Lupta, noiembrie 1895 (Anul 12, nr. 2708-2729)
1895-11-08 / nr. 2714
ANUL XIL No. 1714 ABONAMENTE IN TARA On Uk . 1 . . ..............................................40 lei Hease luni..................................................................20 „ Trei luni................................................. 10 . Pentru învățători pe un an.................................30 „ LN STRAINETATE Un an................................................................. 50 B Seare luni.................................................................25 „ Trei luni..................................................................15„ EStasimetruB 15 Bani REDACTIUNEA : PASAJUL ROMIN IV«. «3. EDITIA A DOUA ORGAN DEMOCRAT-RADICAL MIERCURI, 8 NOEMBRIE 1895 AMHGIURI1 Pe pagina III, 30 litere, corp 7*g. . . 1 leu linia „ „ IV „ .... 25 bani linia lunere și reclame : „ .... 2 lei linia Pentru anunciuri a se adresa: la yN Arfminiatipaţia ‘ElamlMAr^ —I, “! Un nunir mohiu BO bani ADMINISTRAŢIUNEA : §TII1UA §FMTU lOMICA Mo. 11. Democratismul. In stilul lor. Nu se’nțeleg. Crucea protopopului. Artă circulară. Programul guvernului. Sonata la Kreutzer. Democratismul liberalilor Trebue să recunosc că liberalilor le plac, ca să vină in contact cu cetăţenii, cu mulţimea. Ei iubesc întrunirile publice, miniştrii şi oamenii lor însemnaţi, nu fac nici o dificultate de a vorbi în întruniri populare. Limbagiul, manierile lor sunt mai mult decit populare, chiar comune, ţinuta, tonul, totul denotă la ei semnul omului care a crescut şi s’a obişnuit cu mulţimele inculte şi naive, cu grosul alegătorilor din păturile populare orăşeneşti. Iată o notă bună şi probabil, dacă ei se laudă la fiecare pas că nu sunt numai liberali, ci mai sunt şi democraţi, de sigur că la această deprindere a lor, de a se pune in contact cu mulţimile, să referă ei şi pe dinsa să reazămă. Dar cu natura lor superficială să înşală şi aci, ca în toate. Ei iau aparenţa drept realitate, ei să servesc de forma goală a democraţiei, pentru a se întitula democraţi. Faptul pur material, de a veni în contact cu mulţimea, ei îl interpretă, ca un semn de mare dragoste pentru popor şi ca un mare merit democratic pentru dinşi.Dar bine, nu vedeţi greşala grosolană în care sunteţi ? Cea ce distinge astăzi democraţia numai este faptul că vii in contact cu popori. Acest lucru faţă cu legea electorală şi cu regimul parlamentar, orice partid trebue să ’1 facă vrind nevrînd, voi cu mai multă plăcere, conservatorii, poate, cu mai puţină. Din acest punct de vedere toate partidele, in aparenţă, sunt democratice, de vreme ce toate sunt nevoite să ceară voturile cetăţenilor la alegeri. O dovadă de cea ce zic, este că in momentul de faţă, şi conservatorii fac întruniri in suburbii şi vor face şi întruniri plenare în centrul oraşului, dupe cum au făcut şi cindi au fost la putere. Deci dacă este să ve pretindeţi din acest punct de vedere, mai democraţi decit conservatorii, este o recunosc o nuanţă, dar o nuanţă foarte slabă şi fără nici o importanţă, fiind o chestie pur de formă. Care este însă nota democratică adevărată astăzi ? Prin ce să distinge în realitate un partid democratic ? Toată lumea o știe. Prin ideile care formează programul său şi prin faptul, că provocind întruniri populare, nu le provoacă, pentru a nu spune nimic, ci pentru a expune acea parte din program, care privește pe clasele populare adunate acolo. Un partid democratic vine în întruniri populare şi vorbeşte de soluţiunile sociale şi economice, care privesc pe cei adunaţi acolo. Oratorii acelui partid îi face să întrevadă un remediu la durerile lor şi-î îndeamnă ca să fie tari în revendicările lor populare. Aceasta faceţi, d-lor liberali ? La aceasta ve gîndiţi cind chemaţi publicul ? De loc. Din contra ve gîndiţi la voi, ve faceţi de acasă discursurile şi căutaţi să le pronunţaţi, cit se poate mai bombastic, pentru a smulge aplause. Adevăraţi actori, înamoraţi de micul vostru talent, publicul dispare din ochii voştriî, ori ve gîndiţi la cei ce nu sunt in sală, la adversarii voştriî, iar tot ce daţi celor cari ve ascultă, este oratoria voastră. Frumoşi democraţi mai sunteţi, dacă credeţi că faceţi operă democratică prin faptul că bine-voiţi a veni în mijlocul mulţimei spre a o întreţine, nu de nevoile ei, ci de micile voastre intrigi şi de rivalitatea voastră cu alt partid, care ve dispută puterea. Aceasta nu e democratism ; din contra, este o insultă adusă acelora, pe cari îi convoci, de vreme ce convocîndu-i nu te-ai gîndit la nevoile lor ci dovedeşti, că ai avut trebuinţă de o sală plină ca să-ţi exercitezi gulegiul şi plămîniî înjurînd pe rivalii tei de putere. Dar îmi veţi spune, că vorbiţi cetăţenilor de libertăţile publice, de constituţie şi de drepturile lor constituţionale, precum şi de suveranitatea populară ! Fraze goale şi bombastice. Acind acum 40 de ani chestiele de libertate şi de egalitate politică, precum şi acelea de, libertatea presei, a întrunirilor etc, ereau la ordinea zilei, putea un partid să vie în mijlocul claselor nesocotite, în această privinţă şi să facă operă democratică. Căci atunci asemenea chestii interesau pe cei nedreptăţiţi, iar cei ce luau apărarea acelor clase, cu oarecare risc, aveau dreptul de a se intitula democraţi. Cum că pe atunci aţi fost un partid democratic, în sensul politic al cuvîntului, nici că mai încape vorbă. Dar azi ? Azi sunteţi simplii frazeologi, repetaţi aproape înconscient aceleaşi frase devenite clişee. Împrejurările, faptele, oamenii s’au schimbat în jurul vostru, voi singuri continuaţi tradiţia fără a vă schimba. Azi este ridicul a vorbi de libertăţi sugrumate, de presă încătuşată, de lanţuri sfărîmate, de tiranie, de boeri, de ciocoi, etc. Publicul din sală cînd aude asemenea bazaconii rîde, sau aplaudă ironic. Ceea ce spuneţi voi de la tribună nu mai pasionează pe nimeni. Un singur interes manifestează publicul: este asupra modului cum spuneți lucrurile. Este o chestie de curat spectacol. Din oameni politici v-aţi scoborît singuri la rangul de actori şi credeţi, că aveţi succes politic, cind auditorul vă aplaudă tiradele şi efectele de tribună ? Vă înşeaţi, publicul nu aplaudă pe omul politic, ci pe actor. Afară de cei pe cari ii aduce poliţia, sunt mulţi cari vin la întrunirile voastre democratice, ca la teatru. La întrunirile voastre s’a ajuns de să strigă pe cutare sau cutare politician la tribună, cum galeria strigă pe Nottara, sau pe Aristizza Romanescu la Teatru, sau cum ar striga ca orchestra să ciute : sârba popilor. Iată la ce să reduce contactul vostru cu poporul! Aceasta este democratism ? Este risul democratismului. Nu este nici măcar demagogie, este logomahie, este întrunirea cea plină de rezultate fecunde, cînd e bine întrebuințată, transformată in o adevărată parodie. .. IN STILUL LOR Sunt cititori de ai noştri, cari nu citesc in acelaş timp şi gazetele liberale. Pentru a nu-i lipsi de asemenea plăcere, ne-am hotărît, ca dincînd in cind, să re servim cite un articol în stilul şi In gîndirea liberală, pe cit ne va fi cu putinţă, bine înţeles, asemenea producţiuni fiind recreative. De astă dată subiectul, pe care ne vom sili să-l tratăm este: ÎNCEPUTUL luptei De astăzi naţiunea este chemata în comiţiile electorale, pentru a exercita cea mai înaltă prerogativă a ei, aceea de a designa pe mandatarii, pe aleşii poporului. Pentru a arăta cît este de sfîntă misiunea noastră, este destul sa reamintim cuvintele strămoşilor noştrii Romani: « Vox populi vox dei». In această nefericită ţară, în mijlocul acestui popor blind şi îndelung răbdător, care ar merita o soartă mai bună, sunt trădători şi vînduţi străinului cari rînjesc ca nişte hiene, cînd aud numele de popor. I-am numit pe ciocoi şi pe foştii democraţi radicali. Dar partidul naţional-liberal pătruns de greutatea înaltei şi grelei sale misiuni, nu va şovăi un moment. Cu paşi siguri, avînd în frunte pe iubitul nostru şef, care ţine destinele acestei ţări în mîinile sale largi şi oneste, partidul naţional, care nu are nimic a-şi reproşa, înaintează spre naţiune, o ia de mină ca pe o soră mai mare şi îi zice: bine ai venit! De cîte ori avem o mare misiune de îndeplinit, fie atîtea ori credem de datoria noastră de buni patrioţi şi de Romînî neaoşi ca să intrăm în naţiune şi numai după ce ne pătrundem bine de ce voeşte, de ce suferă, ce o doare, ce gîndeşte, ce respiră, ce năzueşte, ce simte şi de ce tresaltă, numai după aceea eşim din naţiune, şi ne înfăţişem înaintea poporului. Intrăm veseli în naţiune, eşim şi mai veseli din naţiune, pentru că suntem siguri, că limanul dorit al acestui înţelept popor este aproape. Cind nu suntem în naţiune, suntem totuşi lîngă ea, ea stă mereu alăturea de noi şi cu privirea ei blîndă şi îndelung iubitoare, ne facesem, că ceea ce facem, bine facem. Deviza noastră este totul pentru naţiune şi prin naţiune. Legăturile cu naţiunea nu le am slăbit nici o dată, de vreme ce avem de scop : binele şi folosul obştesc. De altminterea naţiunea a înţeles totdeauna marea şi desinteresata iubire ce avem pentru mult apăsatul, de ciocoi şi de radicali, popor. Ea vede bine, că orice mişcare, orice ce vorbă, orice, suflu al nostru, e pentru libertate şi democraţie, de aceea ea ne zice prin dulcele şi nesocotitul de trădători, glas: faceţi, fii miei, fraţii mei, ca ideile liberale şi democratice, să devie temelia statului nostru. Lucraţi munca rodnică, ca să pot şi eu la bătrîneţe, să nu mai fiu supusă la grele şi lungi încercări. Partidul naţional liberal a auzit aceste dureroase cuvinte ale naţiune! şi la angajamentul formal, că va lucra fără preget pînă ce dorinţele poporului să ajungă o realitate. Noi nu ne depărtăm cu o iotă de acele dorinţi, fie cînd suntem în opoziţie, fie cînd suntem la guvern. Şi cum ar fi altminterea, dacă totdeauna ne aflăm, sau în mijlocul ei sau alăturea cu ea? Astăzi cînd începe mare luptă, fruntaşii, căpeteniele noastre vor merge, cu capul descoperit în sînul alegătorilor pentru a le cere sfaturi şi pentru ai consulta asupra nevoilor lor. Şi precum alegătorii vor hotărî, aşa vom face, căci noi nu suntem decit servitorii naţiune!; alegătorilor le vine meritul şi gloria întreagă a succesului, dacă succes va fi. Să ne strîngem, deci rîndurile, să fim uniţi în cuget şi în fapte şi să mergem la luptă. Şi pentru a cîştiga victoria, să avem în minte că naţiunea ne priveşte. .. NU SE ’NTELEG D. D. Sturdza a recunoscut, că sunt neînţelegeri în partidul liberal, dar a adăogat, vorbind in întrunirea de la Băile Eforiei, că tot d’auna în faţa intereselor iărei şi a partidului, liberalii s’au unit, au uitat orele şi vrajbele dintre ei. Aceste cuvinte ale şefului au fost un ultim şi desperat apel la unire. După ce a fost prin judele, şi a încercat asupra celor învrăjbiţi şi puterea Te-Deumurilor şi puterea moaştelor sfinte s’a convins că nu-i nimic de făcut. Rufele murdare n’au vroit nici odată liberalii să le spele în familie, deci s’a hotărît să facă apelul pe faţă, şi l’a făcut. Pînă azi nici acest ,apel nu a dat nici un rezultat. Sutele de candidaţi pentru Cameră şi Senat continuă aşi disputa meritele şi drepturile in faţa prefecţilor zăpăciţi şi uluiţi, plictisiţi şi enervaţi, gata aşi da demisiile cu toţii. Şi este probabil, că n’au să se înţeleagă de loc şi că la alegeri au să fie balotagiî pe toată linia provocate de candidaturele răsleţe. .. CRUCEA PROTOPOPULUI Să ştie că în toate oraşele numărul candidaţilor liberali pentru locurile de deputaţi şi senatori sunt foarte numeroase. Nicăieri însă nu să petrece ceva mai nostim ca la Brăila. Acolo luptă fratele unui ministru, contra cumnatului altui ministru. Să ştie că comitetul partidului liberal a hotărît să susţie la colegiul al II-lea pentru Cameră pe d-nii A. Djuvara, C. N. Vasilescu şi D. Apostol. D. D. Apostol este fratele soţiei repausatuluî C. Eleva, fratele d-luî N. Eleva. Toată lumea a primit, cu sau fără mulţumire, această candidatură, d. dr. Pallade, fratele ministrului de domenii, însă, s’a făcut foc și îșî pune candidatura ca independent. Toată lumea auzind îndrăsneala d-luî dr. Pallade, de a înfrunta ordinele unui partid întreg, își va zice de sigur, că motivul e că are pe fratele d-sale ministru. Ei, bine nu este aşa, d. dr. Pallade este tovarăş de idei şi da credinţe cu d-na Sturdza. Nu de la oameni, ci de la Dumnezeu îşi ia puterea. Nu cu arme pămîn-* teştî, dar cu semne sfinte, cereşti luptă. Şi nu prin gura păcătoşilor, ci prin binecuvîntarea feţelor bisericeşti caută să convingă poporul. D-rul Pallade are sprijinul protopopului Balaban, care se ştie că a descoperit o cruce făcătoare de minuni. împăratul Constantin a creştinat o lume întreagă cu crucea sfîntă pe care a găsit’o, adică de ce protopopul Balaban n’ar palladiza 4-500 de alegători ? Lucrul e posibil. La Brăila să spune chiar că, cu ajutorul lui Dumnezeu şi buna-voinţa cîtorva oameni cu suflet creştinesc, D. D. Apostol va cădea pentru ca să facă loc D-luî dr. Pallade. Mari sunt minunile tale Doamne! Celor pe cari vrei să-i ajuţi, le scoţi crucea înainte ! Jip. EVENIMENTELE DIN TURCIA Noul măcelari şi devastaţiuni—Atitudinea Angliei Constantinojol, 18 Noembrie.— Oraşul Karput a fost teatrul unor conflicte sîngeroase. — Misiunea americană a fost arsă, dar misionarii au scăpat. Se semnalează nişte devastări oribile din partea Kurzilor în şase Vilaiete ale regiunei Dresin între Karput şi Erzerum, precum şi în regiunea Alauhkend, între Erzerum şi Ararat. Toţi ambasadorii au decis, ca măsură de precauţiune, să cheme un al douilea staţionar în faţa Constantinopolului. In urma evenimentelor din Karput, o escadră americană este așteptată. — Londra, 18 Noembrie. — D. Lume a plecat azi dimineață la Constantinopol, via Plena. După «Morning Post» atitudinea d lui Currie va fi schimbată din causa mersului deosebit ce au luat lucrurile în Turcia în urma desordinelor din Anatolia. Reprezentantul Marei Britanii nu Poate să ceară acum realizarea reformelor; or ce gînd de a sili mîna Sultanului trebue părăsit. De aceia şi instrucţiunile date d-lui Currie admit amînarea apuicării reformelor pînă ce lurcia se va mai restabili din starea sa actuală de slăbiciune. ALTA CIRCULARA In «Monitorul» de azi a apărut o lungă circulară a d-lui Ministru de interne prin care să explică prefecţilor care trebuie să fie atitudinea administraţiei în timpul alegerilor. Asta este curat muştar după masă. După ce au fost îndopaţi alegătorii cu tot soiul de circulari in doi peri şi cu tot felul de ameninţări făţişe, azi vine şi o circulară lungă şi lată a d-luî Fleva să le spue că alegerile trebue să fie libere pentru toată lumea. Cine o să mai creadă ? Pe cine are să convingă d. Fleva că alegerile libere de care vorbeşte d-sa, nu sunt chiar alegerile boacăne de cari au vorbit ziarele guvernamentale? Dar care prefect ascultă de d-sa, dar cine ia ia serios circulările d-sale ? Toată lumea ştie că prefecţii primesc ordinele de la d. G. Cantacuzino, că d-sa este adevăratul Ministru de interne. Dar noi înţelegem, d. Elevă deşi e convins că administraţia lucrează in alegeri, totuşi d-sa vrea să aibă forma pentru d-sa. D. Fleva vrea să aibă conştinţiozitatea călăului, care crede că nu i se poate reproşa nimic, din moment ce a tăiat capul după toate regulele. T. ALEGERILE COMUNALE DIN BELGIA Bruxelles 18 Noembrie.— Alegerile comunale au avut un caracter analog cu acela al ultimelor alegeri legislative. Ca şi în acestea, acum un an, în alegerile de ieri liberalii au suferit un eşec foarte simţitor în profitul catolicilor şi a socialiştilor D-nu Beernaert î ntr’un discurs la cercul catolic a declarat că consideră aceastăfi ca victorie pentru guvern. PROGRAMUL GUVERNULUI In sfîrşit liberali au ţinut o întrunire mare în Bucureşti. Am putea zice chiar, că guvernul liberal a ţinut această întrunire deoarece au vorbit douî miniştri şi un representant al comisiei interimare din Bucureşti In toate părţile din lume cînd să anunţă că un ministru are să ia cuvîntul într’o întrunire publică, această înseamnă că are să se vorbească de ideele guvernului, de reformele pe care are el de gînd să le facă etc. Lucrul, să înţelege, este şi mai interesant cînd întrunirea se ţine in timpul unei campanii electorale. Vrea deci în drept cineva să se aştepte şi de la miniştrii noştrii să spuieceva despre situaţia de azi cum şi despre vederile în viitor. Dar ce au văzut miniştrii liberali, vorbesc şi de astfel de lucruri, însă numai cînd au curaj, cînd sunt cum îi sta romînului bine, cînd....de, întrunirea e la banchet. Dar aşa în toata firea să-şî piardă cumpătul ? Nici vorbă. Ştie d. Sturdza ce a păţit. Pentru discursurile din opoziţie a trebuit să plece la Iaşi ca să ceară scuze, iar pentru că i-a plăcut banchetul de la Ploieşti, au tras colegi sei un comunicat în Monitorul Oficial. Deci nu mai trebue să spue nimic despre situaţia politică un ministru liberal. Asta e uşor din gură, dar e foarte greu cînd te afli in naţiune şi stai nas în nas cu poporul, căci ce o să-i zici naţiune!, să-i spui numai că ea e poporul suveran ? Dar poporului? Să-i zici că e naţiunea? Ei, o să faci şi gimnastică, asta cit o s’o faci, dar tot mai trebue ceva, căci poporul vrea să vadă cari sunt suferinţele lui şi naţiunea vrea să ştie dacă are sa mai fie sugrumată de reacţiune. S’ar putea să vorbească un simplu cetăţean şi de astea, dar unui ministru nu-i dă voe Europa să vorbească de răsboi. Şi ce e alta luptă dintre conservatori şi naţiune de cît un resboi ? Ei bine, d. Sturdza ca un mare politic ce este, a găsit mijlocul, ca în acelaşi timp să tragă pe sfoară Europa şi să comunice naţiunea toate ideile sale. D. Sturdza a spus poporului că printr’un semn al lui Dumnezeu reacţiunea a fost transformată întriun bloc de sare. S’ar părea că aceasta nu însemnează nimic, dacă stai însă mult şi bine să cugeţî asupra acestei fraze, ai să vezi imediat ce idee mare şi filosofică e asta şi cum prevesteşte ea fericirea poporului şi mulţumirea naţiunei. Cînd a spus d. Sturdza că reacţiunea a fost transformată într’un bloc de sare, a vroit să zică naţiunea: „Nu te mai teme de reacţiune, căci precum ea a făcut contract cu streinătatea ca să exporteze sarea poporului, aşa o vom trimite noi pe ea peste graniţă. Şi noi credem că a spus destul. Credinţele de mai sus reprezintă un program întreg de guvernămint, ele ascund o mare cestiune economică. Şi chiar dacă ar fi spus numai atîta am putea să zicem, că a întrebuinţat bine ora în care a vorbit. Dar D. Sturdza a vorbit şi de 48, de 56 nu s’a oprit la istoria sacră şi la femeea lui Lot. Şeful liberalilor cu paşi gigantici a trecut peste secole şi a ajuns intr’o singură oră la 1856. Care alt bărbat ar fi fost în stare să facă aceasta ? Nici cel mai expert turist, nici chiar eroul Mihăescu de la velodromul Poker. Dar îmi veţi zice de ce n’a vorbit de 1895 ? Vedeţi ce vrea să zică a nu avea mintea sănătoasă. Uite, judeci lucrurile aşa edin auzite şi faci întrebări copilăreşti. Apoi ce d. Sturdza, marele şef, al marelui partid, e un om superficial ? Cum, aţi voi ca un om cu poziţia şi răspunderea mare pe care are în faţa poporului azi, cînd conduce destinele naţiune! sa fie superficial, să vorbească de