Magazin, iulie-decembrie 2012 (Anul 55, nr. 27-52)

2012-11-08 / nr. 45

SERIE NOUĂ - 1117 • ANUL LV • 8 NOIEMBRIE 2012 - 18 PAGINI • 2­45 (2867) Adresă INTERNET: www.revistamagazin.ro SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT ■ Bogatul face o nedreptate și tot el se mânie. Cel sărac suferă nedreptatea și tot el se roagă de iertare. Septuaginta ■ Lingușitorii, se pare, trăiesc pe seama cui le dă crezare. La Fontaine Ușor cu pianul pe scări De la ideea elevatorului care duce muncitori pe vârful unei clădiri în PIETRE PREȚIOASE foarte rare, și foarte scumpe Ipoteze și previziuni hazardate Femina club !Pentru dumneavoastră, doamnă Sfatul nutriționiștilor: slăbiți în ritmul Lunii de Dosarele frumuseții Pași spre un­ ten strălucitor Călătorie spre cu liftul Există cercetători care își construiesc timp de decenii o carieră anonimă, dar plină de cușite la „umbra”laboratoa­relor de specialitate, și o altă categorie de cercetători care ispiră la statutul de vedete media. Nu e de mirare să vedem savanți care lansează cu nonșalanță tot felul de pre­viziuni, care par pe moment nteresante, dar timpul le umple ulterior de ridicol. Asta se întâmplă când savanții vor să introducă imaginația aproa­­pe literară în locul rigorilor unor științe exacte. A fost cazul lui Einstein, al lui Arthur C. Clarke, Stephen Hawking, dar și al unor cercetători care ies periodic m bătaia presei cu câte o idee nemaiauzită. construcție a venit și ideea unui lift care să ducă oameni de pe Pământ, pe Lună, de pildă. Nu de azi, ci chiar din anii ’70, când NASA lăsa locul unei efervescențe creatoare stimulate de succesul mediatic al programului Apollo care dusese primii oameni pe Lună. Atunci, cel care a avut ideea unui lift cosmic a fost un cercetător serios, dar vizionar s.f., destul de naiv, Sir Arthur C. Clarke: în loc de rachete purtătoare care să ducă module selenare prin Cosmos, el vedea un simplu lift care se ridica în Cosmos pe un cablu ancorat pe Pământ. Când s-ar putea întâmpla asta?, a fost în­trebat cercetătorul. „Cam la 50 de ani după ce lumea va înceta să mai râdă (de acest proiect)” a răspuns Arthur C. Clarke. Și cum lumea nu va înceta să râdă de o asemenea năstrușnicie rostită de o somitate științifică, probabil că liftul spațial va rămâne doar o idee literară ș.f. Numai că alți oameni serioși nu se lasă, ideea liftului preocupându-i în continuare. Astfel, prin 2008, la Centrul de Conferințe Microsoft din Redmond, nimeni nu râdea. Dimpotrivă, acolo s-a discutat aprins și despre... liftul spațial. Bradley Edwards, președin­tele companiei Black Line Ascensin cu sediul în New York, unul din pio­nierii mișcării liftului spațial era de părere că pentru crearea acestui proiect e nevoie de mai puțini ani dacă sunt mai mulți bani. Cu 7-10 miliarde dolari, liftul spațial s-ar pu­tea construi în 12-15 ani, era Edwards de părere. Suma nu este uriașă, dacă ne gândim că pentru salvarea bănci­lor americane au fost disponibilizate spațial din bugetul public american 1000 de miliarde de dolari în Problema este alta, se va ridica în spațiu acest lift spațial? Factorii de decizie nu par dispuși să arunce bani pe fereastră pentru o idee nefezabilă. Tom Nugent, director de programe la LaserMotive din Seattle, este de părere că un lift spațial e imposibil de construit din pricina problemelor tehnice și de securitate. Câțiva întreprinzători puși pe treabă și ca să demonstreze că nu e vorba doar despre o idee pe hârtie, câteva companii au văzut posibilitatea de a realiza un lift spațial care să lege Pământul, fie de Stația Spațială Inter­națională, fie de Lună. în 2010, com­pania International Space Lift Con­sortium (ISLC) relansează vechea idee la Washington, în fața reprezen­tanților unor institute de cercetare din întreaga lume. Planul arată cam așa, cabinele liftului vor fi trase în Cosmos pe niște cabluri de 35.400 km. Nu știm cum vor arăta cabinele, dar cablurile ar trebui realizate din materiale și ușoare și rezistente și fle­xibile pentru a face față efectelor centrifugale ale unui Pământ în mișcare. Pentru început s-au imagi­nat niște cabluri construite din nanotuburi de carbon. Wil­liam Flew, cercetător în do­meniul științei materialelor de la King’s College din Lon­dra, este convins că s-ar putea realiza un cablu suficient de puternic pentru a rezista la for­țele imense, vântului și furtu­nilor, iar directorul companiei Japan Space Lift Association, Yoshio Aokki vede și el un cablu care ar avea o rezistență de cel puțin 180 de ori mai mare decât unul din oțel. Mai rămâne problema realizării roții care să învârtă aceste cabluri! Pe cabluri scurte și pe Pământ, lucrurile merg bine, cel puțin din per­spectiva testelor efectuate de cercetă­torii japonezi cu un prototip care se deplasează de-a lungul unui cablu lung de 28 de metri. Ca în toate cazu­rile de idei năstrușnice, demne de Premiile Ig Nobel, se pun pe tapet foloasele unor ase­menea proiecte. Un lift spa­țial, realizat nu mai devreme de anul 2020 sau 2030, ar costa aproximativ 12 miliar­de de dolari, adică mult mai puțin decât a costat tunelul de sub Canalul Mânecii, de exemplu. Iar costurile, pentru plasarea pe orbită a unui kilogram ar fi, conform unor studii efectuate de ISLC, de ordinul zecilor de dolari, față de 20.000 de euro, cât costă acum, în cazul unei lansări cu ajutorul rachetelor Ariane sau Titan. O altă companie care nu râde de previziunea lui Clarke, este LiftPort Group care a lansat proiectul pentru construirea unui lift spațial pe Lună. Pentru început, aspirațiile grupului sunt mai modeste: realizarea unui lift terestru care să ridice pe cabluri un robot până la altitudinea de 2 km. Ul­terior, firma ar avea nevoie de vreo 3 milioane de dolari, ceea ce ar fi o ni­mica toată, pentru studiul de fezabi­litate al unui lift spațial capabil să transporte o încărcătură de pe supra­fața Lunii spre o navă spațială teres­tră aflată pe orbita ei. Cel puțin asta previzioneazâ Michael Laine, fonda­torul companiei, care este convins și de faptul că liftul selenar ar fi mai ușor de construit pe Lună decât pe Pământ și asta din cauza faptului că pe Lună nu există atmosferă, iar gra­vitația este 1/6 din cea terestra. Evident, costurile ar fi și ele substanțial reduse: ar fi vorba de doar 800 de milioane de dolari pentru proiectul LiftPort NAPOLEON AL lll-LEA președinte și împărat „BANALA” GRIPA un chin perpetuu 5­948427 000089 Biblioteca Jude ­________________ MUREȘ în loc de concluzii Banii trebuie să circule, nu să stea, așa că se vor găsi mereu pentru fi­nanțarea unor idei, fie ele și fante­ziste, chiar și când sunt emanația unor cercetători serioși. De fiecare dată, prioritate au ideile din domeniul mi­litar, dar NASA ar putea fi interesată și de proiectele vizând spațiul cosmic. NASA a subvenționat Boeing cu peste 10 miarde de dolari pentru pro­iectarea unui avion supersonic civil, pentru ca în final, el să fie abandonat. In privința liftului spațial, deși ideea aparține lui Arthur C. Clarke, NASA se lasă greu convinsă de utilitatea și posibilitățile de construire ale unei asemenea năstrușnicii. SUDOKU jocul săptămânii: 45

Next