Lupta, septembrie 1892 (Anul 9, nr. 1797-1821)

1892-09-11 / nr. 1805

ANUL IX.­­ No. 1805 ABONAMENTE D­IN ȚARĂ Șease luni . ............................. Trei luni . ............................................ Pentru învețători pe un an................... IN STREINETATE Un an..................................................... Șease luni ................................................ Trei luni................................................ MERIL BANI . . 40 lei • • 20 „ . . 10 „ . . 30 „ . . 50 lei • • 25 „ . . 15 „ REDACŢIA: Pasaginl »Băncei Naţionale* (Casele EDIŢIA A"DOUA VINERI, 11 SEPTEMBRE 1892. ANUNCIURI „ Pe pagina III, 30 litere, corp 7 ... 1 leii linia „ IV „ „ ... 25 bani „ Inserţie şi reclame „ „ 2 lei „ Pentru anunciurî a se adresa: LA m HUSER VEChIU RO BANI u L­ — ADMINISTRAŢIA: „Eibneei Naţionale" (Casele Karageorgeriei) Karageorgeriei) Organ Democrat - Radical Pasagius Partidul Conservator Am arătat în Nou pentru Marţi că partidul conservator, departe de a fi fost o mare forţă pe timpul opo­­ziţiunei­ unite, din potrivă el nu în­semna aproape nimic. Ca dovezi am citat, mai întâi, faptul că actualii stăpâni ai zilei n’au avut nici o dată curagiul să se prezinte în public cu individualitatea lor proprie, nici cu numele lor vechiu, nici cu şeful şi drapelul lor. Am mai dovedit, încă, cum că statul­­major cel strălucit al oposiţiunei era compus exclusiv numai din liberali şi democraţi, că presa conservatoare era uitată sub praful colecţiilor, că în zilele grele elita socială, cel mult, daci făcea opoziţie la Capşa, dar pe câmpul de luptă nici o dată. La aceste observaţiuni „Timpul“ ne răspunde cum­ că dacă d. Dimi­­trie Brătianu a fost pus tot în fruntea opoziţiunei­ unite, aceasta n’a fost de­cât o tactică, un mijloc de a dovedi ţârei cât de roti­ne guver­nul lui Ion Brătianu­ dacă însuşi fratele acestuia îl combate. Răspunsul păcătueşte prin prea multă fineţă. Să admitem însă, pen­tru cinci minute, cum­ că adevăratul motiv al capitulărei faţă de Dumitru Brătianu este cel inventat de „Tim­pul“. In cazul acesta o nouă indis­­cretă întrebare: Dar cu câţi­va ani mai înainte pentru care sfârşit con­servatorii s’au aliat cu d. Vernescu ! Pentru ce conservatorii au­ renunţat la drapelul şi la numele lor? Pen­tru ce din partid conservator cu un singur şef, a devenit partid liberal­­conservator cu du­oi leaderi? Pen­tru ce? Pe cât ştim d-l Vernescu nu era frate cu Ion Brătianu, nici cu vre­un alt şef al partidului­ liberal, pe cât ştim d. Gheorghe Vernescu nu era rudă nici de aproape nici de departe cu şeful guvernului de atunci. Iată dar, o serie de fapte cari toate dovedesc că partidul conservator nu mai putea trăi cu singurele sale mij ■ loace. Contopirea cu d. Vernescu şi pri­mirea numelui de „partid liberal­­conservator“ a însemnat declararea conservatismului român în stare de faliment. încă din vremea aceea con­servatorii au­ mărturisit neputinţa şi sfârşitul lor. A doua capitulare a conservatori­lor s’a făcut în momentul constitui­re! opoziţiunei­ unite. Dacă Dumitru Brătianu a fost pus în fruntea gru­­părei, această distincţie nu a dato­rit-o atât faptului că era frate cu şe­ful guvernului, cât faptului că era un liberal cu vază, un fruntaş li­beral cunoscut şi stimat. Când opoziţiunea unită se prezenta ţărei sub protecţia lui Dumitru Bră­­tianu, dânsa declara solemn că această opoziţiune nu are idei conservatoare, că guvernul de a doua zi trebuie să fie un guvern liberal şi democrat, un guvern cu mult mai liberal şi cu mult mai democrat de­cât cel de la cârmă. Şi dovadă că acesta a fost înţe­lesul pe care l’a dat ţara opoziţiune!, este faptul necontestabil că guvernul lui Ion Brătianu n’a fost resturnat de elementele conservatoare ale ţărei, adică de alegătorii colegiului I, ci a fost răsturnat de mase, de miş­carea stradei. Dar, pe lângă faptele brute, avem şi declaraţiile repetate ale atâtor, şefi conservatori. Când s-a constituit cabinetul ge­neralului Florescu, preşedintele con­siliului a declarat solemn în faţa parlamentului cum că ţara nu mai poate avea încredere într’un gu­vern pur conservator. Dar poate că d-l general să fie astăzi suspect conservatorilor! In cazul acesta avem o altă declaraţi­­une cu mult mai preţioasă, cu mult mai îngrijitoare pentru conservatori. Avem declaraţia actualului şef al guvernului şi al partidului conser­vator, mărturisirea sinceră a d-lui Lascar Catargiu. Iată cuvintele rostite de D sa în şedinţa camerei de la 13 Decem­bre 1889: „ Trebuea, numai de cât să fa­­­­cem­ o fusiune cu elementele cari „ s’au introdus în colegiele electo­­­rate, aşa cum ele sunt compuse „astă­zi. Nu se poate să nu ţinem „corni de noua stare de lucruri, r, afară nu­mai dacă s' ar face a­­alegerile cu ciomagul, dar a­­„leggeri libere nu se pot „face, fără ca să fie par­tidul conservator fusio­­­nat cu partidul liberal­­„conservator, aşa cum se „găseşte astă­zi.“ Ce mai voiţi ? Această mărturisire a şefului au­torizat al partidului conservator nu poate fi pusă la îndoială. Această mărturisire spune, în cuvinte simple şi puţine, aceea ce am dovedit noi mai pe larg : că partidul conservator nu mai stă în legătură cu ţara, că partidul conservator nu se mai poate presenta alegătorilor fără a fi pro­tejaţi de elementele liberale. Socotim că „Timpul“, cu toată do­rinţa lui de a justifica faptele ne­plăcute pentru conservatori, va găsi cu greu o explicaţiune favorabilă a­­tât fuziunea cu d. Gheorghe Ver­nescu, cât şi categoricelor declaraţiuni ale d-lor Lascar Catargiu şi general Florescu. Const. C. Bacalbaşa Azi pare că este o creştere; se vede mult transporturi. — Timpul este polois. Paris, 21 Septembre. P­Si au fost la Paris 20 caşuri, 10 decese; în împrejurimile Parisului 9 caşuri, 6 decese. — La Havre 14 caşuri, 4 decese—Epide­mia este considerată ca aproape terminată. Cherburg, 21 Septembre. Este inexact că s’ar fi constatat un cas de holeră la Cherburg ; starea sanitară este minunată. Soma, 21 Septembre. Este aproape sigur că ca precauţiune în contra holerei pelermagiile la Roma orga­­nizate pentru luna octombre vor fi amânate. -----------ISSU­S--- ---­ CONGRESUL STUDENŢILOR —-no»­ copiilor săraci. De alt­fel toţi suntem pen­tru bustul d-luî Manolescu, ca şi al lui Iu­lian, şi al lui Roseti. Cere a se da toată suma copiilor săraci. D. A. Eliescu arată că este o măsură în toate, aci nu trebue a ne lua după be­­neficiu ci după ideea ce ne călăuzeşte. E bine a se da copiilor săraci, tot de o dată crede că comitetul va arăta cam de ce sumă dispune pentru ca printr’un vot al congresului, să se dea din fondul aso­ciaţiei şi lui Manolescu, Iulian şi Roseti. D. St. Cihoschi cere a se respecta obi­ceiul stabilit de congres şi a se da tot be­neficiul copiilor săraci. D. M. Morţun propune o chetă pentru Manolescu azi şi alta diseară pentru Rosetti. Se cere închiderea discuţiei. D. Em. Antones­cu, pentru închiderea discuţiei, susţine că d. L. Theodorescu a împăcat bine pe toţi prin propunerea sa, care crede că este cea mai bună. D. A. Eliescu contra închidere­, cere a se prelungi discuţia, şi congresul să-şi arate părerea printr-un vot, care va avea auto­ritate, nu importă banii, pot fi cât de pu­ţini. Se cere închiderea discuţiei. Se primeşte. Se fac mai multe propuneri. Se pune la vot propunerea d-lui Eliescu şi se primeşte cu mare majoritate. Iată propunerea: „Congresul universitar Roman doritor de „a-şi arăta omagiile sale pentru oamenii „mari ai ţărei şi în acelaşi timp, pentru a „nu sustrage de la destinaţiunea sa venitul „resuitat din serata din 7 Septembre 1821 „decide: Venitul concertului întreg se dă la săraci, din Roman. Din casa congresului se votează de co­­mitet ca omagiu pentru oamenii mari, o sumă cu care congresul se contribuească facerea statutelor lui Rosetti, Iulian şi Mi­nolescu. (ss) A. M. Eliescu, G. I. Ştefănescu Goai­ga, M. C. Petrescu, D. Tatuşescu, Severin. D M. Policrat cere a i se spune ordi­nea de zi a şedinţei după prânz, fiind multe cestiuni arzătoare la ordinea zilei, ca n cum­va membrii congresului se fie surprins* D. Preşed­ite spune că n’a primit o propunere, ordinea de zi o stabileşte amiazi faţă cu cerirele venite. Şedinţa se ridică la 10 jum., anunţînd se următoarea şedinţă la orele 2 p. m. A IV şedinţă Are loc la orele 2. Se dă citire sumar­­ui şedinţei trecute. Asupra sumarului cuvântul D. A. Eliescu care cere a se fa o rectificare. D. M. Policrat spune că se zice că bi­roul nu ’şi-a plătit cotisaţiele. In acest­e toate lucrările ar putea fi supuse anulare Dacă lucrurile se adeveresc, atunci purtar biurouluî e regretabilă. D. Preşedinte zice că în adevăr cor­tul n’a plătit, dar că acum e în stare plătiască totul chiar cu amendă. De al s’a stabilit un obiceiu în această priv şi am crezut că şi noi ne vom folosi aceasta. D. Antonescu susţine că purtarea c­­etuluî în această cestiune e regretabil a luat bani de la studenţii Transilvăneni, comitetul n’a plătit. D-sa invită pe ce tet a restitui banii. D-l Preşedinte voesce a da cuvăntul d-le Ionescu, a vorbi ca delegat transilvăne (protestări) D-1 Eliescu protestează contra purtă! președintelui care dă cuvăntul d-luî Ionesc care nu este delegat transilvănean (aplau sgomot.) D-1 Balăcescu cere a se asculta întâi raportul comisiei de verificare. Se cere închiderea discuţiei. D-l Paulian vorbesce contra închidere spre a revela nişte fapte triste săvărşiţ. comitet. D-sa a văzut registrele şi a­­ statat că comitetul n’a plătit, şi la alege, aduc să voteze studenţi cari n’au drept, l­a şi plaţi nici cotizaţiele. Aceste lucruri ce promit lucrările congresului (aplause). D-l C. Dobrescu se adresează acelor , iubesc congresul, să amâne discuţia, şi­­ dea cuvăntul conferenţiarului, înaintea egoismului personal să vă opriţ pentru prestigiul ce trebue să se poarte­­­lebimei române. Se pune la vot închiderea discuţiei* primesce. Se pune la vot propunerea C. Dobrescu şi se primesce. Congresul studenţilor IH Roman, 7 Septembrie 1892 Aseară în sala teatrului Rivcu, a fost un concert dat în folosul copiilor săraci din lo­calitate. Sala era literalmente plină. Am remarcat pe d. Georgescu Cristea (bas,­ în Dormi­tură (Scudery) şi în O clipă de Scheleti, d. Al. Răşcanu (student), care are fericirea de a fi elevul distinsului maes­tru de musică Gh. Ştefănescu, ne-a arătat frumoasa sa voce de bariton în aria din Ernani „ Lovedrema voleîo audace“ exe­cutată cu multă artă, asemenea cântecul lui Iancu de Dinicu, o bucată bine ve­nită, a fost salutată cu salve de ap­lause. D-ra Ioachimescu în Somnambula precum şi d-rele V. şi S. Musicescu au cantonetta Toskana de Lesshetzki. Atrappe qui peut, studio de Gaudela, au avut un mare suc­ces. Au mai cântat d-nii C. Alevra din flaut şi Ed. Sion, A Poenaru din violină, Gr. Bârsan (bariton) o voce prea dră­gălaşă. Declamaţia foarte bine representată prin d-nii P. Liciu, Florescu şi Dragomir, cu­noscuţi deja prin talentul lor, d. A. De­­metriade un talent cu viitor. S’a petrecut destul de bine. La orele 12 noaptea a urmat dansul în sala clubului mi­litar, oferită de d. general Filat. Pe la orele 3 în frunte cu musica per­­curgem stradele oraşului în mijlocul unui entuziasm nedescris. De aci fie­care ne re­tragem la locuinţele noastre fiind aproape ziua. A III-a şedinţă Şedinţa se deschide Marţi la orele 9 sub preşidenţia d-lui Tatuşescu. Se dă citire procesului verbal al şedin­ţei trecute. D. Rigu, student ieşan, îşi desvoltă con­ferinţa sa „Concentrare de activitate în viaţă socială“. De­şi un subiect abstract, totuşi conferenţiarul reuşeşte a atrage aten­ţiunea publicului printr-o exprimare clară presărată cu numeroase exemple şi sfârşeşte interesanta­­sa conferinţă în aplauzele au­ditorului. D. Lazăr Theodorescu, declară din par­tea ieşenilor, că concertul de aseară a fost dat numai în folosul copiilor săraci din localitate, nu şi a bustului regretatului artist Manolescu. Beneficiul nu este aşa de mare, să-l dăm copiilor săraci, iar pentru bustul lui Manolescu ne angajăm a da o nouă serbare fie aci, fie la Iaşi. D. M. Policrat este contra propunerea d-lui L. Theodorescu, lucrurile fiind deja­­ stabilite de comitet şi publicate prin afişe. I D. M. Morţun susţine că s’a format un­­­us a se da de studenţi în toate oraşele­­ unde au congres câte o serată în folosul Mersul Holerei Cherbourg, 21 Septembre. Câte­va caşuri da holeră s’au constatat. Tirna, 21 Septembre. Oficial.—Eri nici un cas nou la Craco­via ; la Podgoriţa un cas şi un deces; per­soana care a murit este o femeie care s’a înbolnăvit în zilele din urmă. Azi două caşuri la Cracovia; la Podgoriţa nici un caş. Se anunţă în mod oficial 4 caşuri foarte suspecte, dintre care 2 mortale la Wblovniec districtul Gorlice (Galiţia), Berlin, 21 Septembre. 22 bolnavi suspecţi au fost transportaţi în total la spitalul Moabit; din numărul a­­cesta s-a constatat că 5 sunt caşuri de ho­leră asiatică Budapesta, 21 Septembre. „Magyar Orszag“ anunţă că ministrul de comerţ a interzis importul ori­cărei prove­­ninţe din Galiţia şi Bucovina. Stettin, 21 Septembre. Nici un caş nou de holeră de vreo 2 zile. Hamburg, 21 Septembre. Ieri s’a transportat 211 bolnavi şi 100 morți; au fost 133 caşuri noi și 37 decese. Privilegiei actuale In luna Iulie trecut scriam subt acest titlu următoarele : Cu conservatorii nu vom sfârşi de­cât a­­tunci când vom distruge toate privilegiele sociale, cari îi susţin şi îi întăresc. Ştim că conservatorii se revoltă la auzul acestui cuvânt de privilegii, că ei strigă nu tot-d’a­ una şi în toate ocaziele, cât ii ţine gura, că de când avem Constituţia, de când principiul egalităţei civile stă scris în le­gile noastre, privilegii nu mai există. Cu toate acestea ele sunt multe şi nenumărate. Dacă egalitatea ar exista, apoi în cel d’inteiu loc unde aş trebui s’o găsim ar fi printre copii. Copii n’au avut timpul să se deosibească unii de alţii prin meritele sau viciile lor, prin munca­­sau prin lenea lor. Ei abia au născut şi prin urmare ei, cel puţin, ar trebui să fie egali. Este oare ast­fel ? Nu. Pe când unii copii găsesc, îndată ce se nasc, servitori cari să le satisfacă capriţiele şi gusturile, profesori cari să le cultive mintea şi să le desvolte facultăţile fără nici o muncă din partea lor, mijloace de a voia­­jia prin toate ţările unde frumuseţile na­turei şi minunile industriei omeneşti le vor defila pe dinaintea ochilor, pe când aceşti copii deveniţi bărbaţi, întorşi în ţară, îşi ocupă locul ce le e rezervat în societate, pe când ei, fără nici un merit personal, au un titlul fără nici o muncă, sunt bogaţi, fără nici un serviciu adus ţerei sunt in­fluenţi,—restul— marea majoritate, de când se nasc simt nevoia de a se hrăni, fără nici un sprijin, lupt cu mizeria de tot felul şi e o minune dacă dintr’o sută unul, prin o muncă titanică şi prin privaţiuni de tot genul, reuşeşte a avea drept de a trăi mai puţin exploatat. ..Şi când situaţia este ast­fel, să poate zice că egalitatea domneşte în societate, că nu mai există privilegii? Există acest mare privilegiu, al averei, care e cauza tuturor celorlalte privilegii. Şi acest privilegiu e întreţinut şi mă­rit de marea inegalitate pe care legile noastre o stabileşte în repartiţia proprie­tăţii. La acestea organul reacţionar „Tim­pul“ răspunde printr’un articol în care, plin de spaimă, ne denunţă lu­mea că suntem socialişti şi că de­mocratismul nu ne serveşte de­cât ca o mască. Astă­zi însă suntem răzbunaţi. Re­prezentantul cel mai autorizat al or­­dinei sociale actuale, d. Luca Elefte­­rescu, procurorul Curţei de Apel din Bucureşti, vine şi ne dă dreptate pro­­nunţându-se, în numele chiar al jus­tiţiei actuale, absolut în sensul nostru. Iată, în adevăr, ce zice d. Elef­­terescu, în discursul pe care l a pro­nunţat cu ocaziunea deschiderea cur­ţei de Apel pe actualul an judecă­toresc : „Vorbind de instrucţiune, îmi a­­duc aminte că în statistica anului 1890, din 3.614 condamnaţi aflaţi în penitenciarele centrale, abia II din el aveau învăţătură, puţini cari abia să ştie a citi şi scrie, iar restul de 2.599 abso­lut fără ştiinţă de carte. Cifrele se zice că vorbesc Să nu­ fie oare aceasta cauza că aceşti nenorociţi au comis fapte rele. Nimeni nu cred să se în­doiască, învăţătura la noi este cestiune de întâm­plare şi naştere. Dacă no­rocul şi mijloacele nu-l ajută să înveţe, omul este expus să cadă victima pasiunilor ce clocotesc în inima sa. ,,Când dar ignoranţa este o causă producătoare de crime, atunci socie­tatea e datoare să dea instrucţiune tutulor cari n’au fost în putinţă de a o căpăta, cel puţin în temniţa un­de are să ’şi expieze pedeapsa“, a acuza oare „Timpul“ şi pe d. Elefterescu de socialism, când şi d-sa reprezentantul justiţiei, vine şi con­stată această nedreptate socială re­voltătoare, că instrucţiunea este as­­tă­zi privilegiul numai al celor bo­gaţi ? Ne aşteptăm la aceasta din partea organului reacţionar; acuzaţiunile lui însă, nu va putea întru nimic să denatureze acest mare adevăr, a­­ceasta mare nedreptate, pe care de­mocrații sunt datori s’o facă să în­ceteze cât maî curând.

Next