Lupta, septembrie 1892 (Anul 9, nr. 1797-1821)
1892-09-16 / nr. 1809
ANUL IX. No. 1809 ABONAMENTE DIN ȚARĂ Un an..................................................................40 lei Șease luni.............................................................20 „ Trei luni.............................................................10 „ Pentru învețătorî pe un an.................................30 „ IN streinitate Un an...................•......................................50 leî Șease luni 25 „ Trei luni....................... 15 „ mebul de bani REDACTIA: Pasagiu! „Băncei Nationale* (Casele Karageorgeniei) Organ Democrat - Radical ADMINISTRAŢIA: MIERCURI, 16 SEPTEMBRE 1892. ANUNCIURI Pe pagina III, 30 litere, corp 7 ... 1 leu linia „ „ IV „ n ... 25 bani „ Inserţie şi reclame „ .. .... 2 lei „ Pentru anunciuri a se adresa: LA ADMINISTRAŢIA ZIAR UN MER VEGHIU 50 BANI , Pasagiul „Bancei Naţionale" (Casele Karageorgeniei) Comitetul de Toată lumea medicală din ţară, aproape întreaga presă şi opiniunea publică unanimă au condamnat concentrările şi manevrele din anul acesta. Cu toate acestea, mai presus de ţara întreagă, a prevelat părerea d-lui ministru de rezboi şi a comitetului de apărare. Această încăpăţinare, însă, a dat un rezultat folositor, ea a putut aduce proba cea mai evidentă cum că populaţiunea noastră rurală se află într’o stare de plâns, că boalele seceră cea mai voinică parte a naţiune!, că neamul nostru îşi pierde treptat şi energia şi vitalitatea. Asupra acestei foarte importante cestiunî vom reveni; pentru astăzî, însă, ne vom mărgini a vorbi despre acest vestit „Comitet de apărare. “ De unde a răsărit acest vestit şi anonim comitet nimeni nu ştie, nimeni nu poate şti. El n’a fost instituit prin nici o lege, numirea membrilor săi n’a apărut în ziarul oficial, densul posedă o existenţă ca şi o putere ocultă, înaintea căruia Statul cu toate organele sale îşi pleacă capul, înaintea căruia parlamentul nu suflă, înaintea căruia guvernul stă cu mâinile legate. Cine şi ce este acest Comitet de apărare ? Acest „Comitet“ este omnipotent ca şi omniştiutor, pentru dânsul ştiinţele toate nu mai au secrete, în negura viitorului el citeşte ca într’o carte deschisă, mai puternic decât un Dumnezeu dânsul porunceşte şi lumea întreagă ascultă. Dacă e vorba să se construiască o linie ferată cu un mare interes economic, comitetul de apărare se opune, dacă starea higienică a ţarei pretinde o desconcentrare a trupelor, comitetul de apărare nu aprobă, dacă lumea civilă voeşte să realizeze o reformă cerută de spiritul timpului, comitetul de apărare se pune de a crumezişul. Pretutindeni, şi vecinie, şi la orice pas comitetul de apărare şi iarăşi comitetul de apărare. In chestiile economice, el face marţ pe toţi economiştii, în chestiile higienice şi medicale, medicii şi higieniştii trebue să i se supue, în afacerile privitoare la comerciii, la industrie, la învăţământ, în toate problemele sociale, oamenii cari au gândit, cari au scris, cari ah studiat nu mai fac două parale. încă o dată, de unde a eşit această minune, ce este acest comitet misterios ? După cât s’a putut afla, comitetul acesta ar fi o creaţiune regală. Regele ’şi a alcătuit un consiliu compus din vre-o câţiva militari superiori cu misiunea specială de a prezida la apărarea ţărei. Dar cu vremea, aceşti domni militari au uzurpat o putere nemărginită, sub pretext de apărare a ţărei, pun piedică la tot mersul înainte, şi drept singură obiecţie la toate măsurile folositoare propuse, nu se aude decât atâta: Nu vrea comitetul de apărare / Iată unde am ajuns şi unde am căzut. Astăzi, libera discuţie a fost suprimată până şi în societatea civilă, oameni de ştiinţă, parlamentul, ţara întreagă nu mai pot avea voinţă, nu mai pot gândi, nu mai pot lucra, atunci când comitetul de apărare se opune. Putere ocultă şi fără răspundere, oracol înaintea căruia toţi se închină fără să ştie înaintea cui se închină, comitetul de apărare planează prea sus pentru ca lumea să-l vadă şi autoritatea lui e prea mare pentru ca să se scoboare până la discuţie. Şi când au venit d-nii guvernanţi cu o asemenea instituţie din alte vremuri ? In imensa lor înţelepciune au socotit că momentul oportun a sosit astăzi, când alte puteri oculte rezemate pe tradiţii îndelungate pârâe şi se surpă, când minciunile sociale cele mai bine proptite se clatină şi se prăvălesc, când Dumnezeu însuşi nu mai e sigur in înălţimea necalculabilă unde tronează. O asemenea putere ocultă şi nepipăibilă nu o înţelegem nici chiar pentru dirigerea afacerilor militare, cu atât mai puţin o putem aproba când îşi întinde pretenţiile până asupra mişcărilor lumei civile. De vreme ce suntem ţară constituţională, în care toate puterile publice au o fiinţă cunoscută şi o răspundere juridică, ce însemnează acest scandal ruşinos, ce însemnează această nouă divinitate, a căreia putere mistică este hrănită cu fonduri bugetare şi cu protecţii regale ?.. Trebue să înţeleagă o dată şi regele şi miniştrii săi şi cei câţiva ofiţeri superiori din vestitul comitet, că ţara aceasta nu consimte să trăiască sub dictaturi militare care nu îndrăznesc să se afirme, nici sub călcâiul unei puteri care nu se arată, care nu vorbeşte, care nu argumentează, care nu convinge. Scurt şi lămurit. De două ori în aceste din urmă vremuri comitetul cel minunat ne-a dat de gândit: o dată când a pretins să se sacrifice economiceşte o parte a Moldovei, opunându-se la construcţia liniei Galaţi-Bârlad , altă dată când a refuzat să renunţe la concentrări, cu pericolul de a provoca apariţia holerei. Credem că parlamentul nu va aştepta a treia ispravă pentru a cere eşirea din scandal şi intrarea în Constituţiune. Constantin C. Bacalbaşa. Di» AFARA Grecia şi Rumelia «Noua Presă liberă» anunţă că nota grecească ce se va adresa puterilor asupra închiderei şcoalelor greceşti in Rumelia mai cu samă la Burgas, unde autorităţile bulgare au întrebuinţat forţa armată, tratează această măsură de ruptură a tratatului din Berlin şi de violare a statutului organic care acordă tuturor naţiunilor domiciliate în Bulgaria dreptul de a învăţa în mod liber limba lor în şcoalele lor. Nota, care se va remite în cursul acestei săptămâni, cere intervenirea puterilor. Măsuri reacţionare „La France“ anunţă că d-na Loubet a hotărât să expulseze pe d-na Liebknecht pentru discursul său din Marsilia. Agenţia Havas face să se observe în această privinţă că nu s’a luat nici o măsură, deoarece ministrul aşteaptă textul discursului d-lui Liebknecht pentru a decide. Congresele socialiste Congresul lucrătorilor din Marsilia a hotărât să susţină suprimarea moştenire în linie colaterală al cărui produs va trebui să servească la uşurarea impozitului asupra agriculturei şi a taxelor de consumaţiune. —- —— ----^^£5*53— - CRITIA A BOUR Caşul din Galaţi Galaţi 12 Septembre 1892. Cercul vicios în care ne învârtim noi ceştia din Galaţi atât în politică cât şi în întreaga manifestare a vieţei noastre sociale, merită să fie cunoscut şi afară de Galaţi. De două luni de zile, întreaga noastră activitate socială este amorţită, căci toţi, dar toţi suntem preocupaţi de repedea cădere a faimoasei cârdăşii politice, cunoscută sub numirea de sindicatul de exploatare Resu-Robescu. Şi cu toate acestea faptul nu este atât de important, el nu merită şi n’ar trebui să ne facă a uita preocupările noastre de fiecare zi, n’ar trebui să ne orbească într’atâta în cât toţi câţi ah i.-’i. __ j 1 _ r__ro.___ x_w aunt uauercii uiur rie»u. iiuu«»bu, toţi câţi ne am bucurat de această cădere, să ne socotim ca fraţi şi înlăturând principiele noastre politice şi sociale sâ ne absorbim cu totul în lucrarea pentru doborîrea şi nimicirea cârdăşiei Resu Robestiu. Căci în definitiv, o dată aceştia înlăturaţi de la putere, o altă cărdăşie se va forma, dacă nu tot atât de puternică şi de temeinică, dar cel puţin tot atât de conservatoare şi predispusă către aceleaşi rele, şi noi continuui ar trebui să ne ocupăm cu doborârea tuturor acestor cârdăşii. In adevăr, căderea d lor Resu-Robescu este nu numai umilitoare dar încă a survenit sub aşa povoară, sub aşa acuzaţiune, că trebue să o spunem «hotărâtor că aceşti d-ni sunt perduţi politiceşte pentru Galaţi, dacă nu pentru vecie, dar cel puţin pentru multă vreme. Căci un caz ciudat, ca al d-lor (vorba regretatului Iulian) nu s’a întâmplat nimăruî. In patru ani de plin guvernămînt conservator, având o situaţie demnă de invidiat cu legături de rudenie în minister şi în Cameră, meritând chiar recunoştinţa şefului guvernului pentru ajutoarele ce le a fost dat în opoziţie... şi din acest apogeu deodată să se trezească înfundaţi în cea mai puturoasă mocirlă a unor indivizi de rînd, fireşte că nu este puţin lucru. Această ruşinoasă cădere însă va trebui să fie o pildă tuturor saltimbancilor cari fac politică la noi, căci abuzul şi jaful avutului public, dacă scapă de pedeapsa legilor pozitive, când este comis de oamenii ce ocupă situaţii politice importante, niciodată nu scapă de pedeapsa opiniei publice. Este drept că opinia publică de multe ori este exagerată, dar tocmai în această exageraţiune stă eficacitatea ei. Şi din acest punct de privire, formidabilul curent ce s’a produs în potriva d-lor Resu Robescu, la noi în Galaţi este de laudat, şi nouă tinerilor care nu vedem de cît viitorul şi chemarea unor straturi populare noul la viaţa politică, aceasta mişcare de protestare ne dă speranţă. Dar de aici până a fi cu totul absorbiţi de acest eveniment, de aici până a crede că cu dispariţia dor Rusu Robescu dispare tot reul din localitate, este deosebire mare. Dar nici chiar nevoe nu este ca se ne frământăm atât de mult cu această cădere. Când statul major al d-lor Resu Robescu este deja internat în temniţă, când chiar cel mai bine voitori al d-lor prieteni n’au putut să se dea înlături înaintea colosalei destrăbălări constatată în gestiunea d-lor, când este până la evidenţă demonstrat cum că trecea d-lor pe la primărie a marcat şi va marca o epocă de jaf şi de hoţii ne maipomenite ne mai putem noi teme de patronul tuturor acelor certaţi de justiţie ? Nu. Noi nu trebue să ne pierdem vremea spre a îmormânta cârdăşia Resu-Robescu, aceştia au avut singuri grije ca să prepare convoiul lor funebru, au avut ei grije ca cu bani strânşi din contribuţiunile noastre să-şî prepare o înmormântare demnă de strălucitul lor trecut. Datoria noastră este de a fi spectatorii la această josnică cădere şi tot aplaudând la debandada din sânul politicianilor şi politicaştrilor din localitate să căutăm de a ne grupa împrejurul nouilor doctrine politicosociale. Falimentul fraudulos al d-lor Resu-Robescu nu este numai un fapt personal, nu este o firmă comercială in bancrută ci un întreg sistem, sistemul corupţiunei electorale, sistemul degradărei şi a demoralizăreî poporului, dar acest sistem este practicat şi de alţii şi tocmai falimentul sistemului ne bucură mai mult decât chiar căderea personală a dlor Resu-Robescu. Pentru tineri este momentul cel mai potrivit de a rupe cu trecutul și a inaugura o politică sincer democrat. I. Năpaste Mersul Holerei Bruxelles, 26 Septembre. Nici un cas de holeră, nici un deces de vreo 2 zile la Bruxelles. Se semnalează un cas la mahalaua Molenbach şi 4 l Au vers. Berlin, 26 Septembre. Ieri au fost la Altona 11 caşuri şi 7 decese. La Schillerdorf 8 caşuri, 2 decese. Hamburg, 26 Septembre. Buletinul holerei pentru ziua de eri anunţă 126 caşuri, 47 decese, din care 56 caşuri, 16 decese pentru zilele precedente. Paris, 26 Septembre. Eri la Paris 14 caşuri, 9 decese; în împrejurimi 5 caşuri, 3 decese. La Havre 4 caşuri, 5 decese. Lemberg, 26 Septembre. — Nici un cas de holeră in Galiție în timpul ultimelor 24 de ore. Veleităţile unor medici Prin caracterul profesiunei noastre şi prin dispoziţiile regulamentare ale serviciului nostru, noi medicii veterinari, mai puţin decât oricare profesionişti, putem să ne întrunim laolaltă pentru discutarea chestiunilor privitoare la interesul ţarei şi al corporaţiinei noastre. Astfel fiind, nu am putut de cât extrem de rar să ne spunem cuvântul nostru umanim şi din această cauză a trebuit ca alţii să cugete şi să lucreze în numele nostru. Cei puţini dintre noi, cari s’au silit să facă aceasta, nu au fost susţinuţi de noi toţi. Această cauză a fost care accentuat supremaţia administrativă a corpului medical uman asupra acelui veterinar. Câţiva representanţi ai acestui corp neputând să-şi creeze un nume ilustru în marea şi înalta lor profesiune, au socotit că făcând din membrii corpului medical nişte autocraţi, au făcut totul pentru ca să mărească prestigiul medicinei în ţară. Pentru că specialitatea noastră se referă la vietăţi inferioare omului, s’a crezut, printr’o logică curioasă, cum că este natural ca de aci să rezulte şi o subordinare de profesiune. Că animalele sunt mai inferioare omului, aceasta este un adevăr relativ şi din adevărurile relative nu este permis a se trage formule, fraze şi încheieri absolute. Sub raportul manifestaţiunelor psichologice dacă animalele ne sunt mai inferioare, în ce sunt ele mai inferioare omului sub raportul fiziologic, terapeutic, chimico-biologic etc. etc? Cum, este animalul o complexitate biologică mai uşor de studiat, decât complexitatea biologică omul? Şi dacă medicina veterinară îmbrăţişată aceleaşi studii complexe şi dificile, dacă are aceleaşi probleme biologice de deslegat ca şi medicina umană; şi când nici una din aceste medicini nu se găseşte în faţa unor necunoscute mai inferioare decât cele relative la alta; când dar sub punctul de vedere ştiinţific nu este decât egalitate, trebue, şi încă se mai cere, subordinare a unei medicini faţă de alta ? Dacă clasificaţia profesiunelor s’ar face din punctul de vedere al aplicaţii, atunci am asista în insăşi medicina umană la o curioasă şi neplăcută subordinare. Am asista la spectacolul neplăcut să vedem o ierarchie între medicina civilă, militară, infantilă, femenină etc. Am asista la o subordinare între architectură, inginerie, una dintre specialităţile de inginerie proclamată de nobilă şi deci cu drepturi feudale. Şi dacă subordonarea medicinei veterinare celei umane ar ţine numai de o simplă satisfacţiune egoistă pentru o parte dintre acei ipedici crescuţi şi educaţi sub regimul militar şi cari simt nevoia de a vedea oameni la ordine, nu am zice nimic, dorinţele nevătămătoare au ceva de candid. Dar, este un dar grav, cu desăvârşire grav. Toată răspunderea colosală în materie de epizootie şi de igienă publică este asupra noastră şi nici un aliniat din lege nu face un ceva respunzător pe acela care supraveghează serviciul nostru, ca medic primar. — S’au întins epizootii şi au făcut ravagii însemnate in ţară din cauza amestecului medicului în atribuţiunele veterinarului şi aceste nenorociri economice s’au spart in capul nostru, lumea oficială chiar invinuind serviciul veterinar. — Reprezentanţii vecinei noastre Austria ved zilnic şi raportează oficial cum că serviciul veterinar din România este iluzoriu in parte şi nu prezintă nici-o garanţie, deoarece unii medici umani, civili sau militari, dau certificate de provenienţă şi sănătate ! Lumea oficială nu ştie despre aceasta, streinii ştimi, ţara suferă economiceşte şi noi veterinarii, cu toate dovezile date de aptitudine şi de conştienţă a rolului nostru, era să suferim umilinţa de a ni se impune în ţară, un şef veterinar ungur, fără care nu se putea face convenţia. Este necesar absolut, săfacem detaliul tuturor consecventelor rezulatate din această subordonare ? Nu. Am vorbit cu un însemnat număr din medicii noştrii distinşi, am vorbit cu ilustraţiunele ştiinţifice medicale cari fac fala ţerei noastre şi a căror muncă ridic prestigiul ţerei şi mai toţi au fost de acord a-mi spune acestea: „dacă, pe timpuri, a necesitat această subordinare, din motivul numărului şi al vechime în cariera ştiinţifică, de mult încă ea nu mai are senzul decât in spiritele cu educaţie militară". Şi faţă cu atâtea accidente economice vătămătoare, faţă cu faptul că se comite o tulburare de profesiune, nu înţelegem de loc veleităţile acestea ale unor indici de a avea negreşit subordonaţi pe veterinari! Cum, cred d-lor că cursurile umanitare cerute aspiranţilor şcoalei noastre sunt insuficiente pentru a forma pe un veterinar bun? Dar, d-lor, noi avem o mulţime cu liceul terminat, alţii bacalaureaţi, şi apoi nu oare până mai dăunăzi se primea în facultatea de medicină absolvenţii a 4 clase liceale? Treptat, şi în curând încă, condiţiunele au să fie egale. Dar aceasta îndreptăţeşte ceva ? Cred, d-lor, oare, că cursurile în şcoala noastră nu sunt la înălţimea celor ale facultăţei ? Este suficient să invocăm lucrările inaugurale ale absolvenţilor noştri, pentru ca să dovedim aceasta. Când dai nici o deosebire, nu justifică pretenţiunele unor medici, pentru ce ţin aşa de ostentativ să aibă monopolul conducerea tuturor serviciilor sanitare. Cum, nu sunt destul de ocupaţi cu profesiunea d-lor atât de exigente ? Ţin negreşit ca şi serviciul veterinar şi cel farmaceutic sa-l călăuzească? Sunt representanţi .