Magazin, iulie-decembrie 2021 (Anul 64, nr. 26-52)

2021-09-16 / nr. 37

Iluminatul din peșteră Iluminatul artificial a fost o resursă fizică crucială pentru extin­derea comportamen­tului social și eco­nomic complex în gru­puri umane din paleolitic. M­ai mult, contro­lul focului a permis dezvol­tarea primului comportament simbolic în peșteri adânci, în urmă cu aproximativ 176.000 de ani. In noile lor cercetări, oa­menii de știință de la Uni­versitatea din Cantabria au caracterizat calitativ și can­titativ trei sisteme de ilumi­nat - torțe, lămpi portabile cu grăsime și șeminee - uti­lizate în perioada paleoli­­tică pentru a intra în adân­curile peșterilor. Cercetătorii și-au efectuat experimentele în peștera Isuntza I din Țara Bascilor, Spania. Iluminatul lor „re­plicat” s-a bazat pe dovezi arheologice găsite în locuri similare și a inclus cinci făclii (fabricate în mod va­riabil din rășini de iederă, ienupăr, stejar, mesteacăn și pin), două lămpi de piatră cu grăsime animală (mădu­vă osoasă de vită și cerb) și un șemineu mic (lemn de stejar și ienupăr). Ei au des­coperit că diferitele sisteme de iluminat aveau toate ca­racteristici diverse, sugerând selecția și utilizarea lor pro­babilă în diferite contexte. Luminile din lemn for­mate din mai multe bețe au funcționat cel mai bine pen­tru explorarea peșterilor sau traversarea spațiilor largi, deoarece proiectau lumină în toate direcțiile (până la circa 6 metri), erau ușor de transportat și nu orbeau pur­tătorul torței, deși aveau o intensitate de aproape cinci ori mai mare decât cea a unei lămpi cu grăsime dublă. Lumina făcliilor a durat de la 21 de minute, cea mai scurtă, până la cea mai lungă, de 61 de minute. Ele tind să funcționeze neregulat și ne­cesită o supraveghere atentă atunci când ard, deși sunt ușor de aprins prin oxige­nare (mișcând torța rapid dintr-o parte în alta); în schimb, principalul deza­vantaj al torței a fost canti­tatea de fum emisă. Lămpile cu grăsime au funcționat cel mai bine pen­tru iluminarea spațiilor mici pe o perioadă lungă de timp și cu o intensitate a luminii similară cu cea a unei lumână­ri, pe o rază de cel puțin 3 me­tri. Deși nu erau potrivite pen­tru tranzit din cauza efectului orbitor și a ilu­minării slabe a podelei, ele au ars constant și fără prea mult fum timp de peste o oră. De aseme­nea, echipa a realizat un singur șemineu, un sistem static, care a scos mult fum și a fost stins după 30 de minute. Iluminatul artificial a fost o resursă fizică cru­cială pentru extinderea com­portamentului social și eco­nomic complex în grupurile paleolitice, în special pen­tru dezvoltarea primelor ex­plorări paleospeologice și pentru începutul artei parie­tale în peșteri. „A merita. Auzim adesea în jurul nostru spunându-se că „nu se merită” sau „se merită” a face ceva anume. Greșeala este atât de frec­ventă încât aproape că nu o mai băgăm de seamă. Cu atât mai mult cu cât o fac și persoane care au de obicei, o exprimare îngri­jită. Verbul „a merita” se folosește numai la diateza activă. Niciodată la cea reflexivă. In cazul expri­mării, „se merită” avem de-a face cu un reflexiv parazitar care trebuie evitat. Exprimarea corectă în această situație este doar cea în care este eliminat pronumele reflexiv. Așadar este corect să spunem: „nu merită” sau „merită” să facem un lucru sau altul. (7.5.) Nr. 37 (3316) din 16 septembrie 2021 Domeniul science-fiction abundă în exemple foarte variate ce ilustrează ideea de parazitism: organisme străine penetrează alte organisme pentru a supraviețui, iar în cele din urmă ajung să controleze și chiar să devoreze gazda devenită victimă. Totuși, natura nu pare a se lăsa mai prejos, oferindu-ne și ea exemple de acest gen. în sudul Africii trăiește o angiospermă (plantă cu flori) primitivă, denumită Hydnora africana, care nu are frunze și nu poate trăi decât parazitând alte vegetale. Este singura angiospermă cunoscută care se definește strict prin parazitism. O altă particularitate constă în faptul că nu conține clorofilă, pigmentul indispensabil procesului de fotosinteză. Pentru a se hrăni, Hydnora africana aspiră nutrienții plantelor pe care le parazitează (în special cele din genul Euphorbia). O enzimă îi permite să dizolve pereții rădăcinilor acestora și să le atașeze de ale sale. Sub forma unei ciuperci, rămâne apoi invizibilă în sol, până când înflorește. Floarea are trei petale enorme, tubulare și groase, care ies din sol formând o capcană pentru polenizatori. Atrase de mirosul difuzat de floare, insectele intră în ea prin interstiții, între petale, după care, acoperite de polen, își încheie cursa în mijloc, unde se află ovulele. în urma fecundării se va naște un singur fruct, care va ajunge la maturitate abia după doi ani. Iar acesta va digera altă plantă, pentru a supraviețui. Doi dintre cei mai renumiți lutieri din Cremona, Italia, Antonio Stradivari și Giuseppe Guarneri „del Gesù”, și-au tratat instrumentele cu diverse substanțe chimice care au contribuit și ele la generarea sunetului unic al viorilor respective. M­ai multe dintre aceste substanțe chimice au fost identificate pen­tru prima dată: borax și sulfați metalici pentru ciuperci supre­­sie, sare de masă pentru contro­lul umidității, alum pentru reticulare mole­culară și potasiu sau var rapid pentru tra­tament alcalin, în instrumentele cu coarde, lemnul pentru cutia de rezonanță selectat special acționează ca traductor de energie meca­nică de la corzi vibrante în energie acus­tică. Instrumentele din familia viorii, in­clusiv viola și violoncelul, sunt realizate din două esențe de lemn: molid norvegian (Picea abies) pentru plăcile de sunet și arțar (Acer sp.) pentru coaste și plăcile din spate. Sunt detalii ale meșteșugului lutierilor de geniu, datorită cărora și astăzi violoniștii de elită preferă instrumentele semnate de Amati, Stradivarius, Guarneri, Roberto Regazzi etc., în se­colele XVII-XVIII. Cercetători de la Universi­tatea Texas A.M au investi­gat proprietățile materiale ale plăcilor sonore Cremonese fo­losind o gamă largă de tehnici spectroscopice, microscopice și chimice și au descoperit ast­fel că boraxul, zincul, cuprul și alumul - împreună cu apa de var - erau folosite pentru tratarea lemnului. Boraxul are o istorie înde­lungată, fiind folosit pentru conservare de către vechii e­­gipteni, la mumificare, iar mai târziu ca insecticid. Prezența acestor sub­stanțe chimice indică o colaborare între producătorii de vioară, farmacia locală și medicul la acel moment. Atât Stradivarius, cât și Guameri ar fi căutat nenumărate metode de tratare a viorilor pentru a pre­veni deteriorarea lor de către paraziți, de­oarece infestarea lemnului cu viermi era vagină realizată de ADMAN-NICOLAE POPESCU ȘI NICUȘOR DINCA Instrumente tratate chimic competitiv instrumente foarte răspândită în vremea aceea. Totodată, probabil ei și-au dat seama că sărurile speciale pe care le foloseau la impre­gnarea lemnului i-au conferit acestuia și o anumită rezis­tență mecanică benefică, pre­cum și avantaje acustice. Aceste metode au fost păstra­te secrete. Nu existau brevete în acele vremuri. Modul în care lemnul a fost tratat cu substanțe chimice era imposi­bil de ghicit prin inspecția vi­zuală a produsului finit. Ast­fel de cunoștințe erau necesa­re pentru a obține un avantaj față de alți producători de „ Săptămânalul .Magazin” este editat de CASA EDITORIALĂ „MAGAZIN” S.R.L. rim­aoazin­ înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. 1­40/2623/1991 din 8 mai 1991. Adresa: București sector 1, Piața Presei Libere nr.1, corp C3, etaj 1, cam. 49-52, cod 013701. CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE: ECATERINA B­A­TRÂNEANU Președinta GEORGE CUȘNARENCU Administrator NICUȘOR DINCĂ - Administrator ISSN 0258-1523 REDACȚIA: Telefon: 021.317.89.65­bria Stoica, Gabriel Tudor, Ionel Cojocaru, Adrian-Nicolae Popescu Responsabil de număr: Ionel Cojocaru Secretar de redacție: Gabriela Nițu PUBLICITATE: Tel.: 0722.625.622 DIFUZARE: Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redactia:revistamagazin@yahoo.com Nicușor Dincă (director)­­ 0722.625.622, Simion Ionescu FINANCIAR-CONTABIL: Cont R074 BACX 0000 0030 0016 0000 (LEI) Unicredit Bank SA - Sucursala Panduri Cont: R024 BNCB 0072 0496 8985 0001 B.C.R.-Sector 1, București COLEGIUL DE REDACȚIE: ECATERINA BATRÂNEANU Președintă a Consiliului de Administrație Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com GEORGE CUȘNARENCU Redactor-șef ADRIAN HORJA, MELANIA CONSTANTINIU Cititorii din străinătate se pot abona prin Casa Editoriala ..Magazin" S.R.L. Piața Presei Libere nr.1, sector 1, corp C3, etaj 1, cam. 49-52, sector 1, București, România Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATĂ: ■I % .ni-­­­­ ■-w-» ♦ Redactorii semnatari ai articolelor publicate în revistă sunt direct răspunzători, material și din punct de vedere juridic, pentru exactitatea și corectitudinea celor relatate. Revista își declină orice responsabilitate. „MAGAZIN” Gabriela Nițu, Rodica Nițu Tiparul: TIPOART IDEA STUDIO RL J

Next