Lupta, septembrie 1893 (Anul 10, nr. 2091-2114)
1893-09-16 / nr. 2102
ANUL X. Nr. 2102 ABONAMEMTEl m TARI [J u au.................................................... Scase luni ............................................... Trei luni.................................................... Pentru învețători pe un an................... IN STREIE ETATE Un an..................................................... Șease luni .................................................... Trei luni.................................................... Mumărul 15 Bamasa g 40UI ‘20W 10 30K 50 25 15 Redacția sul Român Organ Democrat - Radical JOUI 16 SEPTEMBRIE 1893. ANURCIURI Pe pagina III, 30 litere, corp 7' IV Inaerfe ți reclame : „ Pentru anunciuri a se adresa Administrația Ziarului *țin număr vechiu 50 bani ■ 8 a sta niu I Român Mo 7' ■ , ; SA EVAPORAT D-nul Olănescu, ministru lucrărilor publice, venise cu bune intenţiunî la departamentul d-sale. Intre alte reforme ce proectase era una care privea căile ferate, care desfiinţa actuala direcţiune autonomă şi o punea la discreţia ministrului responsabil. S’a evaporat, însă, această excelentă intenţiune, căci despre tot felul de propuneri nici ne vorbesc ziarele guvernamentale, iar pentru sesiunea ordinară şi extraordinară a parlamentul suntem ameninţaţi cu tot soiul de proecte, dar despre reformarea direcţiunea căilor ferate, nimic. Cu toate acestea, această autoritate a rămas pe deasupra legilor, a parlamentului, a guvernului, ea este neresponsabilă, ca și atot puternică. Aşa, de exemplu, bugetul căilor ferate se votează de Cameră, ce e dreptul, dar nişte Camere mai puţin servite decât sunt în general Camerile noastre, n’ar vota niciodată aceste bugete şi ar pune la rezon pe onorata direcţiune. O observaţie din multe. Toate bugetele ministerelor, Efortelor etc. când se prezintă Camerei, au alăturea statele personalului; bugetul căilor ferate face, însă, excepţiune. Aci se acordă directorului întreaga sumă a salariilor. Camera habar nu are de cum e repartizată cifra, iar directorul este suveran să distribue salariile după buna lui voe. Este aceasta o treabă regulată şi recomandabilă ? Răspundă d-nul Olănescu, sub al căruia ministeriat direcţia căilor ferate a dobândit prerogative tot mai mari. Această autoritate, unde nu se face absolut nici o îmbunătăţire, nici pentru personal, nici pentru public, a izbutit să uimească lumea cu îngustimea inteligenţei sale. Rutina cea mai ridicolă domneşte acolo şi nimenea n’are curagiul să facă un pas înainte. Voiţi exemple? Ele abundă. Un regulament al direcţiune! prevede că la trenurile accelerate vor fi vagoane-paturi, iar la trenurile de persoane nu. Ei bine, se înfiinţează trenuri noi, se schimbă mersul celor vechi, dar sfânta dispoziţiune a regulamentului rămâne intactă. Şi aşa se întâmplă că multe trenuri accelerate cari călătoresc ziua au un vagon cu paturi şi multe trenuri de persoane cari călătoresc noaptea n’au. Trenul accelerat de la Vârciorova de pildă, pleacă la 3 dimineaţa, el călătoreşte toată ziua şi soseşte la 11 în Bucureşti, acest tren are paturi. Celălalt tren de persoane pleacă din Vârciorova la 4 după prânz, călătoreşte toată noaptea şi soseşte la 6 dimineaţă în Capitală, acest tren n’are paturi. Iar publicul este nevoit să îndure toate aceste năzdrăvane dispoziţiuni, cari n’au nici un singur înţeles altul decât înţelesul că cei de la direcţiune nu mai înţeleg nimic. Pentru a face pe placul omnipotenţei direcţiune, bieţii călători sunt îndatoraţi a se supune unui regim excepţional, şi mai aspru decât cura cu apă rece a părintelui Kneip. Căci, din momentul ce regulamentul este atât de suveran, voiagiorii sunt obligaţi a dormi ziua pe paturi moi, iar nopţile întregi sunt îndatoraţi a le petrece zmirna pe banchete. Oare n’ar fi fost mai logic ca vagoanele cu paturi să se adapteze la toate trenurile cari călătoresc noaptea, fără deosebire dacă sunt accelerate sau nu ? Desigur că ar fi fost mai logic, dar tocmai pentru aceia direcţiunea nu ia această măsură. Iar ministerul urmează să n’aibă nici o autoritate asupra suveranei autorităţi, care nu cunoaşte alt stăpân decât pe Dumnezeu şi alt profet decât pe regele. Ceia ce nu ne împedică să fim o țară constituțională. Const. C- Bacalbaşa. DINAFARA UNGARIA Deschiderea camerei Budapesta, 26 Septembre. — Camera a fost deschisă. D. Szallay a interpelat în numele independenţilor, întrebând dacă d. Wekerle are cunoştinţă de textul răspunsului Regelui dat la Gimis deputaţiunei municipalităţilor ; dacă acest răspuns era îndreptat contra independenţilor sau în contra partidului Apponyi, şi în fine, car sunt motivele cuvintelor severe ale împăratului. D. Wekerle a declarat că va răspunde când şi alte interpelări analoage, cei-au fost anunţate, vor fi prezentate. Bugetul va fi depus Mercur. GERMANIA împăratul Wilhelm şi Principele Bismark Viena, 25 Septembre —„Politische Corresponded“ publică un comunicat, negreşit inspirat de anturagiul împăratului Wilhelm, în care e zis că telegrama împăratului adresată d-lui de Bismark a fost dictată de nobila dorinţă a Majestăţei sale de a veni în ajutorul însănătoşirei Prinţului, după grava boală de care acesta a fost atins. împăratul a păstrat d-lui de Bismarck, ca recunoştinţă pentru meritele sale preţioase, un viu interes pentru persoana sa, ceea ce este dovedit prin faptul că împăratul s’a informat tot-d’auna de sănătatea fostului cancelar prin mijlocirea doctorului Schweninger. In timpul din urmă acesta a neglijat să dea ştiri. Nu e vorbă de cât de o chestiune personală şi nici de cum de o împăcare politică, care ar implica o aprobare a opoziţiei făcută de d. de Bismark. De altminterlea, ziarele partidului fostului cancelar par, din nenorocire, a nu voi să schimbe limbagiul. Toate svonurile în privinţa intervenţiei unor personagii înalte pentru trimiterea telegramei sunt cu totul neîntemeiate, mai cu seamă despre intervenţia d-lui Mittnacht. Acesta nici n’a putut fi primit de împăratul în scurta sa şedere la Stuttgard. AMERICA Rescoalele din Brasilia fi Argentina Montevideo, 25 Septembrie. — Mello a reînceput blocarea lui Rio-Janeiro. Buenos-Ayres, 25 Septembrie. — Gardele naţionale ale oraşului şi din provincia Buenos-Ayres au fost convocate. D. Pellegrini a venit dinaintea lui Tucumani. La Santa Fe insurgenţii sunt sprijiniţi de coloane străine. In tot cursul zilei de ieri au fost lupte. O parte din trupele naţionale au trecut la insurgenţi, gardele naţionale din Cordova, din Santiago şi San Luis s-au organizat pentru a sprijini pe preşedintele Pellegrini. New- York, 26 Septembrie. — „Herald confirmă reînoirea blocării la Rio Grande de insurgenţii. Starea din Parana este în deplina insurecţiune contra preşedintelui Parxoto. Buenos-Ayres, 26 Septembrie. — Președintele Pellegrini a reluat Tucumani. Ginta revoluționară a fost arestată. Celelalte provincii sunt liniștite. A se citi pe pag. 3 Ultime telegrame. ediţia al doua Politica şi,Starea Financiară Politică financiară şi stare financiară sunt desigur două lucruri în strînsă legătură între ele, dar nu încetează de a fi două lucruri de care poţi şi trebue să te ocupe în deosebi, pentru a putea în urmă stabili legătura de care vorbim. Care e starea financiară a ţerei ? Vom răspunde fără încunjur că situaţia finanţelor noastre e bună. De un şir de ani încoace impositele stabilite n’au fost urcate, ba am avut chiar câteva degrevări precum impositul personal redus în mod foarte simţitor sub liberali, impositul de 5 la sută asupra funcţionarilor desfiinţat sub regimul actual, etc. Cu toată desvoltarea enormă luată de diferitele noastre instituţiuni şi servicii publice, cu toate sacrificiile uriaşe făcute pentru armată şi în parte pentru instrucţia publică, budgetele noastre nu numai că se echilibrează, dar dau excedente însemnate. Nu mai puţin temeinic şi serios e creditul de care se bucură statul nostru în streinătate. Dovadă înlesnirea cu care s’au făcut până acum toate împrumuturile, atît sub liberali cât şi sub conservatori, dovadă încrederea ce se dă rentei statului nostru. Toată lumea e convinsă de temeinica organizare a statului român, de puterea de muncă şi de producţiune a ţărei noastre, deci creditul de care ne bucurăm e serios. De cât, este un fapt necontestat că momentan guvernul nostru întîmpînă oarecari dificultăţi în contractarea unui împrumut, renta noastră se plasează cam greu. De ce? Care e pricina acestui fapt pe care, încă odată îl afirmăm ? Pentru a răspunde la această întrebare atingem a doua chestiune, aceea a politicei financiare a guvernului,o putern zice a guvernelor noastre, căci în politica financiară ca şi în cea exterioară conservatorii nu fac decât să urmeze aidoma pe liberali, împrejurările precum şi politica esternă a regelui şi a guvernelor sale, făcând ca România să graviteze în jurul triplei alianţe, noi am cultivat şi cultivăm exclusiv piaţa Berlinului, furnizoarea generală a tuturor aliaţilor Germaniei. La un moment dat această piaţă a fost cu prisosinţă saturată de rente streine — austro-ungare, italiane, române, până mai deunăzi ruse, — şi nu mai poate satisface tuturor cererilor. Nu e uşor lucru pentru un stat, fie el cât de bogat, să susţină financiarminte trei-patru alte state militariste, mai ales când şi statul furnizor şi-a impus el însuşi, pentru întreţinerea formidabilei sale armate, sacrificii băneşti cari au început a întrece puterile sale. Aşa se explică de ce astăzi Italia se svîrcoleşte într’o criză financiară analoagă cu a Greciei, aşa se explică de ce noi am început să fim genaţi în contractarea împrumuturilor şi în plasarea rentei noastre. Cu toată bunăvoinţă ce ar avea Berlinul de a salva Italia de un crah, de a înlesni Austriei schimbarea valutei şi de a nu ne lăsa pe noi Românii un drum cu continuarea lucrărilor de apărare şi a altora începute cu împrumuturi germane, faptul a început să devină materialminte imposibil. Banul făcând nervul principal şi decisiv în război, ca şi în contractarea alianţelor politice, e vădit lucru că nu Franţa se va grăbi să salveze nenorocita stare financiară a Italiei şi nici nu va primi bucuros renta română. Acei ce acuză Franţa că «lucrează la dezastrul financiar al Italiei» sunt nostimi de tot. Ei ar voi ca Franţa care are deja in spinare pe Rusia, pe care trebue să o furnizeze financiarminte, să-şi lase aliata şi să deschidă punga pentru... a înlesni întreţinerea armatei duşmanului ei! Cam pretenţioşi domnii germani ! Revenind la noi, vom spune ceia ce am relevat şi prezis cam de mult în coloanele ziarului nostru, că până nu vom căuta să cultivăm alte pieţe furnizoare de împrumuturi decât cea a Berlinului, vom fi din ce în ce mai jenaţi în plasarea rentei noastre, oricâtă soliditate ar avea şi oricâtă încredere ar inspira. ------aoooo-----iilUUUlIJ, au LUiUl Cel IUI “ vau ajjuta şi socialişti să vie în localităţile grevei pentru a face agitaţie, căci minerii par gata a relua lucrul. Idile, 26 Septembre.—Noaptea a fost liniştită. Aproape toţi minerii au intrat în puţurile de mine. La Douchy reluarea lucrului e simţitoare; la Azincourt descinderea e complectă. La Anzin şi la Bethune e liniște deplină. In bazinul Bethnye s’a reluat lucrul în mod parțial. ----------------------— Primul asalt Radicalii francezi se pregătesc de lucru. De îndată ce noua Cameră se va constitui, d. Lokroy va depune trei proecte: restabilirea scrutinului de listă, amnistia şi revizuirea constituţiunei. D. Lockroy justifică astfel aceste proecte: Trebue să se suprime scrutinul de arondisment fiind că: 1) favorisează corupţia ; 2) substitue luptele între persoane luptelor de idei; 3) represintă eliminarea gradată dar inevitabilă a tuturor bărbaţilor cu vederi generale şi cu spirit politic ori cărui partid aparţin; 4) produce scăderea intelectuală şi morală a parlamentului; 5) încurajată violenţa. Va trebui de asemenea, zice d. Lockroy, să se desfiinţeze legea asupra candidaturelor multiple, lege de circumstanţă care nu mai e justificată şi constitue un atentat contra suveranităţii sufragiului universal. Legea de amnistie se justifică prin faptul că Republica ne mai având nimic de temut din partea nici unuia dintre adversarii sei, ea trebue să-şi dee sieşi şi ţerei întregi această dovadă de putere şi de încredere in viitor. • Revizuirea constituţională se impune pentru următoarele motive: 1. Experienţa a dovedit viciile constituţiunei actuale; 2. toţi bărbaţii de stat care au fost în capul afacerilor au opinat că trebue revisuirea: Gambetta, Flocquet, Jules Ferry. Acest din urmă a zis chiar de propria lui revisuire că «e o revisuire decapitată". 3. Constituţia actuală organizăză conflictele parlamentare; va trebui ca acestea să devină dificile sau imposibile; 4. Reformele importante de orice natură ar fi nu vor fi cu putinţă decât prin revisuire; 5. a nu revisui constituţia, înseamnă nu numai a se condamna la un statu quo, dar la o agitare perpetuă, sterilă și violentă. -------------------- Greva Minerilor Mons, 25 Septembrie.— Greva e declarată în câteva mine din basinul Mons. Sunt vr’o 5000 greviști. Se crede că nu va fi o grevă generală. Lille, 25 Septembrie. ■— Situaţiunea grevei in Nord, nu s’a schimbat. Există temerea pentru azi că va fi o grevă în basinul Anzin, însă toţi minerii lucrează. Paris, 26 Septembre. — Compania minelor din Lens a remis judecătorului de pace o declaraţiune prin care refuză orice compromis sau tribunal arbitrar. Şefii greviştilor d-nii Basly şi La SUS DIN VIAŢA REGELUI CAROL 18 69 Prinţul scrie tatălui său despre Furceni: «Sunt destul de mulţumit cu petrecerea mea în lagăr. «Trupele sunt excelent adăpostite în baracele clădite de ele înşile. Poziţia e frumoasă şi sănătoasă. Dovadă că din vre-o 12.000 de oameni numai vr’o 200 sunt bolnavi, pe când la plecarea mea în Bucureşti din 3000 de oameni erau 230 bolnavi. «Trupele ale căror barace nu sunt încă gata, stau sub corturi individuale. «După terminarea lor, lagărul va coprinde vr’o 300 de barace, cari se întind pe o lungime de 3500 de metri. «Cât timp am fost eu de faţă s’au aflat aci regimentele de infanterie 1, 2, 3, 4, 5, 6 şi 7, cele patru batalioane de vînători şi două de geniu, regimentul de artilerie al doilea din Iaşi, un escadron de dorobanţi, afară de trupele necesare de tren, sanitare şi de intendenţă. «In fiecare zi am inspectat câte un regiment şi am luat parte la dejunul corpului ofiţeresc al lui. La prânz invitam zilnic câte 20 de persoane. In ziua din urmă am ţinut o mare revistă asupra tuturor trupelor şi am împreunat cu aceasta o ceremonie religioasă: punerea pietrei fundamentale a micei bisericei care are să se ridice pentru trupe înaintea frontului lagărului. «A fost o sărbătoare frumoasă şi înălţătoare de inimi, la care s a adunat poporul din depărtări mari şi în portul lui pitoresc presinta un aspect încântător. Seara am dat un prînz mare, la care am invitat 60 de ofiţeri şi la care a domnit o dispoziţie foarte veselă (cu toată ploaia violentă care a udat masa şi pe oaspeţi). «In ziua următoare am părăsit, cu mare părere de rou, lagărul unde am petrecut bucuros, deoarecemi-am putut reîmprospăta acolo vechea mea pasiune pentru viaţa de soldat. «Toţi ofiţerii de Stat major m’au însoţit până dincolo de Siret, până unde ne am dus călare ; acolo m’am urcat în trăsură. «Ofiţerii şi soldaţii se află bine în lager ; un spirit bun domneşte acolo, îngrijirea e bună, îmi promit rezultate favorabile de la viaţa de lagăr, mai ales în ce priveşte disciplina şi spiritul de corp. «E vorba ca Furcenii să fie fortificat şi în anul viitor linia ferată va merge până în cartierul principal. «Deoarece vorbesc tocmai despre drumuri de fier, să-ţi dau câteva amănunte despre lucrările împlinite aci. Temeliile aproape ale tuturor