Magazin, ianuarie-iunie 2022 (Anul 65, nr. 1-26)

2022-06-30 / nr. 26

SERIE NOUĂ - 1606 • ANUL LXV • 30 IUNIE 2022 • 16 PAGINI • 3,5 LEI Nr. 26 (3356) E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com • redactia.revistamagazin@gmail.com WhatsApp: 0722.625.622 SAPTAMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT­ ­<Corectează un om deștept și va deveni și mai deștept. Corectează un prost și va deveni dușmanul tău!» Albert Einstein queerapul I „Drumul” către ■ PUTEM IMAGINA CA REUȘITA CLONARII I PRIMULUI MAMIFER dintr-o celulă adultă , nu anunța doar o era a clonarii mamiferelor, în gene­ral, dar cercetătorii ținteau mult mai departe și mai îndrăzneț: clonarea umana. A trecut aproape un sfert de secol și clonarea primului om se lasă așteptata, încă. Poate din pricini etice, deși ma îndoiesc ca ele ar putea exista într-o cursa în care oamenii de știința așteapta să dea lovitura vieții, premiera planetara. Sau doar din simple bariere tehnologice, ceea ce pare a fi verosimil având în vedere faptul că omul este cea mai fabuloasă mașinarie de pe Pământ, cu un organism mai complex și mai misterios decât chiar Universul care ne înconjoară, în care orice încercare științifica se întâlnește inevitabil cu bariere de-a drep­tul insurmontabile. Așadar,­ de ce nu a fost donat încă un om? în 1996, oaia Dolly a incen­diat imaginația oamenilor și a mass-mediei balansând între extaz și previziuni. Numeroase voci, mai avizate decât jur­naliștii, speculau aproape cu certitudine, câ prima dona uma­nă era la doar câțiva ani distan­ța. Scenariile specialiștilor erau în linie cu entuziasmul general, unii sugerând că acele iminente clone umane „ar putea juca un rol în eradicarea bolilor geneti­ce”, în timp ce alții considerau că „procesul de clonare ar putea, în cele din urmă, să elimine malformațiile congenitale”. Ulterior, unele dintre aceste previziuni săltărețe au fost infir­mate chiar de cercetările apro­fundate, cum a fost cazul celor efectuate, de pilda, de un grup de oameni de știință francezi ca­re în mai 1999 au publicat un studiu care dovedea faptul ca „donarea poate provoca defecte de sanatate pe termen lung”. Cercetătorii aduceau la cu­noștința câteva situații fârâ ieșire. De exemplu, „un vițel de doua luni, donat din gene prelevate din urechea unei vaci adulte, a murit în urma unor probleme sangvine și cardiace. „Procesul de donare părea sa fi interferat cu funcționarea genetica normala a vițelului în curs de dezvoltare”, scriau cercetătorii în studiul pu­blicat în revista The Lancet. Mai departe, ei au observat că „oile, vacile și șoarecii donați mor înainte sau la scurt timp du­pă naștere”. Dar, și mai drama­tic decât asta, cazurile „eviden­țiază pentru prima data daunele pe termen lung pe care le poate provoca procesul de donare”, transmite Live Science. Inca de atunci, studiul ridica unele rezerve când afirma că „este probabil sa arunce noi îndoieli cu privire la siguranța și eficacitatea dlonǎrii, care pâna acum a fost controversată în mare parte pentru dimensiunea sa etică”. Studiul avertiza asupra fap­tului ca „orice încercare de a dona oameni ar putea prezenta riscuri considerabile pentru sâ­nâtate”. Lucrurile se dovedeau extrem de complicate în cazul clonǎrii animalelor, pentru că atunci când încerci sâ intri în genom, de fapt ai intrat într-un labirint din care nu mai ai cum sâ ieși, și asta pentru simplul fapt ca nu există un fir al Ariadnei. Și dacă așa stau lucrurile în zo­na clonǎrii ma­miferelor, mai putem vorbi despre clona­rea ființelor u­­mane? „Observația noastra ar tre­bui sa fie luata în considerare în dezbaterile privind clonarea reproductiva a ființelor umane”, avertiza dr. Jean-Paul Renard, de la Institu­tul de cercetare agricola de lân­gă Paris, care a condus studiul, scrie Live Science. Era, prima clonă umană? Și, cu toate că lucrurile pă­reau clare, au existat declarații, toate fărâ niciun temei, în reali­tate, care vorbeau despre exis­tența unor programe de donare umană, post Dolly, încununate de succes. La trei ani dupa studiul cer­cetătorilor francezi, mai exact în 2002, Brigitte Boisselier, o chi­­mistă franțuzoaică și susținătoa­re devotată a curentului denumit Raëlism, de fapt o religie OZN bazată pe ideea ca extratereștrii au creat umanitatea pe Terra, sus­ținea ca „ea și o echipa de oameni de știința au creat cu succes pri­ma ființa umană clonată, pe ca­re au numit-o Eva, ca pe prima femeie biblica. Cu toate acestea, Boisselier nu a vrut, sau, mai curând, nu a putut sa furnizeze nicio dovadă și, prin urmare, putem considera că informația a fost o farsă, sau cum se zice azi, un fake news, adica o știre falsă, nesustenabila cu niciun fel de dovezi. Din pă­cate, n-a fost nici prima și evi­dent nici ultima. Așa încât, în­trebarea râmâne în picioare: De ce, la aproape 25 de ani de la nașterea oiței Dolly, oamenii nu au fost încâ donați? Să fie vorba, cum aminteam mai sus, despre serioase motive etice, exista bariere tehnologice sau pur și simplu clonarea uma­nă nu are rost sa fie, cum consi­dera unii cercetători? Daca obs­tacolul tehnologic este unul ab­solut real, ideea privind „serioa­sele motive etice” ale clonarii umane poate fi examinata, dar este discutabilă. 13 trucuri care vă readuc buna dispoziție Frumusețea feminină, de neimagInat fără bijuteRii VoM trăI AU TRECUT APROAPE 25 DE ANI DE LA PRIMUL ANIMAL CLONAT PE TERRA. CITA DOLLY A VENIT PE LUME PE 2 SEPTEMBRIE 1997, ÎN SCOTIA, LA ROSLIN ȘI, CHIAR DACĂ EA ANUNȚA ÎNCEPUTUL EREI CLONARII, LUCRURILE N-AU STAT DELOC AȘA. ȘI EXISTĂ MOTIVE SĂ CREDEM CĂ NICI OAMENII NU VOR FI CLONAȚI PREA CURÂND. ATLANTIDA? Femina club Pentru dumneavoastră, doamnă 53 [UNK]* Un pod prea îndepărtat „Clonarea” este un cuvânt fo­losit pentru a descrie o serie de procese și abordări, dar scopul ac­țiunii de clonare este întotdeauna acela de „a produce copii gene­tice identice ale unei entități bio­logice”, conform definiției Insti­tutului Național de Cercetare a Genomului Uman (NHGRI). Orice încercare de donare umană ar trebui să utilizeze cel mai probabil tehnici de „donare reproductiva”, o abordare în ca­re este folosita o „celulă soma­tică matura”, cel mai probabil o celula a pielii, conform NHGBI. ADN-ul extras din această celula ar fi plasat în celula-ou a unui donator al cărui „nucleu conținând ADN a fost îndepăr­tat”. Oul se dezvolta apoi în eprubeta și ulterior este „im­plantat în uterul unei femele adulte”, conform NHGRI. Cu toate acestea, în timp ce oamenii de știință au donat mai multe mamifere până azi, inclu­siv bovine, capre, iepuri și pi­sici, oamenii nu s-au aflat pe aceasta listă. Explicația este dezarmanta: „Cred ca nu exista niciun motiv întemeiat sa fie realizate clone (umane)”, spunea Hank Greely, profesor de drept și genetica la Universitatea Stanford, speciali­zat în probleme etice, juridice și sociale care decurg din progre­sul bioștiințelor, într-un e-mail pentru LiveScience. In sens mai larg, ceea ce spune Greely orbi­­teazâ în jurul ideii de etică. „Clonarea umană este o acțiune deosebit de dramatica și a fost unul dintre subiectele care au contribuit la lansarea bioeti­­cii americane”, sublinia Greely. Preocupările etice în jurul clonǎrii umane sunt multe și va­riate. Potrivit enciclopediei Britannica, problemele poten­țiale constau în majore „riscuri psihologice, sociale și fiziologi­ce”. Cu alte cuvinte, clonarea ar putea duce la o „probabilitate foarte mare” de pierdere a vieții, precum și la îngrijorările legate de utilizarea clonării de câtre susținătorii eugeniei, o idee a ce­lor care cred că pot îmbunătăți ființa umana prin mijloace gene­tice. în plus, potrivit Britannica, clonarea ar putea fi considerata ca încalcă „principiile demnită­ții umane, libertății și egalității”. Apoi, clonarea mamiferelor a dus la rate extrem de ridicate de deces și anomalii de dezvoltare în clone, scria Live Science. (Continuare în numărul viitor) GEORGE CUȘNARENCU

Next