Lupta, noiembrie 1895 (Anul 12, nr. 2708-2729)

1895-11-08 / nr. 2714

ANUL XIL­ No. 1714 ABONAMENTE­­ IN TARA On Uk . 1 . . ..............................................40 lei Hease luni..................................................................20 „ Trei luni................................................. 10 . Pentru învățători pe un an.................................30 „ LN STRAINETATE Un an................................................................. 50 B Seare luni.................................................................25 „ Trei luni..................................................................15„ EStasimetruB 15 Bani REDACTIUNEA : PASAJUL ROMIN IV«. «3. EDITIA A DOUA ORGAN DEMOCRAT-RADICAL MIERCURI, 8 NOEMBRIE 1895 AM­HGIURI1 Pe pagina III, 30 litere, corp 7*g. . . 1 leu linia „ „ IV „ .... 25 bani linia luner­e și reclame : „ .... 2 lei linia Pentru anunciuri a se adresa: la yN Arfminiatipaţia ‘ElamlMAr^ —­I, “! Un nunir mohiu BO bani ADMINISTRAŢI­UN­EA : §TII1UA §FMTU lOMICA Mo. 11. Democratismul. In stilul lor. Nu se’nțeleg. Crucea protopopului. Artă circulară. Program­ul guvernului. Sonata la Kreutzer. Democratismul liberalilor Trebue să recunosc că liberalilor le plac, ca să vină in contact cu cetă­ţenii, cu mulţimea. Ei iubesc întru­nirile publice, miniştrii şi oamenii lor însemnaţi, nu fac nici o dificultate de a vorbi în întruniri populare. Lim­­bagiul, manierile lor sunt mai mult de­cit populare, chiar comune, ţinuta, tonul, totul denotă la ei semnul o­­mului care a crescut şi s’a obişnuit cu mulţimele inculte şi naive, cu gro­sul alegătorilor din păturile populare orăşeneşti. Iată o notă bună şi probabil, dacă ei se laudă la fie­care pas că nu sunt numai liberali, ci mai sunt şi demo­craţi, de sigur că la această deprin­dere a lor, de a se pune in contact cu mulţimile, să referă ei şi pe dinsa să reazămă. Dar cu natura lor superficială să înşală şi aci, ca în toate. Ei iau apa­renţa drept realitate, ei să servesc de forma goală a democraţiei, pentru a se întitula democraţi. Faptul pur ma­terial, de a veni în contact cu mul­ţimea, ei îl interpretă, ca un semn de mare dragoste pentru popor şi ca un mare merit democratic pentru dinşi.­Dar bine, nu vedeţi greşala groso­lană în care sunteţi ? Cea­ ce distinge astăzi democraţia numai este faptul că vii in contact cu popori. Acest lucru faţă cu legea electorală şi cu regimul parlamentar,­­ ori­ce partid trebue să ’1 facă vrind nevrînd, voi cu mai multă plăcere, conservatorii, poate, cu mai puţină. Din acest punct de vedere toate par­tidele, in aparenţă, sunt democratice, de vreme­ ce toate sunt nevoite să ceară voturile cetăţenilor la alegeri. O do­vadă de cea­ ce zic, este că in momen­tul de faţă, şi conservatorii fac întru­niri in suburbii şi vor face şi întru­niri plenare în centrul oraşului, dupe cum au­ făcut şi cindi au fost la pu­tere. Deci dacă este să ve pretindeţi din acest punct de vedere, mai democraţi decit conservatorii, este o recunosc o nuanţă, dar o nuanţă foarte slabă şi fără nici o importanţă, fiind o chestie pur de formă. Care este însă nota democratică a­­devărată astăzi ? Prin ce să distinge în realitate un partid democratic ? Toată lumea o știe. Prin ideile care formează programul său şi prin fap­tul, că provocind întruniri populare, nu le provoacă, pentru a nu spune nimic, ci pentru a expune acea parte din program, care privește pe clasele populare adunate acolo. Un partid democratic vine în întru­niri populare şi vorbeşte de soluţiu­­nile sociale şi economice, care privesc pe cei adunaţi acolo. Oratorii acelui partid îi face să întrevadă un reme­diu la durerile lor şi-î îndeamnă ca să fie tari în revendicările lor popu­lare. Aceasta faceţi, d-lor liberali ? La aceasta ve gîndiţi cind chemaţi publicul ? De loc. Din contra ve gîn­diţi la voi, ve faceţi de acasă discur­surile şi căutaţi să le pronunţaţi, cit se poate mai bombastic, pentru a smulge aplause. Adevăraţi actori, îna­moraţi de micul vostru talent, publi­cul dispare din ochii voştriî, ori ve gîndiţi la cei ce nu sunt in sală, la adversarii voştriî, iar tot ce daţi ce­lor cari ve ascultă, este oratoria voastră. Frumoşi democraţi mai sunteţi, dacă credeţi că faceţi operă democra­tică prin faptul că bine-voiţi a veni în mijlocul mulţimei spre a o între­ţine, nu de nevoile ei, ci de micile voastre intrigi şi de rivalitatea voas­tră cu alt partid, care ve dispută pu­terea. Aceasta nu e democratism ; din con­tra, este o insultă adusă acelora, pe cari îi convoci, de vreme ce convo­­cîndu-i nu te-ai gîndit la nevoile lor ci dovedeşti, că ai avut trebuinţă de o sală plină ca să-ţi exercitezi gu­le­­giul şi plămîniî înjurînd pe rivalii tei de putere. Dar îmi veţi spune, că vorbiţi ce­tăţenilor de libertăţile publice, de con­stituţie şi de drepturile lor constituţio­nale, precum şi de suveranitatea po­pulară ! Fraze goale şi bombastice. A­­­cind acum 40 de ani chestiele de libertate şi de egalitate politică, precum şi acelea de, libertatea presei, a întrunirilor etc, ereau la ordinea zilei, putea un partid să vie în mij­locul claselor nesocotite, în această privinţă şi să facă operă democratică. Căci atunci asemenea chestii inte­resau pe cei nedreptăţiţi, iar cei ce luau apărarea acelor clase, cu oare­care risc, aveau dreptul de a se inti­tula democraţi. Cum că pe atunci aţi fost un partid democratic, în sensul politic al cuvîntului, nici că mai în­cape vorbă. Dar azi ? Azi sunteţi simplii frazeo­logi, repetaţi aproape înconscient a­­celeaşi frase devenite clişee. Împreju­rările, faptele, oamenii s’au schimbat în jurul vostru, voi singuri continuaţi tradiţia fără a vă schimba. Azi este ridicul a vorbi de libertăţi sugrumate, de presă încătuşată, de lanţuri sfărîmate, de tiranie, de boeri, de ciocoi, etc. Publicul din sală cînd aude aseme­nea bazaconii rîde, sau aplaudă i­­ronic. Ceea­ ce spuneţi voi de la tribună nu mai pasionează pe nimeni. Un sin­gur interes manifestează publicul: este asupra modului cum spune­ți lu­crurile. Este o chestie de curat spec­tacol. Din oameni politici v-aţi scoborît singuri la rangul de actori şi credeţi, că aveţi succes politic, cind auditorul vă aplaudă tiradele şi efectele de tri­bună ? Vă înşe­aţi, publicul nu a­­plaudă pe omul politic, ci pe actor. Afară de cei pe cari ii aduce poli­ţia, sunt mulţi cari vin la întrunirile voastre democratice, ca la teatru. La întrunirile voastre s’a ajuns de să strigă pe cutare sau cutare politician la tribună, cum galeria strigă pe Not­­tara, sau pe Aristizza Romanescu la Teatru, sau­ cum ar striga ca orches­tra să ciute : sârba popilor. Iată la ce să reduce contactul vos­tru cu poporul! Aceasta este democratism ? Este ri­­sul democratismului. Nu este nici mă­car demagogie, este logomahie, este întrunirea cea plină de rezultate fe­cunde, cînd e bine întrebuințată, transformată in o adevărată parodie. .. IN STILUL LOR Sunt cititori de ai noştri­, cari nu citesc in acelaş timp şi gazetele libe­rale. Pentru a nu-i lipsi de asemenea plăcere, ne-am hotărît, ca din­­cînd in cind, să re servim cite un articol în stilul şi In gîndirea liberală, pe­ cit ne va fi cu putinţă, bine înţeles, a­­semenea producţiuni fiind recreative. De astă dată subiectul, pe care ne vom sili să-l tratăm este: ÎNCEPUTUL luptei De astăzi naţiunea este chemata în co­­miţiile electorale, pentru a exercita cea mai înaltă prerogativă a ei, aceea de a designa­­ pe mandatarii, pe aleşii poporului. Pentru a arăta cît este de sfîntă mi­siunea noastră, este destul sa reamintim cuvintele strămoşilor noştrii Romani: « Vox populi vox dei». In această nefericită ţară, în mijlocul acestui popor blind şi îndelung răbdător, care ar merita o soartă mai bună, sunt trădători şi vînduţi străinului cari rîn­­jesc ca nişte hiene, cînd aud numele de popor. I-am numit pe ciocoi şi pe foştii democraţi radicali. Dar partidul naţional-liberal pătruns de greutatea înaltei şi grelei sale misiuni, nu va şovăi un moment. Cu paşi siguri, avînd în frunte pe iubitul nostru şef, care ţine destinele acestei ţări în mîinile sale largi şi oneste, partidul naţional, care nu are nimic a-şi reproşa, înaintează spre naţiune, o ia de mină ca pe o soră mai mare şi îi zice: bine ai venit! De cîte ori avem o mare misiune de îndeplinit, fie atîtea ori credem de datoria noastră de buni patrioţi şi de Romînî neaoşi ca să intrăm în naţiune şi numai după ce ne pătrundem bine de ce voeşte, de ce s­uf­eră, ce o doare, ce gîndeşte, ce respiră, ce năzueşte, ce simte şi de ce tresaltă, numai după aceea eşim din­ na­ţiune, şi ne înfăţişem înaintea poporului. Intrăm veseli în naţiune, eşim şi mai veseli din naţiune, pentru că suntem si­guri, că limanul dorit al acestui înţelept popor este aproape. Cind nu suntem în naţiune, suntem totuşi lîngă ea, ea stă mereu alăturea de noi şi cu privirea ei blîndă şi îndelung iubitoare, ne face­sem, că ceea­ ce facem, bine facem. Deviza noastră este­ totul pentru naţiune şi prin naţiune. Legăturile cu naţiunea nu le am slăbit nici o dată, de vreme ce avem de scop : binele şi folosul obştesc. De altminterea naţiunea a înţeles tot­deauna marea şi desinteresata iubire ce avem pentru mult apăsatul, de ciocoi şi de radicali, popor. Ea vede bine, că ori­ce mişcare, orice ce vorbă, ori­ce, suflu al nostru, e pentru libertate şi democraţie, de aceea ea ne zice prin dulcele şi neso­cotitul de trădători, glas: faceţi, fii miei, fraţii mei, ca ideile liberale şi demo­cratice, să devie temelia statului nostru. Lucraţi munca rodnică, ca să pot şi eu la bătrîneţe, să nu mai fiu supusă la grele şi lungi încercări. Partidul naţional liberal a auzit aceste dureroase cuvinte ale naţiune! şi la an­gajamentul formal, că va lucra fără preget pînă ce dorinţele poporului să ajungă o realitate. Noi nu ne depărtăm cu o iotă de acele dorinţi, fie cînd suntem în opoziţie, fie cînd suntem la guvern. Şi cum ar fi altmin­terea, dacă tot­deauna ne aflăm, sau în mijlocul ei sau alăturea cu ea? Astăzi cînd începe mare luptă, fruntaşii, căpeteniele noastre vor merge, cu capul descoperit în sînul alegătorilor pentru a le cere sfaturi şi pentru ai consulta a­­supra nevoilor lor. Şi precum alegătorii vor hotărî, aşa vom face, căci noi nu suntem decit servitorii naţiune!; alegă­torilor le vine meritul şi gloria întreagă a succesului, dacă succes va fi. Să ne strîngem, deci rîndurile, să fim uniţi în cuget şi în fapte şi să mergem la luptă. Şi pentru a cîştiga vict­oria, să avem în minte că naţiunea ne priveşte. .. NU SE ’NTELEG D. D. Sturdza a recunoscut, că sunt neînţelegeri în partidul liberal, dar a adăogat, vorbind in întrunirea de la Băile Eforiei, că tot­ d’auna în faţa intereselor iărei şi a partidului, liberalii s’au unit, au uitat orele şi vrajbele dintre ei. Aceste cuvinte ale şefului au fost un ultim şi desperat apel la unire. După ce a fost prin judele, şi a încercat asupra celor învrăjbiţi şi puterea Te-Deumurilor şi puterea moaştelor sfinte s’a convins că nu-i nimic de făcut. Rufele murdare n’au vroit nici odată liberalii să le spele în familie, deci s’a hotărît să facă a­­pelul pe faţă, şi l’a făcut. Pînă azi nici acest ,apel nu a dat nici un rezultat. Sutele de candidaţi pentru Cameră şi Senat continuă aşi disputa meritele şi drepturile in faţa prefecţilor zăpăciţi şi uluiţi, plictisiţi şi enervaţi, gata aşi da demisiile cu toţii. Şi este probabil, că n’au să se înţeleagă de loc­ şi că la alegeri au să fie balotagiî pe toată linia provocate de candidaturele răsleţe. .. CRUCEA PROTOPOPULUI Să ştie că în toate oraşele numărul candidaţilor liberali pentru locurile de deputaţi şi senatori sunt foarte nume­roase. Nicăieri însă nu să petrece ceva mai nostim ca la Brăila. Acolo luptă fratele unui ministru, contra cumnatului altui ministru. Să ştie că comitetul partidului liberal a hotărît să susţie la colegiul al II-lea pentru Cameră pe d-nii A. Djuvara, C. N. Vasilescu şi D. Apostol. D. D. Apos­tol este fratele soţiei repausatuluî C. Eleva, fratele d-luî N. Eleva. Toată lumea a primit, cu sau fără mul­ţumire, această candidatură, d. dr. Pal­lade, fratele ministrului de domenii, însă, s’a făcut foc și îșî pune candidatura ca independent. Toată lumea auzind îndrăsneala d-luî dr. Pallade, de a înfrunta ordinele unui partid întreg, își va zice de sigur, că mo­tivul e că are pe fratele d-sale ministru. Ei, bine nu este aşa, d. dr. Pallade este tovarăş de idei şi da credinţe cu d-na Sturdza. Nu de la oameni, ci de la Dum­nezeu îşi ia puterea. Nu cu arme pămîn-* teştî, dar cu semne sfinte, cereşti luptă. Şi nu prin gura păcătoşilor, ci prin bine­­cuvîntarea feţelor bisericeşti caută să con­vingă poporul. D-rul Pallade are sprijinul protopopu­lui Balaban, care se ştie că a descoperit o cruce făcătoare de minuni. împăratul Constantin a creştinat o lu­me întreagă cu crucea sfîntă pe care a găsit’o, adică de ce protopopul Balaban n’ar palladiza 4-500 de alegători ? Lucrul e posibil. La Brăila să spune chiar că, cu ajuto­rul lui Dumnezeu­ şi buna-voinţa cîtor­­va oameni cu suflet creştinesc, D. D. A­­postol va cădea pentru ca să facă loc D-luî dr. Pallade. Mari sunt minunile tale Doamne! Ce­lor pe cari vrei să-i ajuţi, le scoţi cru­cea înainte ! Jip. EVENIMENTELE DIN TURCIA Noul măcelari şi devastaţiuni—Atitu­dinea Angliei Constantinoj­ol, 18 Noembrie.— Oraşul Karput a fost teatrul u­­nor conflicte sîngeroase. — Misiu­nea americană a fost arsă, dar misionarii au scăpat. Se semnalează nişte devastări oribile din partea Kurzilor în şase Vilaiete ale regiunei Dresin în­tre Kar­put şi Erzerum, precum şi în regiunea Alauhkend, între Erzerum şi Ararat. Toţi ambasadorii au decis, ca măsură de precauţiune, să cheme un al douilea staţionar în faţa Constantinopolului. In urma evenimentelor din Kar­put, o escadră americană este aș­teptată. — Londra, 18 Noembrie. — D. Lume a plecat azi dimineață la Constantinopol, via Plena. După «Morning Post» atitudi­nea d lui Currie va fi schimbată din causa mersului deosebit ce au luat lucrurile în Turcia în urma desordinelor din Anatolia. Reprezentantul Marei Britanii nu Poate să ceară acum realizarea reformelor; or ce gînd de a sili mîna Sultanului trebue părăsit. De aceia şi instrucţiunile date d-lui Currie admit amînarea a­­puicării reformelor pînă ce lurcia se va mai restabili din starea sa actuală de slăbiciune. ALTA CIRCULARA In «Monitorul» de azi a apărut o lungă circulară a d-lui Ministru de interne prin care să explică prefecţi­lor care trebuie să fie atitudinea ad­ministraţiei în timpul alegerilor. Asta este curat muştar după masă. După ce au fost îndopaţi alegătorii cu tot soiul de circulari in doi peri şi cu tot felul de ameninţări făţişe, azi vine şi o circulară lungă şi lată a d-luî Fleva să le spue că alegerile trebue să fie libere pentru toată lu­mea. Cine o să mai creadă ? Pe cine are să convingă d. Fleva că alegerile li­bere de care vorbeşte d-sa, nu sunt chiar alegerile boacăne de cari au vorbit ziarele guvernamentale? Dar care prefect ascultă de d-sa, dar cine ia ia serios circulările d-sale ? Toată lumea ştie că prefecţii primesc ordinele de la d. G. Cantacuzino, că d-sa este adevăratul Ministru de in­terne. Dar noi înţelegem, d. Elevă de­şi e convins că administraţia lucrează in alegeri, totuşi d-sa vrea să aibă forma pentru d-sa. D. Fleva vrea să aibă conştinţiozi­­tatea călăului, care crede că nu i se poate reproşa nimic, din moment ce a tăiat capul după toate regulele. T. ALEGERILE COMUNALE DIN BELGIA Bruxelles 18 Noembrie.— Alegerile comunale au avut un caracter analog cu acela al ultimelor alegeri legisla­tive. Ca şi în acestea, acum un an, în a­­legerile de ieri liberalii au suferit un eşec foarte simţitor în profitul catoli­cilor şi a socialiştilor D-nu Beernaert î ntr’un discurs la cercul catolic a declarat că consideră această­­fi ca victorie pentru guvern. PROGRAMUL GUVERNULUI In sfîrşit liberali au ţinut o întrunire mare în Bucureşti. Am putea zice chiar, că guvernul liberal a ţinut această în­­trunire de­oare­ce au vorbit douî miniştri şi un representant al comisiei interimare din Bucureşti In toate părţile din lume cînd să anunţă că un ministru are să ia cuvîntul într’o întrunire publică, această în­seamnă că are să se vorbească de ideele guvernului, de reformele pe care are el de gînd să le facă etc. Lucrul, să înţelege, este şi mai intere­sant cînd întrunirea se ţine in timpul unei campanii electorale. Vrea deci în drept cineva să se aştepte şi de la miniştrii noştrii să spuie­­ceva despre situaţia de azi cum şi despre ve­derile în viitor. Dar ce au văzut miniştrii liberali, vor­besc şi de ast­fel de lucruri, însă numai cînd au curaj, cînd sunt cum îi sta ro­­mînului bine, cînd....de, întrunirea e la banchet. Dar aşa în toata firea să-şî piardă cumpătul ? Nici vorbă. Ştie d. Sturdza ce a păţit. Pentru discursurile din opoziţie a tre­buit să plece la Iaşi ca să ceară scuze, iar pentru­ că i-a plăcut banchetul de la Ploieşti, au tras colegi sei un comunicat în Monitorul Oficial. Deci nu mai trebue să spue nimic des­pre situaţia politică un ministru liberal. Asta e uşor din gură, dar e foarte greu cînd te afli in naţiune şi stai nas în nas cu poporul, căci ce o să-i zici naţiune!, să-i spui numai că ea e poporul suveran ? Dar poporului? Să-i zici că e naţiunea? Ei, o să faci şi gimnastică, asta cit o s’o faci, dar tot mai trebue ceva, căci po­porul vrea să vadă cari sunt suferinţele lui şi naţiunea vrea să ştie dacă are sa mai fie sugrumată de reacţiune. S’ar putea să vorbească un simplu ce­tăţean şi de astea, dar unui ministru nu-i dă voe Europa să vorbească de răsboi. Şi ce e alta luptă dintre conservatori şi na­ţiune de cît un resboi ? Ei bine, d. Sturdza ca un mare politic ce este, a găsit mijlocul, ca în acelaşi timp să tragă pe sfoară Europa şi să co­munice naţiunea toate ideile sale. D. Sturdza a spus poporului că prin­­tr’un semn al lui Dumnezeu reacţiunea a fost transformată întriun bloc de sare. S’ar părea că aceasta nu însemnează ni­mic, dacă stai însă mult şi bine să cugeţî asupra acestei fraze, ai să vezi imediat ce idee mare şi filosofică e asta şi cum prevesteşte ea fericirea poporului şi mul­ţumirea naţiunei. Cînd a spus d. Sturdza că reacţiunea a fost transformată într’un bloc de sare, a vroit să zică naţiunea: „Nu te mai teme de reacţiune, căci precum ea a făcut con­tract cu streinătatea ca să exporteze sa­rea poporului, aşa o vom trimite noi pe ea peste graniţă. Şi noi credem că a spus destul. Cre­dinţele de mai sus reprezintă un program întreg de guvernămint, ele ascund o mare cestiune economică. Şi chiar dacă ar fi spus numai atîta am putea să zi­cem, că a întrebuinţat bine ora în care a vorbit. Dar D. Sturdza a vorbit şi de 48, de 56 nu s’a oprit la istoria sacră şi la fe­­meea lui Lot. Şeful liberalilor cu paşi gigantici a trecut peste secole şi a ajuns intr’o singură oră la 1856. Care alt bărbat ar fi fost în stare să facă aceasta ? Nici cel mai expert turist, nici chiar eroul Mihăescu de la velo­dromul Poker. Dar îmi veţi zice de ce n’a vorbit de 1895 ? Vedeţi ce vrea să zică a nu a­­vea mintea sănătoasă. Uite, judeci lucru­rile aşa edin auzite şi faci întrebări co­pilăreşti. Apoi ce d. Sturdza, marele şef, al ma­relui partid, e un om superficial ? Cum, aţi voi ca un om cu poziţia şi răspunderea mare pe care are în faţa po­porului azi, cînd conduce destinele naţi­une! sa fie superficial, să vorbească de

Next