Magazin, ianuarie-iunie 2022 (Anul 65, nr. 1-26)
2022-06-30 / nr. 26
SERIE NOUĂ - 1606 • ANUL LXV • 30 IUNIE 2022 • 16 PAGINI • 3,5 LEI Nr. 26 (3356) E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com • redactia.revistamagazin@gmail.com WhatsApp: 0722.625.622 SAPTAMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT <Corectează un om deștept și va deveni și mai deștept. Corectează un prost și va deveni dușmanul tău!» Albert Einstein queerapul I „Drumul” către ■ PUTEM IMAGINA CA REUȘITA CLONARII I PRIMULUI MAMIFER dintr-o celulă adultă , nu anunța doar o era a clonarii mamiferelor, în general, dar cercetătorii ținteau mult mai departe și mai îndrăzneț: clonarea umana. A trecut aproape un sfert de secol și clonarea primului om se lasă așteptata, încă. Poate din pricini etice, deși ma îndoiesc ca ele ar putea exista într-o cursa în care oamenii de știința așteapta să dea lovitura vieții, premiera planetara. Sau doar din simple bariere tehnologice, ceea ce pare a fi verosimil având în vedere faptul că omul este cea mai fabuloasă mașinarie de pe Pământ, cu un organism mai complex și mai misterios decât chiar Universul care ne înconjoară, în care orice încercare științifica se întâlnește inevitabil cu bariere de-a dreptul insurmontabile. Așadar, de ce nu a fost donat încă un om? în 1996, oaia Dolly a incendiat imaginația oamenilor și a mass-mediei balansând între extaz și previziuni. Numeroase voci, mai avizate decât jurnaliștii, speculau aproape cu certitudine, câ prima dona umană era la doar câțiva ani distanța. Scenariile specialiștilor erau în linie cu entuziasmul general, unii sugerând că acele iminente clone umane „ar putea juca un rol în eradicarea bolilor genetice”, în timp ce alții considerau că „procesul de clonare ar putea, în cele din urmă, să elimine malformațiile congenitale”. Ulterior, unele dintre aceste previziuni săltărețe au fost infirmate chiar de cercetările aprofundate, cum a fost cazul celor efectuate, de pilda, de un grup de oameni de știință francezi care în mai 1999 au publicat un studiu care dovedea faptul ca „donarea poate provoca defecte de sanatate pe termen lung”. Cercetătorii aduceau la cunoștința câteva situații fârâ ieșire. De exemplu, „un vițel de doua luni, donat din gene prelevate din urechea unei vaci adulte, a murit în urma unor probleme sangvine și cardiace. „Procesul de donare părea sa fi interferat cu funcționarea genetica normala a vițelului în curs de dezvoltare”, scriau cercetătorii în studiul publicat în revista The Lancet. Mai departe, ei au observat că „oile, vacile și șoarecii donați mor înainte sau la scurt timp după naștere”. Dar, și mai dramatic decât asta, cazurile „evidențiază pentru prima data daunele pe termen lung pe care le poate provoca procesul de donare”, transmite Live Science. Inca de atunci, studiul ridica unele rezerve când afirma că „este probabil sa arunce noi îndoieli cu privire la siguranța și eficacitatea dlonǎrii, care pâna acum a fost controversată în mare parte pentru dimensiunea sa etică”. Studiul avertiza asupra faptului ca „orice încercare de a dona oameni ar putea prezenta riscuri considerabile pentru sânâtate”. Lucrurile se dovedeau extrem de complicate în cazul clonǎrii animalelor, pentru că atunci când încerci sâ intri în genom, de fapt ai intrat într-un labirint din care nu mai ai cum sâ ieși, și asta pentru simplul fapt ca nu există un fir al Ariadnei. Și dacă așa stau lucrurile în zona clonǎrii mamiferelor, mai putem vorbi despre clonarea ființelor umane? „Observația noastra ar trebui sa fie luata în considerare în dezbaterile privind clonarea reproductiva a ființelor umane”, avertiza dr. Jean-Paul Renard, de la Institutul de cercetare agricola de lângă Paris, care a condus studiul, scrie Live Science. Era, prima clonă umană? Și, cu toate că lucrurile păreau clare, au existat declarații, toate fărâ niciun temei, în realitate, care vorbeau despre existența unor programe de donare umană, post Dolly, încununate de succes. La trei ani dupa studiul cercetătorilor francezi, mai exact în 2002, Brigitte Boisselier, o chimistă franțuzoaică și susținătoare devotată a curentului denumit Raëlism, de fapt o religie OZN bazată pe ideea ca extratereștrii au creat umanitatea pe Terra, susținea ca „ea și o echipa de oameni de știința au creat cu succes prima ființa umană clonată, pe care au numit-o Eva, ca pe prima femeie biblica. Cu toate acestea, Boisselier nu a vrut, sau, mai curând, nu a putut sa furnizeze nicio dovadă și, prin urmare, putem considera că informația a fost o farsă, sau cum se zice azi, un fake news, adica o știre falsă, nesustenabila cu niciun fel de dovezi. Din păcate, n-a fost nici prima și evident nici ultima. Așa încât, întrebarea râmâne în picioare: De ce, la aproape 25 de ani de la nașterea oiței Dolly, oamenii nu au fost încâ donați? Să fie vorba, cum aminteam mai sus, despre serioase motive etice, exista bariere tehnologice sau pur și simplu clonarea umană nu are rost sa fie, cum considera unii cercetători? Daca obstacolul tehnologic este unul absolut real, ideea privind „serioasele motive etice” ale clonarii umane poate fi examinata, dar este discutabilă. 13 trucuri care vă readuc buna dispoziție Frumusețea feminină, de neimagInat fără bijuteRii VoM trăI AU TRECUT APROAPE 25 DE ANI DE LA PRIMUL ANIMAL CLONAT PE TERRA. CITA DOLLY A VENIT PE LUME PE 2 SEPTEMBRIE 1997, ÎN SCOTIA, LA ROSLIN ȘI, CHIAR DACĂ EA ANUNȚA ÎNCEPUTUL EREI CLONARII, LUCRURILE N-AU STAT DELOC AȘA. ȘI EXISTĂ MOTIVE SĂ CREDEM CĂ NICI OAMENII NU VOR FI CLONAȚI PREA CURÂND. ATLANTIDA? Femina club Pentru dumneavoastră, doamnă 53 [UNK]* Un pod prea îndepărtat „Clonarea” este un cuvânt folosit pentru a descrie o serie de procese și abordări, dar scopul acțiunii de clonare este întotdeauna acela de „a produce copii genetice identice ale unei entități biologice”, conform definiției Institutului Național de Cercetare a Genomului Uman (NHGRI). Orice încercare de donare umană ar trebui să utilizeze cel mai probabil tehnici de „donare reproductiva”, o abordare în care este folosita o „celulă somatică matura”, cel mai probabil o celula a pielii, conform NHGBI. ADN-ul extras din această celula ar fi plasat în celula-ou a unui donator al cărui „nucleu conținând ADN a fost îndepărtat”. Oul se dezvolta apoi în eprubeta și ulterior este „implantat în uterul unei femele adulte”, conform NHGRI. Cu toate acestea, în timp ce oamenii de știință au donat mai multe mamifere până azi, inclusiv bovine, capre, iepuri și pisici, oamenii nu s-au aflat pe aceasta listă. Explicația este dezarmanta: „Cred ca nu exista niciun motiv întemeiat sa fie realizate clone (umane)”, spunea Hank Greely, profesor de drept și genetica la Universitatea Stanford, specializat în probleme etice, juridice și sociale care decurg din progresul bioștiințelor, într-un e-mail pentru LiveScience. In sens mai larg, ceea ce spune Greely orbiteazâ în jurul ideii de etică. „Clonarea umană este o acțiune deosebit de dramatica și a fost unul dintre subiectele care au contribuit la lansarea bioeticii americane”, sublinia Greely. Preocupările etice în jurul clonǎrii umane sunt multe și variate. Potrivit enciclopediei Britannica, problemele potențiale constau în majore „riscuri psihologice, sociale și fiziologice”. Cu alte cuvinte, clonarea ar putea duce la o „probabilitate foarte mare” de pierdere a vieții, precum și la îngrijorările legate de utilizarea clonării de câtre susținătorii eugeniei, o idee a celor care cred că pot îmbunătăți ființa umana prin mijloace genetice. în plus, potrivit Britannica, clonarea ar putea fi considerata ca încalcă „principiile demnității umane, libertății și egalității”. Apoi, clonarea mamiferelor a dus la rate extrem de ridicate de deces și anomalii de dezvoltare în clone, scria Live Science. (Continuare în numărul viitor) GEORGE CUȘNARENCU