Milcovul, octombrie-decembrie 1969 (Anul 2, nr. 92-147)
1969-12-03 / nr. 123
Miercuri 3 decembrie 1969 C.A.P. TATARAN U Loc de Întîlnire al belșugului și bunăstării ! „Alocarea an de an a unei părți însemnate din veniturile cooperativelor în scopul dezvoltării averii obștești este o condiție de prim ordin pentru creșterea producției agricole și ridicarea bunăstării membrilor cooperatori. Totodată, o mare importanța are întărirea evidenței mijloacelor materiale și bănești, folosirea raționala a fondului de acumulare“. (Din Raportul prezentat de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU la cel de-al X-lea Congres al Partidului Comunist Român deși s-a întâmplat deseori ca, stînd vorbă cu președinții unor cooperative agricole de producție unde treburile merg prost, și încercînd să deslușim împreună de ce la alții merg treburile bine, să primesc următoarea replică: — Păi, cu ăia ne compari pe noi? — De ce să nu vă compar cu ei? — De aia! Cît dau ei la ziuamuncă și cît dăm noi? — Voi de ce nu dați atîta? — De unde să dăm? — Bar ei de unde dați? Aici, de regulă, dialogul contradictoriu se întrerupea și oamenii începeau „să vină de acasă“, cum se spune. Pentru că, un lucru este clar în cooperativele agricole unde lucrurile nu-s în ordine: slaba participare la muncă a cooperatorilor se soldează cu recolte slabe, n-ai recoltă bună, n-ai rezultate în producție, valoarea zilei-muncă e mică, fiind mică valoarea zilei-muncă, mulți își caută „rostul” în altă parte. E un cerc vicios în care se zbat de mulți ani unele cooperative agricole. Iată de ce considerăm util să ne ocupăm de cooperativa agricolă din Tătăranu, care an de an obține rezultate bune pe toate liniile, să încercăm să vedem care-i „secretul“ că acolo treburile merg bine. Ne-am oprit la Tătăranu nu întîmplător. Ne-am oprit aici pentru că condițiile lor de producție nu diferă de cele ale altor cooperative din județ. Baza producției lor o constituie cultura mare și zootehnia. Sunt, care-va-să-zică, agricultori get-beget. Nu se poate spune despre ei că ar avea „privilegiul“ viei. Cultivă grîu, porumb, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr și au un sector zootehnic bine dezvoltat Atît! Dar ceea ce au, ca sectoare de producție, știu să gospodărească cu grijă și răspundere, de aceea și obțin rezultate bune în mod constant. Dar să intrăm puțin în amănuntele „secretelor" acestei bune gospodăriri. Deci... „.Cît acumulați? Răspunsul la întrebare o să vi-l dați, bineînțeles, singuri. Noi nu facem altceva decît să vă arătăm cum au procedat cooperatorii din Tătăranu. Cooperativa lor a luat ființă în anul 1958, prin luna octombrie. Are deci 11 ani „vechime“. La început, 32 de familii și-au strîns laolaltă 84 hectare de teren arabil, fondul de bază fiind de 35 000 lei. Azi, cooperativa agricolă de producție din Tătăranu cuprinde 550 de familii (cu 620 cooperatori apți de muncă), posedă 1635 hectare teren arabil, 125 hectare finețe,9 hectare vie hibridă, 8 hectare livezi, sectorul zootehnic fiind compus din: 573 bovine (din care 250 vaci și juninci, restul —■ tineret taurin pus la îngrășat, pentru valorificare); 800 de porci (din care 130 scroafe); 1800 de oi (din care 1500 oi-mame), iar averea ei obștească se ridică la 8 milioane lei. Fără îndoială că de la acel început firav și pînă la situația de azi e o distanță considerabilă, pe care oamenii au străbătut-o în numai 11 ani, „mijlocul de locomoție“ folosit fiind munca temeinică organizată, făcută cu cap și cu răspundere. De ce „făcută cu cap”? Pentru că unul din „secretele“ celor din Tătăranu este că, în fiecare an, iarna, la încheierea socotelilor, „n-au păpat tot“, cum au făcut alții, ei s-au gindit serios la viitor și și-au dezvoltat an de an averea obștească — bază sigură și pentru creșterea și dezvoltarea producției, și pentru creșterea bunăstării țăranilor cooperatori. Nu intenționez să iau fiecare an în parte și să arăt cît au vărsat ei din producția netă obținută la fondul de acumulare, ci mă voi opri doar asupra ultimilor 4 ani. In 1966 au vărsat 20 la sută din valoarea producției nete la fondul de acumulare, ceea ce a însemnat 75 600 lei la fiecare 100 de hectare; în 1967 procentul de acumulare s-a ridicat la 24 la sută (141 000 lei la 100 hectare); în 1968 s-a rezervat acumulării 26 la sută (155 000 lei la suta de hectare); anul acesta, cu toate condițiile, climatice mai puțin favorabile, vor reține pentru acumulare 25 la sută din producția netă (140 000 lei la suta de hectare). E de la sine înțeles că această rată a acumulării le-a permis să facă serioase investiții productive care au influențat direct atît creșterea producției, cît și retribuția cooperatorilor pentru munca depusă. E de ajuns să amintesc doar că numai în ultimii trei ani au construit două saivane, două maternități pentru scroafe, un grajd pentru viței, un grajd pentru tineretul taurin pus la îngrășat, o magazie pentru cereale, au furat 4 puțuri de adîncime (unul pentru aprovizionarea cu apă a satului, altul pentru sectorul zootehnic și două pentru irigarea lucernierei și a grădinii cu legume), vor amenaja 0,50 hectare solarii etc. Vorbind de grija pentru viitor, e locul să amintim aici și o altă experiență valoroasă a țăranilor cooperatori din Tătăranu. Ei și-au propus ca scop să-și creeze un fond de rulment care să le fie de mare ajutor mai ales în primăvară, cînd cooperativa nu încasează venituri decît din sectorul zootehnic și pentru cazurile cînd condițiile climaterice influențează negativ producția. Oamenii și-au creat deci un fond de siguranță. In acest scop, au reținut anual cire 2—300 mii lei pentru fondul acesta de rulment, ceea ce le permite acum ca, la început de an, să aibă un disponibil în bancă de circa 1 milion lei. Aceasta le asigură ca cheltuielile de producție necesare în primăvară să le acopere din fonduri proprii, fără a apela la credite de la stat (procurarea de semințe, îngrășăminte, piese de schimb pentru mașini, carburanți etc.). De asemenea, tot din acest fond de bază, cooperativa asigură avansurile bănești lunare pentru membrii cooperatori, fapt care are o deosebită importanță, legîndu-i pe oameni de cooperativă, cointeresîndu-i să participe la muncă efectivă în tot timpul anului. Și încă un rezultat, deosebit de important, crearea acestui fond de rulment le-a permis cooperatorilor din Tătăranu să ramburseze, încă din 1967, toate creditele pe termen lung pe care le luaseră de la stat, și să nu mai ia avansuri bănești pentru produsele contractate, toate cheltuielile de producție cooperativa fiind în stare să și le acopere singură. E o experiență care credem că merită a fi studiată cu atenție de cooperativele agricole de producție, arătură de toamnă. O săptămînă întîrziere la semănat, din nou îți dijmuiește recolta. Și, în cazul cooperativei agricole, nu e vorba de un lan, de două, ci de zeci de lanuri, întinse pe mii de hectare. Iată de ce nu e posibil să obții recolte bune fără o riguroasă organizare a muncii, făcută la timpul cerut și în cele mai bune condiții agrotehnice. Asta presupune însă a avea forța de muncă necesară atunci cînd e nevoie de ea, a o organiza, a controla calitatea fiecărei lucrări, a ține o strictă evidență asupra cuantumului și calității muncii oamenilor etc., etc. Agricultura cooperatistă — organizată pe principiile marii producții agricole — reclamă deci imperios o riguroasă disciplină a muncii țăranilor cooperatori. Fără asta nu se poate! Care e situația participării la muncă a cooperatorilor din Tătăranu și cum asigură ei executarea la timpul optim și de calitate a lucrărilor agricole? Situația pe care v-o prezentăm e pe ultimii 4 ani, din ea rezultînd clar constanța participării lor la muncă în cooperativă. în 1966, din 786 cooperatori apți de muncă, 693 (adică 88 la sută) au depășit minimul de zile-muncă stabilit de adunarea generală la începutul anului; în 1967, din 786 cooperatori apți de muncă, 670 (deci 85 la sută) au depășit acest minim; în 1968 procentul a fost de 80 la sută, iar anul acesta, din 635 cooperatori apți de muncă, 535, adică 86 la sută, și-au depășit minimul de zilemuncă stabilit. In concluzie, deci, în toți acești ultimii 4 ani, peste 80 la sută din cooperatorii apți de muncă au lucrat efectiv în cooperativă, de-a lungul întregului ciclu de producție dintr-un an agricol. Că au lucrat efectiv și nu „simbolic" (așa cum se mai întîmplă în unele cooperative agricole unde cooperatorii „fac“ cele 80—100 de zile-muncă, plafon minim stabilit, cînd vor și cum vor), ne-o dovedește și media zilelor-muncă prestate de un cooperator în fiecare an; în 1966 —169 zile muncă; în 1967 — 169 zile-muncă; în 1968 — 160 zilemuncă și în 1969 — 170 zile-muncă. „Ce, parcă noi nu muncim?“ — vor spune unii. Ba da, munciți, vorba e cum și cînd munciți, pentru că și asta e extrem de important pentru nivelul producției pe care-1 obții . Iată cum se procedează la Tătăranu. La începutul anului, odată cu aprobarea planului de producție a planului financiar de către adunarea generală, ținînd seama de volumul de lucrări ce trebuie executat, se stabilește și cîte zile-muncă trebuie să presteze fiecare cooperator pentru a acoperi acest volum. Acest lucru se face, firește, în fiecare cooperativă. Pînă aici, deci, nimic nou. Ceea ce se face în plus la Tătăranu, e că se stabilește nu numai acest barem minim de zilemuncă ce trebuie să-l execute fiecare cooperator, dar, în funcție de volumul și complexitatea lucrărilor din fiecare campanie agricolă, se stabilește exact și cîte zile-muncă trebuie să presteze un cooperator în fiecare etapă (la semănat și întreținerea culturilor, la recoltatul păioaselor și florii-soarelui, la recoltatul porumbului etc.). Așa, de pildă, în perioada de la 1 ianuarie la 1 mai, fiecare cooperator trebuie să realizeze, la chemarea cooperativei, bărbații 15 la sută din numărul de zile-muncă ce trebuie să-l execute pe întregul an și femeile 5 la sută. In perioada de la 1 mai — la 1 august (cînd e de fapt grosul muncilor agricole) bărbații trebuie să realizeze 65 la sută și femeile 55 la sută din totalul zilelormuncă ce trebuie să le execute într-un an. Restul zilelor-muncă trebuie prestate îndeosebi la recoltatul porumbului, tăiatul cocenilor, eliberarea terenului și transportul recoltei. Celor care nu participă la recoltat, ca și celor care pleacă din cooperativă în alte părți, în perioadele de campanie, fără aprobarea adunării generale, nu li se mai atribuie produse pentru zilelemuncă prestate, ci acestea se valorifică la stat, ei primind remunerația în întregime numai în bani, nu și în natură. De exemplu, se știe că una din lucrările care solicită la maximum mobilizarea tuturor forțelor este recoltatul porumbului. La Tătăranu, anul acesta, pentru a recolta porumbul de pe suprafața care a fost ocupată cu această cultură, s-a stabilit că fiecare cooperator trebuie să lucreze efectiv 42 de zile-lumină (nu zile-muncă!) pentru a termina la timp recoltatul, tăiatul cocenilor, eliberarea terenului, transportul și depozitarea recoltei. N-a executat acest număr de zile, i se scade, procentual cu numărul de zile lipsă, din cantitatea de porumb ce trebuia s-o primească drept plată în natură pentru toate zilele-muncă efectuate, se valorifică această cantitate, iar el primește contravaloarea ei la preț de contractare. Dacă din 42 de zile-muncă, n-a venit să lucreze la recoltatul porumbului decît 22, înseamnă că 50 la sută din cantitatea de porumb ce i se cuvenea pentru zilele-muncă prestate n-o mai primește în natură, ci contravaloarea ei la prețul de contract. Am pomenit mai sus de ziua-lumină și sînt dator cu o explicație. La Tătăranu, pentru toți cooperatorii care lucrează în sectorul producției vegetale, se ține evidența nu numai a zilelor-muncă, ci și a zilelor efectiv lucrate. Asta are mare însemnătate, pentru că reprezintă o oglindă clară a modului cum a participat fiecare la rezolvarea problemelor producției atunci când a fost cea mai mare nevoie de el. O fi prestat el 200 zilemuncă, să zicem, dar să vedem limpede și cînd anume le-a făcut, de la ce dată, pînă la ce dată ? Nu cumva „a tras tare" la cărat gunoiul în iarnă, iar la prașilă și la cules s-a dus să-și vadă de „interesele“ lui ? Iată încă un „amănunt“ din experiența cooperatorilor de la Tătăranu asupra căruia se cuvine a se medita. Cine sunt factorii de răspundere? Autoritatea morală a cadrelor de conducere în fața oamenilor — îmi spunea tovarășul Marin Constantin, șeful contabil al cooperativei — joacă un rol hotărîtor asupra bunului mers al treburilor, asupra comportamentului cooperatorilor, asupra modului cum contribuie ei la întărirea cooperativei. Aș adăuga, în plus, că la Tătăranu cadrele de conducere au nu numai autoritate morală (ceea ce-i excepțional de important), ci, dimpotrivă, și autoritate profesională. In conducere sunt oameni cu multă experiență și pregătire, cu stabilitate în muncă — avantaj care le-a permis să-și cunoască temeinic- și sectorul de care răspund, dar mai ales oamenii cu care lucrează. Președintele cooperativei, tovarășul Dumitru Alexandru, este de 10 ani în această muncă. Contabilul șef de opt ani. Toți brigadierii îndeplinesc această funcție de la înființarea cooperativei, au fost școlarizați în perioada 1959/1960, au atîția ani de cînd răspund de același sector de activitate, așa că nu-i de mirare că știu amănunțit cum și unde trebuie acționat. Nu numai brigadierii, dar și majoritatea șefilor de echipă au peste 3 ani vechime în muncă. în zootehnie, majoritatea celor care lucrează au un stagiu de 6—10 ani. Iată un alt „secret" al cooperatorilor din Tătăranu : au în funcții de conducere și de răspundere oameni destoinici, exemplu din punct de vedere moral, bine pregătiți profesional, cu multă experiență organizatorică, calități care le conferă prestigiu și autoritate în rândul cooperatorilor. E de prisos să amintesc că aproape toți sunt membri de partid, ceea ce confirmă adevărul că acolo unde comuniștii se situează, prin munca și exemplul lor personal, în fruntea luptei pentru întărirea și dezvoltarea cooperativei, pentru creșterea producției agricole vegetale și animale, exemplul lor este un puternic catalizator care mobilizează energiile întregului colectiv. La lapte vacă, producția medie obținută, pe vacă furajată, a crescut constant în acești ani: 2 216 litri în 1966, la 2 578 litri în 1967, la 2 661 litri în 1968 și la 2 700 litri în 1969. lor Aceasta le-a permis cooperatoridin Tătăranu să valorifice anual mii și mii de tone de produse la fondul centralizat al statului și, pe această bază, să realizeze însemnate venituri care s-au răsfrînt asupra bunăstării țăranilor cooperatori. Astfel, în nici unul din acești ultimi 4 ani, valoarea zilei-muncă n-a fost mai mică de 33 lei. Anul acesta, cu toate condițiile de climă precare, cu toate pierderile provocate de inundații, oamenii primesc ca răsplată a strădaniilor depuse 34 lei la ziua-muncă, din care 25 lei numerar și restul în produse. Fără îndoială că rezultatele lor nu constituie o limită. Cooperatorii din Tătăranu sunt conștienți că au încă multe de făcut, că sunt încă suficiente rezerve nevalorificate. Dar ceea ce au realizat, în mod constant, pînă acum constituie o garanție că planurile lor îndrăzne de viitor au o bază solidă, sigură de pornire. Și sînt convins că vor ști s-o folosească așa cum trebuie. Șt. VASLUIANU Peisaj avicol la C.A.P. Tătăranu ..aici furajarea animalelor este făcută cu deosebită grijă de către cooperatori Cît, cum și cînd munciți? Specificul producției în agricultură e de așa natură, încît un lucru care trebuie făcut azi, dacă-1 lași pe mîine sau pe poimîine, poți să-l faci oricît de bine, dacă nu l-ai făcut la timp îți aduce pagubă. E o experiență la îndemîna fiecăruia: un lan de porumb, semănat în arătură de primăvară, dă dintr-o dată mai puțin cîteva sute de kilograme, în comparație cu altul semănat în i • * » 'a « ' Să tragem linie și să adunăm V-am împărtășit pînă acum cîte ceva din „secretele“ fruntașilor din Tătăranu. Firesc, sînteți curioși să le cunoașteți și rezultatele. Iată-le ! valoarea producției globale a fost în 1966 de 7 161 000 lei, în 1967 de 9 522 000 lei, în 1968 de 11 131 000 lei, iar în acest an, cu toate condițiile climatice puțin favorabile, cu toate că le-a fost calamitată de inundații o importantă suprafață cu culturi, vor realiza totuși 8,5 milioane lei. In sectorul vegetal, în ultimii 4 ani au realizat următoarele producții medii la hectar (în kg) 1 * 34 Sfeclă de zahăr 26 350 21470 29130 28 000 _ Anii Cultura —--------------------------------1966 1967 1968 1969 Grîu 2400 2454 2228 2300 Porumb 3460 3582 3100 2350 Floareasoarelui 1800 1994 1590 1800 MILGOVUL pag.1T) De ce secția de prefabricate Doaga nu poate deveni unitate autonomă? (Urmare din pag. 1) — Intr-adevăr, recunoaște tovarăș lui Octavian Mihailescu, șeful secției, ne înregistrăm cu restanța aceasta. E cu atît mai problematică situația cu cît ne aflăm în ultima lună a anului, cum s-ar zice cînd se numără... bobocii. Dar, la nerealizările secției, au concurat o serie de factori, dintre care voi cita doar cîțiva. Am fost nevoiți să reducem producția de spălieri de vie datorită suprastocării, supraaglomerării depozitului de produse finite cu 5300 mc prefabricate. Beneficiarii noștri de la U.J.C.A.P. din Galați, Brăila, Vaslui, Vrancea, Bacău și Iași nu și-au ridicat producția finită comandată. — Evident, aceasta s-a repercutat nefavorabil asupra indicatorului producției marfă vîndută și încasată. — Aici, — răspunde interlocutorul — înregistrăm, la finele lunii noiembrie, o restanță de 3,6 milioane lei. Un alt factor care a influențat negativ producția este modul defectuos de funcționare a instalației pentru fabricarea tuburilor mari, mult solicitate de beneficiari. Dacă spun că această instalație a stagnat mai mult decît a produs, nu greșesc. — S-a încercat repararea ei? — Da. Ne lipsesc însă piesele de schimb. Instalația este din import. — Cine trebuie să le aducă? — Sarcina aprovizionării revină serviciului de resort din cadrul întreprinderii de prefabricate din beton Galați. Dar șeful serviciului aprovizionare nu a mai fost pe aici de multă vreme. Poate că încercînd pe la alte unități similare din țară care dețin instalații de turnat tuburi s-ar găsi ceva piese de schimb... — Ce deficiențe calitative au avut spalierii din cele 8 refuzuri pe care le înregistrați de la începutul anului? — Din cauza tehnologiei încă nepusă la punct, am avut ceva neplăceri. Mai bine zis e vorba de poziționarea amsăturii. .Dar^ța sprijinul întreprinderii am revenit pe tehnologie !?i de 4 luni hu finai, avem niciuffr» refuz.*. în prezent,pemiitem în litigiu cu un beneficiar dinjudețul Bacău pentru o comandă în valoare de 300 000 lei. însoțiți de șeful secției am vizitat sectoarele de activitate. Remarcăm că față de anii precedenți cînd condițiile de lucru erau mult mai vitrege, acum se lucrează în hale spațioase, iluminate. Dar, mai facem o observație. Deși era imediat după intrarea în schimbul Ii am întîlnit numeroși muncitori, chiar grupuri care nu lucrau. Stăteau de vorbă. La întreprinderea de prefabricate din beton Galați, unde ne-am deplasat pentru a lămuri o serie de lucruri, se simțea o doză de optimism. Planul anual se restructurase. Din nou, Ministerul și-a arătat „mărinimia“ față de întreprindere. Știm că în acest an a existat o serie de greutăți obiective în ce privește desfacerea producției de spalieri, dar nu înțelegem de ce se încurajează, în continuare, indisciplina, evaziunea de la indicatorii stabiliți prin planul economiei naționale! Aveam să aflăm aici unele... noutăți. Bunăoară, instalația de fabricat spalieri nu lucrează la capacitatea prevăzută în proiect. Și cum se face față planului? — Am înființat alte puncte de lucru..., ni s-a spus. De altfel, nici așa nu ne-am fi realizat planul la spalieri. Dar restructurarea ne salvează... Ne interesăm cum se acordă asistența tehnică de specialitate secției Doaga. Nu pierdem din vedere că față de secția de prefabricate din Galați, aparținînd aceleiași întreprinderi, cea de la Doaga realizează peste 60 la sută din plan. Or, ar fi normal ca aici să existe centrul de greutate al activității de concepție, de manifestare a competenței specialiștilor. Există, e adevărat, un grafic cu deplasările cadrelor tehnice din întreprindere. Dar sincer vorbind oricîtă bunăvoință, oricîtă competență și preocupare ar avea directorul și inginerul șef al întreprinderii ce pot rezolva în cele două zile pe care le... sacrifică la Doaga? Și dacă am ajuns aici, nu vedem rațiunea de a funcționa o unitate de fabricație cu un plan cum spuneam mai mare ca al celei gălățene, cu dependența de o altă întreprindere, dintr-un alt județ. O serie de probleme ale secției Doaga sînt rezolvate de către organele de partid și de stat ale județului Vrancea, aici, desfășurîndu-și activitatea secția.Or, am dori să cunoaștem de ce Ministerul industriei materialelor de construcții tergiversează rezolvarea unei probleme care n-ar necesita prea multe formalități prin investirea acestei unități cu regim de funcționare ca întreprindere? Aflîndu-ne în pragul unui nou an de producție, cînd pentru toate unitățile industriale se pun sarcini mari și care trebuie realizate. fo■ 1 ttelar. Ministem! ’m' M “ •' - Jo cnis?.n ti * este tot să adopte măsurile pe care se impune bunul mers al producției, disciplina de plan — criterii care trebuie să stea la baza activității economice.