Lupta, septembrie 1892 (Anul 9, nr. 1797-1821)

1892-09-16 / nr. 1809

ANUL IX. No. 1809 ABONAMENTE D­IN ȚARĂ Un an..................................................................40 lei Șease luni.............................................................20 „ Trei luni.............................................................10 „ Pentru învețătorî pe un an.................................30 „ IN streinitate Un an...................•......................................50 leî Șease luni 25 „ Trei luni....................... 15 „ mebul de bani REDACTIA: Pasagiu! „Băncei Nationale* (Casele Karageorgeniei) Organ Democrat - Radical ADMINISTRAŢIA: MIERCURI, 16 SEPTEMBRE 1892. ANUNCIURI­­ Pe pagina III, 30 litere, corp 7 ... 1 leu linia „ „ IV „ n ... 25 bani „ Inserţie şi reclame „ .. .... 2 lei „ Pentru anunciuri a se adresa: LA ADMINISTRAŢIA ZIAR UN MER VEGHIU 50 BANI , Pasagiul „Bancei Naţionale" (Casele Karageorgeniei) Comitetul de Toată lumea medicală din ţară, aproape întreaga presă şi opiniunea publică unanimă au­ condamnat con­centrările şi manevrele din anul a­­cesta. Cu toate acestea, mai pre­sus de ţara întreagă, a prevelat părerea d-lui ministru de rezboi­ şi a comi­tetului de apărare. Această încăpăţinare, însă, a dat un rezultat folositor, ea a putut a­­duce proba cea mai evidentă cum că populaţiunea noastră rurală se află într’o stare de plâns, că boalele seceră cea mai voinică parte a na­ţiune!, că neamul nostru îşi pierde treptat şi energia şi vitalitatea. Asupra acestei foarte importante cestiunî vom reveni; pentru astă­zî, însă, ne vom mărgini a vorbi des­pre acest vestit „Comitet de apă­rare. “ De unde a răsărit acest vestit şi anonim comitet nimeni nu ştie, ni­meni nu poate şti. El n’a fost instituit prin nici o lege, numirea membrilor săi n’a apărut în ziarul oficial, densul posedă o existenţă ca şi o putere ocultă, înaintea căruia Statul cu toate organele sale îşi plea­că capul, înaintea căruia parlamen­tul nu suflă, înaintea căruia guver­nul stă cu mâinile legate. Cine şi ce este acest Comitet de apărare ? Acest „Comitet“ este omnipotent ca şi omniştiutor, pentru dânsul ştiin­ţele toate nu mai au­ secrete, în ne­gura viitorului el citeşte ca într’o carte deschisă, mai puternic de­cât un Dumnezeu dânsul porunceşte şi lumea întreagă ascultă. Dacă e vorba să se construiască o linie ferată cu un mare interes economic, comitetul de apărare se opune, dacă starea higienică a ţarei pretinde o desconcentrare a trupelor, comitetul de apărare nu aprobă, dacă lumea civilă voeşte să realizeze o re­formă cerută de spiritul timpului, comitetul de apărare se pune de a crumezişul. Pretutindeni, şi vecinie, şi la ori­ce pas comitetul de apărare şi ia­răşi comitetul de apărare. In chestiile economice, el face marţ pe toţi economiştii, în chestiile higienice şi medicale, medicii şi hi­­gieniştii trebue să i se supue, în a­­facerile privitoare la comerciii, la industrie, la învăţământ, în toate problemele sociale, oamenii cari au gândit, cari au scris, cari ah studiat nu mai fac două parale. încă o dată, de unde a eşit a­­ceastă minune, ce este acest comitet misterios ? După cât s’a putut afla, comite­tul acesta ar fi o creaţiune regală. Regele ’şi a alcătuit un consiliu compus din vre-o câţi­va militari superiori cu misiunea specială de a prezida la apărarea ţărei. Dar cu vremea, aceşti domni militari au u­­zurpat o putere nemărginită, sub pretext de apărare a ţărei, pun pie­dică la tot mersul înainte, şi drept singură obiecţie la toate măsurile folositoare propuse, nu se aude de­cât atâta: Nu vrea comitetul de apărare / Iată unde am ajuns şi unde am căzut. Astăzi, libera discuţie a fost suprimată până şi în societatea ci­vilă, oameni de ştiinţă, parlamentul, ţara întreagă nu mai pot avea vo­inţă, nu mai pot gândi, nu mai pot lucra, atunci când comitetul de apă­rare se opune. Putere ocultă şi fără răspundere, oracol înaintea căruia toţi se închină fără să ştie înaintea cui se închină, comitetul de apărare planează prea sus pentru ca lumea să-­l vadă şi autoritatea lui e prea mare pentru ca să se scoboare până la discuţie. Şi când au venit d-nii guvernanţi cu o asemenea instituţie din alte vremuri ? In imensa lor înţelepciune au socotit că momentul oportun a sosit astăzi, când alte puteri oculte rezemate pe tradiţii îndelungate pâ­râe şi se surpă, când minciunile so­ciale cele mai bine proptite se cla­­tină şi se prăvălesc, când Dumnezeu însuşi nu mai e sigur in înălţimea necalculabilă unde tronează. O asemenea putere ocultă şi ne­pi­păibilă nu o înţelegem nici chiar pentru dirigerea afacerilor militare, cu atât mai puţin o putem aproba când îşi întinde pretenţiile până a­­supra mişcărilor lumei civile. De vreme ce suntem ţară constituţiona­lă, în care toate puterile publice au o fiinţă cunoscută şi o răspundere juridică, ce însemnează acest scan­dal ruşinos, ce însemnează această nouă divinitate, a căreia putere mis­tică este hrănită cu fonduri buge­tare şi cu protecţii regale ?.. Trebue să înţeleagă o dată şi re­gele şi miniştrii săi şi cei câţi­va ofiţeri superiori din vestitul comitet, că ţara aceasta nu consimte să tră­iască sub dictaturi militare care nu îndrăznesc să se afirme, nici sub călcâiul unei puteri care nu se a­­rată, care nu vorbeşte, care nu ar­gumentează, care nu convinge. Scurt şi lămurit. De două ori în aceste din urmă vremuri comitetul cel minunat ne-a dat de gândit: o dată când a pre­tins să se sacrifice economiceşte o parte a Moldovei, opunându-se la construcţia liniei Galaţi-Bârlad , altă dată când a refuzat să renunţe la concentrări, cu pericolul de a pro­voca apariţia holerei. Credem că parlamentul nu va aş­tepta a treia ispravă pentru a cere eşirea din scandal şi intrarea în Constituţiune. Constantin C. Bacalbaşa. Di» AFARA Grecia şi Rum­elia «Noua Presă liberă» anunţă că nota grecească ce se va adresa puterilor a­­supra închiderei şcoalelor greceşti in Rumelia mai cu samă la Burgas, unde autorităţile bulgare au întrebuinţat forţa armată, tratează această măsură de ruptură a tratatului din Berlin şi de violare a statutului organic care a­­cordă tuturor naţiunilor domiciliate în Bulgaria dreptul de a învăţa în mod liber limba lor în şcoalele lor. Nota, care se va remite în cursul a­­cestei săptămâni, cere intervenirea puterilor. Măsuri reacţionare „La France“ anunţă că d-na Lou­­bet a hotărât să expulseze pe d-na Liebknecht pentru discursul său din Marsilia. Agenţia Havas face să se observe în această privinţă că nu s’a luat nici o măsură, de­oare­c­e ministrul aş­teaptă textul discursului d-lui Lieb­knecht pentru a decide. Congresele socialiste Congresul lucrătorilor din Marsilia a hotărât să susţină suprimarea moş­tenire­ în linie colaterală al cărui produs va trebui să servească la uşu­rarea impozitului asupra agriculturei şi a taxelor de consumaţiune. —- —— ----^^£5*53— - CRITIA A BOUR Caşul din Galaţi Galaţi 12 Septembre 1892. Cercul vicios în care ne învârtim noi ceştia din Galaţi atât în politică cât şi în întreaga manifestare a vi­­eţei noastre sociale, merită să fie cu­noscut şi afară de Galaţi. De două luni de zile, întreaga noastră activitate socială este amor­ţită, căci toţi, dar toţi suntem preo­cupaţi de repedea cădere a faimoa­sei cârdăşii politice, cunoscută sub numirea de sindicatul de exploa­tare Resu-Robescu. Şi cu toate a­­cestea faptul nu este atât de impor­tant, el nu merită şi n’ar trebui să ne facă a uita preocupările noastre de fie­care zi, n’ar trebui să ne or­bească într’atâta în cât toţi câţi ah i­.-’i. __ j 1 _ r­__ro.___ x_w aunt uauercii u­iur rie»u. iiuu«»bu, toţi câţi ne am bucurat de această că­dere, să ne socotim ca fraţi şi înlă­turând principiele noastre politice şi sociale sâ ne absorbim cu totul în lucrarea pentru doborîrea şi nimici­rea cârdăşiei Resu Robestiu. Căci în definitiv, o dată aceştia înlăturaţi de la putere, o altă cărdăşie se va for­ma, dacă nu tot atât de puternică şi de temeinică, dar cel puţin tot atât de conservatoare şi predispusă către aceleaşi rele, şi noi continuui ar trebui să ne ocupăm cu doborâ­rea tuturor acestor cârdăşii. In adevăr, căderea d lor Resu-Ro­bescu este nu numai umilitoare dar încă a survenit sub aşa povoară, sub aşa acuzaţiune, că trebue să o spu­nem «hotărâtor că aceşti d-ni sunt perduţi politiceşte pentru Galaţi, dacă nu pentru vecie, dar cel puţin pen­tru multă vreme. Căci un caz ciudat, ca al d-lor (vorba regretatului Iulian) nu s’a întâmplat nimăruî. In patru ani de plin guvernămînt conserva­tor, având o situaţie demnă de in­vidiat cu legături de rudenie în mi­nister şi în Cameră, meritând chiar recunoştinţa şefului guvernului pen­tru ajutoarele ce­­ le a­ fost dat în opoziţie... şi din acest apogeu de­o­­dată să se trezească înfundaţi în cea mai puturoasă mocirlă a unor indivizi de rînd, fireşte că nu este puţin lucru. Această ruşinoasă cădere însă va trebui să fie o pildă tuturor saltim­­bancilor cari fac politică la noi, căci abuzul şi jaful avutului public, dacă scapă de pedeapsa legilor pozitive, când este comis de oamenii ce ocupă situaţii politice importante, nici­o­­dată nu scapă de pedeapsa opiniei publice. Este­ drept că opinia publică de multe ori este exagerată, dar toc­mai în această exageraţiune stă efi­cacitatea ei. Şi din acest punct de privire, formidabilul curent ce s’a produs în potriva d-lor Resu Robescu, la noi în Galaţi este de laudat, şi nouă tinerilor care nu vedem de cît viitorul şi chemarea unor straturi populare noul la viaţa politică, a­­ceasta mişcare de protestare ne dă speranţă. Dar de aici până a fi cu totul absorbiţi de acest eveniment, de aici până a crede că cu dispariţia d­­or Ru­su Robescu dispare tot reul din localitate, este deosebire mare. Dar nici chiar nevoe nu este ca se ne frământăm atât de mult cu această cădere. Când statul major al d-lor Resu Robescu este deja in­ternat în temniţă, când chiar cel mai bine voitori al d-lor prieteni n’au putut să se dea înlături înain­tea colosalei destrăbălări constatată în gestiunea d-lor, când este până la evidenţă demonstrat cum că tre­cea d-lor pe la primărie a marcat şi va marca o epocă de jaf şi de hoţii ne mai­pomenite ne mai pu­tem noi teme de patronul tuturor a­celor certaţi de justiţie ? Nu. Noi nu trebue să ne pierdem vremea spre a îmormânta cârdăşia Resu-Robescu, aceştia au avut singuri grije ca să prepare convoiul lor funebru, au a­­vut ei grije ca cu bani strânşi din contribuţiunile noastre să-şî prepare o înmormântare demnă de strălucitul­­ lor trecut. Datoria noastră este de a fi spec­tatorii la această josnică cădere şi tot aplaudând la debandada din sâ­nul politicianilor şi politicaştrilor din localitate să căutăm de a ne grupa împrejurul nouilor doctrine politico­­social­e. Falimentul fraudulos al d-lor Resu-Robescu nu este numai un fapt personal, nu este o firmă comercială in bancrută ci un întreg sistem, sis­temul corupţiunei electorale, siste­mul degradărei şi a demoralizăreî poporului, dar acest sistem este prac­ticat şi de alţii şi tocmai falimentul sistemului ne bucură mai mult de­cât chiar căderea personală a d­lor Resu-Robescu. Pentru tineri este momentul cel mai potrivit de a rupe cu trecutul și a inaugura o politică sincer de­mocrat. I. Năpaste Mersul Holerei Bruxelles, 26 Septembre. Nici un cas de holeră, nici un deces de vreo 2 zile la Bruxelles. Se semnalează un cas la mahalaua Molenbach şi 4 l­ Au vers. Berlin, 26 Septembre. Ieri au fost la Altona 11 caşuri şi 7 decese. La Schillerdorf 8 caşuri, 2 decese. Hamburg, 26 Septembre. Buletinul holerei pentru ziua de eri anunţă 126 caşuri, 47 decese, din care 56 caşuri, 16 decese pentru zilele pre­cedente. Paris, 26 Septembre. Eri la Paris 14 caşuri, 9 decese; în împrejurimi 5 caşuri, 3 decese. La Havre 4 caşuri, 5 decese. Lemberg, 26­ Septembre. — Nici un cas de holeră in Galiție în timpul ul­timelor 24 de ore. Veleităţile unor medici Prin caracterul profesi­unei noastre şi prin dispoziţiile regulamentare ale serviciului nostru, noi medicii veteri­nari, mai puţin de­cât ori­care pro­fesionişti, putem să ne întrunim la­olaltă pentru discutarea chestiunilor privitoare la interesul ţarei şi al cor­poraţii­­nei noastre. Ast­fel fiind, nu am putut de cât ex­trem de rar să ne spunem cuvântul nostru umanim şi din această cauză a trebuit ca alţii să cugete şi să lu­creze în numele nostru. Cei puţini dintre noi, cari s’au silit să facă a­­­ceasta, nu au fost susţinuţi de noi toţi. Această cauză a fost care accentuat su­premaţia administrativă a corpului medical uman asupra acelui vete­rinar. Câţi­va representanţi ai acestui corp neputând să-şi creeze un nume ilus­tru în marea şi înalta lor profesiune, au socotit că făcând din membrii corpului medical nişte autocraţi, au făcut totul pentru ca să mărească prestigiul medicinei în ţară. Pentru că specialitatea noastră se referă la vietăţi inferioare omului, s’a crezut, printr’o logică curioasă, cum că este natural ca de aci să re­zulte şi o subordinare de profesiune. Că animalele sunt mai inferioare omului, aceasta este un adevăr rela­tiv şi din adevărurile relative nu este permis a se trage formule, fraze şi încheieri absolute. Sub raportul manifestaţiunelor psi­­chologice dacă animalele ne sunt mai inferioare, în ce sunt ele mai infe­rioare omului sub raportul fiziologic, terapeutic, chim­ico-biologic etc. etc? Cum, este animalul o complexitate biologică mai uşor de studiat, de­cât complexitatea biologică omul? Şi dacă medicina veterinară îmbră­ţişată aceleaşi studii complexe şi di­ficile, dacă are aceleaşi probleme bio­logice de deslegat ca şi medicina u­­mană; şi când nici una din aceste medicini nu se găseşte­ în faţa unor necunoscute mai inferioare de­cât cele relative la alta; când dar sub punc­tul de vedere ştiinţific nu este de­cât egalitate, trebue, şi încă se mai cere, subordinare a unei medicini faţă de alta ? Dacă clasificaţia profesiunelor s’ar face din punctul de vedere al aplicaţii, atunci am asista în insă­şi medicina umană la o curioasă şi neplăcută sub­ordinare. Am asista la spectacolul neplăcut să vedem o ierarchie între medicina civilă, militară, infantilă, fem­enină etc. Am asista la o subor­dinare între architect­ură, inginerie, una dintre specialităţile de inginerie proclamată de nobilă şi deci cu drep­turi feudale. Şi dacă subordonarea medicinei ve­terinare celei umane ar ţine numai de o simplă satisfacţiune egoistă pen­tru o parte dintre acei ipedici cres­cuţi şi educaţi sub regimul militar şi cari simt nevoia de a vedea oameni la ordine­, nu am zice nimic, dorinţele nevătămătoare au ceva de candid. Dar, este un dar grav, cu desăvâr­şire grav. Toată răspunderea colosală în ma­terie de epizootie şi de igienă publică este asupra noastră şi nici un aliniat din lege nu face un ceva respunză­­tor pe acela care supraveghează ser­viciul nostru, ca medic primar. — S’au întins epizootii şi au făcut ravagii însemnate in ţară din cauza amestecului medicului în atribuţiu­­nele veterinarului şi aceste nenorociri economice s’au spart in capul nostru, lumea oficială chiar invinuind servi­ciul veterinar. — Reprezentanţii vecinei noastre Austria ved zilnic şi raportează ofi­cial cum că serviciul veterinar din România este iluzoriu in parte şi nu prezintă nici-o garanţie, de­oare­ce unii medici umani, civili sau militari, dau certificate de provenienţă şi sănătate ! Lu­mea oficială nu ştie despre aceasta, streinii ştimi, ţara suferă economiceşte şi noi veterinarii, cu toate­ dovezile date de aptitudine şi de conştienţă a rolului nostru, era să suferim umilinţa de a ni se impune în ţară, un şef ve­terinar ungur, fără care nu se putea face convenţia. Este necesar absolut, să­­facem de­taliul tuturor consecventelor rezulatate din această subordonare ? Nu. Am vorbit cu un însemnat număr din medicii noştrii distinşi, am vorbit cu ilustraţiunele ştiinţifice medicale cari fac fala ţerei noastre şi a căror muncă ridic prestigiul ţerei şi mai toţi au fost de acord a-mi spune acestea: „dacă, pe timpuri, a necesitat această subordinare, din motivul numărului şi al vechime­ în cariera ştiinţifică, de mult încă ea nu mai are senzul de­cât in spiritele cu educaţie militară". Şi faţă cu atâtea accidente econo­mice vătămătoare, faţă cu faptul că se comite o tulburare de profesiune, nu înţelegem de loc veleităţile acestea ale unor in­dici de a avea negreşit subor­donaţi pe veterinari! Cum, cred d-lor că cursurile uma­nitare cerute aspiranţilor şcoalei noas­tre sunt insuficiente pentru a forma pe un veterinar bun? Dar, d-lor, noi avem o mulţime cu liceul terminat, alţii bacalaureaţi, şi apoi nu oare până mai dăună­zi se primea în facultatea de medicină absolvenţii a 4 clase li­ceale? Treptat, şi în curând încă, con­­diţiunele au să fie egale. Dar aceasta îndreptăţeşte ceva ? Cred, d-lor, oare, că cursurile în şcoala noastră nu sunt la înălţimea celor ale facultăţei ? Este suficient să invocăm lucrările inaugurale ale ab­solvenţilor noştri, pentru ca să dove­dim aceasta. Când dai nici o deosebire, nu jus­tifică pretenţiunele unor medici, pen­tru ce ţin aşa de ostentativ să aibă monopolul conducerea tuturor servi­­ciilor sanitare. Cum, nu sunt destul de ocupaţi cu profesiunea d-lor atât de exigente ? Ţin negreşit ca şi servi­ciul veterinar şi cel farmaceutic sa-l călăuzească? Sunt representanţi­ .

Next