Magazin, ianuarie-iunie 2021 (Anul 64, nr. 1-25)
2021-01-14 / nr. 2
Melodii scurte, atenție crescută la adolescenți Dacă generațiile trecute puteau asculta fascinate simfonii întregi și melodii lungi fără sâ se clintească din loc, actuala generație pare mult mai nerăbdătoare. Un studiu realizat la comanda gigantului electronic Samsung a demonstrat că tinerii din ziua de azi nu mai au, pur și simplu, răbdare să asculte cântece de lungă durată. Practic, din anul 2000 și până acum durata de atenție a adolescenților a scâzut cu 33%, iar tendința se accentuează cu fiecare an care trece. Astfel, daca în 1977 topurile erau dominate de hitul celor de Eagles,„Hotel California”, cu o durată de 6:30 minute, cu refrenul de 1:44 minute, în 1983 melodia „Is There Something I Should Know” a formației Duran Duran era de 4:11 minute, cu refrenul de 1:21 minute, pentru ca în 2018 tinerii sâ fie cuceriți de melodia lui Lewis Capaldi, „Someone You Loved” (durată 3:02, din care refrenul 0:25 minute), iar în 2020 cântecul „Mood” al celor de la 24k Golda sâ aiba doar 2:20 minute și refrenul de... zece secunde! Specialiștii apreciază ca daca tendințele se vor menține și în aceasta eră a digitalizarii totale ele s-ar putea chiar să se accentueze, avertizează ei până la sfârșitul actualului deceniu melodiile nu vor avea o durată mai mare de două minute, pentru ca altfel vor risca să nu mai poată capta atenția fanilor. Practic, pentru ca o melodie sâ aiba succes în viitor, ea va trebui sa aibă un fir melodic cât mai captivant și un refren cât mai scurt, baladele subtile și solo-urile spectaculoase rămânând ceva de domeniul trecutului... Nr. 2 (3281) din 14 ianuarie 2021 Sateliti viitorului vor fi făcuți din lemn în încercarea de a reduce cât mai mult poluarea și a proteja stratul de ozon, cercetătorii japonezi de la Universitatea Kyoto plănuiesc sa lanseze până în 2023 primul satelit din lemn, care va arde complet la reintrarea în atmosfera terestra, fara sâ mai elibereze particule bogate în aluminiu. Se știe câ principalul component al sateliților de azi este aluminiul, un metal ușor, dar foarte nociv, care, descompus la reintrarea în atmosferă de forțele de gravitație, eliberează aerosoli longevivi, capabili să afecteze stratul de ozon al planetei. Iar sateliții din lemn nu doar că vor constitui o soluție mai buna pentru mediu, ci vor permite și proiectarea de modele și mai simple pentru carcase. Aceasta deoarece semnalele electromagnetice străbat mai ușor lemnul decât metalul ceea ce înseamna că antenele sateliților vor putea fi plasate în interiorul corpului satelitului și nu în exterior, ca la ora actuală; în momentul de fața, dupa ce nu mai sunt funcționali, sateliții simt fie lăsați pe orbită - adăugându-se miilor de fragmente de „deșeuri spațiale” care plutesc în jurul Pământului, fie sunt readuși în atmosfera terestra, arzând la circa 80 km înălțime. Dar studii recente au demonstrat că distrugerea sateliților nu este deloc o metoda sigura, descompunerea învelișului lor din aluminiu eliberând mii de particule minuscule de oxid de aluminiu. Acestea oferâ o suprafață reactivă care poate distruge stratul de ozon al Terrei. Deocamdată, nu se știe din ce fel de esențe lemnoase vor fi făcuți sateliții viitorului, dar japonezii își concentrează atenția pe materiale din lemn rezistent la temperaturi mari și la schimbări bruște de temperatură. Diamante create „la minut” Dupa cum bine știm, valoarea diamantelor e data nu doar de forma lor deosebita și de raritatea lor, ci și de procesul deosebit de complicat și de îndelungat al creării lor, proces necesitând miliarde de ani. Iata însa ca știința moderna a luat-o înaintea naturii, o echipa internaționala de cercetători reușind în premiera sa recreeze diamante nu la mii de grade Celsius, cum se mai reușise până acum, ci la temperatura camerei, folosind o „nicovală de diamante”, adică un dispozitiv de înalta presiune care comprima bucați mici de cărbune cristalizat la presiuni extreme. In urma acestui tratament, despre care experții spun că ar fi „echivalentul greutății exercitate de 640 de elefanți africani pe vârful unui pantof de balet”, au fost create atât diamante „clasice”, cât și hexagonale sau lonsdaleite. Performanța a fost obținută de o echipa de specialiști de la Universitatea Naționala Australiană și Institutul Regal de Tehnologie din Melbourne. Ei au folosit microscoape electronice speciale pentru a capta „felii” din mostrele experimentale, fapt care i-a ajutat să înțeleagă cum se formează cele doua tipuri de diamant. Lonsdaleitul, denumit astfel dupa cristalografa Kathleen Lonsdale, prima femeie membra a Societății Regale din Londra, are o structură cristalina diferită de cea a diamantelor normale. Cercetătorii spera ca invenția lor, care realizează în câteva zile ceea ce natura a creat în miliarde de ani, să le permită fabricarea de diamante ultradure pentru uz industrial, de pildă pentru utilajele tăietoare folosite în exploatările miniere. Coralii, salvați de crabii regali O specie de crab tropicala, crabul regal (Mithrax spinosissimus), ar putea constitui un ajutor nesperat în lupta oamenilor de știință pentru salvarea coralilor. Dupa cum se știe, uriașele colonii de corali din întreaga lume, dar în special din regiunea Marii Bariere de Corali, de lângâ Australia, sunt amenințate de creșterea fǎrâ precedent a algelor dăunătoare. Acestea, stimulate de încălzirea apei oceanice, pe fondul schimbărilor climatice cauzate de activitatea umanǎ, se înmulțesc la scară largâ, sufocând pur și simplu coralii. Estimările experților sugerează ca, în ritmul actual de proliferare a algelor, până în anul 2100 coralii ar putea sa dispară complet din mările și oceanele lunii. Cercetări realizate pe loturi experimentale de recife coraligene, în largul coastelor Floridei, au demonstrat însă câ introducerea „lacomei” specii de crab erbivor, al cârei habitat natural este zona Caraibelor, poate reduce cantitatea de alge nocive chiar și cu până la 50%. Ineditul proiect realizat sub egida Universității Internaționale Florida a vizat restaurarea recifelor coraligene din largul peninsulei Florida, amenințate, de asemenea, cu dispariția. Câteva zone de aici, unde crabii au fost introduși în număr mare, au cunoscut o revenire spectaculoasă, micii corali și peștii reapărând în acele recife coraligene după un an de când aproape dispăruseră. Specialiștii studiază acum posibilitatea naturalizării crabului regal în apele din nordul Australiei, dar și în alte zone cu recife coraligene periclitate. Râuri americane galbene din cauza poluării Undele albastre ale râurilor, cântate de poeți și admirate de romantici, ar putea deveni în curând o amintire, dacă actualele tendințe de poluare se mențin. Este avertismentul dat de o echipă de hidrologi de la Universitatea Carolina de Nord, din Chapel Hill, după analiza a peste 230.000 de imagini din satelit, efectuate din 1984 și până anul trecut. Peste jumătate (56%) din râurile observate și-au schimbat în ultimele trei decenii culoarea apei, devenind din albastre, gălbui; alte 38% au devenit verzui și doar 6% mai sunt albastre. Responsabile de aceste transformări sunt dezvoltarea algelor, sporirea cantității de sedimente și mai ales poluarea provocată de om. în paralel cu studiul fotografiilor luate de sateliți, hidrologii din Carolina de Nord au prelevat mii de mostre de apă din râurile de pe teritoriul SUA cu o lățime mai mare de 60 m. Doar un procent modest din aceste râuri au dovedit o culoare uniformă, majoritatea lor fiind situate în centrul Statelor Unite și în bazinul inferior al fluviului Mississippi, unde activitatea industrială este mai modestă. Cel mai „albastru ” râu american pare să fie Columbia, pe teritoriul statului Oregon; în schimb, cele mai afectate sunt râurile cu lagină ce se varsă în Atlantic, pe realizată de Coasta de Est a SUA, una GABRIEL dintre cele mai mari regiuni TUDOR industriale din întreaga lume.