Lupta, februarie 1892 (Anul 9, nr. 1624-1649)

1892-02-14 / nr. 1636

Sistemul englezesc De îndată ce s’a cunoscut această deci­zie, candidaţii s’au ridicat într’o unanimă protestare în potriva d-lui Robescu, acu­­zîndu-l de tragere pe sfoară. Cu toate a­­cestea, a trebuit să se supue şi Gonu Gogu Robescu a frcsat cota de contribuţiuni a fie­ cărui candidat pentru aplicarea siste­mului Tache Ionescu. Iată această cotă, cât se poate de au­tentic : Aceste arme sunătoare adăugate la ve­chiul sistem de convingere negreșit că tre­buia să ducă către izbânda de care se fă­lesc astă­zi. In câmpul­ Liberal Pe când conservatorii combinau trecutul cu prezentul spre a da lupta electorală, li­beralii sunt in neînţelegere. D. I. Neni­­ţescu pretinde să dea lupta singur şi pe seama sa la colegiul al II-lea de Cameră, spre a merge mai sigur la cădere. Această pretenţie nechibzuită este aţâ­ţată de conservatori, ast­fel că d. Neniţescu nu cedează în ruptul capului şi liberalii îi abandonează colegiul, pentru ca şi d-lui să-l abandoneze conservatorilor. La vot Lupta începe în asemenea condiţii * Co­legiul II de Cameră lăsat d-lui I. Neni­­ţescu, ast­fel că conservatorii merg la si­gur, totuşi bandele de bătăuşi şi agenţii electorali sunt în mişcare, pentru a nu feşteli trecutul politic al marelui om de Stat de la Golăşei. Votul se face sub ochiul şi controlul po­liţiei. Alegătorii sunt perchiziţionaţi înainte de a fi aduşi la vot şi după votare, fără cea mai mică sfială. La colegiul I de Cameră s-a lucrat mai mult cu sistemul Tache Ionescu pentru a­­legătorii orăşeni, iar pentru cei de la ţară cu sistemul Lascar Catargiu. Toţi alegă­torii au fost sechestraţi la Hotel Sinaia şi­­ apoi aduşi câte unul şi sub buna pază la vot. Iar doi alegători din S mulţi cunoscuţi ca liberali, au fost arestaţi cu mandat în alb. Liberalii au pus toate sforţările pentru a scoate pe generalul Cernat şi cu toată această presiune şi ingerinţă generalul în­truneşte 111 voturi la un co­egiu unde îşi pune candidatura întâia oară şi în contra primului ministru, adică cada cu o lipsă de 28 de voturi. O asemenea cădere în plin regim Catargiesc este o adevărată isbândă. La colegiul II lucrează mai mult siste­mul Lascar Catargiu, bandele de bătăuşi în păr, control pe faţă, cearcă numai de protestează sau împedică poliţia de a bu­­zunări alegătării, şi eşti înşfăcat de sbiri. Dezbinare intre boeri Sindicatul de exploatare din localitate a pus pentru colegiul III de Cameră pe d. Aristide Lumânărarul pentru cuvântul că a ajutat la punerea în lucrare a sistemu­lui nou electoral cu suma de lei 3800. Din această pricină o parte din conservatori, în frunte cu­ d-nii Niculescu, directorele liceu­lui și Moise Pacu, s’au declarat ostili sin­­dicatuluî și au pus candidatura d-lui Moise Paeu. Liberalii au pus pe un domn Pa­triciu, fiu de ţăran din Smulţi. Toţi argaţii şi vătăşeii de pe moşia lui Conu Lascar sunt delegaţi şi în capul lor un ţigan din Băleni. Toţi notarii, între care se distinge cel din Fărtăneşti beat. Revizorul şcolar şi un nenorocit de învă­ţător fac pe cei mai josnici şi murdari agenţi electorali. — FOIȚA ZIARULUI „LUPTA* — 2 Sistemul Catargesc nu ţine Curtea primăriei este plină de ţărănime, iar d. Butculescu, în mijlocul lor, ţine un logos despre faptele mari săvârşite de boeri ca împroprietărirea ţăranilor etc. Bătăuşii dau semne de apropare şi încurajare. In timpul acesta soseşte d. avocat Zam­fir Filotti şi intrând în mijlocul ţăranilor combate inexactităţile­ spuse de d. Butcu­lescu. D. Filotti face apel la ţărănime să nu asculte vorbele late şi laudele boerilor, iar d-lui Butculescu ii reaminteşte că în trecut a fost liberal şi apoi îi cere să-i arate un singur ţăran împroprietărit de conservatori. D. Butculescu, văzându-se strâns cu uşa, spală putina, iar o ceată de bătăuşi sar asupra d-lui Filotti, dar se ridică o protestare unanimă din partea ce­tăţenilor, ast­fel că bătăuşii, văzând că lu­crurile iau­ turnura proastă, se­­retrag. La Senat Lupta a fost crâncenă, elementul cult predomina şi prin urmare sistemul Tache Ionescu de rigoare. Se citează voturile cum­părate şi sumele plătite şi cu toate acestea opoziţia răuşeşte a alege doi senatori, unul la colegiul I d. M. Bonachi şi unul la co­legiul al II d. V. A Urechie. La acest co­legii­ opoziţia a fost aşa de puternică că al doilea candidat d. Gh. Mihaelescu cade numai cu o lipsă de 9 voturi. La acest colegiu alegătorii de la ţară au fost sechestraţi şi aduşi de către subprefecţi la vot sub pază şi control. Dar izbâada o­­poziţiei a fost aşa de puternică că Conu Gogu Robescu, marele nostru elector, a fost nevoit a recunoaşte că a început epoca sa de declin. Concluzie Progresăm. Conservatorii sunt oameni de progres, nu întrebuinţează arma veche de convingere electorală de­cât acolo unde nu poate­ întrebuinţa sistemul cel nou, adică a cumpăra voturile cu bani. Iată în ce consistă progresul și daca dreptul de vot nu se va lărgi, apoi avem să simțim de aci înainte neajunsurile păcătosului sistem electoral de astă­zi, Gheorghe Badea. ----------- De la Conservator Să ştie că la conservatorul de muzică există o clasă de ensemblu sub conducerea d-lui Ed. Wachman. Din această clasă fac parte mai toţi cân­tăreţii din Bucureşti. Dri seară, în una din sălile Ateneului, a avut loc o audiţiune de muzică corală pentru voci bărbăteşti. S’au executat: Adio de Mendelssohn, Cîn­­tec de Rebel, Cînt Duminical al păstoru­lui de Kreutzer, Capela de acelaşi, Pe la­cul lui, Ttrubadurii de Schuman, Plecarea vînătorilor şi cântec de vînătoare de Men­­delsshon. Lume foarte multă şi aleasă asista, a­­plause frenetice au isbucnit după fie­care bucată. Execuţiunea n’a lăsat nimic de do­rit. Cu­­multă precisiune, cu tact şi un ensemblu bun au fost cîntate aceste bucăţi armonioase şi foarte dificile. Printre executanţi se aflau d-nii N. Bă­­nulescu, Tănăsescu, Grigoriu, Dimitrescu şi alţii, tenori, Theodorescu, Petrişor, Popescu, Calotescu, etc. başi, Calretti, Simionescu, Niculescu etc. bariton­. Trebue să menţionez în special pe d. N. Bănulescu care, cu vocea sa dulce şi caldă, a executat solul ce l-a avut cu multă mă­estrie. D. Teodorescu, cunoscutul bas, atît de aplaudat la operă, a fost ca tot­d’a­una artist în executare, când a cântat solo. se văd și azi. Grecia este regina popoarelor Dacă artiştii noştrii ar fi mai harnici şi nu ar neglija repetiţiile clasei de ensemblu, de­sigur că am asista la multe reprezen­taţii şi mai frumoase. Dar e o nenorocire, mulţi nu vin mai de loc pe la repetiţii şi alţii au­ lipsit chiar la audiţiunea de ori seară. Felicităm pe d. Wachmann pentru per­fecta reuşită a corurilor, pe cari le con­duce cu atâta măestrie, îi urăm pe viitor şi mai frumoase succese. Importanţa acestei clase este destul de mare, prin ea se poate perfecţiona absol­venţii conservatorului atât ca cântăreţi, ca şi ca profesori de muzică. Ea poate servi ca să ne formeze o pepinieră, de artiști din cari să se poată recruta artiștii, atunci când visul fericit de a avea o operă română se va putea realiza. ALPHONSE DAUDET MINCINOASA N’am iubit de cât o singură femee în viaţa mea spunea mai zilele trecute pic­torul D... Am trăit cu ea cinci ani de cea mai deplină fericire, bucurii liniştite şi fe­cunde. Pot să spun că ’i datorez celebri­tatea mea de azi, atât ’mî­ era de lesne lu­crul alături de ea, şi de naturală inspira­ţie. îndată ce am întâlnit’o mi se părea că era de mult a mea., Frumuseţea şi ca­racterul ei răspundeau la toate visurile mele. Această femee nu m’a părăsit nici o dată, a murit la mine, în braţele mele, iubindu-mâ... Ei bine, când mă gândesc la ea, o urăsc. Dacă caut să mi-o înfăţişez ast­fel cum am cunoscut-o timp de cinci ani, în toată strălucirea amorului, cu talia ei înaltă, mlădioasă, cu paloarea ei aurită, cu trăsurile ei de ovreică din orient, re­gulate şi fine, vorbirea înceată, catifelată ca şi privirea ei, dacă caut să întrupez a­­ceastă viziune trecătoare, este pentru ca să ’i spui mai bine : „te urăsc­­..." Ea se numea Clotilda. In casa in care ne-am întâlnit erea cunoscută subt numele de d-na Deloche, și se spunea că e văduvă unui căpitan. Intr’adevăr părea că a voia­jat mult timp. Vorbind spunea de o dată : Când eream la Tompico... sau­ o dată la Valpareso... Afară de aceasta n’avea nimic în înfăţişarea sa, în vorbire, din viaţa no­madă, nimic nu trăda desordinea, graba plecărilor fără veste şi a sosirilor neaştep­tate. Erea parisiană, se îmbrăca cu un gust perfect, fără nici un soi de burnusuri ex­centrice, cari fac să recunoşti pe femeile o­­fiţerilor şi ale marinarilor continuu pe drum. Când am văzut c’o iubesc prima, şi sin­gura mea idee a fost s’o cer in căsătorie. Cine­va îi vorbi pentru mine. Ea răspunse numai că nu se va mai remărita Iniei o dată. De atunci evitam s’o revăd ; şi cum gândul ’mi erea prea stăpânit de ea, pen­tru ca să îmi mai permită să lucrez, m’am hotărît să voiagez Mă pregăteam de pleca­re, când într’o dimineaţă, chiar în aparta­mentul meu­, printre mobilele deranjate, cuferele şi dulapurile deschise văzui intrînd spre marea mea mirare pe d-na Deloche. „Pentru­ ce pleci? îmi spuse ea încet.... Pentru­ că mă iubeşti?... Şi eu te iubesc... Dar (aci vocea ei tremură puţin) dar sunt măritată". Şi ea îmi povesti viaţa ei. Un întreg roman de dragoste şi părăsire. Bărbatul ei se îmbăta, o bătea. Să des­­părţiseră după trei ani. Familia ei, de care părea foarte mândră, ocupa o situaţie înaltă în Paris, dar de la căsătoria ei, nu mai vroia s’o vadă. Erea nepoată a marelui ra­bin. Sora sa, văduva unui ofiţer superior, a luat în a doua căsătorie pe gardul ge­neral al pădurei Saint-Germain. Cât despre ea, complect ruinată de bărbatul ce avu­sese, din fericire, îi rămăsese din prima ei * I ducaţie foarte îngrijită, talente din cari îşi făcea o resursă. Da lecţii de piano în case bogate, Chaussee d’Autin, foburg Saint- Honoré, şi câştiga mult. Istoria erea mişcătoare, dar puţin cam lungă, plină de acele frumoase repeţiri, de acele incidente nesfârşite cari încurcă dis­cursurile femeilor. Ast­fel ar trebui mai multe zile ca să ’mi o povestească, închi­riasem în str. l’Imperatrice, între strade liniştite, o căsuţă mică pentru noi amân­doi. Aşi fi petrecut acolo un an ca s’o ascult, s’o privesc, fără ca să mă gândesc la lucru. Ea cea d’întâi, mă trimese la a­­telier şi n’am putut s’o împedic, d’a ’şi relua lecţiile. Această demnitate a vieţeî, la care să gândea, mă mişca mult. Admi­ram această inimă mândră, simţindu-mă în acelaşi timp şi cam umilit în faţa voin­ţei sale hotărâtă de a nu vroi nimic de­cât de la munca sa. Toată ziua eream deci despărţiţi şi numai seara ne întâlneam la casa noastră. Cu câtă fericire intram acasă, atât de nerăbdător când întârzia ea şi aşa de ve­sel când o găseam acolo înaintea mea. Din cursele ei în Paris ’mi aducea buchete, flori rare. Adesea o sileam să primească câte un cadou, dar ea râzând ’mi spunea că e mai bogată ca mine şi adevărul e că lec­ţiile trebuiau să ’i producă mult, căci se îmbrăca cu o eleganţă scumpă şi negrul în care te îmbrăca prin o cochetărie de fru­musețe era o amestecătură de catifea, mă­tase lucitoare, jeurî sclipitori, dantele de mătase în cari ochiul mirat descoperea sub o simplicitate aparentă o lume de eleganță femenină in miile de reflecte ale unei sin­gure culori. (Va urma). Ştiri teatrale Turneul Coquelin Administrator Th. de Glaser Azi Joi 13 Februarie,a doua representaţie cu Thermidor dramă în 4 acte de d. Victorien Sardou. ** * Vineri 14 Februarie a treia reprezen­taţie cu La mégère Apprivoisée, piesă în 4 acte de Paul Delaur, scoasă din Sha­kespeare. Sâmbăta Tartufe de Moliere. Iată distribuţia piesei : Cinstea Ţărănească (Cavaleria Rusticană) Dramolelă intr’un act de Giovani Verga tradus de Gr. Ventura. Turidu D-na C. Notara Alfio, căruţaş „ I. Petrescu Sola, nevasta lui D-na M. Ciucurescu Santuzza, amanta lui Turidu D-na Ventura Nunzia, mama lui Turidu Al. Alexandrescu Moş Brasi­ferar D-na Th. Petrescu Mătuşa Cămilă D-na Singurul Cumătră Filomena „ El. Ştefănescu Pipa găinăreasă „ Pepi Moor ** * S’a pus în repetiţie şi o nouă piesă ori­ginală în versuri în două acte Floarea din Firenze de d. I. Livescu. TIPOGRAFIA „LUPTA» Pasagiul Băncei Naţionale Bucureşti Esecu­ta cu preturi monetate * * * ­ INFORMATIUNI Toate persoanele cari au fost rugate de către comitehil doam­nelor patronese al balului Socie­­tăței Presei, să trimeată autogra­fele lor pentru albumul ce se va tipări și vinde în bal, sunt ru­gate din nou sa bine-voiască a grăbi cu trimeter­ea scrisului dumnealor până în ziua de la curent, cel mai târziu. Rugăm pe toţi confraţii să re­producă aceste rânduri. ­ Balul societăţei Presse! Comitetul balului ne roagă să a­­nunţăm că lojile benoare fiind toate plasate, nu se mai pot satisface ce­rerile ce vin neîncetat. Dintre loji nu mai sunt neangajate de­cât 6 loji bel­etage şi lojile de sus. ** * Pentru albumul­ presei ab trimes deja autografe d. Ion Kalenderu, P. S. Aurelian, V. A. Ureche, general lacob Lahovari, Titu Maiorescu, G. Meiiani, Ciru Economu, Al. Vlahuţă, Al. D. Xenopolu, C. Disescu, T. R. Rosetti (Max.) etc., etc. Cei-l’alţi domni cari ab roma. In întârziere, sunt rugaţi a trimite au­tografele dumnealor până la 15 cu­rent cel mai departe. * ifc­are Cadourile pentru Cotilion sosesc Luni din Paris. Vor fi între ele cele din urmă noutăți ale genului. Arhitecţii cari au­ bine­voit să se însărcineze cu decorarea săle, me­najează o frumoasă surpriză publică. Este vorba de o apotheoză ce se va dezveli la ora 1 din noapte. Dar, asupra acestui punct ni s’a cerut discreţiune. * Comitetul societăţei Pressel a în­sărcinat pe d. D. A. Laurian să in­vite pe rege şi pe prinţul Ferdinand la balul societăţei cât şi să le ceară câte un autograf pentru Albumul­­pressel. Probabil că d. Laurian va soli­cita chiar astă­zi audienţă. * D. Dimitrie Orbescu va rămâne primar numai până după alegerile parţiale comunale, când se va alege primar vreunul din fruntaşii conser­vatori. Zilele aceste d. P. P. Carp va face mai multe numiri şi permutări în personalul inginerilor şi inspectori­lor domeniali al ministerului dome­niilor. D. Dimitrie Sturza a contestat te­legrafic alegerea de ori a colegiului I de senator din Tecuci, unde a căzut. Nouile alegeri comunale din Bo­toşani, vor avea loc în zilele de 22 şi 24 Februarie. Opoziţia va lupta în aceste ale­geri. * * * CIVILISATIA MERSUL OMENIREI DE MEŞTERUL HANDLE Grecii suprimase ereditatea funcţiunilor şi o înlocuise prin elecţiune. Acest fapt, care ajutase mult la dezvoltarea grecilor, contribui în urmă la decăderea lor, pentru că apar mediocrităţile demagogice şi spe­­culaţiunila abstracte degeneră cu totul, in­cât arta de a vorbi fu preferată ştiinţei de a gândi. In acest timp Romanii se impun lumei vechi, sau civilizaţia greacă îşi continuă evoluţia ei în altă direcţie. ❖* * Roma este moştenitoarea Atenei. Ro­manii şi Grecii aparţin acelieaşi ramure din rasa indo-europeană, la Roma ca şi la A­­tena suveranitatea este în mâna poporului şi magistraturile elective şi gratuite. Pe lângă aceste trăsături comune au însă şi diferinţe: cetatea greacă era fondată pe principiul libertăţei, cetatea Romană pe a­­cela al autorităţei. Grecul era un cetăţean Romanul un soldat. Şi unuia şi altuia le­­ trebue o educaţie viguroasă, de­cât unul se exercită cu egalii săi în luptele gimna­­siului, cel­ l’alt este supus de şefii săi la disciplina câmpului. Cu asemenea organi­zaţie politică, inspiraţia lor intelectuală şi estetică devine utilitară şi socială. Scriitorii latini produc opere istorice şi didactice, scrii­ asupra dreptului şi politicei. Arta lor de asemenea nu mai are graţia greacă, devine grandioasă şi ia caracterul de uti­litate publică. Se construesc apeducte, tea­­truri, arcuri de triumf şi coloane come­morative. Popor viguros, face cuceriri şi caută să­­ impue pacea lumei. Prin cuceriri Roma­­ devine bogată, dar odată cu bogăţia vine­­ luxul cu corupţiunea şi trândăvia volup-­ toasă. „Corpul se moleşeşte şi lupta nu se mai face de plăcere, se face de meserie, o face gladiatorul. In Lacedemonia poporul se ducea la câmpul de luptă ca lumea din evul naediu la biserică, la Roma ca la circ, eleganţa este sacrificată brutalităţei. Câm­pul lui Marte al Grecilor nu se poate com­para cu circul Roman, în Grecia nu erau spectatori, întreg poporul lupta şi se întărea. La Roma se luptau numai Gladiatorii ca să se omoare în faţa curtezanelor putrede de orgii, pentru a le arăta culoarea singelui." Roma merge spre cădere, dar a avut o frumoasă misiune, aceia de a răspândi splen­dida civilizaţie aulică in occidentul barbar. ** * Cu perioada Romană se închide istoria­­ antică. Am văzut diferitele civilizaţii cari­­ s’au succedat în acest timp. Egiptenii au ridicat monumente măreţe, a căror urme nu există viaţă socială şi intelectuală de­cât acolo pe unde a trecut suflarea ei. Cu or­ganizarea sa politică, viaţa intelectuală în loc de a se concentra ca la noi într’o ca­pitală, circulă liber în vinele naţiunei, pro­ducând o admirabilă desvoltare literară şi artistică. In Grecia a înflorit toate ramurele artei în mijlocul agitaţiunilor politice. Ro­manii apoi devin apostolii armaţi cari răs­pândesc civilizaţia, şi dacă în artă n’au creat o formă nouă, a adaptat arta greacă noilor trebuinţe. Problemele cari tulbură echilibrul socie­tăţilor moderne, au­ fost resolvite în di­verse chipuri de popoarele trecutului. A studia acele soluţiuni este a chema expe­rienţa trecutului în ajutorul indecesiunilor presentului. II Pe timpul decădereî Romanilor şi corup­­ţiunei bizantine, moleşirea şi trândăvia ro­dea societatea ca o rugină implacabilă. O dată cu feudalitatea vine şi activitatea. Lu­mea din evul mediu trebue se lupte, cor­pul îe acopere cu fier, se înarmează din cap până în picioare. Omul îşi petrece viaţa în lupte şi vânătoare, devine voinic, gata de ceartă şi cu totul supus violenţe­lor imaginaţiunei. El n’are preceptele, cal­culele noastre prudente, ideile cari se in­filtrează în noi prin educaţiune şi citire. El nu se stăpîneşte, pentru un cuvânt scă­pat, o contrazicere înjură şi loveşte, in­stinctele lui sunt gata în tot momentul se facă explozie. Siguranţa modernă ca să se stabilească, a trebuit să se schimbe nu nu­mai instituţiunile, dar să se atenueze pa­siunile, să se înmulţească ideile, cu alte tonuri, cecuri, compturi, facturi, poliţe, contracte, registre, bilete de cununie, de botez, de înmormântare, etc. Cărţi de visită 2 lei suta cuvinte, trebuia refăcut interiorul omului, trebuia schimbată starea muşchilor şi a ner­vilor. Moravurile, sentimentele, virtuţile şi morala acestei epoci resultă din starea lor socială. Fiind ameninţaţi incontinuu de in­­vaziunele Normanzilor, de brigadar, oame­nii cari purtai­ armele fură nevoiţi să se ligheze intre ei sub conducerea unui şef a­­les dintr’ânşii. Care era binele esenţial pentru această mică trupă armată, tot­d’a­­una gata, înconjurată de inamici, care mâine va peri, dacă fie­care nu remâne ferm lin­gă comandantul seu şi ar pune la îndoială ordinele şefului? Trebue să fie strâns uniţi, comptând pe vecinul seu ca pe el însuşi, dacă încrederea unuia în altul slăbeşte ei sunt perduţi. Loialitatea pentru dînşiî de­vine o idee sfântă. Frederic Barbarusa zice, adresându-se unui cavaler: „Aş da două imperatrice pentru un cavaler ca tine." A­­cest ataşament profund al omului pentru om, această credinţă în angajamentul liber, născu o fraternitate militară şi erijează sentimentul onoarei ca cea mai preţioasă virtute. 1) Sub inspiraţia moravurilor cavalereşti, idealul lor era valoarea resboinică, loiali­tatea, protecţiunea celui slab, cultul femei. Evul mediu produce cântecele trubadurilor, poeme epice, eroice şi religioase, legendele regelui Artur şi Sain-Graal. In acelaşi timp, creştinismul îşi răspîn­­deşte concepţiunile sale morale şi religioase, popoarele de nord aduc legendele şi poesia (1) Vezi Taine Nouveaux essais de critiques et ' d’Histoire. lor, iar Arabii, prin Spania, îi pune în contact cu o civilisaţie înaintată. Toate a­­ceste sunt neconstatat favorabile pentru sborul imaginaţiei. In Anglia, Franţa, Germania se construesc acele catedrale măreţe, cari pun şi azi în mirare privirea şi cari exprimă sentimen­tul religios al raselor occidentale. Viollet­­te-Duc, vorbind despre architectura din e­­vul mediu, se exprimă ast­fel : „In confu­­siunea ideilor antice cu aspiraţiunele noi, ea se ridică ca o fanfară de trompete în mijlocul sgomotelor mulţimel*. Către sfirşitul evului mediu literile şi ar­tele iau o desvoltare remarcabilă, sponta­nee şi proprie naţiunilor occidentale. Către această din urmă epocă, toate manifesta­­ţiunile activităţeî şi geniului omenesc, ştiin­ţele, industria, descoperirele, literile, artel­­iau un nou avînt şi prepară civilisaţia mo­dernă. (Va urma) ÎN *

Next