Magazin, iulie-decembrie 2015 (Anul 58, nr. 26-52)

2015-11-19 / nr. 46

SERIE NOUĂ -1272 • ANUL LVIII • 19 NOIEMBRIE 2015 • 16 PAGINI • Nr. 46 (3022) Adresă INTERNET* www.revistamagazin.ro SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT ■ De aproape două mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfășiem. Mihai Eminescu Ш Prostia și îngâmfarea sunt două surori care foarte rar se despart Proverb arab în anticamerele morții Lecții de nutnție Dietele geniilor Dosarele frumuseții Pentru tenul sensibil KENNEDY lungul drum al blestemelor Dileme în ceea ce privește prima misiune marțiană Pe când o colonie umană pe Marte? Ne-am mai liniștit NASA a ajuns la concluzia că pe Planeta Roșie există apă. Și mai departe? Așa cum incă din epoca primitivă comunitățile se formau în apropierea surselor de apă, NASA are proiecte pentru crearea unor colonii umane pe Marte. S-ar putea întâlni viitorii coloniști marțieni și cu forme de viață necunoscute? D­acă Hollywood-ul a ieșit pe piață cu un film care reia ideile NASA despre colonizarea Planetei Roșii, realitatea unei asemenea provocări mai are de așteptat. Și asta pentru că în calea imaginației se ridică o mul­țime de obstacole. Lucru subliniat și de Agenția spațială americană într-un document de 36 de pagini care po­menește pericolele unei asemenea aventuri, dar și faptul că obstacolele pot fi învinse. Evident, NASA nu po­menește nimic nici despre data pre­cisă a unei asemenea expediții uma­ne pe Marte și nici despre costurile unei astfel de prime misiuni. In termeni generali, o primă mi­siune pe Marte ar putea avea loc prin 2030, adică peste 15 ani, ceea ce este greu de crezut. Pentru a adânci ambi­guitatea, șeful NASA, Charles Borde, dădea și o probă de optimism atunci când sublinia într-un comunicat de presă că :Agenția nu a fost niciodată atât de aproape de a trimite astrona­­uți americani pe Marte” (?), insistând pe importanța cooperării cu partene­rii internaționali și a companiilor pri­vate pentru reușita proiectului. Cu alte cuvinte, reușită americană, cu banii restului lumii. Care ar fi pericolele? Viața în spațiu, adică în timpul unei călătorii umane spre Marte, în­seamnă acceptarea unor riscuri, dar înfruntarea lor merită în final, anunță documentul NASA, care mai adaugă că „obiectivul este realizabil”. Peri­colele sunt efectiv numeroase de-a lungul periplului spre Marte în care astronauții ar trebui să petreacă trei ani în spațiu. De la radiațiile cosmice care cresc puternic riscul de cancer, până la lipsa de gravitație pe o peri­oadă atât de lungă care ar duce la pierderea densității osoase și a masei musculare, ca să nu mai vorbim despre slăbirea sistemului imunitar, după cum spune documentul NASA. Problemele ar putea fi depășite, spune același document, prin realiza­rea de către NASA a unor noi combi­nezoane spațiale. Un obstacol major este și nava spațială. Cât de mare poate fi și cu ce energie ar fi propul­sată spre Marte și înapoi? NASA ar trebui să inventeze un sistem nou de propulsie pentru nava de câteva tone care ar ajunge pe Marte, ceea ce, conform unor specialiști, este foarte complicat. Cea mai grea aparatură pe care NASA a trimis-o pe Planeta Ro­șie este robotul Curiosity a cărui ma­să nu a depășit o tonă; în plus, mai este nevoie și de un habitat și un ve­hicul care să poată decola de pe Mar­te pentru a reveni pe Pământ. Pentru a depăși aceste dificultăți legate de zborul uman spre Marte este nevoie de o strategie în câteva etape, scrie documentul NASA. Una ar fi mai simplă, este vorba despre antrenarea astronauților pentru că­lătorii spațiale lungi, lucru care va fi realizat pe Stația Spațială Internațio­nală (SSI), unde doi astronauți, un rus și un american vor experimenta timp de un an efectele șederii înde­lungate în spațiu asupra organismu­lui uman. NASA și partenerii ei tes­tează pe SSI tehnologii de ultimă oră pentru viața în spațiu, cum ar fi siste­mul de supraviețuire și de comuni­cații. Dar pionierii marțieni vor avea nevoie de un antrenament și mai dra­conic. Acesta va reuși în cea de-a doua etapă a strategiei, și anume în cadrul unei serii de misiuni în jurul Lunii, undeva prin anii 2020. Toată lumea așteaptă asemenea misiuni pregătitoare, măcar pentru a se pune capăt, într-un fel, suspiciunii legate de aselenizarea misiunilor Apollo. Mulți consideră, prin analiza fotografiilor oficiale NASA, că niciun astronaut american nu a ajuns pe Lună, motivele principale ținând de tehnologia vremii care nu permitea o asemenea misiune. Tot ce se putea reuși la sfârșitul deceniului 6 al seco­lului trecut era o misiune circumte­­restră. Aselenizarea și tot restul, spun scepticii, au fost doar înscenări de studio, cât se poate de pământene! Dovadă este faptul că NASA are o mare problemă de a ajunge nu pe Lu­nă, ci pe orbita circumlunară! Ceea ce s-ar fi reușit în anii 60-70 este acum, după aproape 50 de ani, o ade­vărată provocare! Și atunci apar pro­iectele fantasmagorice. NASA are un proiect pentru des­coperirea unui asteroid destul de a­­propiat de Pământ pe care să-l tracte­ze până a-l pune pe o orbită lunară după ce va plasa pe asteroid și o son­dă spațială automată! Această misiu­ne vizează de fapt testarea unui sis­tem de propulsie electrică cu ajutorul energiei solare care, după NASA, es­te esențial pentru transpor­tul unei încărcături de câte­va tone spre Marte. Res­ponsabilii agenției ameri­cane își imaginează că as­tronauții vor face o vizită asteroidului de pe orbita lunară cam prin 2025, duși acolo de o capsulă spațială cu patru locuri, Orion, lan­sată de Space Launch Sys­tem (SLS), viitoarea rache­tă super puternică. Problema e că în zece ani, NASA ar trebui să facă rost și de un aste­roid, dar și de o rachetă super puter­nică plus o capsulă spațială cu patru locuri! Primul zbor al lui Orion, fără astronauți la bord, ar urma să fie peste trei ani, și în 2020 cu astro­­nauți, vise greu de crezut. Ca dova­dă, experți independenți și unii mem­bri ai Congresului american, nu se lasă impresionați de proiectele farao­nice ale Agenției și nici de documen­tul recent publicat Lamar Smith, președintele Comi­siei de știință și spațiu a remarcat că „planul NASA nu conține informații despre buget și nici calendarul misiu­nilor”, în plus, documentul nu este decât „o colecție de fotografii și cu­vinte frumoase care nu au cum să ne ducă pe Marte”. John Logsdon, fost director la Institutul de Politici Spa­țiale din Washington, crede că NASA a ieșit cu un document încropit la re­pezeală „ca răspuns la criticile con­form cărora NASA nu are niciun plan pentru Marte”. în fine, John Rummel, cercetător la Institutul SETI (acela care caută ființe extraterestre de cinci decenii) estimează că strategia NASA are „la­cune serioase”, una dintre ele fiind că nu explică cum vor produce astro­nauții hrană în spațiu pentru a supra­viețui în decursul călătoriei spre Marte. E limpede, un document nu ne poate duce pe Marte, obstacolele sunt mari și nimeni nu spune cu pre­cizie că pot fi, tehnologic vorbind, depășite. Rămân proiectele pe hârtie bune doar pentru a justifica o activi­tate deloc lucrativă, consumatoare de resurse financiare și cam atât. Consultații fără plată Avertisment alimentar DE NIVEL ÎNALT 5 948427 000119 Bibliotffeonô f SUDOK jocul săptămânii:U 46

Next