Magazin, ianuarie-iunie 2019 (Anul 62, nr. 1-26)

2019-02-14 / nr. 7

Burger in vitro ideea nu este nouă, dar pre­țul spune cam totul despre ex­travaganțele gastronomice care nu e clar cui folosesc cu­ adevă­­rat, în afara faptului că fanteziș­­tii creatori de rețete abracada­brante obțin sume halucinante de pe urma „operelor” lor. Vorbim aici despre un burger in vitro preparat (și servit, evident!) la Londra. Spre o mai bună înțelegere, precizăm că efortul de mai mulți ani al oamenilor de știință, de a crea diverse alimente pe bază de carne in vitro, se referă la car­nea obținută prin culturi de ce­lule musculare în laborator. Așadar, e un fel de pseudo-car­­ne, întrucât nu aparține vreunui animal, iar metoda se vrea a proteja mediul și a face față ce­rințelor foarte mari de hrană din partea unei populații globale tot mai numeroase. Numai că bur­­gerul londonez de lux nu se adresează deocamdată decât multimiliardarilor. Dr. Mark Post a trecut de la cercetarea în laborator la negus­torie, preparând un burger pe bază de celule musculare de vită. Iar ca să aibă totuși și gust corespunzător denumirii, l-a ,„r agrementat ” cu sare și piper. Insă „condimenuul” cel mai iute a fost, fără îndoială, prețul as­tronomic: 325.000 de dolari! Mă­rug, intenția este una lăuda­bilă: finanțarea cercetărilor, apoi aducerea pe piață a unor aseme­nea produse cu impact ambien­tal mult redus. Problema ar fi că un asemenea lux ar trebui să și-l poată permite în primul rând consumatorii „obișnuiți”. ­Greșeli curente­" Se observă în vorbirea cu­rentă o greșeală dintre cele mai supărătoare în ceea ce privește acordul numeralului compus cu valoare adjectivală și substanti­vul determinat. Se pare că unii dintre noi au uitat că în aceste situații se ține cont de genul substantivului. Auzim astfel spunându-se (pe lângă oribila expresie „ora doisprezece”­) „doi­sprezece mii de monede” sau „treizeci și unu de „ file”; în acest caz, formulările corecte ar fi fost „ora douăspre­zece”, „douăsprezece mii de mo­nede”, „treizeci și una de zile”. Adjectivul (numeralul) trebuie folosit și el la genul feminin. Interesant este faptul că nu există dezacorduri de acest fel în cazul substantivelor masculine. Nu spunem niciodată „douăspre­­­­zece gândaci”. (I.S.) Â 4 Nr. 7 (3188) din 14 februarie 2019 Meniu cu Nu vă gândiți că vreun gurmand nesă­țios s-a apucat să înfulece indispensabilele accesorii ale jocului de golf! Vorbim des­pre un curios concept imaginat de direcțiu­nea unui hotel din Arhipelagul Seychelles, destinat turiștilor bo­gați. Aceste insule, la fel ca Maldivele, sunt amenințate de încălzi­rea globala, respectiv de creșterea nivelului apelor oceanice, ceea ce i-a determinat pe u­­nii oameni de afaceri locali să contribuie du­pă puteri la protejarea mediului. In cazul de față, proprietarii hotelului Four Seasons au conceput un gen de golf folosind oceanul ca teren, pornind de la ideea că acest joc, practicat pe uscat, pre­supune o amprentă ridicată de carbon, uti­lizare abundentă de pesticide, dar și con­sum mare de apă pentru întreținerea gazo­nului. Jocul de golf „made in Four Sea­sons” nu seamănă cu cel clasic. Partici­panții (care plătesc 40 de euro pentru o oră și jumătate de dis­tracție) trebuie să tri­mită mingea cât mai departe posibil, dis­tanțele fiind măsurate cu ajutorul unor repere instalate pe apă. Un element la fel de important­­ mingiile folosite sunt biodegra­­dabile și, mai mult, în 24 de ore ele se transformă în hrană pentru pești. O idee extrem de seducătoare, totuși fauna și ecosistemul marin, în ansamblul său­, se află sub observație pe termen lung, pentru a se vedea cum reacționează la o asemenea contribuție alimentară insolită. G­reu de conceput așa ceva, și to­tuși... Lipsa toale­telor și criza apei din diferite zone ale lumii creaza probleme de sănă­tate publică majore, astfel că unele lucrări științifice au acreditat ideea posibi­lității de a se construi ase­menea „piese”, absolut necesare în orice mediu civilizat, care să utilizeze foarte puțină apă sau chiar să nu utilizeze deloc; în același timp, s-a avut în vedere și poluarea ridicată a râurilor și fluviilor prin deversarea în ele a apelor uzate — menajere și indus­triale. Experții nu s-au gân­dit la toaletele de tip occi­dental, ca părți compo­nente ale unui sistem cen­tralizat, ci la dezvoltarea unor structuri care să per­mită tratarea mai eficace a deșeurilor, folosindu-se cantități mici de apă. Pro­iectul a fost inițiat în ca­drul unei asociații condu­se de magnatul informa­ticii Bill Gates, concursul „Reinvent the toilet” du­când la selecția a 28 de propuneri. Invenția câști­gătoare presupune folosi­rea unei surse de energie durabilă și a unui reactor electrochimic care des­compune urina și fecalele, generând hidrogen gazos ce alimentează baterii cu combustibil, astfel rea­­provizionându-se toale­tele cu energie. Proiectele pentru Asia de Sud-Est prevăd reciclarea apelor pluviale, abundente în re­giune, dar „cuiul” proble­mei îl constituie­­ destul de surprinzător pentru veacul 21 - convingerea anumitor populații că toaletele și deci igiena nu sunt absolut ne­cesare unui trai civilizat. Toalete fără apă? de hrană pietrele N-ar­e rău să cunoaștem de-acum niște fenomene care ne afectează la vreme de iarnă, măcar pentru a ști cum să reacționăm. Iar aici ne referim la un fenomen ce poate­­ mai mult decât neplăcut, atunci când temperatura ambientală scade drastic: punem mâna goală pe o bucată de gheață ori mâna udă pe un metal înghețat și, practic, aceasta ni se lipește de obiectul respectiv. Prima reacție este, de obicei, de ușoară panică, dar în final rămânem doar cu certitudinea că afară e un ger, de crapă pietrele. Totuși, ce s-a întâmplat cu mâna noastră? Există o explicație logică și un remediu simplu: în momentul când mâna atinge gheața, o peliculă intimă de la suprafața acesteia se topește de la temperatura membrului uman, apoi revine la starea inițială, inclusiv pelicula prealabilă de apă pătrunsă între pliurile pielii Puțină apă caldă rezolvă însă problema imediat­ul mod similar se petrec lucrurile și cu mâna ajunsă în contact cu metalul înghețat Se spune că în celebra și sângeroasa bătălie pentru Sta­lingrad soldații își mfășurau puștile cu cârpe, ca să nu aibă contact direct cu metalul acestora și să le fie afectate mâinile. Telefonia mobilă a eliminat de la bun început potențiala concurentă a telefoa­nelor fixe, de ele cele de acasă, de la serviciu în cele publice, plasate în binecunoscutele cabine. E­fectele­­ bu­ne­ rele­­ nu se văd doar în ceea ce îi privește pe utili­zatori, ci și în faptul că, de pildă, noua metodă de comunicare sonoră a scos din circuit un număr imens de asemenea lo­cații devenite „desuete”. Situație care a determinat întrebarea logică: în ce fel ar putea fi reciclare­ a cabinelor telefonice Ш [UNK]П [UNK]НЙ [UNK]ЯННМ9Н [UNK] cabinele telefonice scoase din uz? într-o metropolă ca Parisul, problema se pune(a) la scară mare, de acum șapte-opt ani. La începu­tul acestui veac și mile­niu, mai existau în capi­tala franceză circa 2.800 de asemenea „relicve” (peste 270.000 la nivel național), preconizându­­se ca în doar câțiva ani să rămână numai vreo 40. Astfel a apărut ideea unui gen de... reconversie profesională. Nu prin tri­miterea necondiționata la topit, cum s-ar proceda la noi, ci prin transformarea cabinelor telefonice în mini-biblioteci itinerante. Denumit „BiblioBoXX”, proiectul a fost demarat în mai multe unități școlare pariziene, cu un succes remarcabil. Dimen­siunea lui culturală și pedagogică, dublată de protecția mediului, permite introducerea concretă și practică a noțiunii de reciclare în cursurile pregătitoare pentru lucrătorii din construcții. De asemenea, elevii și studenții par­ticipă direct la noua viață a acestor locații, împrumutând cărți și depozitând lucrări deja citite din/în ele. Și, să recunoaștem, nu în ultimul rând este și o demonstrație fără echivoc de civilizație și de mentalitate co­lectivă sănătoasă. Pagină realizată de ADRIAN-NICOLAE POPESCU iff.„ Săptămânalul .Magazin” este editat de CASA EDITORIALĂ „MAGAZIN” S.R.L. înmatriculata la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. 1­40/2623/1991 din 8 mai 1991. Adresa: București sector 1, Piața Presei Libere nr.1, cod. 013701. CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE: ЕСАТЕ [UNK]А BA­TRÂNEANU - Președintă GEORGE CUȘNARENCU - Administrator NICUȘOR DISC­A - Administrator ISSN 0258-1523 REDACȚIA: Telefon: 021.317.89.65 Irina Stoica, Gabriel Tudor Ionel Cojocaru, Adrian-Nicolae Popescu Responsabil de romai Ionel Cojocaru Secretar de redacție: Gabriela Nițu PUBLICITATE: Tel.: 0722.625.622 DIFUZARE: Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com Nicușor Dinca (director) - 0722.625.622, Simion Ionescu FINANCIAR-CONTABIL: Cont R074BACK 0000 0030 0016 0000 (LEI) Unicredit Bank S.A. - Sucursala Panduri Cont: R024ANCB 0072 0496 8985 0001 B.C.R.- Sectari, București COLEGIUL DE REDACȚIE: ECATERINA BATRÂNEANU Președintă a Consiliului de Administrație Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redacnarevislaniagazin@yahoo.com GEORGE CUȘNARENCU Redactor-șef ADRIAN HOAJA, PAULIOAN, MELANIA CONSTANTINIU Cititorii din străinătate se pot abona prin Casa Editoriala „Magazin” S.R.L. Piața Presei Libere nr. 1, sector 1, București, România Tel.: 021.317.89.65 E-mail:­­25 TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATĂ: CP - redactia revistamagazin@yahoo.com Redactorii semnatari ai articolelor publicate in revista sunt direct răspunzători, material și din punct de vedere juridic, pentru exactitatea și corectitudinea celor relatate. Revista își declină orice responsabilitate. I .MAGAZIN: Gabriela Nițu, Rodica Nițu Tiparul, TIP­ART IDEA STUDIO S.R.L. JJ

Next