Mişcarea, iunie 1920 (Anul 14, nr. 114-137)

1920-06-30 / nr. 137

V ANUL XIV fm, 137 BIBLIOTECA UNIVERSITĂȚI! I Parlamentele , astăzi și ceie de ieri _____ ! Nu voim să anticipăm o judecată generală şi definitivă asupra puterii de legiferare, asupra capacităţei politice şi intelectuale a parlamentului actual. • De asemenea nu avem de gând să caacterizăm demnitatea dezbaterilor parlamentare sau respectul şi tactul, cu care deputaţii ştiu să-şi îndeplinească rolul de mandatari ai naţiune!... O săptămână de dezbateri, şapte zile de acţiune parlamentară consacrată în întregul ei—numai validărilor,nu pot justifica o judecată complecta asupra actualului regim, abia la începutul existenţei sale şi poate capabil de cele mai valoroase eforturi pozitive... din care va folosi ţara şi neamul acesta. Dar, după cele întâmplate în scurtul timp de la deschidere, după scenele de violenţă şi de tumult la care au participat deopotrivă şi majoritatea şi minoritatea, după înjurăturile, loviturile şi tonul în care s-au relevat abuzurile din timpul alegerilor—putem spune, cu toată dreptatea, că, în comparaţie cu vechile parlamente ale României de până ieri, parlamentul de acum sufere de o inferioritate pe care nici o întâmplare viitoare n’o poate înlătura. Să răscolim puţin trecutul. Deschiderea parlamentului de altă dată... Se discutau validările, dar nici odată nu se scopera tribuna parlamentară la apostrofe şi la înjurături, precum s’a întâmplat acum câteva zile. Fiecare îşi susţinea teza desvoltând toate argumentele pe care le avea, în limitele celei mai LA demne bune cuviinţi, pe un ton care, niciodată, nu urmărea provocarea scandalurilor, ci numai producerea unei impresiuni de ordin etic care să zguduie conştiinţa auditorului. Acei cari erau reprezentaţii naţiunii nu deţineau mandatul numai pentru că se grupase în jurul unei legende, sau numai pentru că făcuse demagogia deşănţată a unui oportunism gălăgios—ci erau deputaţi şi pentru că întrupau o valoare intelectuală, o pregătire politică specială, un talent—care nu odată au dat dezbaterilor parlamentare prestigiu şi strălucire. Deputaţii parlamentelor de până ieri— reprezentăriţii „oligarhiei“—au realizat o operă legislativă, a cărei valoare juridică şi rol în practica vieţei de stat apar astăzi cu atât mai superioare cu cât, de aproape un an, parlamentele României Mari fac dovada unei conţinute şi îngrijitoare inferiorităţi. Reprezentanţii vechiului regim ai colegiilor cenzitare au condus, orice s’ar spune, cu pricepere, talent şi patriotism luminat interesele acestui stat, fără a le scoborî vreodată la vulgaritatea preocupaților de care fac dovada parlamentarii de astăzi. Negreșit —sântem abia la începutul noului regim, dar să nu uităm că şi în Noembrie trecut, parlamentul oamenilor „noui“ tot cam aşa şi a inaugurat activitatea... In orice caz—oricum s’ar desfăşura lucrurile în viitor, nu se poate contesta inferioritatea adunărilor legiuitoare actuale cari au sarcina reclădirei României, după cea mai mare zguduire istorică la care a luat parte țara și neamul acesta... Maximilien Harden spune: „Dacă nu se obţină dezarmarea, atunci în germania mi se va mai putea face nici o schimbare." Ziarul „Petit Paristinu,publică o convorbire pe con a avut-o un redactor al său cu ziarhtul gemen Mag.milien Harden. * Poporul german n'are dragoste pentru Ibertate. Dacă a posedat vreodată într’uun grad oarecare dorinţa arzătoare a unei dezrobiri din trecut, conştiinţa naţională, găsise expresiunea sa în cuvântul răzbunător al unui mare orator, în stilul înflăcărat al unui publicist sau al unui panfietar. Singur, în ziarul său, „Zukunft"1, Maximilas Harden, ignorând partidele şi combinaţiunile lor, urmăreşte critica in- Irulentă a unui guvern a cărui slăbiciune , nu scuză prefăcătoria. Crud şi precis el arată bufonada oricărui discurs oficial, subliniază ridicolul oricărei atitudini ministeriale, doboară sub sarcasme şi înclină dispreţului metodele violente ale ,,generalisim“-ului Noské, aberaţiunea politică a militarilor şi frazeologia goală a celor mari de la ordinea zilei. „Ceia ce în criza actuală, mă uimeşte mai piuit spune Hardeu, este inerţia generalilor. In toate dimineţele, mă aştept să văd cancelaria ocupată de un oarecare nou Luttwitz. Creând informaţiunea cabinetului, discuitaţi care nu existau, miniştii noştri pseudo-democraţi şi social-democraţi, prelungesc o putere de care ei nu se pot resemna de a o părăsi. Gândiţi vă cât de mare trebue să fie tentaţia, pentru mijloacele miitare, dea lua în mainia guvernul, la un moment când se afirmă o astfel de Lipsă de oameni politici. Din fericire, Ebert şi Gessler, au în buzunar mişcătoarea manifestaţie de loialism a ofiţerilor Reichswehr-ului. Atunci, pentru ce aceştia din urmă ar imia o lovitură de forţă? AUgerat a fost jFfoarte favorabile dreptei şi efectivele militare sunt în abundenţă. Uitaţi-vă in jarul vostru şi spuneţi-mi dacă este posibil de a şti câţi oameni exact sunt astăzi în uniformă. Nu ne putem face iluzii asupra maturităţii democraţiei noastre,tinere, inexperiente şi pretenţioase. Ştim că închegarea şi desăvârşirea ei, se va face cu timpul. Dar nu ne putem opri de a nu afirma, cu toată hotărârea, că rolul vechilor partide politice în viaţa de astăzi şi de mine a României Mari este cu atâtnat necesar şi mai urgent, cu cât refacerea şi consolidarea ţării nu poate aştepta experimentările începătorilor şi exerciţiile rolorice ale naivilor. Această necesitate s-a simţit ieri, se simte astăzi cu mai multă putere. Nu va trece mult până când partidele politice normale care au dat ţărei democraţia, vor fi chemate s’o întărească şi s’o afirme printr’o operă de stat po ■ zitivă şi statornică. Ori, mirate ca să se ştie în străinătate că dezarmarea complectă, definitivă a Germaniei, este condiţiunea absolută a relevărei sale economice. Contra unui bolşevism imaginar, — vedeţi rezultatele alegeriior, — se întreţine cantitatea de trupe şi de cadre inutile. Dacă masa poporului este ostilă ori corii aventuri războinice, na trebui să se uite că ea a conservat gustul disciplinii şi că, la aceste condiţiuni, minoritatea militară care, — contra oricărui bun simţ, — gândeşte la revanşă,, rămâne un elment ameninţând la interior şi ia afară. Situaţiunea noastră economică este mult mai gravă de cât v’o închipuiţi. Şi totul mai intăi, tr dar lunea marcată prin ultimile alegeri, pune în discuţie legea pentru ore de muncă. Cum să ieşim, prin urmare, din lâncezeala în care ne zbaţi n fără o producţiune formidabil mărită ? Totul va depinde de abilitatea şefilor industriei şi de metodele pe care le vor inventa pentru a obţine de la lucrătorii lor un spor de eforturi. In acest sens, continuă Harden, gândesc că influenţa exercitată de Stinnes in guvern va avea un efect favorabil. El a ştiut intotdeauna să se înţeleagă cu armata sa de lucrători. El însuşi se dă cu totul întreprinderilor sale. Acesta e un om, care, cu toată averea sa, trâeşte foarte simplu, petrecând patru nopţi pe săptămână la drumul de fier, îngrijat numai de a face să crească puterea trusturilor sale. El epul acelor mari căpitani de industrie, pe care Paul Adam l-a schiţat în scția sa de romane. Unde merge Germania? E o chestiune la care e greu de răspuns. Noi, insă, putem vedea unde este. Comparaţi Reichstagul din 1912 cu acela care este ales astăzi. Constataţi aparte întărirea partidelor extreme, deputaţii democraţi sunt astăzi în număr de 45, exact matematiceşte cu acela pe care-l aveau atunci sub numele de progresişti. Democraţia nu găseşte aia teren favorabil. Antagonismele politice şi sociale de odineoară, au devenit mai violente, iată totul. Dacă nu obţineţi dezarmarea integrală, încheie Harden, deşi împăratul plecat, nu va fi nimic de schimbat în Germania, cu tot războiul şi revoluţia“. Montaj plata ei — Reglementarea petrecerilor — II! Tip. C. Mancă intelectuală de execuție, sau de reproducere, care presupune absolvirea liceului sau a unei şcoli echivalente, ca timp : seminar, normală, comercială superioară, bele-arte, conservator. (Preoţi, institutori ofiţeri inferiori, maiştri de desemn şi muzică, funcţionari, etc.). Tip. D. Muncă intelectuală de prelucrare, de organizare, de răspundre, (conducerea altora) care presupune titluri universitare sau absolvirea de şcoli echivalente : poduri şi şosele, şcoale de războiu, etc. (Ofiţeri superiori, magistraţi, profesori universitari, etc.). Munca de creaţie, artă, ştiinţă, filozofie, care alcătueşte avuţia şi mândria unui neam, rămâne, desigur, să se plătească după alte norme, şi poate chiar de către instituţii special create în acest scop. Orice funcţie nouă s’ar pune într’unul din aceste cadre, după pregătirea anterioară pe care o cere. Dintr’un cadru în altul s’ar trece cu obţinerea diplomei respective, deci după un stagiu de 3—4 în cadrul iniţial. Slujbele politice ar rămâne în afară de aceste patru cadre, şi fiindcă acestea sunt lipsite de orice stabilitate şi fiindcă la ele individul ar fi să ajungă numai după ce se va afirmat în cariera lui şi în viaţa cetăţenească şi ca om destoinic şi ca om cinstit. In privinţa normelor de plata salariilor pentru aceste patru categorii, noi socotim că salarul de bază trebueşte dublat după 20 ani—când omul are de ridicat o nouă generaţie—fie prin înaintări treptate, cum e la magistratură, militărie, fie prin gradaţii de termene fixe, cum e la profesori. Modalitatea din urmă noi o socotim preferabilă. Numai când înaintarea în salar va fi despărţită de înaintarea în răspundere, numai când cea dintâiu se va face după vechime şi corectitudine, se înţelege, cea de-a două singură după capacitate şi cinste încercată, numai atunci va fi cu putinţă o selecţionare a valorilor sociale. lata de ce credem că toate salariile să sporescă cu gradaţie de 25 la sută la fiece 5 ani, iar treptele de înaintare şi în armată şi în magistratură şi pretutindeni, să rămână simple distincţiuni onorifice, recompense pentru cinste şi destoinicii. Din această dispoziţie ar rezulta o concurenţă mai mică pentru orice înaintare în slujbă, marea mulţime se mulţumeşte cu banii, o luptă mai puţin îndârjită între cei ramaşi şi alegerea celor capabili ar fi cu mult mai lesnicioasă. Salarul iniţial socotit pe ora zilnică ar fi să varieze la cele patru cadre în proporţie aritmetică. Deci de pildă categ. A ar avea 1 leu ora. B » n » » ^ n n 4 „ n D » » 8 „ „ Categoriile C şi D, care au nevoie şi de o pregătire imediată a muncei, pregătirea cursurilor, corectarea temelor, corespondenţă cu autorităţile,, etc., ar avea plătite 1—2 ore zilnic mai mult decât cele recunoscute oficial. Ar fi deci : Categoria C 5 ore zilnic de muncă, 6—7 ore de plată. Categoria D 3 ore zilnic de muncă, 4—5 ore de plată. Spre a opri intrarea arbitrarului şi a hotârului, la aceste salarii odată stabilite ar fi să nu se admită nici un spor, sub nici un motiv. La salariul iniţial ar fi să se adauge 3—4 la sută pentru slujbaşii cu copii pentru orice an de studiu mai mult decât limita cerută de către cadrul respectiv, fie ca cultură generală, fie ca perfecţionare în specialitate. Bineînţeles, ne gândim, la munca neplătită şi în cadrul duratei normale a fiecărei şcoli. Audierea la Universitate, bunăoară, nu poate trece de 3 ani, chiar dacă un individ ar prelungi-o toată viaţa. Repetarea aceluiaşi curs la şcoli osebite deasemenea n’ar avea nici ’o valoare : individul care a făcut Conservatorul în ţară şi apoi în Viena şi în Paris, este tot un absolvent de Conservator, nu poate pretinde în plus decât anii de diferenţă de la Conservatorul nostru la unul din cele străine. Ar fi să se considere ca ani de perfecţionare şi anii de armată. (Urmează) Ana Conta-Kernbach PĂRERI ŞI FAPTE „Cartea Munţilor“ Bucura Dumbravă este un nume cunoscut în literatura noastră. Debutul ei fericit cu romanul „Haiducul“ în care zugrăveşte în mod plastic şi într’o limbă poetică epoca lui Iancu Jianu—după documente autentice—a fost o revelaţie. De atuncea Bucura Dumbravă a mai înzestrat literatura noastră cu un art roman „Pandurul“ în care s’a ocupat cu aceiaşi măestrie, de epoca lui Tudor Vladimirescu, dând astfel legendelor haiduceşti nu numai valoarea literară a romanului, dar întreg prestigiul artistic şi istoric. In afară de acestea Bucura Dumbravă a mai scris o serie de nuvele şi schiţe— toate adevărate poeme în proză—iar acum a imprimat în „Colecţia Cărţilor Galbene“ un mie dar fascinant ghid intitulat „Cartea Munţilor“ consacrat vieţei sănătoase de munte, cu un întreg istoric literar. „Cartea Munţilor“ va să fie nu numai un puternic îndemn de a ne îndruma spre turism şi alpinism, dar un imbold înrâuritor pentru energia noastră morală. Descrierea minunată a vieţii de la munte, pe capitole consecutive, instituie o lectură sănătoasă, dar „Cartea Munţilor“ isvorăşte dintr’o inclinaţiune filosofică—şi anume din acea filosofie de a regenera sufletul şi de a spori forţa morală a omului prin vigoarea fermecătoare şi adânc înrâuritoare a Naturei... „La munte,—scrie autoarea în „închinarea“ către tineretul nostru—pier toate deşertăciuneie şi sperieturile, piedicele cele mai de frunte împotriva frăţiei! Organizaţi-vă viaţa astfel, ca să vă rămână vreme de sus la munte ; atunci şi munca voastră va fi sănătoasă şi bine cumpănită. Cereţi pentru toţi dreptul la odihnă în mijlocul naţiunei, dreptul la lumina soarelui, la aerul curat, la codrul verde, la vârfurile dorului de înălţare ! Cereţi sî înfiinţaţi mijloace bune şi ieftine pentru drumeţie, de care toţi să se poată folosi. Până acuma numai cei avuţi au putut face turism în ţara românească. Priviţi dincolo de munţi, unde turismul e organizat de ani de zile într’un spirit adevărat democratic, adică altruist şi pus la îndemâna tuturora“. Autoarea nu se adresează numai cercetărilor, ci întregei generaţiuni tinere pe care o îndeamnă spre munţi,din necesitatea imperioasă de a spori energia fizică şi morală a generaţiei de azi. ARALD Block-Notes Intr'un moment de disperare... „Neamul" d-luî Iorga trădează astăzi pănă la ce proporţie a ajuns disperarea directorului d. Intr’un articol polemic cu d. Griguţă Fi- Ilpescu, d. Iorga scrie : „...să ne strângem laolaltă, rău cu rău, bolcevic cu bolcevic, mişel cu mişele pentru a... răsturna guvernul ! Şi în urmă această minunată „laolaltă“ să vie la conducerea statului!... Educaţie socialistă Comunicatul apărut în numărul trecut al „Iaşului Socialist“ prin care doctorul Ghelerter vocifera că „cine mai îndrăzneşte să se măsoare cu noi ?“ a avut un ecou prelung... Tovarăşul Tanasă „alesul muncitorime!“ semnează în „Socialismul“ de azi un răvaş stil ghelerterian prin care ameninţă şi el cu bătaia de la distanţă şi prin scris. Oricum, educaţiunea socialistă se resimte în toate manifestările tovarăşilor! MERCURI 30 IUNIE 1920 50Bani A&o«t&menfcsi U* es .......................................5§ te W $£am luă t.....................© te M TW fetal...........................20 te fc-i m Rsd&ctts tî Administrația tejg. Piața UM No. 6. Opsîs te feferrcw: tC-t2 a. m. si AnunduH Reclame h cwKfftfcsai sr»a«i3?j’i*c iiireci hi Adtai- ^ sisîrafîa las» Ha ta Urbrei 6, DesKcw-m« r.ris toste MMitiil* a.« Apare ziink Sub Direcjiimsa unui comitet de Redările Bani Muncitorimea engleză contra Internaţionalei lila Partidul muncitorilor din Anglia întrunit în conferinţă a discutat chestiunea bolşevismului şi a stărei anarhice pe care el a creat-o în Rusia democrată. In acelaş timp s’a discutat chestiunea afilierei la a IH-a. In urma discuţiunelor ce au decurs propunerea a fost respinsă cu 2.940 000 VOTURI CONTRA 25.000. — Societatea „Pâinea Săracilor“ din localitate ne trimite spre publicare lista persoanelor care au donat obiecte sau bani acestei societăţi. Lista fiind foarte mare n’o putem publica. Constatăm însă că atât comercianţii căt şi populaţia Iaşului au răspuns la apelul societăţii, care şi pe acesta care exprimă mulţumiri Informaţii — Au relevat la timp faptul că d. M. şi grup, când a plecat la Bucureşti, a dat delegaţiune specială d-lui ing. Tănţu, şi nici unul dintre ajutorii de primari. 11 şediţa comisionei interimare d. Celibidachi a pus chestiunea arătând că acest act a instituit o jgnire pentru membrii membrii administraţiei. D. Nigruţi, nu ştim exact cum a răspuns, iar d. Celbidachi s’a oprit de la orice alte comentări, în şedinţa publică. Ce dialoguri vor mai fi urmat între preşedintele comisiunei şi ajutorul său prin, şi ce mai gândesc d. Celbidachi şi prietenii săi politici despre armonia dintre colaboratori—iarăşi nu ştim !.. — Dintr'o statistică aproximativă asupra numărului locuitorilor Iaşiiui rezultă că actualmente oraşul nostru are 140 mii locuitori faţă de 74 mii câţi erau î minte de războiu. — Un grup din cele mai did vise doamne şi domnişoare din societatea ieşană a oferit cel mai larg concurs pentru organizarea balului costumat şi mascat ce se va da de sindicatul ziariştilor ieşeni în seara de 10 iulie în Grădina Copou. Programul complect al serbării se va publica peste 2 z de in toate ziarele din localitate. Va fi pentru prima oară în Iaşi o serbare câmpenească cu bal mascat în ginul sericărei organizate de sindicatul ziariştilor ieşeni. — In Polonia tifosul exantematic face adevărate ravagii, înspăimântând întreaga populaţie. Printr’o adresă înmânată serviciului nostru sanitar, prin care se arată ca ravagiile tifosului exantematic atinge aproape 50 la sută din populaţie, cere ajutoare grabnice de orice natură pentru combaterea epidemiei. D. General de Vicol, Inspectoratul general al serv. sanitar din Basarabia, pleacă la Varşovia spre a lua contact cu comitetul diriglator al epidemiilor și a veni în ajutor. E vorba să plece un număr de doctori cu medicaminte și cuptoare mobile de deparazare. — De la 1 Iulie să pune în aplicare sporirea taxelor poştale care s’a' făcut în modul următor: 30 bani pentru o carte poştală, 50 bani o„ scrisoare închisă şi un leu o scrisoare recomandată. — La examenul de capacitate la limba engleză, care s’a ţinut zilele acestea la Iaşi,,au reuşit: d-nii Iordăchescu Cicerone preot, Ispir Vasile, Ştefanovici loan, şi d-rele Voinescu Cleopatra, Bojogescu Natalia. — D. D. Atanasiu a fost numit grefier la ocol. I Urban, în postul nou înfiinţat. — Se aduce ia cu cunoştinţa invalizilor de război, ofiţeri şi grade inferioare că s’a înfiinţat în Iaşi o filială a Asociaţiunei generale a Invalizilor din Războiul României Mari general Averescu, al cărei scop este ajutorul reciproc moral şi material, direct şi indirect, acordat sub orice formă, invalizilor de răsboiu, în realizarea căruia, Asociaţia va crea instituţiuni, organe şi servicii speciale în raport cu necesităţile. Toţi cei ce doresc a se înscrie se vor adresa personal sau înscris la sediul Asociaţiei, Iaşi strada Căpitan Păun No. 8 bis. „ In localul sălii Bejan a avut Ioc ori joc adunarea generală a cooperativei „Hărnicia“ pentru darea de seamă a activităţei de la 1 Ianuar până în prezent. D. Luchian preşedintele cooperativei a făcut o largă expunere a situaţiei arătând progresele realizate în acest timp. La un rulaj de 200 mii lei, cooperativa a obţinut în acest timp un beneficiu de 20 mii lei. Au mai vorbit d-nii David Grimberg, inginer Cana şi H. Bulgaru, propunând mijloace de îmbunătăţire pentru viitor. Cu un deosebit succes, d. Cării Gârcineanu şi-a luat licenţa în drept în actuala sesiune. „ Băncile din localitate nu mai primesc biletele băncei generale de o mie iei ştampilate cu ştampila „cabinetul ministerului de finanţe“. Comercianţii din Iaşi au cerut Camerei de comerţ să intervie la București pentru a cere lămuriri în această privință.