Lupta, septembrie 1893 (Anul 10, nr. 2091-2114)

1893-09-16 / nr. 2102

ANUL X.­­ Nr. 2102 ABONAMEMTEl m TARI [J u au.................................................... Scase luni ............................................... Trei luni.................................................... Pentru învețători pe un an................... IN STREIE ETATE Un an..................................................... Șease luni .................................................... Trei luni.................................................... Mumărul 15 Bam­­a­s­a g 40UI ‘20W 10­ 30K 50 25 15 Redacția s­­ul Român Organ Democrat - Radical JOUI 16 SEPTEMBRIE 1893. ANURCIURI­­ Pe pagina III, 30 litere, corp 7' IV Inaerfe ți reclame : „ Pentru anunciuri a se adresa Administrația Ziarului *țin număr vechiu 50 bani ■ 8 a sta niu I Român Mo 7' ■ , ; SA EVAPORAT D-nul Olănescu, ministru lucrărilor publice, venise cu bune intenţiunî la departamentul d-sale. Intre alte reforme ce proectase era una care privea căile ferate, care desfiinţa actuala direcţiune autonomă şi o punea la discreţia mi­nistrului responsabil. S’a evaporat, însă, această excelentă intenţiune, căci despre tot felul de propuneri nici ne vorbesc ziarele gu­vernamentale, iar pentru sesiunea or­dinară şi extraordinară a parlamen­tul suntem ameninţaţi cu tot soiul de proecte, dar despre reformarea di­recţiunea căilor ferate, nimic. Cu toate acestea, această autoritate a rămas pe de­asupra legilor, a par­lamentului, a guvernului, ea este ne­responsabilă, ca și a­tot puternică. Aşa, de exemplu, bugetul căilor ferate se votează de Cameră, ce e dreptul, dar nişte Camere mai puţin servite de­cât sunt în general Camerile noastre, n’ar vota nici­odată aceste bugete şi ar pune la rezon pe onorata direc­ţiune. O observaţie din multe. Toate bu­getele ministerelor, Efortelor etc. când se prezintă Camerei, au alăturea sta­tele personalului; bugetul căilor ferate face, însă, excepţiune. Aci se acordă directorului întreaga sumă a salarii­lor. Camera habar nu are de cum e repartizată cifra, iar directorul este suveran să distribue salariile după buna lui voe. Este aceasta o treabă regulată şi recomandabilă ? Răspundă d-nul Olănescu, sub al căruia minis­teriat direcţia căilor ferate a dobân­dit prerogative tot mai mari. Această autoritate, unde nu se face absolut nici­ o îmbunătăţire, nici pen­tru personal, nici pentru public, a izbutit să uimească lumea cu îngus­timea inteligenţei sale. Rutina cea mai ridicolă domneşte acolo şi nimenea n’are curagiul să facă un pas înainte. Voiţi exemple? Ele abundă. Un regulament al direcţiune! pre­vede că la trenurile accelerate vor fi vagoane-paturi, iar la trenurile de persoane nu. Ei bine, se înfiinţează trenuri n­oi, se schimbă mersul celor vechi, dar sfânta dispoziţiune a re­gulamentului rămâne intactă. Şi aşa se întâmplă că multe trenuri acce­lerate cari călătoresc ziua au un va­gon cu paturi şi multe trenuri de persoane cari călătoresc noaptea n’au. Trenul accelerat de la Vârciorova de pildă, pleacă la 3 dimineaţa, el călătoreşte toată ziua şi soseşte la 11 în Bucureşti, acest tren are paturi. Celăl­alt tren de persoane pleacă din Vârciorova la 4 după prânz, călă­toreşte toată noaptea şi soseşte la 6 dimineaţă în Capitală, acest tren n’are paturi. Iar publicul este nevoit să îndure toate aceste năzdrăvane dis­­poziţiuni, cari n’au nici un singur înţeles altul de­cât înţelesul că cei de la direcţiune nu mai înţeleg nimic. Pentru a face pe placul omnipo­tenţei direcţiune­, bieţii călători sunt îndatoraţi a se supune unui regim excepţional, şi mai aspru de­cât cura cu apă rece a părintelui Kneip. Căci, din momentul ce regulamentul este atât de suveran, voiagiorii sunt obli­gaţi a dormi ziua pe paturi moi, iar nopţile întregi sunt îndatoraţi a le petrece zmirna pe banchete. Oare n’ar fi fost mai logic ca va­goanele cu paturi să se adapteze la toate trenurile cari călătoresc noap­tea, fără deosebire dacă sunt accele­rate sau nu ? De­sigur că ar fi fost mai logic, dar tocmai pentru aceia direcţiunea nu ia această măsură. Iar ministerul urmează să n’aibă nici o autoritate asupra suveranei au­torităţi, care nu cunoaşte alt stăpân de­cât pe Dumnezeu­ şi alt profet de­cât pe regele. Ceia ce nu ne împedică să fim o țară constituțională. Const. C- Bacalbaşa. DINAFARA UNGARIA Deschiderea camerei Budapesta, 26 Septembre. — Camera a fost deschisă. D. Szallay a interpelat în nu­mele independenţilor, întrebând dacă d. We­­kerle are cunoştinţă de textul răspunsului Regelui dat la Gimis deputaţiunei munici­palităţilor ; dacă acest răspuns era îndrep­tat contra independenţilor sau în contra partidului Apponyi, şi în fine, car­ sunt motivele cuvintelor severe ale împăratului. D. Wekerle a declarat că va răspunde când şi alte interpelări analoage, ce­­i-au­ fost anunţate, vor fi prezentate. Bugetul va fi depus Mercur­. GERMANIA împăratul Wilhelm şi Principele Bismark Viena, 25 Septembre —„Politische Cor­responded“ publică un comunicat, negreşit inspirat de anturagiul împăratului Wilhelm, în care e zis că telegrama împăratului a­­dresată d-lui de Bismark a fost dictată de nobila dorinţă a Majestăţei sale de a veni în ajutorul însănătoşirei Prinţului, după grava boală de care acesta a fost atins. îm­păratul a păstrat d-lui de Bismarck, ca recunoştinţă pentru meritele sale preţioase, un viu interes pentru persoana sa, ceea ce este dovedit prin faptul că împăratul s’a informat tot-d’a­una de sănătatea fostului cancelar prin mijlocirea doctorului Schwe­ninger. In timpul din urmă acesta a ne­glijat să dea ştiri. Nu e vorbă de cât de o chestiune personală şi nici de cum de o împăcare politică, care ar implica o apro­bare a opoziţiei făcută de d. de Bismark. De altminterlea, ziarele partidului fostului cancelar par, din nenorocire, a nu voi să schimbe limbagiul. Toate svonurile în privinţa intervenţiei unor personagii înalte pentru trimiterea te­legramei sunt cu totul neîntemeiate, mai cu seamă despre intervenţia d-lui Mittnacht. Acesta nici n’a putut fi primit de împăra­tul în scurta sa şedere la Stuttgard. AMERICA Rescoalele din Brasilia fi Argentina Montevideo, 25 Septembrie. — Mello a reînceput blocarea lui Rio-Janeiro. Buenos-Ayres, 25 Septembrie. — Gar­­dele naţionale ale oraşului şi din provincia Buenos-Ayres au fost convocate. D. Pellegrini a venit dinaintea lui Tu­­cumani. La Santa Fe insurgenţii sunt sprijiniţi de coloane străine. In tot cursul zilei de ieri au fost lupte. O parte din trupele naţionale au trecut la insurgenţi, gardele naţionale din Cor­dova, din Santiago şi San Luis s-au orga­­nizat pentru a sprijini pe preşedintele Pelle­grini. New- York, 26 Septembrie. — „Herald confirmă reînoirea blocării la Rio Grande de insurgenţii. Starea din Parana este în deplina insu­­recţiune contra preşedintelui Parxoto. Buenos-Ayres, 26 Septembrie. — Pre­ședintele Pellegrini a reluat Tucumani. Ginta revoluționară a fost arestată. Cele­l­alte provincii sunt liniștite. A se citi pe pag. 3 Ultime telegrame. ediţia al doua Politica şi,Starea Financiară Politică financiară şi stare finan­ciară sunt de­sigur două lucruri în strînsă legătură între ele, dar nu în­cetează de a fi două lucruri de care poţi şi trebue să te ocupe în deosebi, pentru a putea în urmă stabili le­gătura de care vorbim. Care e starea financiară a ţerei ? Vom răspunde fără încunjur că si­tuaţia finanţelor noastre e bună. De un şir de ani încoace impositele sta­bilite n’au fost urcate, ba am avut chiar câte­va degrevări precum im­­positul personal redus în mod foarte simţitor sub liberali, impositul de 5 la sută asupra funcţionarilor desfiin­ţat sub regimul actual, etc. Cu toată desvoltarea enormă luată de diferi­tele noastre instituţiuni şi servicii publice, cu toate sacrificiile uriaşe făcute pentru armată şi în parte pentru instrucţia publică, budgetele noastre nu numai că se echilibrează, dar dau excedente însemnate. Nu mai puţin temeinic şi serios e creditul de care se bucură statul nostru în streinătate. Dovadă înles­nirea cu care s’au făcut până acum toate împrumuturile, atît sub libe­rali cât şi sub conservatori, dovadă încrederea ce se dă rentei statului nostru. Toată lumea e convinsă de temeinica organizare a statului ro­mân, de puterea de muncă şi de producţiune a ţărei noastre, deci cre­ditul de care ne bucurăm e serios. De cât, este un fapt necontestat că momentan guvernul nostru întîm­­pînă oare­cari dificultăţi în contrac­tarea unui împrumut, renta noastră se plasează cam greu. De ce? Care e pricina acestui fapt pe care, încă odată îl afirmăm ? Pentru a răspunde la această întrebare atingem a doua chestiune, aceea a politicei financiare a guvernului,o putern zice a guver­nelor noastre, căci în politica finan­ciară ca şi în cea exterioară conser­vatorii nu fac de­cât să urmeze ai­doma pe liberali, împrejurările precum şi politica e­­­sternă a regelui şi a guvernelor sale, făcând ca România să graviteze în jurul triplei alianţe, noi am cultivat şi cultivăm exclusiv piaţa Berlinului, furnizoarea generală a tuturor alia­ţilor Germaniei. La un moment dat această piaţă a fost cu prisosinţă sa­turată de rente streine — austro-un­­gare, italiane, române, până mai de­ună­zi ruse, — şi nu mai poate satis­face tuturor cererilor. Nu e uşor lucru pentru un stat, fie el cât de bogat, să susţină finan­­ciarminte trei-patru alte state mili­tariste, mai ales când şi statul fur­­nizor şi-a impus el însuşi, pentru în­treţinerea formidabilei sale armate, sa­crificii băneşti cari au început a în­trece puterile sale. Aşa se explică de ce astăzi Italia se svîrcoleşte într’o criză financiară analoagă cu a Greciei, aşa se explică de ce noi am început să fim genaţi în contractarea împrumuturilor şi în pla­sarea rentei noastre. Cu toată bună­voinţă ce ar avea Berlinul de a salva Italia de un crah, de a înlesni Aus­triei schimbarea valutei şi de a nu ne lăsa pe noi Românii un drum cu continuarea lucrărilor de apărare şi a altora începute cu împrumuturi germane, faptul a început să devină materialminte imposibil. Banul făcând nervul principal şi decisiv în război, ca şi în contrac­tarea alianţelor politice, e vădit lucru că nu Franţa se va grăbi să salveze nenorocita stare financiară a Italiei şi nici nu va primi bucuros renta română. Acei ce acuză Franţa că «lucrează la dezastrul financiar al Italiei» sunt nostimi de tot. Ei ar voi ca Franţa care are deja in spi­nare pe Rusia, pe care trebue să o furnizeze financiarminte, să-şi lase aliata şi să deschidă punga pentru... a înlesni întreţinerea armatei duş­manului ei! Cam pretenţioşi domnii germani ! Revenind la noi, vom spune ceia ce am relevat şi prezis cam de mult în coloanele ziarului nostru, că până nu vom căuta să cultivăm alte pieţe furnizoare de împrumuturi de­cât cea a Berlinului, vom fi din ce în ce mai jenaţi în plasarea rentei noas­tre, ori­câtă soliditate ar avea şi ori­câtă încredere ar inspira. ------aoooo-----­iilUUUlIJ, au LUiUl Cel IUI “ vau ajjuta şi socialişti să vie în localităţile grevei pentru a face agitaţie, căci minerii par gata a relua lucrul. Idile, 26 Septembre.—Noaptea a fost liniştită. Aproape toţi minerii au in­trat în puţurile de mine. La Douchy reluarea lucrului e simţitoare; la A­­zincourt descinderea e complectă. La Anzin şi la Bethune e liniște deplină. In bazinul Bethnye s’a reluat lucrul în mod parțial. ----------------------— Primul asalt Radicalii francezi se pregătesc de lucru. De îndată ce noua Cameră se va constitui, d. Lokroy va depune trei proecte: restabilirea scrutinului de listă, amnistia şi revizuirea constitu­­ţiunei. D. Lockroy justifică astfel a­­ceste proecte: Trebue să se suprime scrutinul de arondisment fiind că: 1) favorisează co­rupţia ; 2) substitue luptele între per­soane luptelor de idei; 3) represintă eliminarea gradată dar inevitabilă a tuturor bărbaţilor cu vederi generale şi cu spirit politic ori cărui partid a­­parţin; 4) produce scăderea intelec­tuală şi morală a parlamentului; 5) încurajată violenţa. Va trebui de asemenea, zice d. Lock­roy, să se desfiinţeze legea asupra can­­didaturelor multiple, lege de circum­stanţă care nu mai e justificată şi con­­stitue un atentat contra suveranităţii sufragiului universal. Legea de amnistie se justifică prin faptul că Republica ne mai având ni­mic de temut din partea nici unuia dintre adversarii sei, ea trebue să-şi dee sieşi şi ţerei întregi această dovadă de putere şi de încredere in viitor. • Revizuirea constituţională se im­pune pentru următoarele motive: 1. Experienţa a dovedit viciile constitu­­ţiunei actuale; 2. toţi bărbaţii de stat care au fost în capul afacerilor au opinat că trebue revisuirea: Gambetta, Flocquet, Jules Ferry. Acest din urmă a zis chiar de propria lui revisuire că «e o revisuire decapitată". 3. Consti­tuţia actuală organizăză conflictele par­lamentare; va trebui ca acestea să devină dificile sau imposibile; 4. Re­formele importante de ori­ce natură ar fi nu vor fi cu putinţă de­cât prin revisuire; 5. a nu revisui constituţia, înseamnă nu numai a se condamna la un statu quo, dar la o agitare per­petuă, sterilă și violentă. --------------------­ Greva Minerilor Mons, 25 Septembrie.— Greva e de­clarată în câte­va mine din basinul Mons. Sunt vr’o 5000 greviști. Se cre­de că nu va fi o grevă generală. Lille, 25 Septembrie. ■— Situaţiunea grevei in Nord, nu s’a schimbat. Există temerea pentru azi că va fi o grevă în basinul Anzin, însă toţi minerii lucrează. Paris, 26 Septembre. — Compania minelor din Lens a remis judecătoru­lui de pace o declaraţiune prin care refuză ori­ce compromis sau tribunal arbitrar. Şefii greviştilor d-nii Basly şi La­ SUS DIN VIAŢA REGELUI CAROL 18 6­9 Prinţul scrie tatălui său despre F­urceni: «Sunt destul de mulţumit cu pe­trecerea mea în lagăr. «Trupele sunt excelent adăpostite în baracele clădite de ele înşile. Po­ziţia e frumoasă şi sănătoasă. Do­vadă că din vre-o 12.000 de oa­meni numai vr’o 200 sunt bolnavi, pe când la plecarea mea în Bucu­reşti din 3000 de oameni erau 230 bolnavi. «Trupele ale căror barace nu sunt încă gata, stau sub corturi indivi­duale. «După terminarea lor, lagărul va coprinde vr’o 300 de barace, cari se întind pe o lungime de 3500 de metri. «Cât timp am fost eu de faţă s’au aflat aci regimentele de infanterie 1, 2, 3, 4, 5, 6 şi 7, cele patru bata­lioane de vînători şi două de geniu, re­gimentul de artilerie al doilea din Iaşi, un escadron de dorobanţi, afară de trupele necesare de tren, sanitare şi de intendenţă. «In fie­care zi am inspectat câte un regiment şi am luat parte la de­junul corpului ofiţeresc al lui. La prânz invitam zilnic câte 20 de per­soane. In ziua din urmă am ţinut o mare revistă asupra tuturor tru­pelor şi am împreunat cu aceasta o ceremonie religioasă: punerea pietrei fundamentale a micei bisericei care are să se ridice pentru trupe înain­tea frontului lagărului. «A fost o sărbătoare frumoasă şi înălţătoare de inimi, la care s a a­­dunat poporul din depărtări mari şi în portul lui pitoresc presinta un as­pect încântător. Seara am dat un prînz mare, la care am invitat 60 de ofiţeri şi la care a domnit o dis­poziţie foarte veselă (cu toată ploaia violentă care a udat masa şi pe oas­peţi). «In ziua următoare am părăsit, cu mare părere de rou, lagărul unde am petrecut bucuros, de­oare­ce­­mi-am putut reîmprospăta acolo vechea mea pasiune pentru viaţa de soldat. «Toţi ofiţerii de Stat major m’au însoţit până dincolo de Siret, până unde ne am dus călare ; acolo m’am urcat în trăsură. «Ofiţerii şi soldaţii se află bine în lager ; un spirit bun domneşte acolo, îngrijirea e bună, îmi promit rezul­tate favorabile de la viaţa de lagăr, mai ales în ce priveşte disciplina şi spiritul de corp. «E vorba ca Furcenii să fie forti­ficat şi în anul viitor linia ferată va merge până în cartierul principal. «De­oare­ce vorbesc tocmai despre drumuri de fier, să-ţi dau câte­va amănunte despre lucrările împlinite aci. Temeliile aproape ale tuturor

Next