Mişcarea, septembrie 1920 (Anul 14, nr. 188-213)

1920-09-16 / nr. 201

­ biblioteca ­ UNIVERSITATI» ANUL XIV Ro.204- 2 50 Bani Abonamente: Un an ..............................S» ^ lei Șase luni .........................În j? !®. Trei luni................... 20 de lei CTtf»MlKrra»ga B*.MBStf*mtggBgSig8SCTr"*l«*S^^ Redacţia şi Administraţia Iaşi, Piaţa Unire! Nr. 6. Orele de brun­i: 8 3-b­p, m i­yggg|gjggS5NBÎ lefii Q Afinii A­hIRA'Ima ÎI ■ R£| ^­­u i v­is Uli I III! I Prin ziare se ventilează ştir­ea—lansată negreşit, de cercurile interesate — că nu este exclusă refacerea monarhiei Austro- Ungare, socotită de Franţa în special ca o necesitate europeană pentru contraba­lansarea pericolului germano-rus a cărui gravitate nu poate fi tăgăduită... Aşa­dar, diplomaţia europeană ar vrea să reînvie Austria şi să dea rol de fac­tor echilibrator Ungariei... Ne pare atât de puţin serioasă această preocupare şi credem că reapariţia mo­narhiei hab­burgice este atât de imposi­bilă , în­cât nu putem pune ast­fel de combinaţii de cât pe socoteala învinşilor de ori cari cari caută să se mângâe şi să se antreneze cu intrigi perfide şi ilu­zii deşarte... Să reînvie Austro-Ungaria ? E cel puţin straniu. Veacuri de-a rândul acest conglomerat s’a menţinut printr’un joc de împrejurări care păreau cu atât mai fireşti cu cât ele corespundeau intereselor pe care le aveau marile puteri europene şi cu cât se dovoia că populaţiunele care alcătu­iau imperiul habsburgic erau departe de a manifesta o forţă organizatoare destul de serioasă. Sub presiunea ideilor de libertate a­­runcate în lume de marea revoluţie de la 1789 şi sub influenţa din ce în ce mai puternică a principiului naţionalităţilor­— monarhia austro-m­aghiară în tot decur­sul veacului 19 a trebuit să suporte în interior o mişcare simptomatică a po­poarelor care începeau să-şi înţeleagă mai bine destinele istorice şi toate mă­surile de apărare a autorităţei de stat, se arătau puţin eficace pentru stânjenirea pericolului care devenia, din zi în zi, mai ameninţător. Ce nu s’a făcut pentru a se demonstra necesitatea europeană a monarhiei dua­liste, mai ales de la 1880 încoace ? . S’a spus că Austria dacă n’ar fi existat trbuia inventată — pentru că pericolul slav nu putea să aibă alt stavilar de cât forţa imperiului habiburgic. Tripla alianţă condusă de Germania a avut destul prestigiu trei decenii întregi, pentru a obţine chiar de la cei cari a­­veau interese contrare, recunoaşterea că existenţa Austro-Ungariei şi alianţa ca acest stat este o necesitate istorică im­placabilă... A venit însă războiul de la 1914 şi a­­tunci s’a văzut cât de puţin sincere erau tendinţele defensive ale puterilor centrale şi cât de adevărat era faptul că Austro- Ungaria era o anexă indispensabilă a marei politice germane, — care ur­măria dominaţia universală. Dar odată războiul început s’a văzut cât de falsă era situaţia statelor din trip­la alianţă ale căror conaţionali trăiau sub tirania habsburgică. In această privinţă România şi Italia, din primul moment al izbucnirei conflic­tului , au fost nevoite să părăsească alianţa cu care nu puteau să aibă abso­lut nici o legătură. Războiul a fost destul de anevoios şi destul de lung, dar s’a sfârşit cu deza­gregarea imperiului habsburgic, care în­­nainte de a se lua hotărârile Conferinţei de la Paris, s’a de făcut iar diferitele naţionalităţi şi-au găsit locul lângă fraţii de sânge cu care erau sortiţi sâ se­nească. Un întreg proces istoric s’a sfârşit prin triumful dreptăţei naţionale şi prin izbânda unei politice care izvorâ din in­terese mai presus de orice influenţă di­plomatică.* * * Astăzi voieşte Franţa să refacă Aus­­tro-Ungaria ? Nu credem că aşa ceva poate dori un guvern francez nici chiar atunci când e­­xecutarea tratatului de la Versailles i-ar justifica ori lipsa de scupule. Austro-Ungaria a murit şi moştenirea a încăput pe mânele viguroase ale naţio­­nalităţilor care nu pot accepta reîntoar­cerea unui regim pe care au căutat să-l distrugă prin orice mijloace. A trecut vremea când un simplu de­cret al ambasadorilor putea decide de viaţa unui popor. Cine va putea alcătui o nouă monar­hie austro-ungară ? Austria germană şi Ungaria ? Trebue sâ neglijăm raporturile secu­lare între aceste două popoare pentru a crede câ chiar sub influenţa aliaţilor o convieţuire ar mai fi posibilă între frag­mentele unui stat distrus de vreme şi de istorie. Ita­lienii trecuţi la Italia, Ceho-Slovacii, Românii din Ardeal, Iugo-Slavii — ce folos ar avea într’o organizaţie de stat, ale cărei delicii le-au cunoscut veacuri întregi ? Este cel puţin temerar de a se crede în astfel de combinaţii pe care le res­pinge şi logica istorică dar şi cel mai elementar bun simţ. Principiul naţionalităţilor a biruit la 1870 în Germania, a biruit la 1859 şi 1870 în Italia şi a biruit şi la 1918. Biruinţa din veacul 19 a fost definiti­vă şi nu fi poată altfel biruinţa de la 1918 care se sprijină nu numai­­pe forţă, dar şi pe o înaltă dreptate omenească. Să lăsăm dar pe acei cari voesc să reînvie morţii — să încerce mai departe imposibilităţile istoriei. Pentru noi şi pentru viitor Austro- Ungaria nu mai există — iar scopul suprem­ al ceasului de acum nu poate fi altul de­căt organizarea şi fortificarea pe toate tărâmurile a statelor naționale create de pe urma defunctei monarhii dualiste... V. I. UN RĂSPUNS U­LUI PREFECT DE JUDEŢ D-l Pogonat, rugat să răspundă la o serie de întrebări precise puse prin „Miş­carea", acordă un Interview ziarului „Lumea“ oficiosul d sale personal, în care vorbind de prodigioasa d-sale activi­tate la judeţ (surmenajul nu-l părăseşte 0 clipe), dă o frântură de răspuns şi „Mişcării“. Am aşteptat urmarea, dar se vede că d-l Prefect s’a înpotmolit cu automobilul în vreuna din numeroasele d sale inspecţii din judţ, căci nu a mai apărut nimic. Raspundi,ni d-'di şi noi precis la cele trei râ­punsuri pe care ni le-a dat d-l Pogonat —­ cu acea caldă însufleţire care­ I caracterizează. 1. Delgaţiunea jadiţiană conform art. 81 din liga,­­ compusă d­e 3 membri şi 3 sup­lianţi, iar art. 86 spune că, pe lângă membrii d.­kg&\lunii,pref.a Ctul este dator a chemi totdeauna şi pe unul din suplianţi. Delgaţiunea d-lui Pogonat a lu­rat tot timpul cu doi membri şi supliantul a fost chemat sâ iscălească numai după refuzul categoric a unui membru din­­ delegaţie de a semna budgetele alcătuite de d-l Prefect. Şi totuşi d-l Pogonat cu însufleţirea care il car­act­erizează, de­clară sus şi tare că delegaţi­unea ja­­diţiana a lucrat In mod tigal cu aoi consilieri. Şi vreţi o dovadă spune d-l Pogonat ? D­oi consilieri Caddeu şi Must­aţă au încasat diurna (pared numiţi budgetele sau lucrat în acele şedinţ şi parcă dacă un consilier a asistat la o lucrare, pe care nu a vrut sât şi-o însu­­şiască, nu i se cuvine diurnă pentru î.1" jjtimpul perdu­t) . Vra o dovadă precisă d-l Pogonat, că budgttdle au fost lucrate de d-sa numai pentru menajarea anumitor inttrese poltice (abonam nte forțate la „îndrep­tarea“ , R vista d lui director Necutitu, sporuri de lefuri la primuri cu anum­tt simpafi, perceptori etc. etc.) sa o caute d-l Pr-fect In, condica de trecere a pro­ceselor verbale a delegaţiunei şi în pro­­ectele de budgete, unde nu va găsi iscă­litura armândorora delegaţi din legala d-sale delegaţiune judeţiană formata din 2 consilieri. Şi încă un fut precis: Câ­nd unul din delegaţi a vrut să aducă observaţiunle sale la alcătuirea budgetului comunei P. Iloaia, d-l Prefect ia răspuns scurt: sa nu se amestece căci nu e cetăţean din P. Iloaia. 2. Diurna d-lui director al Prefectu­rii, a obţinut o d. Pogonat tot cu ace­­laş sistem de a trata deligaţiunea ja­­diţiană şi tot de la aceiaşi lega la ce-i gitluise, constituită după codul d-sa- I legal din buzunar. Nu avem nimic cu d. Neculau, dar la alegaţiunea d-lui Pre­fect că trebuia să se acorde acest aju­tor (de 400 lei lunar) unul funcţionar MM MAIAM LUME I» INTERESELE IAM Uzina Electrică şi Uzina Tramvaiului din Iaşi au fost trecute in seama Ministerului de Industrie. Se ştie că administraţia rcomanală a cerut guvernului — şi acesta a admis — ca Trib­nalul să lichideze averile uzinelor de electricitate şi ale Tramvaiului, pentru css, ln baza articol­­or prevăzute în contractele de concesiune* să le treacă în propriet­­ea Comunei. D. M. Negruzzi* preşedintele comisiunii interimare a fost In acest scop la Bucure­ş­i, unde având concursul d-lor D. Grece&ma şi în speciel al d-lui Matei Cantacuzino, a obţinut aprobarea acestei cereri. Tribunalul primind adresa guvernului, a făcut inventarierea clube­lor uzine, a trivin­s actul de lichidare pe cere l-a predat Comunei , nu­mită de guvern sechestru judiciar până la definitiva lichidare. Comuna, ii rânduiţi, a înaintat actele guvernului cerând să aprobe trecerea ambelor uzine în proprietatea ei In toată această operaţiune normală s’a simţit mai cu seamă inter­­verţiunea d-nul Matoi Caantacuzino, care a determinat guvernul să decre­teze ca Primăria de Iaşi să intre în drepturile ei, conform clauzelor din contractele de cesiune cu ambele societăţi germane. * Dar ietă că d. Matei Cantacuzino pleacă din guvern în împrejură­rile cunoscute, — şi întreaga situaţiune a acestei chestiuni ia o altă turnură. D. Tăzlăoanu, ministrul Industriei, — care avea socoteli personale cu d. Matei Cantacuzino, pe chestiunea „sistemului deplorabil“ — inter­vine In Consiliul de Miniştri, unde, n -­mai gs.sind sr 10'**«.te» fosnisi ministru de juatitîv, obţine că atât UZINA ELECTRI­C CĂT ŞI UZINA TRAMVAIULUI SĂ FIE TRECUTE DIRECT IN COMPTUL STATULUI. O. TazlâiOfanu a invocat prioritatea Scutului în ce priveşte des­păgubirile de război, şi a obţinut ce ambele uzine să fie trecute în sea­ma Ministerului de Industrie. Actualmente deci Administraţia Comunală rămâne simplu sechestru judiciar, având ca proprietar pe d. Tăzlâoanu, ministru de industrie. D. Tâzlâoanu ca­t să jignească autoritatea pe care a avut-o în gu­vern d. Mitei Cantacuzino, a dat astfel o lovitură Iaşului, căci intrând î­n stăpânirea an­i­lor uzine, Comuna Iaşi rămâne la cheremul d-ss­le şi nu mai are independenţa în administraţie pe care ar fi avut-o dacă ar fi intrat în toate drepturile ei la ambele aceste uzine care-i aparţine du­pă însă­şi clauzele din statut. harnic şi cinstit, faţă de greutatea îm­­pu jucărilor de a­tăzi, s’ar putea atra­ge at­âţia d-lui Pogonat că un ban ad­ministrator are o normă egală pentru toţi subalternii săi; ori la prefectură sânt mulii funcţionari,­­­t atât de har­nici şi cinstiţi ca şi d. Neculau, însă in­contestabil cu mult mai multe drepturi, din punctul de vedere a împrejurărilor grele de astăzi, care ar fi trebuit să se bucure de aceiaşi caldă solicitudine din partea prefectului. Dar vezi că noi mai ştim că câţiva din aceşti nenorociţi funcţionari, nubue să-şi facă bagajele şi să plece (funcţio­narii vechi), fiindcă d. prefect are ne­voie de. Incă cătev­a locuri libere la pre­fectură. Şi atunci! A consultat d. Po­gonat Ugala d-sale delegaţie şi asupra acestui fapt?... sau se referă la apre­cierea pe care o face față de d. Neculau, că d-sa nu se interesează de principiile și simpatiile politice ale nimărul!... 3. Cât despre serviciul d-sale de a­­provizionare, până la datele precise pe care le vom da, reamintim dintr’un ar­ticol din urmă al nostru, fiiul cum s’au împărţit lucrurile din depozitele judeţu­lui, la sătenii cu domiciliul In oraşul Iaşi şi faptul că pe când oraşul mânca cu 14 lei Kgr. de zahăr, sătenii, de astă dată veritabili, al d-lui prefect, ii căpă­tau de la prefectură cu 20 lei Kgr. Şi vom urma, chiar dacă Intervievul d-lui prefect, nu va mai avea urmare. Direcțiunea generală a teatrelor a trimis doamei Paulina Alexandri,—văduva bardu­lui de la Mirceşti—o sumă de 5000 lei, ca ajutor din partea societății dramatice. * Comp­iia dramatică „Excelsior“ din Bu- București a trecut in proprietatea băncei Mar­­morosch-Blank.* Stagiunea teatrului naţional din Iaşi se deschide Sâmbătă 2 Octombrie cu piesa „ Viat cu Vodă“. Va urma imediat „Rodia de aur* poemă feerică de­­ Teodoreanu. Dintr’un scurt istoric al teatrului naţional din Bucureşti, aflăm că următorii artişti din străinătate am jucat în acest teatru: Talbot la 1860; Levasseur la 1870; Rosst la 1878; Salvtnt la 1880; Sarah Bernhardt la 1883; Mouiiet Sutty la 1888; Pezzana la 1890; Reickr.berg la 1892 ; Coquelin ab é la 1893; Noveltt la 1900; Le Burgy la 1902; Peraudy la 1904; Syívain la 1905. Cântăreți celebri: Addehna Patti la 1888; Titto Rufo la 1900 Batthstint la 1902. JOI 16 SEPTEMBRIE 1920 Anunciuri şi Reclame S­e primesc în condiţi'mi av-mt.ijo-'se direct la Admi­nistraţia ziarului, Iaşi Pi­ţa Unirei 6. Deasemenea prin toate agenţiile de publicitate.­­ Se primesc in condiţi'mni 12 a­­ni şi­­ deasemenea prin­­ Sub Direcţiunea unui comitet de Redacţie 50 Bani. DISCUŢII LIBERE Spre lămurirea populaţiei Faptul că ne aflăm în timpuri anor­male, e firesc să vedem pretutindene ne­mulţumiri. A te afla însă ne­hemat în treabă fără să cunoşti cauza şi fără să fi capabil a da o soluţie echitabilă şi prac­tică, asta e mai ceva ca anormal. Mă refer la articolul apărut în ziarul „Oraşul“ din 12 Septembrie „Cerem co­­munaiizarea morilor“ articol sprijinit pe o sticlă de ţuică, căci era mai indicat unei polemici de cârciumă de­cât să apară într’un ziar ce se pune îa serviciul pub­licului. Asemenea articole scrise fără nici o competinţâ şi convingere, indispun şi a­­larmeazâ publicul fara să aibă efectul dorit. Unor ast­fel de invective nimeni nu răspunde. Ca unul care am intervenit în­totdea­una în chestia pâinei, îmi permit şi de data aceasta a da o lămurire precisă pu­blicului. Cauza răului constă în aceea că morile nu găsesc grâul nech Siar cu preţurile anor­male şi chiar cu ori­ce preţ, nu au grâu suficient în apropierea Iaşului, în­cât sunt nevoiţi a se deplasa la distanţe mari şi îndepărtate pentru procurarea grâlui, cauză care urcă simţitor preţul grâului,­ fapt de­­ alt­fel ce l-ar pre­atimpina şi Primăria sau Ministerul chiar dacă ar prelua pe sama lor măcinişul pe cont propriu. Pe de altă parte imervenind noua decizie re­ativ la o disproporţionată asortare a faunei, a provocat în întreaga ţară o stare imposibilă de a continua cu maximalul, fapt ce l-am comentat la timp în presă, documentând precis cu cifre, şi ca consecinţă s’a revocat acea Deci­­zie, aşa că pentru moment măcinişul din noua recoltă nici până în present nu e soluţionat. Faptul că morile dispun de o rezervă de 150 vagoane grâu, aceasta este un eveniment fericit pentru oraş şi socot mai indicat ca aceste vagoane ad­use cu multe sacrificii din Cadrilater­ şi Oltenia, să servească pentru un stoc de rezervă, având în vedere că mergem spre iarnă când suntem expuşi la diferite intemperii şi la înzepezire de drumuri. In nici un caz, în actuala criză de tran­sport nu este permis a se lăsa oraşul fără rezerva de grâu, şi nu morarii, nici Primăria, ci ori­cine, chiar autorul arti­colului d­e „Oraşul“ dacă sunt vrednici să aducă grâu la Iaşi, să-l aducă. Morile­le stau ori­când la dispoziţie a măcina fără nici o intervenţie oficială sau par­ticulară. Natan Grünspan Informaţii — După cum am anunţat cel dir,tăt, guvernul va l­ua preţul grâu­at din noua recoltă la 12.000 lei vagonul, lo~o la producător. . Pe baza ace­tui preţ s’au şi făcut di­­verse transacţiuni. De asemenea, tot pe baza acestu’preţ, a avut loc­uri, la ur­măre, o consfă­tuire a morarilor şi brutarilor, în vede­­rea stab­i­rei noilor condiţiuni de fabri­ca­ţiune a pâinei. — V­chea arh­vă a Primăriei a fost instalată în atenai­sele din curtea Pri­măriei.­­ Ea cuprinde toate actele de la load până la 1863. După c­e ni se comunică, Arh­va Sta­­tului a refuzat să pr­­eas­ă aceste do­sare, neaxâm­ localul necesar pentru de­pozitarea lor. Având în ved­re Importanta ae­stor dosare care datează din tim­pul în care nu a funcţionat încă starea civilă so­cotim că ele prezintă un şl mal mare Interes şl ca atare păstrarea lor In bună stare se impune. S­­punem cazul celor In drept ca să ia cuvenitete măsuri. „ Angrosiştii din Iaşi, au fost înştiinţaţi de către diverse casse ger­mane, că în curând vor fi vizitaţi de re­prezentanţă lor, in vederea tiluării re­­laţiunilor comerciale. Preschimbarea rublelor la Iaşi La Banca Naţională din localitate, s’au primit azi telegrafic dispoziţiunile cu pri­vire la preschimbarea rublelor. Declararea are a se face, începând de mâine 15 a lunei şi până la 20 Septem­brie inclusiv. Plata începe la 28 Septembrie şi va continua până la 3 Octombrie. Rublele spre schimbare, au a fi depu­se la Bancă în pachete sigilate, purtând şi semnătura deponentului. Cursul se va cunoaşte în terminul fi­xat pentru achitare. * Direcţia Râncei a făcut prin Prefec­tura de judeţ, şi o întinsă publicitate in judeţ, aducând la cunoştinţă aceste dis­­poziţiuni. * Dintre elevii cari au depus exame­nul de ad­ultere de cess întâia la liceul Naţional, 11 au fost repartizaţi la gim­naziul Alexandru cel Bun. Azi se va cunoaşte rezultatul celor­lalte repartizări. — I. P. S. S. Mitropolitul Pimen plea­că în astă seară la Bucureşti, pentru a lua parte la constituanta bisericească, care se deschide la 18 a lunei. — In astă seară are loc o nouă con­sfătuire a fruntaşilor preoţi, în vederea apropiatului congres bi­ericesc. Vor partipa la consfătuire toţi proto­­ereii din eparhia Moldovei. — La gara din localitate s’a terminat azi recensământul vagoanelor. Fiecare vagon a căpatat o etichetă în care se indică diferite date, cu privire la provenienţa lui. „ Pe ziua de 1 Octombrie au fost înaintaţi la biroul vamei Iaşi, d-nii Gh. Hamza şef de vamă principal de la cla­sa a doua la clasa l-a; Pantazi C. Ca­­rol, taxator cla ll-a la clasa l-a; Ivan Isac taxator clasa 111-a, la clasa ll-a şi Gh Gh. Coaţescu impiegat la clasa în­tâia. — „Lumea“ atribue unei erori de ti­par faptul anunţat că guvernul german a făcut celui francez o plată în lei. In realitate redactorii „Lume!“ — ace­iaşi de la „Arena“ — au evitat cuvântul „mărci germane“ pentru motive expli­­cabile. (Vezi dosarele Kurt Krämer). Cu ac­est prilej „Lumea“ arată că are nevoie de un „corector“ — fiind­­ cred d­nii acestei zile, ce îa ce priveşte co­­recţiunea moralităţii şi a cinstei, au ex­piat suficient!.. — Comisiunea parlamentară care va face anchetă în Basarabia, va sări în localitate în ziua de 24 Septembrie. A doua zi comisiunea va pleca la Chişinău.­­ Solemnitatea deschiderea cursurilor sem­inariului pedagogic universitar va a­­vea loc mâine Mercuri 15 Sept. ora 9 p. m. Sfinţirea apei se va oficia de către părintele Ci­erone Iordachescu profesor de religie şi engleză la şcoala de apli­caţie. Sfinţia Sa va ţinea o conferinţă după care d. Gâvănescu directorul insti­tuţiei va lua cuvântul de inaugurarea activităţei sem­nariale.

Next