Magazin, ianuarie-iunie 2016 (Anul 59, nr. 1-26)

2016-06-30 / nr. 26

SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT iarba l-a creat pe om­ în ciuda faptului că multe dintre miturile științifice au fost demistf­cate, ele continuă să fie prezente în conștiința populară. Iată o scurtă listă a unora dintre ele preluate de pe site-ul Listverse: Evoluția aduce îmbunătățiri Teoria evoluționistă lansată de Charles Darwin este astăzi cea mai răspândită, deși are o mulțime de carențe, chiar de or­din științific. Unul dintre aceste mituri spune că evoluția înseam­nă saltul de la „inferior”, la „su­perior”. Imaginea perfectă este cea a maimuței care s-a transfor­mat în om. Numai că s-a obser­vat că unele organisme au rămas ne­evoluate de-a lungul unor lungi perioade de timp, cum e cazul ciupercilor, rechinilor, crabilor sau al șoarecilor. Aceste organisme sunt sufi­cient de bine adaptate la mediu pentru a supraviețui fără să și evolueze, să se „îmbunătățeas­că”. Alți taxoni au evoluat, dar nu de fiecare dată spre „superi­or”. Chiar și când mediul în care trăiau s-a schimbat, ei nu s-au adaptat noilor situații. Așadar, realitatea este că adaptarea este legată de mediu, nu de evoluție. Omul pocnește în vid Acest mit se referă la faptul că, înainte de primele zboruri spațiale, omul explodează în vidul spațial. Mitul s-a hrănit din filmele s.f. care doreau efecte spectaculoase pentru spectatori, în realitate acest lucru nu se pro­duce, omul putând supraviețui în spațiul cosmic timp de 15-30 de secunde. Practic, după 15 secun­de, lipsa de oxigen este cea care cauzează pierderea cunoștinței și apoi moartea prin asfixiere. Mo­tiv pentru care astronauții poartă un costum special atunci când ies din modulele spațiale pentru o plimbare cosmică. Steaua Polară cea strălucitoare Mitul spune că Polaris, Stea­ua Polară, este cea mai străluci­toare stea de pe cerul nopții în emisfera nordică. De fapt, Sirius este cea mai strălucitoare, ea fiind catalogată cu 1,47, în com­parație cu Steaua Po­lară care este notată cu 1,97 (cu cât numă­rul este mai mic, în­seamnă că steaua este mai strălucitoare). Polaris are altă im­portanță, și anume faptul că poziția ei pe cer marchează Nordul, motiv pentru care este numită și „Steaua Nor­dului”, un reper dintotdeauna al navigatorilor. E drept că Polaris este cea mai strălucitoare stea, dar numai din constelația Ursa Minor (Carul mic) și curiozitatea este că, spre deosebire de constelații care se mișcă pe cerul nopții în timpul rotației Pământului, ea rămâne nemișcată. Regula celor 5 secunde Un alt mit spune că un ali­ment care cade pe podea poate fi mâncat în siguranță dacă îl ridici de pe jos în mai puțin de 5 se­cunde. Ideea este că dacă pe po­dea sunt germeni, microbi, aceș­tia se lipesc pe aliment și astfel pot îmbolnăvi persoana care mănâncă alimentul. In realitate, a îngurgita microbi sau germeni nu e chiar un lucru râu, pentru că aceștia ne ajută să ne dezvoltăm un sistem imunitar robust. Și pâ­nă la urmă 5 secunde e tot asa cu 5 minute. Dacă alimentul e gus­tos, orice om va mânca ceva bun care a căzut pe podea. Sau nu. Celulele creierului Acest mit spune că celulele creierului nu se regenerează; da­că o celulă nervoasă moare, ea nu poate fi înlocuită. O explica­ție a persistenței acestui mit este faptul că așa ne-au spus savanții decenii la rând! De-abia în 1998 cercetătorii de la institutul La Jolla din Cali­fornia au descoperit că celulele nervoase din creierul persoa­nelor adulte se pot regenera. Și astfel, contrar savanților care susțineau opusul, studiul celor din California a descoperit că centrul memoriei și al învățării din creier poate crea noi celule care să preia informațiile celor distruse, dând astfel speranțe ce­lor care au suferit un atac cere­bral sau celor care suferă de ma­ladia Alzheimer. Partea întunecată a Lunii Multă lume crede că Luna are o parte strălucitoare, cea pe care o vedem noi, și o față întu­necată, cea pe care nu o vedem, luminate de Soare în decursul unei zile. Mitul s-a născut deoa­rece noi nu vedem decât o față a Lunii. Și se întâmplă asta pentru că Luna se rotește în jurul axei sale cu aceeași viteză cu care se rotește în jurul Pământului. A­­ceastă mișcare sincronă face ca ea să arate Pământului aceeași față. Fisele de telefon care cad din cer­ șitul răspândit spune că o fi­șă de telefon care cade din vârful unei clădiri înalte (eventual zgâ­­rie-nori) poate ucide un pieton. Asta, din cauza vitezei pe care o capătă în timpul căderii libere. Culmea este că această legendă face parte din cele care pot fi de­­mistificate foarte simplu prin experiență directa. Practic, aero­dinamica unei monede (de 25 de bani sau de un penny sau de 25 de cenți) nu e suficientă pentru a o face periculoasă pentru pie­toni. Experiența a arătat că un pieton lovit de o astfel de mone­dă resimte impactul ca pe o înțe­pătură de insectă, dar cu siguran­ță nu are cum să fie ucis. Căldura produsă de frecare Mitul spune că un meteorit se încălzește datorită frecării atunci când intră în atmosferă; în reali­tate, viteza meteoritului compri­ma aerul din fața obiectului care cauzează supraîncălzirea acestu­ia. Practic, presiunea aerului ge­nerează asemenea căldură încât face ca roca să strălucească pu­ternic. Mai este și mitul conform căruia meteoriții sunt fierbinți când lovesc solul terestru. In rea­litate ei sunt reci când cad pe «O căsnicie fericită este­­­ atunci când o jumătate o sforăie, iar cealaltă jumătate nu aude.» ,,„ Albert Cams ” pământ, fiindcă de fapt sunt acoperiți cu gheață. Și asta, de­oarece ei vin din spațiu, de la - 196 grade Celsius, iar tempera­tura fierbinte care se degajă de la intrare în atmosferă nu este sufi­cientă decât să ardă straturile su­perficiale ale meteoritului. Gravitația din spațiu E răspândită legenda că în spațiul cosmic nu există gravita­ție, asta și din cauza filmelor de la Hollywood în care vedem oa­meni care plutesc în spațiu în costume greoaie și ancorați de navete sau stații orbitale. Reali­tatea este că în spațiu există gra­vitație, și încă multă! Când vedem cosmonauții plutind în spațiu este pentru că ei orbiteazâ în jurul Pământului. Ei cad spre Pământ, dar forța cen­trifugă îi îndepărtează de el. Ei practic cad spre Pământ, dar nu aterizează! In spațiu, gravitația este prezentă pretutindeni și per­manent. Când o navetă atinge al­titudinea orbitală (aproximativ 360 km), gravitația se reduce cu doar 10 la sută! Femina club­ eb Dosarele frumuseții 10 eroii ce trebuie evitate MITURI ALE ȘTIINȚEI care încă trăiesc Pentru dumneavoastră, doamnă Un puls ridicat scurtează viata , \ MUREȘ

Next