Magazin, iulie-decembrie 2018 (Anul 61, nr. 27-52)

2018-09-27 / nr. 39

Un propulsor pentru MARTE www.revistamagazin.ro E-mail. redactia.revistamagazin@yahoo.com • redactia.revistamagazin@gmail.com • redactia@revistamagazin.ro SAPTAMANAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT Femina club Lecții de nutriție Minunile banalelor coji de măr Dosarele frumuseții Solutii rapide . PROTEJAȚI fragilitatea copiilor Consultații fără plată MHHR . Viața nu se privește pe gaura cheii. Se privește drept în ochi.” teu Tudor Mușatescu F­ărâ un sistem de reproducere, viața nu ar fi posibilă pe Terra. Din fericire, perpetuarea speciilor și, în consecință, a vieții, a fost asigurată prin conceperea (putem spune că e meritul Unicului Designer) unui sistem de reproducere prezent la toate ființele existente pe Pământ. Majoritatea speciilor continuă să se reproducă până la moarte, dar nu același lucru se poate spune și despre oameni. Lu­crurile au fost astfel concepute încât reproducerea este posibilă doar începând de la vârsta de maturizare sexuală (12-15 ani; rarisimele excepții confirmă regula) și până la atingerea unei vârste-limită (60-70 de ani), după care reproducerea încetează; fenomenul este cunoscut la fe­mei sub numele de menopauză. Se manifesta totuși și unele curio­zități, și în lumea mamiferelor. Astfel, au descoperit recent cer­cetătorii, beluga și nar­­valul sunt cele mai re­cent identificate specii la care se manifestă fe­nomenul de menopau­ză, după cum transmite Agerpres. în total, „cinci spe­cii își încetează funcția de reproducere și continuă să trăiască după aceasta”, după cum se susține într-un studiu recent realizat de cercetători de la Universitatea din Exeter, Uni­versitatea din York și Centrul pentru Cercetarea Balenelor, în afară de oameni și de majoritatea speciilor din sălbăticie, până acum erau cunoscute pentru faptul că manifestă fenomenul de menopauza doar orcile (numite și balene ucigașe) și balenele­­pilot cu aripioare scurte. Pentru acest studiu, publicat în jurna­lul Scientific Reports, au fost utilizate in­formații obținute­­ în urma analizelor efec­tuate pe exemplare de balene din șaispre­zece specii. Oamenii de știință au desco­perit ovare inactive la exemplare femele de belugă și narval cu vârsta înaintată”. Aceste specii sunt organizate în struc­turi sociale, „ceea ce presupune că fe­melele în vârstă trăiesc în grupuri în care numărul rudelor apropiate este din ce în ce mai mare”, au notat cercetătorii. Specialiștii sugerează că menopauza a evoluat independent la trei specii de ba­lene din subordinul odontocete, beluga și narvalul având probabil un strămoș co­mun. „Pentru ca menopauza să aibă sens din punct de vedere al evoluției, o specie are nevoie atât de un motiv pentru înceta­rea reproducerii, cât și de unul pentru care continuă să trăiască după aceea”, de­clara, pe bună dreptate, unul dintre coau­torii studiului, Sam Ellis, de la Universi­tatea din Exeter: „în cazul balenelor ucigașe, motivul încetării (re­producerii) este determinat de faptul că puii, atât masculi cât și femele, rămân alături de ma­mele lor toată viața - așadar, pe măsură ce femela îmbătrâ­nește, grupul ei conține din ce în ce mai mulți copii și nepoți”, a mai explicat Ellis. Ca urmare, dacă femela ar continua să aibă pui, „aceștia ar concura cu descendenții ei direcți pentru resurse precum hrana”, susține cercetătorul. „Motivul pentru care femelele în vârstă continuă să trăiască es­te că ele sunt de mare folos pui­lor și urmașilor acestora. Spre­­ exemplu, cunoștințele lor cu­­ privire la sursele de hrană ajută la supraviețuirea grupului”, conchide Sam Ellis. Nu știm dacă analogia se face cu apa­riția menopauzei la oameni, dar cercetă­rile pe tema strămoșilor din specia umană sugerează că și aceștia, pe măsură ce înain­tau în vârsta, au trăit alături de un număr din ce în ce mai mare de unde și ar fi putut evolua într-un mod similar pentru a-și tran­smite mai departe experiența acumulată. „Este dificil de studiat comportamen­tul uman în lumea modernă, deoarece este foarte departe de condițiile în care trăiau strămoșii noștri. Analiza altor specii, pre­cum aceste odontocete, ne poate ajuta să stabilim modul în care a evoluat această strategie reproductivă neobișnuită”, a sub­liniat Darren Croft, profesor la Universita­tea din Exeter, coautor al studiului. » MAJORITATEA MAMIFERELOR CONTINUA SA SE REPRODUCĂ PÂNĂ LA MOARTE, SPRE DEOSEBIRE DE OAMENI LA CARE, ODATĂ CU VÂRSTA, REPRODUCEREA ESTE STOPATĂ. I­DEEA LA CARE AJUNGE un grup de cercetători ameri­cani de la Universitatea Aus­tin, Texas, este că „mamife­rele, viețuitoarele cele mai inteligente, dar care se numără printre speciile cu cel mai mic număr de urmași, au făcut un compromis în cursul evoluției lor, renunțând la capacitatea ma­re de reproducere în schimbul in­teligenței”, după cum relatează agenția Xinhua, preluată de Agerpres. Studiul, publicat recent în revista științifică Nature, descrie fosila unei rude dispărute a ma­miferelor găsită alături de rămă­șițele a 38 de urmași ai săi. Aceas­tă descoperire este una deosebit de rară, deoarece este vorba des­pre singurele rămășițe fosilizate ale puilor unui strămoș al mami­ferelor. Prezența unui număr atât de mare de urmași, de două ori mai mulți decât media de pui pe cuib în cazul unui mamifer de astăzi, „dezvăluie faptul că acest stră­botesc genealogic”, afirmă Eva Hoffman, cea care a condus cer­cetarea efectuată asupra fosile­lor, adăugând că „ei aveau nu­meroase trăsături similare ma­miferelor moderne, relevante pentru înțelegerea evoluției ma­miferelor”. Acest strămoș al mamifere­lor a aparținut unei specii erbi­­vore de dimensiunea unui câine de astăzi, „numită Kayentathe­rium wellesi, care a trăit alături de dinozauri, în urmă cu circa 185 de milioane de ani. Ca și ma­miferele, Kayentatherium avea probabil corpul acoperit cu păr”, se menționează în cercetare. Interesant e­ste faptul că „era­­u replici reduse er ale scheletelor capului exem­plarului adult”, după cum a dezvăluit o analiză vizuală 3D. „Acestea aveau o zecime din dimensiunea craniului mamife­rului adult, însă erau proporțio­nale”, se precizează în cercetare. Prin contrast, mamiferele de as­tăzi au urmași care se nasc cu fețe mai mici și capete mai mari pentru a face loc creierului mai bine dezvoltat. Concluzia pare încu­rajatoare: „Descoperi­rea faptului că un strămoș al mamifere­lor avea un creier mic și dădea naștere unui număr mare de pui su­gerează existența unui moment critic în evoluția exemplarelor din clasa de vertebrate superioa­re în care acestea au renunțat la capacitatea mare de reproducere, în schimbul inteligenței”. GEORGE CUȘNARENCU moș se reproducea într-o manie­ră asemănătoare reptilelor”. Descoperirea ar putea ajuta la înțelegerea modului în care ma­miferele au dezvoltat un sistem diferit de reproducere în compa­rație cu strămoșii lor care produ­ceau un număr mare de urmași. „Acești pui provin dințejin—■ moment foarte important i­ar- -'riffle 'puilor­­ S3*'* EXISTA O RELAȚIE INTRE CAPACITATEA MARE DE REPRODUCERE ȘI INTELIGENTĂ ÎN LUMEA MAMIFERELOR?

Next