Magazin, iulie-decembrie 2015 (Anul 58, nr. 26-52)
2015-11-19 / nr. 46
SERIE NOUĂ -1272 • ANUL LVIII • 19 NOIEMBRIE 2015 • 16 PAGINI • Nr. 46 (3022) Adresă INTERNET* www.revistamagazin.ro SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT ■ De aproape două mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfășiem. Mihai Eminescu Ш Prostia și îngâmfarea sunt două surori care foarte rar se despart Proverb arab în anticamerele morții Lecții de nutnție Dietele geniilor Dosarele frumuseții Pentru tenul sensibil KENNEDY lungul drum al blestemelor Dileme în ceea ce privește prima misiune marțiană Pe când o colonie umană pe Marte? Ne-am mai liniștit NASA a ajuns la concluzia că pe Planeta Roșie există apă. Și mai departe? Așa cum incă din epoca primitivă comunitățile se formau în apropierea surselor de apă, NASA are proiecte pentru crearea unor colonii umane pe Marte. S-ar putea întâlni viitorii coloniști marțieni și cu forme de viață necunoscute? Dacă Hollywood-ul a ieșit pe piață cu un film care reia ideile NASA despre colonizarea Planetei Roșii, realitatea unei asemenea provocări mai are de așteptat. Și asta pentru că în calea imaginației se ridică o mulțime de obstacole. Lucru subliniat și de Agenția spațială americană într-un document de 36 de pagini care pomenește pericolele unei asemenea aventuri, dar și faptul că obstacolele pot fi învinse. Evident, NASA nu pomenește nimic nici despre data precisă a unei asemenea expediții umane pe Marte și nici despre costurile unei astfel de prime misiuni. In termeni generali, o primă misiune pe Marte ar putea avea loc prin 2030, adică peste 15 ani, ceea ce este greu de crezut. Pentru a adânci ambiguitatea, șeful NASA, Charles Borde, dădea și o probă de optimism atunci când sublinia într-un comunicat de presă că :Agenția nu a fost niciodată atât de aproape de a trimite astronauți americani pe Marte” (?), insistând pe importanța cooperării cu partenerii internaționali și a companiilor private pentru reușita proiectului. Cu alte cuvinte, reușită americană, cu banii restului lumii. Care ar fi pericolele? Viața în spațiu, adică în timpul unei călătorii umane spre Marte, înseamnă acceptarea unor riscuri, dar înfruntarea lor merită în final, anunță documentul NASA, care mai adaugă că „obiectivul este realizabil”. Pericolele sunt efectiv numeroase de-a lungul periplului spre Marte în care astronauții ar trebui să petreacă trei ani în spațiu. De la radiațiile cosmice care cresc puternic riscul de cancer, până la lipsa de gravitație pe o perioadă atât de lungă care ar duce la pierderea densității osoase și a masei musculare, ca să nu mai vorbim despre slăbirea sistemului imunitar, după cum spune documentul NASA. Problemele ar putea fi depășite, spune același document, prin realizarea de către NASA a unor noi combinezoane spațiale. Un obstacol major este și nava spațială. Cât de mare poate fi și cu ce energie ar fi propulsată spre Marte și înapoi? NASA ar trebui să inventeze un sistem nou de propulsie pentru nava de câteva tone care ar ajunge pe Marte, ceea ce, conform unor specialiști, este foarte complicat. Cea mai grea aparatură pe care NASA a trimis-o pe Planeta Roșie este robotul Curiosity a cărui masă nu a depășit o tonă; în plus, mai este nevoie și de un habitat și un vehicul care să poată decola de pe Marte pentru a reveni pe Pământ. Pentru a depăși aceste dificultăți legate de zborul uman spre Marte este nevoie de o strategie în câteva etape, scrie documentul NASA. Una ar fi mai simplă, este vorba despre antrenarea astronauților pentru călătorii spațiale lungi, lucru care va fi realizat pe Stația Spațială Internațională (SSI), unde doi astronauți, un rus și un american vor experimenta timp de un an efectele șederii îndelungate în spațiu asupra organismului uman. NASA și partenerii ei testează pe SSI tehnologii de ultimă oră pentru viața în spațiu, cum ar fi sistemul de supraviețuire și de comunicații. Dar pionierii marțieni vor avea nevoie de un antrenament și mai draconic. Acesta va reuși în cea de-a doua etapă a strategiei, și anume în cadrul unei serii de misiuni în jurul Lunii, undeva prin anii 2020. Toată lumea așteaptă asemenea misiuni pregătitoare, măcar pentru a se pune capăt, într-un fel, suspiciunii legate de aselenizarea misiunilor Apollo. Mulți consideră, prin analiza fotografiilor oficiale NASA, că niciun astronaut american nu a ajuns pe Lună, motivele principale ținând de tehnologia vremii care nu permitea o asemenea misiune. Tot ce se putea reuși la sfârșitul deceniului 6 al secolului trecut era o misiune circumterestră. Aselenizarea și tot restul, spun scepticii, au fost doar înscenări de studio, cât se poate de pământene! Dovadă este faptul că NASA are o mare problemă de a ajunge nu pe Lună, ci pe orbita circumlunară! Ceea ce s-ar fi reușit în anii 60-70 este acum, după aproape 50 de ani, o adevărată provocare! Și atunci apar proiectele fantasmagorice. NASA are un proiect pentru descoperirea unui asteroid destul de apropiat de Pământ pe care să-l tracteze până a-l pune pe o orbită lunară după ce va plasa pe asteroid și o sondă spațială automată! Această misiune vizează de fapt testarea unui sistem de propulsie electrică cu ajutorul energiei solare care, după NASA, este esențial pentru transportul unei încărcături de câteva tone spre Marte. Responsabilii agenției americane își imaginează că astronauții vor face o vizită asteroidului de pe orbita lunară cam prin 2025, duși acolo de o capsulă spațială cu patru locuri, Orion, lansată de Space Launch System (SLS), viitoarea rachetă super puternică. Problema e că în zece ani, NASA ar trebui să facă rost și de un asteroid, dar și de o rachetă super puternică plus o capsulă spațială cu patru locuri! Primul zbor al lui Orion, fără astronauți la bord, ar urma să fie peste trei ani, și în 2020 cu astronauți, vise greu de crezut. Ca dovadă, experți independenți și unii membri ai Congresului american, nu se lasă impresionați de proiectele faraonice ale Agenției și nici de documentul recent publicat Lamar Smith, președintele Comisiei de știință și spațiu a remarcat că „planul NASA nu conține informații despre buget și nici calendarul misiunilor”, în plus, documentul nu este decât „o colecție de fotografii și cuvinte frumoase care nu au cum să ne ducă pe Marte”. John Logsdon, fost director la Institutul de Politici Spațiale din Washington, crede că NASA a ieșit cu un document încropit la repezeală „ca răspuns la criticile conform cărora NASA nu are niciun plan pentru Marte”. în fine, John Rummel, cercetător la Institutul SETI (acela care caută ființe extraterestre de cinci decenii) estimează că strategia NASA are „lacune serioase”, una dintre ele fiind că nu explică cum vor produce astronauții hrană în spațiu pentru a supraviețui în decursul călătoriei spre Marte. E limpede, un document nu ne poate duce pe Marte, obstacolele sunt mari și nimeni nu spune cu precizie că pot fi, tehnologic vorbind, depășite. Rămân proiectele pe hârtie bune doar pentru a justifica o activitate deloc lucrativă, consumatoare de resurse financiare și cam atât. Consultații fără plată Avertisment alimentar DE NIVEL ÎNALT 5 948427 000119 Bibliotffeonô f SUDOK jocul săptămânii:U 46