Mişcarea, octombrie 1919 (Anul 13, nr. 201-226)

1919-10-09 / nr. 208

* -f ANUL XIH No. J0T mmgmwi Sufli assMaji ' " ... e* M #«fe ^ ® ** te ft fţdtaMufcra|fti ţi-, 88. Âmmcfesl ţi Hecfame Sfe pcSMg* te (Mrect kt Vcte-i­ mmml feţ» î*t«jâţ «feteai §. D&ă&smwsn pfa twm ftgjRwţdte if? JOI 9 OCTOMBRIE 1919 ;wi Apare xiîftic Sw& Pkecţmiwta «ra» cernitei de Redacţie Dezertarea Zorile României noui au provocat fuga strigoilor vechiului politicianism, silit să dea ochii cu ţara nu în lu­­mina înşelătoare a nopţii dar în a­­cea binefăcătoare­­a noului soare. In apropierea luptei decisive, lup­tă în care avea să se hotărască de­finitiv modul cum ţara înţelege să fie condusă şi felul cum judecă ro­lul nefast al unor organizaţii ce re­prezintă ambiţia unor şefi fără scru­pule,—în ajunul zilei când în urne­le negre erau se fie îngropate visu­rile de dictatură ale unor nechemaţi, —autorii tuturor dezastrelor dau bir cu fugiţii, refugiindu-se în întuneci­mile cluburilor de unde manifes­te anonime sunt împrăştiate în ţară. Pretextele ? Neroade ca întreaga activitate a acestor domni! Gu­vernul n’ar fi neutru ? Pe ce se bazează aceşti neofiţi? Proces de intenţii ? O, cât e de comod ! De !Cât un lucru : ţara nu poate să stea la îndoială când are de judecat in­tre cinstea a şase generali şi aceia a doui politiciani de duzină. Nu e timp pentru a da ochii cu alegătorii? Dar oare, de un an în numele cui vorbesc aceşti prea cins­tiţi, în numele cui înjură Coroana şi Ţara, în numele cui au făcut toate concesiile? Zădarnice pretexte deci. Adevă­rul e prea evident pentru ca astfel de păpuşerii să-l întunece. Frica, frica de zdrobirea finală, inevitabilă şi definitivă care îi va împiedeca să vorbească în numele unei ţări pe cari au nesocotit-o, îi face să renunţe la viaţa politică în­­morm­ântându-se de bună voe în ui­tare. Căci opoziţia unită a hotărât să se sinucidă. Abţinându-se de la a­­lgeri atunci când ele se fac în în­treaga Românie Mare, atunci când în guvern sunt reprezentanţii ţărilor alipite iar în viitorul parlament vor fi aleşii tuturor teritoriilor locuite de români,—cine va mai ţine socoteală de o infimă minoritate de vechi po­liticiani cari au dezertat din viaţa politică atunci când aveau datoria să se explice, să arăte rolul pe care leau jucat în cursul ultimelor eveni­mente. Această dezertare însă nu-i va scuti de a da socoteală ţării de ac­tivitatea lor nefastă. Oricare ie-ar fi vorbele mari şi pretextele, să nu se uite că datoresc ţarei o explica­ţie şi ţara va şti s’o ceară la timp... V. Pav. Ecouri „Lamura“ noua revistă culturală de sub direcţiunea poetului Al. Vlăhuţă a apărut ca colaborarea d-lor C. Dumitre­scu-Iaşi, I. Si­­mionescu, N. Iarga, I. Agărbiceanu, D. Na­nu, Lucian Blaga, Isabela Sadoveanu, N. Ghica-Budeşti, Ch. Adamescu, G.­­ Anto­­nescu, Nichifor Crainic, G. D. Mugur, E. Ră­­dulescu-Pogoneanu, V. Voiculescu, dr. I. Ma­tei, ş. m. a. cronici culturale . „Lamura“ cuprinde şi două ilustraţiuni ar­tistice după două tablouri ale maestrului Grigorescu. Teatrul „Odeon“ din Paris a împlinit un veac de existenţă. Serbarea comemorativă a primului cente­nar a avut loc cu o reprezentaţie de gală. S-a jucat „Căsătoria lui Figaro“ cu cei mai­­reputaţi artişti în roluri. Artista Ponzio a recitat versuri „Le salut de Chemlin“ de M. Zamacois. De la 1 Octombrie a. c. teatrul naţional din Cluj a trecut sub direcţiunea româ­nească. Instituţiunea a fost preluată de către dr. ■doctor C. Poraţ. Directorul teatrului din Cluj va fi d. Za­­haria Bârsan, artist al teatrului naţional din Bucureşti. La alegerile pentru Constituanta României­ Mari, vo­taţi pe candidaţii partidului naţional-liberal care sunt: PENTRU CAMERĂ: d-nii G. G. Mârzescu, fost mi­nistru, preotul L Go­tea profesor la seminar, Th. Vasiliu profesor, fost deputat, I. Dodon învăţător, Eugen Hero­­vanu decanul baroului de avocaţi, fost deputat, V. Matei sătean şi­ Const. G. Toma fost prim-ajutor de primar, a­­vocat. PENTRU SENAT: d-nii C. B. Pennescu fost primar, deputat și senator, Dr. M. Manicatid, profesor universitar, fost senator și Al. Al. Gheorgh­iu avocat,­fost deputat. * — --------------------------------------------------------■- ---------------------------­ Prieten­ii Rom­ân­ismulu­i isHrsasia UN DISCURS AL CONTELUI de SaiNT-AULATRE Intorcându-se spre București, Contele Sa­int-Aulaire a vizitat centrele mai mari din Ardeal unde a fost întâmpinat cu mare en­­tusiasm de fraţii transilvăneni. La "banchetul ce i s’a oferit de cătră Con­siliul Dirigent după ce a fost salutat prin discursuri elogioase. Contele de Saint-Aulaire a răspuns ară­­tându-şi bucuria că nu este un necunoscut pentru Ardeal. Şi Ardealul spune ministrul Franţei, îmi este­ cunoscut. Prima oară când am putut să mă găsesc în­ faţa voinţei Ardealului a fost la Iaşi, în Piaţa Cuza-Vodă, când M. G. Regele a pri­mit defilarea voluntarilor ardeleni. Era pe vremea când Muntenia ca şi Ardealul erau supuse aceleiaşi ocupaţii, ca şi cum, sufe­rind aceleaşi dureri, românii puteau să a­­rate cât de mult sunt legaţi unii de alţii. Am spus atunci că viitorul aparţine acestui neam doua oară când am făcut cunoştinţă ca Ardealul era la Bucureşti, în zilele vesele când armatele aliate eliberau teritoriul in­vadat de duşman. Niciodată n’am avut o mai mare bucurie sufletească decât atunci când am văzut soldaţi francezi păşind ală­turi de soldaţii români. D-voastră,­­ardelenii, aţi înţeles cam­ este drumul pe care trebue să mergeţi, şi l’aţi înţeles cu inima. Aţi respins autonomia ilu­zorie pe care v’o oferea Ungaria, pentru că ştiaţi că minciuna este una din armele po­litice ale foştilor d-voastră asupritori. Aţi fondat libertatea d-voastră astfel prin uni­tatea cu patria română, creind un stat de a cărei vitalitate se minunează toată lumea. Acum când pacea e aproape să fie în­cheiată, soldatul român stă ca o stâncă pen­tru a apăra ţara sa împotriva anarhiei lui Béla Kun şi­ Lenin. Dar nu numai ca o stân­că. Stânca se apără numai pe ea, pe când România apără astăzi­ cauza civilizaţiei la­mei. A spune că in asemenea împrejurări ini­ma Franţei e alături de a României şi că nici­odată n’a fost mai aproape, nu e o fra­ză mai convenţională. Exprimând dorinţele cele mai arzătoare pentru progresul Româ­niei, ştiu că sunt în sentimentul unanim al ţarei­ mele. îmi aduc aminte de cuvintele cu care dl. Iu­liu Mania, preşedintele Consiliului Dirigent salută aici, acum câtva timp pe M. S. Regele. — „Nu veţi găsi la noi Sire,—zicea dl. Mania, nici palate nici semnele exterioare a unei false civilizaţii. Veţi găsi însă inimi devotate gata de a ’se jertfi pentru patrie". Felul cum va’ţi purtat cu asupritorii de eri arată că cei nobili nu erau acei cari îşi clă­deau şi palate şi şcoalele şi închisorile din avarii celor asupriţi. Căci acesta nu era de­cât gestul celui ce’despoaie de haine pe ci­neva, pentru a apărea mai bine îmbrăcat decât ei. Franţa şi România îşi poate per­mite luxul de a fi două democraţii pentru că ele inşile, ca popoare, sunt două aristocraţii, iar, pentru nobleţă poporului român e de­ a­­juns dacă pe cerul de azur al României stră­luceşte coroana lui Troian. Dl. de Saint-Aulaire ridică paharul,—în a­­clamaţiile celor de faţă,—pentru M. S. Re­gele şi pentru poporul ’român. tuitatea patriei ! Nimeni n’are dreptul să s­e sustragă datoriei familiare.... Deci măsuri coercitive pentru a sili populaţia unei ţări să se înmulţească ! Dar după cum premiile şi pedepsele lui August n’au împiedecat Roma să de­cadă, atunci când o rea împărţire a a­­vuţiilor lua putinţa unei desvoltări libe­re a populaţiunei ei,­tot astfel măsuri­le d-lui Paul Deschanel, nu vor face ca Franţa să prospereze, dacă nu se vin­decă cauzele adânci ale răului. Aceste cauze trebuesc cunoscute şi, slava Domnului, s’au găsit mulţi patri­oţi francezi cari să le arăte ! Dar pen­tru aceasta trebue mai întăi îndepăr­tat acel fals, optimism al unora din­ oa­menii de stat francezi care după cum spune Francois Maury, „împiedecă na­ţiunea de a-şi da seamă de adevărata ei situaţie şi o silesc să-şi piardă în­crederea în ea, condamnându-se la si­nucidere“. Trebue proclamat pe faţă cum a fă­cut d. Jonhaux în „L’Europe nouvelle“ că „atât timp cât ţara va fi sub influ­enţa scumpirei c­escânde a vieţei, atât timp cât va apăsa asupra activităţii de fiecare zi, grija de a apăra condiţiile e­­sen­ţiale ale existenţei nu se va putea a­­vea o operă de ansamblu fecundă, o reorganizare metodică şi perseverentă“. Trebue arătat cum a făcut d. Marcel Laurant că: „e nevoie de cetăţi uvriere construite în imediata apropiere a ora­şelor industriale, posedând stabilimente pentru recreaţie, îngrijirea corpului, e­­ducaţia fizică şi morală, parcuri imense unde copii vor fi crescuţi în condiţiuni cari în vor face oameni robuşti şi să­nătoşi“. Căci după cum scrie’ d Emile Cheysson de la institut: „Bojdeucile al­­colizează, demoralizează şi pervertesc locuitorii lor. Un tată care’ se reîntoar­ce de la lucru într’o locuinţă respingă­toare fuge pentru a căuta distracţie o­­morâtoare la crâşmă ; copiii săi sunt a­tinşi de boli mintale, sunt predispuşi la crimă şi tuberculosă“. Iar această stare nu numai pentru muncitori. Ţaranii francezi chiar, com­paraţi cu cei germani, englezi şi ameri­cani o duc destul de greu. Scrisorile a­­mericanilor cari au făcut campania în Franţa, arată toată mirarea ca un po­por atât de nobil să fie lipsit din multe binefaceri ale civilizaţiei. Iar dacă aceste sunt adevăratele cau­ze ale descreşterei populaţiei să fie oa­re destul o lege sau un premiu ? Desi­gur că nu! Alte măsuri se impun, dar, despre acestea, într’un număr viitor. NEV iţele . Problema aataistăţei Cum se vor înlocui zecile de milioane de oameni ca­i populează imensele cimi­tire răspândite până în cele mai înde­părtate colţuri ale­ Europei? Iată pro­blema care chinue minţile tuturor oame­nilor de stat tot atât de mult ca şi de­zastrul financiar al bătrânei Europe. Soluţiile cari se dau însă arată că o­­menirea a rămas în această privinţă cam la mentalitatea lumei antice care îşi în­chipuia că prin premii şi legi coercitive se poate ajunge la înmulţirea populaţiei unei ţări. Astfel zilele trecute, într’un congres ţinut la Nancy pentru a se dis­cuta măsurile ce se impun pentru repopu­larea Franţei, s’a propus printr’un ra­port modificarea sufragiului universal în sens ca părinţii să voteze şi pen­tru copii minori. Voeşti să ai mai multe voturi? Trebue să ai mai mulţi copii! Sancta simplicitas a unor oameni cari îşi închipuiesc că pentru un vot, se poa­te creşte un copil. Sau altă soluţie a d-lui Paul Deschanel, preşedintele con­gresului : „Proclamăm că­­fiecare cetă­ţean are datoria să contribuie la perpe­ ■© —-----—---------------------------------------ifi La ordinea zilei CHIRIASI SI PROPRIETARI După cum am anuţat, în localitate s’au pus bazele unui sindicat al chiriaşilor, urmare firească a sindicatului propri­etarilor. Noul sindicat îşi propune de a duce lupta, pe toate căile legale, împotriva proprietarilor speculatori cari au trans­format chiriile într’o adevărată calami­tate pentru populaţiunea Iaşului. După cum s’a arătat la întrunirile cari au condus la formarea sindicatului chiriaşilor, chiriile nu pot trece peste ori­ce alte venituri cari produc beneficii de 8—10 la sută. Sunt proprietari cari, de zece ani de cînd majorează chiriile, încasează venituri mai mari de 100 la sută, având în vedere că până la decla­rarea răsboiului nici o măsură nu a în­grădit această speculă. îmbogăţiţii din timpul războiului au recurs la modalitatea de a-şi plasa capi­talurile acaparând imobilele tocmai în vede­rea speculei. Sunt uni dintre aceştia cari au acaparat mai multe ■ imobile mari, tocmai în acest scop. Nu vom nega şi existenţa unor pro­prietari raţionali cari au avut în vedere toate greutăţile de trai ale chiriaşilor Bevé ii pou li­teri. Am publicat în unul din numerele noastre trecute textul circulărei co­mitetului executiv central al partidului socialist din care ce constată că d-rul Racovski continuă a fi conducătorul de fapt al acestui partid, so­lidar cu revolutiunea rusă. Când s’a citit această circulară într-o întrunire publică, sindicaliştii cari erau în sală au protestat, declarând că circulara era falsă. Astăzi, în urma publică­rei acelei cir­culări în ziarul „Mişcarea11, con­ducătorii socialiştilor eşeni aveau prilejul să desmintă exactitatea textu­lui publicat de noi. Ori, prin ultimul număr al ziarului local „Social-Democraţial“ nu nu­mai că nu se desminte circulara publicată de noi, dar se confirmă e­­xistenţa ei. Ziarul socialiştilor eşeni se oferă să ne dea lămuriri asupra documen­tului publicat, cu condiţie.... să se ridice cenzura şi starea de asediu. Nu mai e nevoe de nici o lămurire. Muncitorii sunt pe deplin lămuriţi că conducătorul de fapt al sindica­telor roşii este d-rul Racovski. şi nu au mai majorat chiriile ca ceilalţi speculatori—dar aceştia sunt foarte puţini. împotriva proprietarilor speculanţi va lupta sindicatul chiriaşilor care în pro­gramul său de acţiune cere abrogarea legei proprietarilor, şi menţinerea chi­riilor aşa cum au fost în 1915. Sindicatul Ciriașilor a luat ființă dintr’o nevoie de ordin general. Blok-Notes Educaţie politică D-l Matei Cantacuzino care nu lasă nici un prilej pentru a desavua atitudinea ge­­neralului Averescu, colaborează totuşi la ziarul oficios al generalului „îndreptarea". Se pare ca „ligistul“ tre la Iaşi şi-a pro­pus a face educaţiunea politica a genera­tului general­.... La o conferinţă D-­ C. Argetoianu la o conferinţă pe care a ţinut-o la sediul asociaţiei evreilor­ ro­­mâni din Bucureşti, a declarat ca progra­mul „ligii poporului“ trece peste progra­mul convenţiunei din Paris, în ce priveşte chestiunea evreiască din ţară. D-sa a conchis în prelegerea d-sale că consideră pe evreii din ţară complect asi­milaţi ! IP­A­KET*1­31 -1F AZ SPIC X 7. „Dom­nul cu Trandafiri“ După cum anunţă cronicarii parisieni, dramaturgul Henri Bataille a terminat o nouă lucrare teatrală pe care a întitulat-o „Domnul cu trandafiri“. Intenţiunea reputatului dramaturg fran­cez este ca prin noua-i operă să eternizeze pentru scenă un erou care să simbolizeze dragostea amorezului în aceiaşi putere de sentimentalism cu care a trăit şi va trăi deapururea în teatru celebra eroină căruia i s’a zis „Dama cu Camelii“. Henri Bataille vrea să dea teatrului ceia ce a dat şi Dumas, cu deosebire că în loc de o „Damă cu Camelii“ să avem pe „Dom­nul cu trandafiri“. Ideia aceasta de a contrasimboliza anu­mite figuri clasice din teatru nu este nouă. O găsim şi la alţi scriitori dramatici, şi putem cita cazul tipic în care unii autori au încercat să personifice pe celebrul Don Juan în femeie. însuşi Bernard Shaw repu­tat prin glosele sale teatrale a făcut a­­ceastă încercare cu mult problematica și spectaculoasa-i opera teatrală „Om și su­pra om“ în care eroina e un Don Juan fe­­menin..... Irlandezul Bernard Shaw tinde a demon­stra că adevăratul cuceritor al inimilor e femeia-cochetă, femeia Don Juan care po­sedă toate calităţile veritabilului cuceritor de inimi... Evident că Bernard Shaw are prilejul să scrie o serie de glosse filoso­fice care au la bază o ştiinţă aparte în judecarea teatrului lui Ibsen. În ce priveşte noua operă a lui Henry Bataille „Domnul cu trandafiri“ pe care nici parisienii nu o cunosc, ea se anunţă extrem de interesantă prin subiectul ei. Un erou a­­rticglist cars aşa cum sfârşeşte celebra Margareta Gauthier este un motiv fascinant pentru teatru, şi chiar pentru literatura dramatică. Va aduce oare în teatru Henri Bataille şi o eroină celebră care să amintească pe Armand Duval ? In ori­ce caz Henry Bataille care în o­­pera sa dramatică de până acuma a pus în discuţii atâtea misterioase probleme su­fleteşti, va avea prilejul să-şi manifeste toată puterea virtuozităţei sale dramatice, sculptând pentru scenă tipul clasic al a­­mantului care iubeşte aşa cum a iubit „Dama cu Camelii“. Bataille şi-a întitulat piesa „Domnul cu trandafiri“. In locul „Cameliilor“ simbolul iubirii îl vor indica „trandafirii“. Poate că dramaturgul francez înţelege a eterniza iubirea pasionată a amantului care e și tragică — dar nu atât de sentimentală ca aceea a „Damei cu Camelii“ ? !..... ARALD UNELTELE D-RULUI RACOVSKI d&MiM UC4HB1C1 *0. si 33 BSG)ra 3 in itr.i tcm­ 3 ra 2 RK« fii «LEHEN După liga generalului Averescu a venit rândul celeilalte coxîţe, a con­servatorilor interna­­ţionali, zişi na­ţionalişti. Se ret­­ag din lupta electorală ca semn de protestare că siegele nu i-a însărcinat cu conducerea inte­reselor streine, motivînd ca nu s’a ri­dicat starea de asediu şi nu a fost complect desfiinţată cenzura. Pentru ce Regele n’a însărcinat pe d. Take Ionescu cu formarea mi­nisterului, o ştie toată lumea şi nu e nevoe să mai insistăm. In ceia­ ce priveşte Sta­rea de a­­sediu­ în actuala situaţie când ar­mata noastră stă încă de două fron­turi şi când atâtea uneltiri străine încearcă să tulbure ordinea internă, era o adevărată primejdie naţio­nală ca ea să fie ridicata. Dacă însă guvernul a acordat în­treaga libertate a întrunirilor, şi precum şi aceia de a avea contac­tul cu masele electorale, ce mai vo­­eşte d. Take Ionescu? Să-i asigure reuşita candidaţilor săi? Ni se pare că pretenţia e prea mare. Apoi în ceiace priveşte cenzura, dacă s’a acordat cea mai largă li­bertate a discuţiunilor politice şi nu s’au făcut decât numai câteva res­­tricţiuni în ceia ce priveşte garan­tarea ordine! publice, ce mai voeşte d. Take Ionescu, şi asociatul sau d. general Averescu? Un partid da ordine avea dar la îndămână toate mijloacele pentru a da o luptă reală şi cinstită. Acestea însă nu sunt decât pre­texte, ca şi când opinia publică n’ar cunoaşte adevărata situaţie. Opoziţia îşi vede partida pierdută înainte de a cuteza să intre în luptă. Intradevăr, luptă împotriva sen­timentului unanim al ţării, împotriva intereselor superioare ale unui neam nu se poate concepe. Lucrul acesta l-au­ întăres d-nii Take Ionescu şi Averescu când au luat hotărârea de a nu lupta în a­­legeri. Motivele cu care încearcă să îm­brobodească această hotărâre sunt pur și simplu comice. Este o de­zertare. Atât și nimic altceva. Reorgarnizarea­ Poștelor San-Paulo.—Regele a semnat de­cretul care autoriză reforma admi­nÎQfrafmrâ îurîHîV# ........... “ -------­Q1 V* profa­n 173 rP3 Poştelor, Telegrafelor și Telegra­melor statelor. Boala lui Wilson Washington. — Starea sănătăței lui Wilson s’a agravat. Din această cauză discuţia tra­tatului de pace in Senat va avea loc Joia viitoare. Citiţi in pagina a ii-a ULTIMELE ȘTIRI TELE­GRAFICE

Next