Lupta, septembrie 1893 (Anul 10, nr. 2091-2114)
1893-09-11 / nr. 2099
ANUL X. No. 2099 ABONAMENTE IN TARI On an ..............................................................40 Ici Sease luni.............................................................20 „ Trei luni..............................................................10 „ Pentru învăţători pe un an....................... . 80 „ IN streinitate Un an Şease luni Trei luni Numărul 15 Bani 50 25 1.5 Redacţia s Pasagiul Român EDIŢIA AIDIUH irtatilui Organ Democrat - Radical ANUNCIURI Pe pagina IO, 30 litere, corp 71 ... 1 lefi linia „ „ IV 25 bani linia. Inserte şi reclame , „ .... 2 lei lini*. Pentru ammnciuni » se^adreea: LA -v Administraţia Ziarul! . lin număr «recfcia 30 tsanl Administraţia s P as a g i u i Român No. 2. MEMORIILE REGELUI Sufragiul universal Ziarul conservator Ţara a găsit, în fine, aceia ce nici măcar Timpul nu fusese în stare să găsească. Fără a bănuibuna credinţă a confraţilor de la Lupta, gazeta guvernamentală socoteşte că o putere oarecare (adică Rusia) are interes să prăpădească România şi că, cel mai bun mijloc de prăpădenie ar fi sufragiul universal. Deci, Rusia ne-a sugerat ideia de a propovădui sufragiul universal, şi noi ne executăm, cu toate că suntem de bună credinţă! ?! Concluzia la toate acestea este: ziarul Ţara ar face un lucru foarte cuninte dacă ar publica în locul articolului de fond câte o Panoramă, căci Panoramele le brodeşte uneori bine de tot. Urmând sfatul acesta, iubitul nostru confrate va provoca, cel mult, supărarea d-lui Nicu Filipescu şi notiţe fulgerătoare la adresa sa în Timpul şi Constituţionalul, pe când dacă va avea imprudenţa să urmeze mai departe cu articole serioase, va provoca peva şi plaf îngrozitor, va provoca ilaritatea onor, p. t. public. In acelaş articol Ţara onorează şi pe Anglia cu observaţiile sale. Mai întâi ei întâlnim declaraţia că agiul în Grecia este provocat de sufragiul universal, pe care grecii l-au primit cadou de la englezi. Şi să nu creadă cititorii că glumim. Gităm textual : Oricum ar fi însă, un dar englezesc sau un dar naţional, sufragiul universal rămâne singura cauză a nenorocirilor Greciei. Prin urmare, daţi Greciei votul restrâns şi deodată, ca prin farmec, agiul va dispare, lăzile statului se vor umple de bani, stâncele sterile se vor acoperi de grâne bogate, până chiar clironomia lui Zappa va lua drumul către Elada. Dar Englitera n’a vrut aşa ceva, Englitera a voit să ruineze pe Greci, să’i ţie de scurt, să’i aibă în stăpânire şi le-a dat sufragiul universal! Suntem convinşi că adorabilii noştri confraţi de la Ţara ştiu perfect tot ce cugetă şi tot ce fac englezii, ba că ştiu despre Englezi lucruri de care restul omenirei nici nu visează. O dovadă elocventă o aflăm în acelaş număr, la pag. I-a coloana IV jos de tot. Sub titlul Home rule citim: Camera a respins cu 200 voturi contra 126 amendamentul d-lui Chamberlain. După aceea s’a primit fără discuţiune o resoluţiune a d-lui Gladstone, ca închiderea discuţiunei asupra legei home rule să aibă loc poimâine Vineri. Iată omniştiinţa : Pe când noi ceştil’alţi muritori credeam că legea de home rule a fost primită de Cameră încă de acum o lună şi că unii lorzi avusese timp s’o respingă, Ţara ne vesteşte că abia poimâne Vineri legea va fi votată. Şi aci iarăşi o concluzie. Concluzia este că onoratul organ conservator stă îndărăt cu toate chestiunile și, daca e atît de înapoiat asupra celor cari vin pe firul telegrafic, cât de înapoiat trebue să stea cu acelea pe cari trebue să le afle în labirintul librăriei. In urma articolului de ori al cărei aflăm să sufragiul universal e mai sănătos ca oricând. Const. C. Bacalbașa. DIN AFARA AUSTRO-UNGARIA Manevrele Girns, 21 Septembrie.—Suveranii, prinţii şi arhiducii s’au dus călare la 6 şi jumătate dimineaţă pentru a asista la manevre, care s’au sfîrşit la 12, după un atac strălucit al corpului al 2-lea contra celui al 3-lea. Manevrele din acest an au fost închise în mod strălucit. Giins, 21 Septembrie.— Manevrele s’au sfîrşit azi la 12. Giins, 21 Septembrie.— Regele Saxei a plecat la 5. împăratul Germaniei a plecat la 5 şi 15 pentru a lua parte la vânătoare la Bellye. împăratul Franţ Josef, ducele de Connanght şi arhiducele Franţ Salvator au părăsit oraşul la 6 şi 20 şi s’au dus la Viena unde au sosit la 10 şi jumătate. Ducele de Connaught va pleca mâine la Londra. Suverani ’şi-au luat rămas bun în modul cel mai cordial. Mulţimea le-a făcut ovaţiuni cu un entusiasm de nedescris. ANGLIA Politica coloniala Londra, 21 Septembrie.—Camera comunelor.—D. Buxton justifică politica relativă la guvernul țării Mashona, declarând că guvernul e nevoit să îngrijască ca resboiul contra lui Lobengula să nu se facă lesne, căci ar avea urmări grave pentru toată Africa meridională. Camera a adoptat propunerea d-lui Harcourt de a amâna mâine deliberaţiunile până la 2 Noembrie. ITALIA Afacerea băncilor de emisiune Roma, 21 Septembre. — Curtea de apel a decis trimiterea la curtea cu juraţi a celor 7 persoane implicate în afacerea băncei romane, printre cari Bernardo Toulongo şi Cesare Lazzaroni. Michele Lazzaroni, Martera, Pietro Sanlingo şi Alfred Paris au fost achitaţi. Procurorul general al Curţei a făcut recurs în Casaţie contra acestei sentinţe. AMERICA Răscoalele Buenos-Ayres, 21 Septembre. — Insurgenţii au atacat Cabildo, însă au fost respinşi de trupele naţionale. La Tucuma, guvernul a fost răsturnat. Congresul e convocat în sesiune extraordinară. Buenos-Ayres, 21 Septembre.—■ Se iau precauţiuni îndoite. Mai mulţi şefi şi ofiţeri cari complotau au fost arestaţi şi transportaţi pe bordul unei cuirasate. E interzis ziarelor a publica ştiri din Buenos Ayres. Pellegrini a plecat cu 16000 oameni la Tucumani pentru a linişti provincia. Insurgenţii ameninţă Santiago del Estero Cordova. Guvernul a mobilizat garda naţională. Greva minerilor Se ştie că în urma grevei minerilor din Anglia, o agitaţie marş a început printre uvrierii minerii frrancezi şi belgieni pentru a se pune şi dânşii în grevă. Acest act al uvicerimei constitue o frumoasă dovadă de spiritul de solidaritate de care e cuprins, mai ales când ştiut este că greva din Anglia nu prea are şanse de a se termina în favoarea greviştilor. Din telegramele primite până azi am văzut că greva e generală în Pas-de- Galais, iar în minele din Barinage (Belgia) principiul grevei a fost votat, dar lucrul n’a încetat încă. De astă dată aceste greve uriaşe nu ţintesc decât obţinerea urcărei salariilor şi câteva alte îmbunătăţiri de un ordin mai secundar. Pentru a se vedea intrucât cererile greviştilor sunt sau nu întemeiate, credem interesant a reproduce aci situaţia diferitelor companii minere din Franţa, care a fi respins cererile muncitorilor. T. Compania din Lens, fundată în 1855, are azi 38 ani de existenţă. Capitalul de emisiune era de 3 milioane franci împărţiţi în 3000 de acţiuni de câte 1000 h. Asupra acestei mie nu s’a versat de cât 300, deoarece beneficiile realizate imediat au fost suficiente pentru trebuințele întreprinderei. La 31 Decembrie 1892 acțiunea era cotată 28000 franci. Compania din Courrières. — Prețul acțiune! la început, 1853, era de 350 fr.; la 31 Decembrie 1892 era cotată 44500 franci! Compania din Bruay. — Suma vărsată pe acțiune în 1852 : 400 fr.; cotată la 31 Decembrie 1892: 14000 fr. Noeux.—Compania fundată în 1843 cu un capital de 4 milioane împărţit în 4 mii acţiuni de câte 1000 fr. La 31 Decembrie 1892 acţiunile preţuiau 18420 fr. Lievin.—Acţiunea de 400 fr. s’a urcat la 11,900. Aceste câteva cifre sunt destul de eloquente şi îndreptăţesc în deajuns mişcarea urmenilor de a obţine şi dânşii o mică urcare a salariilor — foarte departe de proporţia în care s’a urcat beneficiile acţionarilor. Londra 21 Septembrie.—O întrunire a proprietarilor de mine s’a declarat gata a negocia cu minerii asupra chestiuneî salariilor. Londra 21 Septembrie.—D. Asquit a promis să ordone o anchetă în afacerea Fratherstone unde soldaţii au tras focuri asupra greviştilor. El a criticat mult limbagiul unor ziare radicale față cu greviştii. -- DIN VIAŢA REGELUI CAROL 1869 6 (18 Iunie).—Prinţul petrece toată dimineaţa în cazarma de cavalerie, unde dispune să i se prezinte diferitele detaşamente în manej; după ce inspectează pe urmă grajdurile, face exerciţii în faţa lui artileria cu noile tunuri ghintuite, apoi pune el însuşi întrebări în ceasul de teorie. După un dejun cu ofiţerii de artilerie, prinţul permite ca domnii să-l reconducă la Gotroceni în al lor chară banc cu şase cai. Apoi primeşte pe consulul general italian Fava şi seara prezidează un consiliu de miniştrii în care se hotăreşte disolvarea Senatului. Şase-sprezece membrii şi-a fi şi depus mandatele, de oare ce s’a întâmplat o scenă neplăcută: domnii îşi imputau unii altora că, la mutarea senatului la aşa numita Academie, s’ar fi întâmplat neregularităţî. 7 (ig) Iunie.—Prinţul petrece dimineaţa pe câmpul de tir al artileriei unde se încearcă tunurile ghintuite. Tirul e foarte mediocru. Dup’amiazi prinţul examinează în biuroul lui Strousburg toate planurile; linia Bucureşti-Ploieşti trebue să fie gata până în luna octombrie. Contele Keyserling a plecat la Galaţi, prinţul nu l-a mai văzut, aude însă că ar fi foarte supărat din cauza incidentului cu ministrul de externe. Gogălniceanu se plânge prinţului de greutăţile situaţiei, care împiedică toate, de aroganţa din ce în ce mai mare a Porţii faţă de România, aroganţă care crede că e opera Austriei şi Franciei; cu deosebire duşmănos pare a fi internunţiul austriac von Prokisch-Isten din Constantinopol. Câtă vreme era încă o chestiune bulgară şi cea grecească se află încă in plină putere, purtarea Porţii era excelentă, pentru că atitudinea corectă a României era pentru dânsa o chestiune de existenţă. Acum, când aceste ameninţări au trecut, Poarta a luat-o pe altă coardă şi mai ales trei puncte sunt cari ating prea de aproape atât demnitatea, cât şi interesele materiale SAMBATA 11 SEPTEMBRIE 1893. ale României şi de aceea îngreunează şi situaţia internă a ministerului actual, deoarece i se poate imputa din partea opoziţiei lipsă de simţ naţional. Primul punct este contestarea dreptului României de a bate monede cu efigia prinţului, care drept in tot cazul nu s’a precizat în negocierile pentru recunoaştere. Franţa însă se codeşte, din cauza acestui protest al Porţii, de a lăsa să se bată banii români în monetăriile ei. Strat telegrafiază că Lavalette i-a citit la protestation formelle pe care ambasadorul turcesc a ridicat-o în contra baterii monedelor româneşti,—dacă aşadar România nu va renunţa la efigia prinţului ei, monetăriile franceze îi vor rămânea închise. Al doilea, Poarta nu mai voieşte să recunoască aşa numitele capitulaţiunî, după curi supuşilor români li se permite pe teritoriul turcesc juridicţiunea lor proprie. A treia greutate se ridică asupra tragerei liniei de graniţă pe Dunăre, de la Galaţi în jos ; pe când până acum linia mijlocie a patului fluviuviului forma graniţa între cele două state, acum Turcia pretinde a avea drept asupra fluviului întreg. O pretenţie imposibilă a Porţii, care ar paraliza orice comunicaţie ! Nici un minister n’ar putea să se supună acestor pretenţiunî turceşti. ------------------------ Congresul studenţilor III Şedinţa treia La orele 3 jun. se deschide şedinţa. Se dă cetire sumarului şedinţei precedente. Asupra sumarului se iveşte discuţiune asupra petiţiunei d-lui Vortmann. Chestiunea evree ameninţă din nou congresul şi cu toate interpretările de drept ale d-lui Radian, adunarea respinge din nou cererea de înscriere a d-lui Wortmann. Se votează sumariul şedinţei precedente. V.D. Preşedinte da cetire mai multor relede felicitare şi anume: In numele cetăţenilor Focşăneni vă mulţumim pentru amintire, dorind progrese studenţilor universitari. p. Primar, Negrutzi Mulţumesc de atenţiunea ce daţi, Craiovenii ve urează progres pe calea întreprinsă. Primar, Boldescu In numele cetăţenilor Brăilenî, cari conserv o frumoasă amintire din timpul în care v’a avut în mijlocul lor, ve doreşte pe viitor să obţineţi acelaşi succese. Să trăiască studenţii. Primar, Sf. Economu Tiu simţitor pentru frumoasele sentimente ce în numele studenţimei universitare române exprimaţi cetăţenilor gălăţeni, în numele lor primească tinerimea întrunită în al XIV-lea congres, mulţumiri şi salutări călduroase. Galaţii de departe consideră sacrificiele ce se face pentru şcoală şi studenţi, găseşte plăcere în asemenea acte şi le socoate prima sa datorie. Trăiască tinerimea universitară română speranţa şi viitorul ţarei şi românismului. Primar, V. G. Poenaru D. I. Krupenschi, donează congresului 25 exemplare din „Dacia nu piere". D. Radian cere ca delegaţii facultăţilor să fie aleşi prin vot nominal. Se face o propunere ca anuarul acestui congres să fie tipărit în 1000 exemplare. D. Popescu cere ca şi al celui preced, cum şi regulam, congresului să se tipărească. Se primesc propunerile. Preşedintele dă cuvântul d-lui D. D. Nicolescu, stud în med, care -şi desvoltă disertaţiunea despre: „Holeră“. După ce d-sa a arătat de unde vine numele de holeră, a descris pe scurt diferitele epidemii de holeră ce au bântuit Europa în diferite epoce şi în special România, a trecut la descrierea baccilului virgulă pe care l-a presentat publicului pe nişte planşe desemnate de d-nii Bogdanovici şi Popescu Virgil, studenţi în medicină, a tratat celelalte cause ale holerei şi a arătat că condiţiile sociale joacă un rol foarte important la isbucnirea și întinderea epidemiei de ho leră. A descris apoi pe scurt semnele ce caracterisează holera şi cum se poate cunoaşte că un individ atins de holeră va scăpa safiri. După aceste descrieri a trecut la mijloacele de apărare contra holerei şi a insistat asupra carantinelor basându-se pe opiniunile eminenţilor sei profesori d un Babeş şi Felix şi a conchis că carantinele cu toate obiecţiunile aduse lor, şi cu toate defectuosităţile în cari se execută, nu pot fi condamnate când este vorba de a se împedeca isbucnirea holerei. A tratat apoi despre mijloacele de apărare contra holerei, mijloc recomandat de d. profesor Babeş la conferinţele de la Institutul de Bacteriologie. D-sa termină în aplausele numerosului public care -l ascultase cu deosebită atenţiune. D. Preşedinte consulta adunarea dacă trebuea mai continua şedinţa. D. Mayer cere a se prelungi discuţia, până ce comisia de verif, îşi va depune raportul. D-nii G. şi S. Radian sunt de părere contrarie. D. Mire. Petrescu susţine că mâine se va discuta chestiunea naţională şi conturile să le verifice viitorul comitet. Seriveşte o discuţiunea aprinsă asupra acestei chestiuni. D. C. Ionescu este de opiniunea d-lui M. Petrescu şi cere a se termina astă seară toate chestiunile. Raportul comisiunei de verificare nefiind gata supt nici un motiv astă seară, d. Preşedinte, cu învoirea congresului, amână discuţia pe a doua zi dimineaţă asupra acestui raport şi a altor propuneri ce se găseau depuse la birou. Hotărându-se ca discuţia chestiei naţionale să se facă în o altă şedinţă după amiazi. Apoi şedinţa se ridică la orele 7. Abia se şterseseră pentru câteva din minţile noastre icoana plăcută a tablourilor pline de farmec şi impresia frumoasă ce elegantul dejun oferit de d. Monteoru ne lăsase când, în aceiaşi seară după o furtunoasă şedinţă a congresului în care discuţiunile—din păcate—urcaseră un diapason obicinuit, dar puţin de dorit, a lua parte la balul ce comuna Buzea ne dedea. E prea scurt spaţiul şi timpul de care dispunem aci pentru a face o dare de seamă aşa cum cu drept cuvînt ar trebui făcută asupra acestei serbări, care a lăsat în sudenţime o amintire dintre cele mai puternice, din acelea care nu dispar decât atuncea când nici nu mai poţi gîndi. Ce să spun mai înainte? Eleganţa cu care d-nele şi d-şoarele buzoene ne-au făcut cinstea a ne întâmpina? Graţiele şi gingăşia lor? Plăcerea simţită—probă numărul mare în care au participat—de a face cât mai splendidă o serată ce ştiaţi că va rămâne memorabilă ? Sunt prea multe lucruri de spus pentru a restringe în câteva rînduri atâtea şi atâtea ce te atingeau: pentru moment vom spune numai numele graţioaselor dănţuitoare şi acelor cari cu o deosebită plăcere au lucrat la deplina reuşită a acestei serbări. Dinainte însă ne cerem spuse căci vom lăsa afară — aceasta mai mult din principiu decât din lipsa de loc — toate acele obicinuite epitete cum „ochi de azur sau de foc, flori îmbobocite“ sau „muguri neatinşi încă de cât de o rază de soare, andaluse sau circasiane, visuri din nopţi de vară sau de... toamnă, etc. care aci în adevér s’ar cuveni a atribui fiecăreia în parte, dar ne temem a nu ne avînta în visuri şi a uita realitatea în care acordurile unei bune musici militare şi farmecul atâtor priviri te fascinam Am observat între doamne: d-na Paicu în alb, Jitianu, perfectă dănţuitoare iu rose, Major Poenaru în alb, Hristodorescu, Dr. Pop în negru, Măncescu în alb, Anghelescu, d-na căpit. Solomon, etc. Intre d-şoare care toate fără escepţie se distingeau prin o eleganţă desăvîrşită cităm în fuga condeiului pe următoarele: d-şoara Olimpia Nicolaide, într’un frumos costum rose decoltat neobosită şi graţioasă dansatoare, d-şoarele Maria şi Elisa Popovici, în alb, d-şoara Anastasiu în rose, d-ra Paicu şi Hărjeu în alb, d-ra Sărăţeanu bruneta cea mai gentilă, d-ra Demetriade în alb, d-rele Dimitriu, Vasilescu, Georgescu, d-ra „Şapcaliu în bleu, d-ra Mărgăritescu, Cantavara, Elena Mihăilescu şi altele ale căror nume regretăm că nu le-am putut afla. Intre d-ni, pe lângă mulţimea de stu- I