Mişcarea, octombrie 1919 (Anul 13, nr. 201-226)
1919-10-09 / nr. 208
* -f ANUL XIH No. J0T mmgmwi Sufli assMaji ' " ... e* M #«fe ^ ® ** te ft fţdtaMufcra|fti ţi-, 88. Âmmcfesl ţi Hecfame Sfe pcSMg* te (Mrect kt Vcte-i mmml feţ» î*t«jâţ «feteai §. D&ă&smwsn pfa twm ftgjRwţdte if? JOI 9 OCTOMBRIE 1919 ;wi Apare xiîftic Sw& Pkecţmiwta «ra» cernitei de Redacţie Dezertarea Zorile României noui au provocat fuga strigoilor vechiului politicianism, silit să dea ochii cu ţara nu în lumina înşelătoare a nopţii dar în acea binefăcătoarea noului soare. In apropierea luptei decisive, luptă în care avea să se hotărască definitiv modul cum ţara înţelege să fie condusă şi felul cum judecă rolul nefast al unor organizaţii ce reprezintă ambiţia unor şefi fără scrupule,—în ajunul zilei când în urnele negre erau se fie îngropate visurile de dictatură ale unor nechemaţi, —autorii tuturor dezastrelor dau bir cu fugiţii, refugiindu-se în întunecimile cluburilor de unde manifeste anonime sunt împrăştiate în ţară. Pretextele ? Neroade ca întreaga activitate a acestor domni! Guvernul n’ar fi neutru ? Pe ce se bazează aceşti neofiţi? Proces de intenţii ? O, cât e de comod ! De !Cât un lucru : ţara nu poate să stea la îndoială când are de judecat intre cinstea a şase generali şi aceia a doui politiciani de duzină. Nu e timp pentru a da ochii cu alegătorii? Dar oare, de un an în numele cui vorbesc aceşti prea cinstiţi, în numele cui înjură Coroana şi Ţara, în numele cui au făcut toate concesiile? Zădarnice pretexte deci. Adevărul e prea evident pentru ca astfel de păpuşerii să-l întunece. Frica, frica de zdrobirea finală, inevitabilă şi definitivă care îi va împiedeca să vorbească în numele unei ţări pe cari au nesocotit-o, îi face să renunţe la viaţa politică înmormântându-se de bună voe în uitare. Căci opoziţia unită a hotărât să se sinucidă. Abţinându-se de la algeri atunci când ele se fac în întreaga Românie Mare, atunci când în guvern sunt reprezentanţii ţărilor alipite iar în viitorul parlament vor fi aleşii tuturor teritoriilor locuite de români,—cine va mai ţine socoteală de o infimă minoritate de vechi politiciani cari au dezertat din viaţa politică atunci când aveau datoria să se explice, să arăte rolul pe care leau jucat în cursul ultimelor evenimente. Această dezertare însă nu-i va scuti de a da socoteală ţării de activitatea lor nefastă. Oricare ie-ar fi vorbele mari şi pretextele, să nu se uite că datoresc ţarei o explicaţie şi ţara va şti s’o ceară la timp... V. Pav. Ecouri „Lamura“ noua revistă culturală de sub direcţiunea poetului Al. Vlăhuţă a apărut ca colaborarea d-lor C. Dumitrescu-Iaşi, I. Simionescu, N. Iarga, I. Agărbiceanu, D. Nanu, Lucian Blaga, Isabela Sadoveanu, N. Ghica-Budeşti, Ch. Adamescu, G. Antonescu, Nichifor Crainic, G. D. Mugur, E. Rădulescu-Pogoneanu, V. Voiculescu, dr. I. Matei, ş. m. a. cronici culturale . „Lamura“ cuprinde şi două ilustraţiuni artistice după două tablouri ale maestrului Grigorescu. Teatrul „Odeon“ din Paris a împlinit un veac de existenţă. Serbarea comemorativă a primului centenar a avut loc cu o reprezentaţie de gală. S-a jucat „Căsătoria lui Figaro“ cu cei maireputaţi artişti în roluri. Artista Ponzio a recitat versuri „Le salut de Chemlin“ de M. Zamacois. De la 1 Octombrie a. c. teatrul naţional din Cluj a trecut sub direcţiunea românească. Instituţiunea a fost preluată de către dr. ■doctor C. Poraţ. Directorul teatrului din Cluj va fi d. Zaharia Bârsan, artist al teatrului naţional din Bucureşti. La alegerile pentru Constituanta României Mari, votaţi pe candidaţii partidului naţional-liberal care sunt: PENTRU CAMERĂ: d-nii G. G. Mârzescu, fost ministru, preotul L Gotea profesor la seminar, Th. Vasiliu profesor, fost deputat, I. Dodon învăţător, Eugen Herovanu decanul baroului de avocaţi, fost deputat, V. Matei sătean şi Const. G. Toma fost prim-ajutor de primar, avocat. PENTRU SENAT: d-nii C. B. Pennescu fost primar, deputat și senator, Dr. M. Manicatid, profesor universitar, fost senator și Al. Al. Gheorghiu avocat,fost deputat. * — --------------------------------------------------------■- --------------------------- Prietenii Românismului isHrsasia UN DISCURS AL CONTELUI de SaiNT-AULATRE Intorcându-se spre București, Contele Saint-Aulaire a vizitat centrele mai mari din Ardeal unde a fost întâmpinat cu mare entusiasm de fraţii transilvăneni. La "banchetul ce i s’a oferit de cătră Consiliul Dirigent după ce a fost salutat prin discursuri elogioase. Contele de Saint-Aulaire a răspuns arătându-şi bucuria că nu este un necunoscut pentru Ardeal. Şi Ardealul spune ministrul Franţei, îmi este cunoscut. Prima oară când am putut să mă găsesc în faţa voinţei Ardealului a fost la Iaşi, în Piaţa Cuza-Vodă, când M. G. Regele a primit defilarea voluntarilor ardeleni. Era pe vremea când Muntenia ca şi Ardealul erau supuse aceleiaşi ocupaţii, ca şi cum, suferind aceleaşi dureri, românii puteau să arate cât de mult sunt legaţi unii de alţii. Am spus atunci că viitorul aparţine acestui neam doua oară când am făcut cunoştinţă ca Ardealul era la Bucureşti, în zilele vesele când armatele aliate eliberau teritoriul invadat de duşman. Niciodată n’am avut o mai mare bucurie sufletească decât atunci când am văzut soldaţi francezi păşind alături de soldaţii români. D-voastră,ardelenii, aţi înţeles cam este drumul pe care trebue să mergeţi, şi l’aţi înţeles cu inima. Aţi respins autonomia iluzorie pe care v’o oferea Ungaria, pentru că ştiaţi că minciuna este una din armele politice ale foştilor d-voastră asupritori. Aţi fondat libertatea d-voastră astfel prin unitatea cu patria română, creind un stat de a cărei vitalitate se minunează toată lumea. Acum când pacea e aproape să fie încheiată, soldatul român stă ca o stâncă pentru a apăra ţara sa împotriva anarhiei lui Béla Kun şi Lenin. Dar nu numai ca o stâncă. Stânca se apără numai pe ea, pe când România apără astăzi cauza civilizaţiei lamei. A spune că in asemenea împrejurări inima Franţei e alături de a României şi că niciodată n’a fost mai aproape, nu e o frază mai convenţională. Exprimând dorinţele cele mai arzătoare pentru progresul României, ştiu că sunt în sentimentul unanim al ţarei mele. îmi aduc aminte de cuvintele cu care dl. Iuliu Mania, preşedintele Consiliului Dirigent salută aici, acum câtva timp pe M. S. Regele. — „Nu veţi găsi la noi Sire,—zicea dl. Mania, nici palate nici semnele exterioare a unei false civilizaţii. Veţi găsi însă inimi devotate gata de a ’se jertfi pentru patrie". Felul cum va’ţi purtat cu asupritorii de eri arată că cei nobili nu erau acei cari îşi clădeau şi palate şi şcoalele şi închisorile din avarii celor asupriţi. Căci acesta nu era decât gestul celui ce’despoaie de haine pe cineva, pentru a apărea mai bine îmbrăcat decât ei. Franţa şi România îşi poate permite luxul de a fi două democraţii pentru că ele inşile, ca popoare, sunt două aristocraţii, iar, pentru nobleţă poporului român e de ajuns dacă pe cerul de azur al României străluceşte coroana lui Troian. Dl. de Saint-Aulaire ridică paharul,—în aclamaţiile celor de faţă,—pentru M. S. Regele şi pentru poporul ’român. tuitatea patriei ! Nimeni n’are dreptul să se sustragă datoriei familiare.... Deci măsuri coercitive pentru a sili populaţia unei ţări să se înmulţească ! Dar după cum premiile şi pedepsele lui August n’au împiedecat Roma să decadă, atunci când o rea împărţire a avuţiilor lua putinţa unei desvoltări libere a populaţiunei ei,tot astfel măsurile d-lui Paul Deschanel, nu vor face ca Franţa să prospereze, dacă nu se vindecă cauzele adânci ale răului. Aceste cauze trebuesc cunoscute şi, slava Domnului, s’au găsit mulţi patrioţi francezi cari să le arăte ! Dar pentru aceasta trebue mai întăi îndepărtat acel fals, optimism al unora din oamenii de stat francezi care după cum spune Francois Maury, „împiedecă naţiunea de a-şi da seamă de adevărata ei situaţie şi o silesc să-şi piardă încrederea în ea, condamnându-se la sinucidere“. Trebue proclamat pe faţă cum a făcut d. Jonhaux în „L’Europe nouvelle“ că „atât timp cât ţara va fi sub influenţa scumpirei cescânde a vieţei, atât timp cât va apăsa asupra activităţii de fiecare zi, grija de a apăra condiţiile esenţiale ale existenţei nu se va putea avea o operă de ansamblu fecundă, o reorganizare metodică şi perseverentă“. Trebue arătat cum a făcut d. Marcel Laurant că: „e nevoie de cetăţi uvriere construite în imediata apropiere a oraşelor industriale, posedând stabilimente pentru recreaţie, îngrijirea corpului, educaţia fizică şi morală, parcuri imense unde copii vor fi crescuţi în condiţiuni cari în vor face oameni robuşti şi sănătoşi“. Căci după cum scrie’ d Emile Cheysson de la institut: „Bojdeucile alcolizează, demoralizează şi pervertesc locuitorii lor. Un tată care’ se reîntoarce de la lucru într’o locuinţă respingătoare fuge pentru a căuta distracţie omorâtoare la crâşmă ; copiii săi sunt atinşi de boli mintale, sunt predispuşi la crimă şi tuberculosă“. Iar această stare nu numai pentru muncitori. Ţaranii francezi chiar, comparaţi cu cei germani, englezi şi americani o duc destul de greu. Scrisorile americanilor cari au făcut campania în Franţa, arată toată mirarea ca un popor atât de nobil să fie lipsit din multe binefaceri ale civilizaţiei. Iar dacă aceste sunt adevăratele cauze ale descreşterei populaţiei să fie oare destul o lege sau un premiu ? Desigur că nu! Alte măsuri se impun, dar, despre acestea, într’un număr viitor. NEV iţele . Problema aataistăţei Cum se vor înlocui zecile de milioane de oameni cai populează imensele cimitire răspândite până în cele mai îndepărtate colţuri ale Europei? Iată problema care chinue minţile tuturor oamenilor de stat tot atât de mult ca şi dezastrul financiar al bătrânei Europe. Soluţiile cari se dau însă arată că omenirea a rămas în această privinţă cam la mentalitatea lumei antice care îşi închipuia că prin premii şi legi coercitive se poate ajunge la înmulţirea populaţiei unei ţări. Astfel zilele trecute, într’un congres ţinut la Nancy pentru a se discuta măsurile ce se impun pentru repopularea Franţei, s’a propus printr’un raport modificarea sufragiului universal în sens ca părinţii să voteze şi pentru copii minori. Voeşti să ai mai multe voturi? Trebue să ai mai mulţi copii! Sancta simplicitas a unor oameni cari îşi închipuiesc că pentru un vot, se poate creşte un copil. Sau altă soluţie a d-lui Paul Deschanel, preşedintele congresului : „Proclamăm căfiecare cetăţean are datoria să contribuie la perpe ■© —-----—---------------------------------------ifi La ordinea zilei CHIRIASI SI PROPRIETARI După cum am anuţat, în localitate s’au pus bazele unui sindicat al chiriaşilor, urmare firească a sindicatului proprietarilor. Noul sindicat îşi propune de a duce lupta, pe toate căile legale, împotriva proprietarilor speculatori cari au transformat chiriile într’o adevărată calamitate pentru populaţiunea Iaşului. După cum s’a arătat la întrunirile cari au condus la formarea sindicatului chiriaşilor, chiriile nu pot trece peste orice alte venituri cari produc beneficii de 8—10 la sută. Sunt proprietari cari, de zece ani de cînd majorează chiriile, încasează venituri mai mari de 100 la sută, având în vedere că până la declararea răsboiului nici o măsură nu a îngrădit această speculă. îmbogăţiţii din timpul războiului au recurs la modalitatea de a-şi plasa capitalurile acaparând imobilele tocmai în vederea speculei. Sunt uni dintre aceştia cari au acaparat mai multe ■ imobile mari, tocmai în acest scop. Nu vom nega şi existenţa unor proprietari raţionali cari au avut în vedere toate greutăţile de trai ale chiriaşilor Bevé ii pou literi. Am publicat în unul din numerele noastre trecute textul circulărei comitetului executiv central al partidului socialist din care ce constată că d-rul Racovski continuă a fi conducătorul de fapt al acestui partid, solidar cu revolutiunea rusă. Când s’a citit această circulară într-o întrunire publică, sindicaliştii cari erau în sală au protestat, declarând că circulara era falsă. Astăzi, în urma publicărei acelei circulări în ziarul „Mişcarea11, conducătorii socialiştilor eşeni aveau prilejul să desmintă exactitatea textului publicat de noi. Ori, prin ultimul număr al ziarului local „Social-Democraţial“ nu numai că nu se desminte circulara publicată de noi, dar se confirmă existenţa ei. Ziarul socialiştilor eşeni se oferă să ne dea lămuriri asupra documentului publicat, cu condiţie.... să se ridice cenzura şi starea de asediu. Nu mai e nevoe de nici o lămurire. Muncitorii sunt pe deplin lămuriţi că conducătorul de fapt al sindicatelor roşii este d-rul Racovski. şi nu au mai majorat chiriile ca ceilalţi speculatori—dar aceştia sunt foarte puţini. împotriva proprietarilor speculanţi va lupta sindicatul chiriaşilor care în programul său de acţiune cere abrogarea legei proprietarilor, şi menţinerea chiriilor aşa cum au fost în 1915. Sindicatul Ciriașilor a luat ființă dintr’o nevoie de ordin general. Blok-Notes Educaţie politică D-l Matei Cantacuzino care nu lasă nici un prilej pentru a desavua atitudinea generalului Averescu, colaborează totuşi la ziarul oficios al generalului „îndreptarea". Se pare ca „ligistul“ tre la Iaşi şi-a propus a face educaţiunea politica a generatului general.... La o conferinţă D- C. Argetoianu la o conferinţă pe care a ţinut-o la sediul asociaţiei evreilor români din Bucureşti, a declarat ca programul „ligii poporului“ trece peste programul convenţiunei din Paris, în ce priveşte chestiunea evreiască din ţară. D-sa a conchis în prelegerea d-sale că consideră pe evreii din ţară complect asimilaţi ! IPAKET*131 -1F AZ SPIC X 7. „Domnul cu Trandafiri“ După cum anunţă cronicarii parisieni, dramaturgul Henri Bataille a terminat o nouă lucrare teatrală pe care a întitulat-o „Domnul cu trandafiri“. Intenţiunea reputatului dramaturg francez este ca prin noua-i operă să eternizeze pentru scenă un erou care să simbolizeze dragostea amorezului în aceiaşi putere de sentimentalism cu care a trăit şi va trăi deapururea în teatru celebra eroină căruia i s’a zis „Dama cu Camelii“. Henri Bataille vrea să dea teatrului ceia ce a dat şi Dumas, cu deosebire că în loc de o „Damă cu Camelii“ să avem pe „Domnul cu trandafiri“. Ideia aceasta de a contrasimboliza anumite figuri clasice din teatru nu este nouă. O găsim şi la alţi scriitori dramatici, şi putem cita cazul tipic în care unii autori au încercat să personifice pe celebrul Don Juan în femeie. însuşi Bernard Shaw reputat prin glosele sale teatrale a făcut această încercare cu mult problematica și spectaculoasa-i opera teatrală „Om și supra om“ în care eroina e un Don Juan femenin..... Irlandezul Bernard Shaw tinde a demonstra că adevăratul cuceritor al inimilor e femeia-cochetă, femeia Don Juan care posedă toate calităţile veritabilului cuceritor de inimi... Evident că Bernard Shaw are prilejul să scrie o serie de glosse filosofice care au la bază o ştiinţă aparte în judecarea teatrului lui Ibsen. În ce priveşte noua operă a lui Henry Bataille „Domnul cu trandafiri“ pe care nici parisienii nu o cunosc, ea se anunţă extrem de interesantă prin subiectul ei. Un erou articglist cars aşa cum sfârşeşte celebra Margareta Gauthier este un motiv fascinant pentru teatru, şi chiar pentru literatura dramatică. Va aduce oare în teatru Henri Bataille şi o eroină celebră care să amintească pe Armand Duval ? In orice caz Henry Bataille care în opera sa dramatică de până acuma a pus în discuţii atâtea misterioase probleme sufleteşti, va avea prilejul să-şi manifeste toată puterea virtuozităţei sale dramatice, sculptând pentru scenă tipul clasic al amantului care iubeşte aşa cum a iubit „Dama cu Camelii“. Bataille şi-a întitulat piesa „Domnul cu trandafiri“. In locul „Cameliilor“ simbolul iubirii îl vor indica „trandafirii“. Poate că dramaturgul francez înţelege a eterniza iubirea pasionată a amantului care e și tragică — dar nu atât de sentimentală ca aceea a „Damei cu Camelii“ ? !..... ARALD UNELTELE D-RULUI RACOVSKI d&MiM UC4HB1C1 *0. si 33 BSG)ra 3 in itr.i tcm 3 ra 2 RK« fii «LEHEN După liga generalului Averescu a venit rândul celeilalte coxîţe, a conservatorilor internaţionali, zişi naţionalişti. Se retag din lupta electorală ca semn de protestare că siegele nu i-a însărcinat cu conducerea intereselor streine, motivînd ca nu s’a ridicat starea de asediu şi nu a fost complect desfiinţată cenzura. Pentru ce Regele n’a însărcinat pe d. Take Ionescu cu formarea ministerului, o ştie toată lumea şi nu e nevoe să mai insistăm. In ceia ce priveşte Starea de asediu în actuala situaţie când armata noastră stă încă de două fronturi şi când atâtea uneltiri străine încearcă să tulbure ordinea internă, era o adevărată primejdie naţională ca ea să fie ridicata. Dacă însă guvernul a acordat întreaga libertate a întrunirilor, şi precum şi aceia de a avea contactul cu masele electorale, ce mai voeşte d. Take Ionescu? Să-i asigure reuşita candidaţilor săi? Ni se pare că pretenţia e prea mare. Apoi în ceiace priveşte cenzura, dacă s’a acordat cea mai largă libertate a discuţiunilor politice şi nu s’au făcut decât numai câteva restricţiuni în ceia ce priveşte garantarea ordine! publice, ce mai voeşte d. Take Ionescu, şi asociatul sau d. general Averescu? Un partid da ordine avea dar la îndămână toate mijloacele pentru a da o luptă reală şi cinstită. Acestea însă nu sunt decât pretexte, ca şi când opinia publică n’ar cunoaşte adevărata situaţie. Opoziţia îşi vede partida pierdută înainte de a cuteza să intre în luptă. Intradevăr, luptă împotriva sentimentului unanim al ţării, împotriva intereselor superioare ale unui neam nu se poate concepe. Lucrul acesta l-au întăres d-nii Take Ionescu şi Averescu când au luat hotărârea de a nu lupta în alegeri. Motivele cu care încearcă să îmbrobodească această hotărâre sunt pur și simplu comice. Este o dezertare. Atât și nimic altceva. Reorgarnizarea Poștelor San-Paulo.—Regele a semnat decretul care autoriză reforma adminÎQfrafmrâ îurîHîV# ........... “ -------Q1 V* profan 173 rP3 Poştelor, Telegrafelor și Telegramelor statelor. Boala lui Wilson Washington. — Starea sănătăței lui Wilson s’a agravat. Din această cauză discuţia tratatului de pace in Senat va avea loc Joia viitoare. Citiţi in pagina a ii-a ULTIMELE ȘTIRI TELEGRAFICE