guvernului şi asupra oportuni­tăţii de a denunţa în timp util tractatul de comerţ cu Austro-Ungaria. FISIONOMIA CAMEREI De astă dată discuţia asupra răspunsu­lui la mesagiul tronului nu pare a inte­resa pe nimenea. Căci de­şi ziua de Sâm­bătă era fixată pentru acea discuţie, to­tuşi tribunele sunt goale. Sexul frumos este representat prin câte­va bătrâne care nădăjduesc încă pensiuni viagere. Chiar oratorii înscrişi nu sunt de loc entuziasmaţi că le vine rândul să vor­bească. Din contra, aceasta are aerul de a-i plictisi, căci fie­care se ceartă să ră­mâe mai la urmă. Această cedare­­ re­­bour nu isbuteşte. Numai d. Alex. Djuvara şi cu d. Fleva sunt dintre neobicinuiţii Camerei. Unul venise să admire pe amicul send. Tache Ionescu, cel l’alt din contra ca să aibă motive mai multe de desaprobare. Mai este un personagiu­ cu figura străină, cu aerul englezesc. Ni să spune că este d Holden şi că a fost introdus de d. cestor Bobeică.’ Camera, într’un cuvânt, nu e pregătită a auzi desbateri lungi şi plicti­coase cu privire la mesagii. Şi acest sen­timent este poate cea mai puternică con­damnare a solemnităţei mesagiilor. Presidentul ocupă locul săfl, d. Bobeica isbuteşte a veni la ora regulamentară; câţi­va miniştrii să aşază pe banca de du­rere, deputaţii să resignă cei mai mulţi a asculta discursuri. Cu toate acestea în aer şi în spirite este încă o speranţă ascunsă. Mulţi nădăjduesc că vor scăpa măcar astă­zi de plictiseala unor desba­teri solemnele. Oratorii ce au a vorbi, scrutează orizontul Camerei doar, doar, că vor zări un mic nour care să tulbure seninătatea deprimătoare care le înăbuşă respirarea Secretarul să stie la tribună şi începe a să achita de sarcină cu monotonia-i o­­bicinuită. — D-lor, zice el, este o petiţie a mai multor funcţionari... — Cam­ cer sporirea de salare, sfâr­şeşte d. Bobeica, aceasta este cunoscut. Mai este o petiţie a locuitorilor din judeţul Prahova... continuă imperturbabil secretarul. — Care cer pământuri, complectează d. Bobeică, iarăşi lucru cunoscut. — D-lor, pe biuroul Camerei s’a depus astă­zi raportul privitor la alegerea de la Ialomiţa.... — A! A! A! să aude din toate părţile. Iar fie­care deputat îşi zice în sine: Am găsit mijlocul de a scăpa de discuţia mes­­sagiuluî. — Voiţi d-lor, zice preşedintele, ca să se înceapă imediat discuţia concluziilor raportului ? — Cum nu, cum nu, strigă 50 de gla­suri. D. Toni raportorul, să sue la tribună. D. Vines alesul este junimist. Deci a­­legerea interesează pe d. Carp şi ai săi. Conservatorii concentraţi dau afund, ale­gerea nu-i priveşte. In schimb junimiştii sunt, la posturile lor. D. Jac Negruţi cere cuvântul. Este un eveniment. Deputaţii întâmpină acest eve­niment prin o esclamare de bucurie iro­nică. Glumele pe tema elocvenţei d-lui Negruţi curg ca ploaia. Lupta se încinge şi discuţia devine caldă. Inevitabilul d. Vernescu intervine în desbateri şi susţine nu mai ştiu ce teorie în materie de buletine electorale Leaderul liberal-conservator pune un mare joc şi convingere în părerea care o sus­ţine. Şi sfârşeşte asfel: — Această părere nu e de ocazie d-lor, tot­d’a­una am sus­ţinut-o şi am împărtăşit-o?.... Aplause din partea aderenţilor săi. — Ceea ce ’mi place la Vernescu, zice d. Enacovici, este că el nu’șî schimbă pă­rerile nici­odată. — D-lor, zice d. Arion, care ia cu­vântul după d. Vernescu. Eu am să com­bat părerile d-lui Vernescu cu autoritatea unui deputat de aceiași valoare ca și d-sa. Zicând acestea, d. Árion deschide un volum din dezbaterile parlamentare de acum doi ani şi începe a citi..., este de pă­rere diametral opusă de cea a d-lui Ver­nescu. Apoi oprindu-se de citit zicea: — D-lor, poate sunteţi curioşi să aflaţi cine este jurisconsultul care are o părere cu totul alta de­cât a d-lui Vernescu ? Este d. Vernescu de acum doi ani. La aceste cuvinte, o mare ilaritate sbuc­neşte. Porumbeii jubilează, miniştrii râd, câţi­va junimişti se îmbrăţişază de bu­curie, d. Bobeică cu entusiasmul sau apucă şi strânge în braţe pe un coleg, dar o­­roare... el observă că îmbrăţişase din greşală pe d. C. C. Dobrescu! Holden se uită cu înduioşare la scena de sentimentalism exuberant a simpati­cului Bobeică şi surâde... Dar lupta nu e sfârşită; putem zice că nu e începută chiar, de vreme ce d. Ni­­corescu, cunoscutul combatant între altele în materie de alegeri, nu a intervenit încă, sanguinul şi focosul deputat de la Bâr­lad intervine cu sgomot, protestări, cu zinghenitur­ de arme aşa cum un paladin (a nu se confunda cu partizan al lui Palade) să cuvine să facă. — Vous en avez tous menti par la gorge, strigă Bârladeanul, şi vă provoc pe toţi, începând de la president şi până la cel din urmă guvernamental, cu mi­niştrii cu tot... Apoi să scoboară în arenă. Loviturele care le dă intrepidul Nicorescu vor ră­mânea mult timp faimoase în lagărul con­centrat. Mai întâi el înşfacă pe prezident şi cu o împinsătură de umăr îl asvârle de pe fotoliu, apoi trecând pe lângă lac Ne­gruţi, cu latul săbiei îl lasă fără simţire. Ca fulgerul se întoarce în­spre Arion şi după ce -l dojeneşte asupra temerităţei sale, pe urmă îi înfige sabia sa ascuţită până în mănunchiul. Pe când se întoarce din această expe­diţie de la munte, iată că i se iveşte în cale gingaşul Bobeica. Intărîtatul paladin ridică durindana lui pentru a lovi. In a­­cest moment un ţipăt de durere să aude... Eroul întoarce ochii şi vede pe Holden h­aplorind graţie pentru Bobeică... Cel mai crud războinic are inimă; inima lui Ni­corescu să înduioşază, el lasă sabia în jos zicând lui Bobeica : Te cruţ, dar nu -mi mai sta în cale... Acest act de mărinimie ridică aplause în tribune... păcat că nu sunt dame! înfiorătorul Bârlădean se repede în mij­locul junimiştilor, în inima armatei duş­mane, căutând pe şef, pe zeflemistul şi a­­fencatul Carp... Mulţi junimişti cad ca snopii, şeful însă rămâne invizibil. In sfârşit obosit, după o oră şi jumătate de măcel, voinicul Bârladului să întoarce purtând aninate la tolba lui, capetele lui Jac Negruţi, Arion, Chrisenghi, Duca, Hinna şi alţii. Un singur junimist scapă din măcel, este tocmai acela al cărui cap fusese pus la preţ, este d. Vines, a cărui alegere pro­vocase răsboiul... Şedinţa se ridică. Cruţatul Bobeică pleacă cu Holden... Informaţiuni politice Se spune că d. Gheorghe Gantacu­­zino, preşedintele Camerei, a avut o întrevedere cu d. Catargiu. întreve­derea, cerută de preşedintele Camerei, a ţinut o oră şi jumătate. D. Gantacuzino a pledat pentru în­frăţirea tuturor elementelor conserva­toare, însă n’a putut propune nici o soluţiune care să convie d-lui Lascar Catargiu. Cei doi oameni politici s’au des­părţit fără nici un rezultat. —x— Alegerea parţială la colegiul al 2-lea de Ilfov dă mult de gândit tutulor ta­­berilor politice. Se spune că junimiştii, văzând că n’au nici o putere în Bucureşti şi că nu vor fi în stare să impue un can­didat al lor, vor declara, prin «Con­stituţionalul», că se abţin şi de astă­­dată. Colectiviştii s’au gândit, mai întâi şi, să pue candidatura d-lui G. Nacu, în urmă a fost vorba de d. N. Fleva, iar acuma se vorbeşte mult de candida­tura d-lui I. G. Bibicescu. Guvernamentalii şi liberalii-conser­­vatori se învârtesc, împrejurul d-lui Pake­ Protopopescu. S’ar părea chiar că candidatul agreat de toţi va fi d-l Orbescu, noul consilier comunal. Din altă parte se vorbeşte şi de can­didatura d-lui Florian, iar calargiştii agrează pe C. G. Costaforu. Ni se spune că această din urmă candida­tură era să dea naştere la o ruptură intre d-1 Pake şi Vernescu. Se ştie că «România» anunţase zilele trecute cum că d-1 Costaforu va fi candidatul partidului liberal-conserva­tor. Văzând aceasta d-1 Pake s’a dus la Cameră, unde întâlnind pe d-1 Ver­nescu i-a spus : «Dacă merge vorba aşa, eu mă spăl pe mâini de azi îna­inte şi mă retrag din partid». Unele persoane iniţiate pretind că d-1 Pake Protopopescu ar fi fost foarte fericit să o poată rupe asupra ace­stui incident, dar d-1 Vernescu i-a încrucișat planurile dezmințind a doua zi în organul partidului, candidatura d-lui Costaforu. Gestiunea zilei CONSECINŢELE JUBILEULUI Se vede că instituţiunea Ateneului e­­sercită o atât de mare înrâurire asupra existenţei noastre, în­cât, de­şi serbările sale jubilare au trecut încă de mult, to­tuşi au rămas o cestiune la ordinea zilei. Se discută şi astă­zi în presă, cele câte s’au petrecut şi cele câte nu s’au petrecut acolo. Prietenii,— nu ai Ateneului — dar prietenii organizatorilor jubileului, sunt încă în extaz şi n’au putut recăpăta toată plenitudinea simţurilor puternic impresio­nate de splendorile văzute. Adversarii or­ganizatorilor, n’au lăsat armele jos şi des­coperă mereu lucruri de criticat. Iată si­­tuaţiunea. Să o cercetăm. * # „La pomul lăudat să nu te duci cu sacul“, spune un vechiu proverb; după trâmbiţa reclamei fără frâu, nu e bine să te ei, spunem noi. Cu jubileul Ateneului prea s’a făcut zgomot mare, prea s’a făgăduit mult, şi, natural, că prea puţin era să se îndepli­nească. Organizatorii jubileului ne promiteau nişte serbări literare şi ştiinţifice, pline de miez şi pline de seriozitate, trebuia ca într’o zi, sau în două, sau trei să ni se dea un rezumat al culturei actuale a ţărei, trebuia, într’un cuvânt, să ni se dove­dească că Ateneul este, în adevăr, o instituţiune de cultură. Şi pentru a se produce această dovadă ce rămânea de făcut? Rămânea ca d-nii Ateneişti să îşi fee sarcina a ne reprezenta gradul de înaintare culturală a ţărei, să ne arate unde stăm cu literatura, unde stăm cu ştiinţa, unde stăm cu starea socială şi economică, unde stăm cu moravurile. Mai trebuia să cunoaştem cât progres am făcut în deo­sebitele arte, în definitiv, care e civiliza­­iunea noastră de astă­zi. In schimb, însă, ce ni s’a dat? Ni s’a dat un bal, patru tablouri vivante şi câte­va producţiuni iterare şi artistice cari, dacă n’au fost rele, au fost incomplecte. Cu alte cuvinte, Ateneul s’a prezintat nu ca o instituţiune de cultură, ci r-o «n

Next