Lupta, octombrie 1893 (Anul 10, nr. 2115-2140)
1893-10-09 / nr. 2122
ANUL XNo. 2122 MOMSflEUTEs m ȚARĂ Dn ac ............................ Șease luni ........................... Trei luni........................... Pentru învețători pe un an IN STREINETATE Dn an..................................................................50 Șease luni ........................................... 25 Trei Iunl.................................. 15. f, ilsimSe*»n 15 Bani *1 Redacția 9 Fasagiul Homân Do. 2 Organ Dem@crat Radical 40 lei 20 „ 10 . 30 „ Sufragiul universal. Din afară. Cărţile Didactice. Remaniarea prefectoristă. Răvaşe. C. F. Bulgare. Din Iaşi. Madelena Ferat, (foiţă). Eplilft a DOOS ssBagsMSBBZsaaaaiiiBBiaiiHB^^ mmomm ■ Pe pagina III, 30 litere, corp 7 ... 1 lefi Uni# „ tr IT „ „ ...25 bani Uni». Ini«rțe si reclame . ...........................2 lei luni#, Pentru »nunciţiri a se adresa: LA fia ZiapoliaS m 5© Sn a d Sufragiul universal Am arătat în precedentul articol cum transformările uriaşe sociale ce se operează în Statele Europei, ar trebui să dea mult de gândit oamenilor noştri politici, cărora le revine sarcina conducerea acestei ţări. Nu trebue nici un moment să pierdem din vedere, că pretutindeni mişcarea populară ar proporţii din ce în ce mai mari. In toate ţerile ea îşi manifestează puterea, iar bărbaţii politici, prevăzători, găsesc că e cucuminte şi înţelepţeşte de a face adevărate acte de curagiu, cedând nevoilor sociale şi dând Statului organizarea pe care ele o reclamă. In fiecare zi progrese mari se realizează în Europa. Când te transporţi cu mintea numai cu câţiva ani înapoi, ţi se pare că secole au trecut, atât de mare e schimbarea. Poporul muncitor, martor al acestor imense progrese, îşi ridica ochii spre clasele conducătoare pentru a le zice. Sclavul şi-a văzut lanţurile sdrobite, servulşi-a trăit traiul. Ora proletarului sună: el îşi revendică dreptul de cetate! Şi guvernele, guvernele chiar cele reacţionare şi clericale, cele aristocrate şi feudale, nu stau un moment, la îndoială pentru a-i acorda acest drept de cetate. Ei bine, aceste fapte nu pot fi trecute cu vederea de oamenii politici, fără a comite o adevărată crimă de lespăţionalitate. Noi nu trebue să uităm că singura condiţie de existenţă a ţerei noastre este progresul, este propăşirea continuă şi neîntreruptă. Ţări mari, cu populaţiuni de zeci de milioane, cu armate considerabile, plătesc astăzi scump, scump de tot, izolarea în care au rămas faţă de progresele omenire. Dar noi, o ţară atât de mică, înconjurată de popoare atât de puternice cari dintr’un moment în altul pot să se încaere, am putea noi oare exista, dacă am rămâne indiferenţi, neatinşi de marile transformări sociale ce pretutindeni se operează, dacă ne-am da la o parte din curentul democratic ce străbate astăzi Europa de la un pop la altul ? Desigur că nu. De aceea vorbind de sufragiul universal, recomandăm meditaţiunei bărbaţilor noştrii politici următoarele cuvinte scrise de Tocqueville pentru Belgia, cu care atâta ne place să ne asemănăm : «Cel mai puternic mijloc şi singurul care ne rămâne este, ca să interesăm oamenii la soarta patriei lor, să-i facem să ia parte la guvernarea ei. In zilele noastre trebue să ştim a lua o hotărîre, trebue să cutezăm a alege între patriotismul tuturor şi între guvernul micului număr, căci nu se poate întruni în acelaşi timp forţa şi activitatea socială pe care o dă cel d'întâiu, cu garanţiele de linişte pe cari le dă câteodată cel d’al doilea.» Populaţiunea noastră este cuminte, înţeleaptă, disciplinată. Ori de câte ori ocazia sa prezintat, poporul nostru a dat probe de un bun simţ, de o judecată admirabilă. Cine nu ştie cu câtă energie, căldură şi bun simţ deputaţii ţăranilor ştiau să susţină şi să apere, în divanurile ad-hoc, interesele fraţilor lor pe cari îi reprezentau. Dacă încă astăzi cea mai mare parte din ei n’au putut învăţa alfabetul în şcolile pe cari încă nu le-au, ei însă cu toţii au învăţat la dureroasa şcoală a muncei, la costisitoarea şcoală a experienţei. Ţăranii noştrii duc o viaţă socială, vin în contact zilnic cu lumea care gândeşte, care vorbeşte, care raţionează, care lucrează; şi cine nu a rămas uimit, vorbind cu ei despre interesele lor, de modul inteligent în care le înţeleg, de justeţea admirabilă a observaţiunilor ce fac. Şi, neapărat, când vorbim de sufragiul universal, ceea ce avem în vedere este nu atât individul, cât interesele lui, cari trebuesc reprezentate în o dreaptă măsură. Şi interesele poporului sunt mari, cu mult mai mari decât acelea ale claselor dominante, cari în numele proprietăţei, averei şi capacităţei reclamă drepturi preponderente. In adevăr, cine nu vede, cine nu înţelege că atât din punctul de vedere politic cât şi din cel economic, interesele a patru milioane de oameni, trebue să fie cu mult mai mari şi mai imperioase, decât acelea a câtorva zecimi de ani. Şi cu toate acestea, aceste patru milioane cari formează acest Stat, care dă României caracterul ei de naţiune, care justifică existenţa noastră de popor, sunt jertfite politiceşte în folosul a câtorva mii de proprietari şi negustori! Mai poate oare continua această revoltătoare nedreptate ? Dar cine ocupă cea mai mare parte a pământului acestei ţări? cine produce bogăţia ei ? cine contribue mai mult la veniturile Statului? cine a conservat, a apărat şi va apăra această ţară ?■ Cine alt, dacă nu aceste patru milioane de ţărani ? Ei bine, toată această populaţiune care are interese atât de mari de apărat, încât de ele depinde existenţa însăşi a ţerei, toţi aceşti patru milioane de ţărani nu au o voce în parlamentele noastre, nu au nici cea mai mică înrâurire în facerea legilor ce-i privesc, în conducerea Statului pe care îl formează, îl apără şi îl susţin. Şi de aci mizeria şi ignoranţa în care zac, boalele şi gitiurile ce-i consumă, degenerarea în progresiune atât de spăimântătoare a rasei noastre! Neavând nici o influenţă poliţiei, nimeni nu se interesează de această temelie a ţerei noastre, toate progresele, toate reformele pe spinarea ei, în contra ei se fac. Cuvintele de patriotism, de naţionalitate, de popor, care se aud eşind din gura politicianilor din patru în patru ani, în timpul alegerilor, sunt fraze cari astăzi nu mai pot înşela pe nimeni. Şi nici nu se poate altfel. Experienţa din toate timpurile ne arată că omul nu-şi urmăreşte decât propriele lui interese, în detrimentul chiar al tuturor celor alţi. Când puterea numai în mâna celor avuţi şi instruiţi, nu mai rămâne nici o îndoială că ei nu se servesc de ea de cât în propriele lor interese, pe cari nu se sfiesc a le considera ca interese generale ale statului. Binele general, interesele marelui număr, acetea vor fi tot d’auna sacrificate, căci, după cum foarte bine observă Laveleye, orice clasă care nu este reprezentată în guvernarea unei ţări, este totdeauna oprimată sau esploatată. Nu sunt acestea motive destul de puternice cari să decidă pe democraţia acestei ţări la lupta pentru sufragiul universal? Nu e probat îndestul de limpede că fără sufragiul universal e peste putinţă orice reformă serioasă democratică ? Şi să nu uităm că numai prin astfel de reforme vom putea asigura nu numai propăşirea ţerei, dar chiar existenţa naţionalităţei noastre, atât contra pericolelor cari ar ameninţa-o din afară, cât şi contra acelora ce ar putea rezulta din luptele din năuntru. Dacă Bismarck a putut face Germania, întrunind într’un manuchiu toate forţele acestui imperiu al cărui sceptru ’l-a încredinţat Hohenzollernilor, aceasta a făcut’o numai graţie adoptărei sufragiului universal, moştenire a mişcărei patriotice şi democratice de la 1848. Prin sufragiul universal, despre care însuşi Bismarck a zis că nu există o altă lege electorală mai bună, el a putut alipi la imperiu masele poporului german, dându-i astfel forţa şi puterea care fac azi din acest Imperiu arbitrul Europei, resping ideea unei reforme electorale, însă refusă în mod categoric proiectul guvernului. Clubul german-liberal îşi exprimă indig- Daţia pentru procederea guvernului, care primesc să menţie statu-quo naţional.. Polonezii şi conservatorii susţin mai mult principiile autonomiste. Difii AFARA OPOZITIUNEA IN BULGARIA Sofia, 19 Octombre.—Swoboda răspunde unui ziar din opoziţie Swobodno Slota, care a făcut mare sgomot în jurul ştirei că Prinţul a primit, la Schumla, o deputaţiune venită ca să se plângă de ingerinţa guvernului în afacerile comunale. Swoboda zice, că prinţul când a ascultat pe delegaţi le-a atras atenţiunea că nu e de loc convenabil a ţine un asemenea limbagiu înaintea suveranului lor şi a aduce nişte acuzaţii de felul acesta în contra unui guvern care se bucură de încrederea prinţului. A. S. R. a adăugat că oraşul Schumia are un deputat silsen, care poate să ducă afacerea dinaintea Camerei. Swoboda nu afirmă această versiune a audienţei la Prinţ, însă o ţine din sorginte bună. SERBĂRILE FRANCO-RUSE Paris, 19 Octombrie.—Iată telegramele de schimbare între Ţarul şi d. Carnot cu ocazia sosirei escadrei ruse la Toulon , Preşedintele Republicei, a telegrafiat: „Mulţumesc din suflet Majestăţei Voastre şi vă fac cunoscut sincera bucurie ce am simţit faţă cu noua dovadă de adîncă simpatie cu care este unită Rusia cu Franţa. Ţarul a respuns: „Ţin a ve exprima plăcerea nespusă ce simt că escadra noastră a putut să înapoieze visita ce bravii marinari francezi au făcut-o la Kronstadt.“ Când Ţarul a visitat corăbiile franceze la Copenhaga, d. Carnot a telegrafiat Ţarului: „Franţa întreagă este atinsă de noul semn de simpatie dat de M. Voastră. In numele său vă exprim mulţumiri călduroase.“ Paris, 19 Octombrie. — La prânzul dat ministerul marinei, au luat parte toţi miniştrii şi mai mulţi amirali. Amiralul Reumer a ridicat un toast în onoarea perechei imperiale ruseşti. Amiralul Avelan a ridicat un toast în onoarea fi-lui Carnot, în onoarea armatei şi a marinei franceze şi a eminenţilor ei şefi. Paris, 19, Octombrie.— Amiralul Avelan a visitat pe archiiepiscopul de Paris şi apoi pe mareşalul Camrobert. întrevederea cu Mareşalul a fost foarte mişcătoare. Mareşalul a zis că a admirat în Cumeea curagiul şi spiritul cavaleresc al armatei şi pentru aceasta o stima şi chiar o iubea. De atunci a cunoscut mulţi ofiţeri şi a apreciat solida lor simpatie pentru Franţa. Mareşalul a înapoiat îndată visita admiralului la cercul militar. NOUL MINISTRU DE REZBOIU GERMAN Berlin, 19 oet. — Monitorul publică numirea generalului Bronsart de Schellendorf ca ministru de războiu în locul generalului de Kaltenborn-Stacklan. REFORME ELECTORALE IN AUSTRIA Viena, 19 Oct. — Comunicatele cluburilor german-liberal polonez și conservator nu RAVASE Ziarului „L’Indépendance Roumaine“ Precum un individ ca şi o naţiune îşi schimbă natureiul, culoarea feţei şi a pârului şi chiar felul de a gândi, dacă trece în alt mediu ambiant, tot astfel şi tu, graţioasă „Consola“, ţi-ai schimbat atitudinea de îndată ce ai părăsit vechiul domiciliu din strada Clemenţei. Unii răutăcioşi pretind că un diferent născut dintr’o fereastră îţi dictează independenţa actuală, iar noi te admirăm şi te aplaudăm. Ai cerut miniştrilor Lahovari nu o fereastră, ci lumina şi el lumina ţi-au refuzat’o , iar tu, călcând în picioare şi prietenii politici şi interese superioare şi legături de sânge, ţi-ai reluat neatîrnarea. In urma acestui fericit evinement (fără calambur), nu ne remâne, nouă confraţilor de la presa independentă, decât să -ţi întindem mâna cu iubire şi cu recunoştinţă. Cu plăcere am înjunghia chiar viţelul biblic pentru reîntoarcerea printre noi. Cum însă nu sîntem guvernamentali, nu avem asemenea animale printre noi. In tot cazul aşa îţi stă bine: să fii arţăgoosă şi nestatornică. La dona e mobile. Ceverine. SAMBATA 9 OCTOMBRIE 1893. CARNTETUILIVEEXJ Cărţile didactice încă un izvor de gheşefturî, scandaluri şi favoritizm ! Chestia cărţilor didactice nu e nici nouă, nici necunoscută, ea are o vechime ce poate aspira la gradaţie şi o notorietate care a fost foarte neplăcut constatată de pungile multor părinţi de familie. Cărţile didactice sunt una din plagile şcoalei noastre, plagă pe care n’a semnalat d o d-nul Vergolici în raportul său vestit, evident că genialul inspector este şi dânsul autor. De aceea abia părinţii cei exploataţi mai protestează pe tăcutele şi abia presa mai înregistrează, câteodată, plângerile legitime. Afară de profesorii-autori cari îşi impun cărţile lor, ministerul instrucţiune! este, pentru o bună parte, marele vinovat. De la ministerul instrucţiune! pornesc recomandările cărţilor privilegiate, de aci pleacă patentele şi ordinile pe întreaga ţara. Imediat profesorii şi institutorii se execută, iar părinţii sunt executaţi fără milă. Cunoaştem cazuri foarte interesante. O doamnă institutoare din Capitală a tipărit o geografie generală destul de sărată la preţ. Când s’au deschis cursurile, cea d’întâiu grijă a doamnei a fost să-’şî impue cartea şi să oblige pe eleve a-l’o cumpăra. Cum însă, în clasa unde preda se învaţă geografia specială a României, d-na profesoară a ţinut elevelor următorul discurs : «Din geografia mea n’o să vă predau de cât vre-o câte va pagine la sfârşitul anului, iar pentru acuma să cumpăraţi geografia României de cutare.» Acest soiu de exploatare este foarte roditor ; d-nii autori şi d-nele autoare îşi petrec cărţile cu curs forţat, iar bieţii părinţi, oricât de săraci, trebue să plătească în anul acesta elevii şcoalelor primare din Capitală—poate şi din provincie—au primit porunca să cumpere Istoria Românilor de Serafim Ionescu. Acest domn Serafim, pe care nu avem onoarea a’l cunoaşte, se spune că ar fi institutor sau profesor prin Botoşani, actualmente chiar revizor şcolar. Pentru care curent i s’a impus cartea ? Pentru ce această noua corvoadă când avem două Istorii, cele mai bune, ale d-lor Xenopol şi Tocilescu ? Ştiţi pentru ce ? Pentru că Istoria, d-lui Serafim Ionescu este plină de ode la regele, la regina, la prinţul moştenitor, la prinţesa Maria, iar la o nouă ediţie va cuprinde ode muoi, pentru «fericitul eveniment» şi pentru prinţul Carol al II-lea. Când avem câteva istorii foarte didactice şi bune, ministerul instrucţiune! impune elevilor o Istorie a Românilor scrisă în ode!? ! Şi aşa mai departe. Sărmanii părinţi, cei mai mulţi oameni săraci, sunt executaţi fără milă ; trei şi patru rânduri de cărţi trebuesc cumpărate, întâiu e de rigoare să treacă cărţile profesorului,—dacă e autor— al doilea cărţile impuse de minister sau de inspectori, al treilea operile prieenilor profesorului şi în fine, vine rândul cărţilor trebuincioase. Pentru o ţară eminamente agricolă, este cam nepotrivită această minunată industrie, Memphis. Remaniarea_Prefectorială Când, acum câteva zile, ne-am exprimat convingerea că o sciziune există în sânul ministerului şi a partidului conservator pe tema administrativă, noi nu ne bazam decât pe propiile noastre observaţi uni ,şi pe câteva slabe ecouri de prin chiar presa guvernamentală. Acum convingerea noastră se confirmă din ce în ce mai mult şi se dovedeşte că am atins rana cu degetul, dovadă următorul strigăt pe care îl scoate Timpul în numeral sau de aseară: Suntem autorizaţi a declara că toate ştirile Luptei privitoare la remaniarea prefectorială sunt pur şi simplu lipsite de temeiul. Când va fi nevoe să se facă o remaniare prefectorială, vom fi cei d’Interu a o anunţa, căci aceste lucruri nu sunt secrete de stat care se ascund. De notat că Timpul este organul mai acreditat al acelei părţi din minister care nu e tocmai nemulţumită cu actuala administraţie, şi în tot cazul nu poate vedea cu ochi buni o remaniare prefectorială făcută în sensul dorit de cealaltă parte a ministerului. Ei bine, Constituţionalul presimţind par că declaraţia Timpului că «nu e încă nevoe de nici o remaniare prefectorială,» începe astfel articolul său de fond din număru’1 de azi. Ne-am ocupat în mai multe rânduri, chiar în acest joc, de administraţia propriu zisă a acestei ţeri, am supus-o unei critici obiective şi conştiincioase, şi, făcând până la un punct abstracţie de interesul de partid, prin faptul că am pus interesul general al ţării mai presus de cel de partid, am ajuns la o concluzie ce nu poate fi înlăturată şi anume, că această administraţie lasă de dorit. Iar UIndépendance roumaine şi Ţara anunţă că la ministerul de interne se lucrează la o remaniare prefectorială. Ar trebui să înţeleagă deci domnii de la Timpul că e cel puţin ridicul a mai susţine că nu e încă nevoe de o remaniare prefectorială, atunci când întreaga presă din ţară, fără deosebire de partid, strigă şi reclamă cu insistenţă o urgentă schimbare a actualului sistem de administraţie. Mai facă bine iarăşi confraţii de la Timpul să se lase de mania reclamei că ei şi numai ei vor fi cei d’Intâiu a anunţa vr’o schimbare în personalul administrativ, mai ales când ei singuri recunosc că asemene schimbări nu sunt secrete de stat. Apoi dacă nu sunt secrete de stat pentru care pretindeţi a avea monopolul, de ce nu admiteţi că şi alţii pot afla, înaintea d-voastre, oarecari lucruri de domeniu public? Ştie toată lumea că oficiositatea constittue adesea o mare piedică în publicarea a o mulţime de ştiri, o dovadă că cei de la Timpul, care cunosc foarte bine cele înaintate de inspectorii administrativi asupra rezultatului anchetelor lor, nu pomenesc nimic despre aceasta. Suntem siguri că dacă am da la lumină ce am aflat noi despre unele inspecţii administrative, Timpul s’ar grăbi să ne desmintă, adăogând cu ifosul său obicinuit: «când va fi ne«voe vom fi cei d’întâî de a publica «rapoartele inspectorilor, căci acestea «nu sunt nişte secrete de stat.» Din nenorocire, pentru moment, aceste rapoarte sunt nişte mari secrete de stat pe care Timpul se fereşte de a le divulga. ----------w -SaftsTSr-w————