Mişcarea, septembrie 1920 (Anul 14, nr. 188-213)

1920-09-27 / nr. 211

sA ANUL XIV No. 211 50 Bami Abonamente: Un an f as® luni rei luni..........................20 d 80 de lei 40 de le! lei y r... .....-b'TT:-TT-r—------­'xrnz^zvmimmnmam Redacţia şî A­m­irtistraţia Anunciurî şi Reclame laşi, Piaţa ’’’iîrfre! Na 5. Orele de leiurt c 8—12 a. m şi 3 — t» p. m. Se primesc în cond­iţinm nfajo­­se direct la Admi­nistraţia ziarului, Iaşi Pi­aţa Ur.traj 6. De­serie no­i prin toate agenţiile de publicitate. LUNI 27 SEPTEMBRIE 1920 aWBKWMaSBiaJSW gr'^g^gnyro.­gwf^WF Apare zilnic Sub Direcţiunea unui comitet de Redacţie i-&sxc*i*.’t£Zs ttagSvupqaMSBt&afcft.i^aaaacKetaggiaaaafflSW^nrâiKaiSţriisffittiiiritâiBBfcaaMys^ Pri ÉtijtiitrÉt Băncile populare au ajuns, după două­zeci de ani de la înfiinţarea lor, să re­prezinte o forţă financiară impunătoare —un adevărat regulator economic al sa­telor. Situaţiunea materială a ţărănimei s’a îmbunătăţit în chip simţitor, iar camăta şi specula ce se făcea cu împrumuturile oneroase au încetat de a mai tulbura viaţa satelor. Alăturea de bănci şi ca o consecinţă a existenţei lor s’au înfiinţat cooperati­vele şi obştiile, a căror importanţă în viaţa economică a ţărănimei nu poa­te fi contestată. Rezultatele se văd în toate direcţiunile, iar condiţiile nouă ale vieţei sociale le-au demonstrat suficient necesitatea şi le-au fixat rolul pe care-l au. Nu s’a asigurat ţărănimei numai cre­ditul de care are nevoie şi nu s’a capi­talizat o bună parte din munca pluga­rului—dar s’au apropiat între dânşii să­tenii şi au ajuns să înţeleagă şi să pre­­ţuiască unirea, acţiunea în comun pen­tru a-şi asigura o viaţă prosperă şi in­dependentă. Cooperativele, mai ales în timpul din urmă, şi-au arătat însemnătatea prin a­­provizionarea pe care au asigurat o popu­­laţiunei rurale şi prin stimularea spiritu­lui de întreprindere atât de puţin desvol­­tat până acum. Aceste instituţii care rezumă astăzi o întreagă muncă şi deci un mare capital—care aparţin celei mai impor­tante clase sociale — ţărănimei, — cons­tituie, in acelaş timp, mijloacele de edu­caţie economică, socială şi politică a să­tenilor, chemaţi să-şi rostească cuvântul în conducerea intereselor obşteşti. Se poate spune că la baza politicei de­e astăzi şi de mâne, în lumea satelor, stau aceste instituţii. Prin ele se va putea întări şi lumina ţărănimea, iar viitorul va arata că va­loarea cooperativei nu poate fi alterată de nici o altă consideraţie. * Ceia ce s’a făcut la sate e bine să se facă şi la oraşe. Ne trebuie organizate forţele disparate, pentru a se da impresia câ viaţa eco­nomică a oraşelor nu este distrusă. La oraşe ro­lul băncilor, m­ai ales în regiunile de la periferie este covârşitor. Garantează creditul, întreţine spiritul de solidaritate între oameni şi organi­zează viaţa economică pe care se poate sprijini ori­ce politică de ordine şi de a­­parare socială. ___ In aceiaşi direcţiune cooperativele o­­răşăneşti, sunt adevărate centre de a­­provizionare, iar printr’o tactică serioasă ar putea să devină punctele de plecare ale unei politici democratice şi înf­lepte —singura de care are nevoie statul nos­tru astăzi. Să se mărească băncile existente, să se lichideze cel proiectate şi fără suc­ces—şi să se refacă. Sunt destui oameni şi trebuie să fie destulă energie, pentru a se înconjura curentele dizolvante şi pentru a se creia o forţă nouă de care să se ţină seamă. Bănci şi cooperative orăşeneşti pe sub­urbii—să se înfiinţeze cât mai curând. Ori­ce politică de ordine, făcută în chip sincer, este folositoare şi de pe ur­ma ei rămâne să se vadă cu cât s’a mă­rit patrimoniul comun şi cu cât revire­­mentele în opinia publică sunt mai pu­ternice de­cât până ieri. * * * înfiinţarea băncilor populare la oraşe şi înmulţirea cooperativelor sunt astăzi mijloacele de acţiune ale politicei de or­dine şi de rezistenţă, împotriva priveli­­giaţilor şi a anarhiei. Iată de ce politica noastră economică tinde mereu să scoată la iveală elemente nouă şi caută să dea o orientare însăşi politicei generale care trebuie să se spri­jine pe realităţi şi ca pe iluzii. ­ * fill Mii! Ikii Epilogul. Expozeului.—D.. M. Negrizi preferă să tacă. Uzinele Electrice— Taxele Tramvaiului.—„Restaurarea“ şcolilor.—Mo­numentele.—Casa Taţii-Hart.—Rolul d lui ajutor de primar O. Grigoriu. Ieri s’a întrunit din nou Com­isiunea in­terimară sub inevitabila preşidenţie a d-lui Mihai Negruţi. Contrar însă tuturor svonurilor răs­pândite de colaboratorii d-sale, dl. M. Negruţi du­pă o matură chibzuinţă a pre­ferat să nu răspundă nimic la criticele noastre şi să se mulţumească a declara că face „politică comunală“ şi că viito­rul va judeca între dosarele administra­ţiei sale şi acele ale administraţiilor tre­cute. Mai întăi suntem satisfăcuţi că artico­lele noastre au putut da prilejul d-lui M. Negruţi să reţină cuvântul „politică co­munală“ pe care ar fi trebuit să­­ într­e­buinţeze din capul locului. Regretăm însă că d-sa n’a fost în sta­re să explice ce înţelege prin „politica comunală“ aşa că toate chestiunele de interes general ce am ridicat în artico­lele noastre au rămas opiniei publice tot nelămurite, înecate în întunericul adânc al nrecompetenţei d-lui M. Negruţi. Şi dovada de ce fel de „politică co­munală“ înţelege să facă d. Negruţi am avut-o în chiar şedinţa de ori, când pro­punând schimbarea numelui „pieţii Bă­­dulan­“, d. consilier Scutaru i-a dat us­turătoarei lecţie că aceasta însamnă po­litică de partid, iar nu „politică comu­nală“. In adevăr atunci când opinia publică se aştepta să fie mai documentat lămu­rită pe chestia pavajului şi a uzinelor de electricitate, dl. Negruţi ’n’a găsit altă chestiune mai interesantă, mai actuală şi mai pasionantă de­cât ştergerea numelui d-lii Bădârău de pe o piaţă creată şi botezată cu acest nume de un consiliu comunal conservator, adică de un con­siliu al partidului din care face parte d. Negruţi. Toate lucrurile însă îşi au explicaţia Ier şi pe noi nu ne surprinde că d. Ne­­gruţi s’a ocupat de numele „pieţei Bâ­­pariu“ înainte de chestia pavajului şi u­­zicelor, pentru că, evident, chestiunile de această natură caracterizează mai bine mentalitatea şi pregătirea d-sale admi­nistrativă. Instinctul de conservare l-a povăţuit să nu se angajeze într’o discuţie în care se putea lovi de „interviewul“ d-lui P. Dragomirescu şi de argumentele atât de puternice ale articolelor noastre. Chestiunea nu e închisă şi dacă nu d. Negruţi, ceilalţi membri si comisiunei in­terimare vor trebui să răspundă ce au făcut cu uzinele şi ce vor face cu cu ele in viitor când vor intra în proprietatea Comunei ? Prevederile noastre în ce priveşte tram­­vacht s’au realizat de pe acum căci experienţele edilitare ale domnului Negruzzi au condus în chiar şedinţa de ieri la sporirea taxelor de tramvai la 1 ku, fără ca publicul mare de la periferii să beneficieze de noul linii, sau măcar de o circulaţiune mai normală. Pentru dublarea liniei din faţa far­maciei „Konya“ va recunoaşte toată lu­mea că dublarea taxă pare insuficient justificată. Pana la intrarea Comunei în administraţii nea tramvaeior, Primăria— în cea ce priveşte tun­­ul cm­ulaţiunii—ar fi făt­ut mai bine să admită sistemul contu­rilor de comperaţiune practicat în toate in­dustriile şi prin care ridicarea sau sco­­borârea preţurilor, subt controlul auto­­ritâţi comunale, atârnă du impre jurâril reale care le influenţează. Tramvaiul tre­­bue să fie un mijloc ieftin de circulaţiu- ! n?, accesibil tuturor pungilor şi dacă d. Nigntzzl n’a Intel­s aceasta, atunci „po­litica“ sa „comunală‘ în chestiunea tram­vaeior este lipsită de principiul căr­­muitor. * Dar „politica* d-sale­ „comunală* pre­văzătoare se învederează încă și mai bi­ne în chestiunea creditului di 80.000 lei deschis pentru „nstaurarea școalei P. Pont* din Păcurari. In adevăr ne aducem cu toţii aminte câ în ultimul d-salî „expozeu* d. Ne­gru­zzi ne vorba triumfător de restau­rarea şcolilor primare. Ce fel de res­taurare este aceasta, când astă­zi de a­­bia după ce s’au deschis şcolile, Primă­ria se gândeşte să „restaureze* o şcoală ameninţată de prăbuşire ? Cât timp îi va trebui d-sale de acum înainte ca să e­­xicute lucrările de reparaţie, să conso­lideze terenul fugitiv fără ca copiii să nu sufere de o suspendare prea îndelun­gată a cursurilor? D­l M. Neguszzi nu’are nici o scuză pe această chestiune, pentru­ ca chestiunea Păc­urărilor n’a fost de­scop­erită dec sa, ci există de mult studiată la Primărie în rapoartele und com­i­slant compusă din cel mai compe­tiviţl Ingineri din ţară. Chestiuna financiară, se va spţine. D­­al Scutaru are perfectă dreptate consolidarea terenului Păcurari necesită cheturi mari, dar cînd această chestiune se ridică în comisiunea interi­mară, ea trebuie să se ridice pentru a ajunge la soluţiuni pozitive, dacă Co­muna au putinţa să se execute acum. In ori­ce caz d-l M. Negruzzi pen­tr­u resttaurarea şcoale „Petru Pont“ arătând sleirea resurselor Comand, ar fi putut dobâ­ndi sprijinul material al Ministerului de Instrucţie sau al Card Spaiilor. Concluzia­­ că contrar coor afirmate de d. Negruzzi în ultmul seu, „expozeu“, şcolile primare nu au fost „restaurate“ la timp. « Tot astfel creditul de 19000 lei des­chis ori pentru restaurarea monumente­lor din localitate dovedeşte că d. Ne­­gmiţi a confundat intenţiunea cu execu­­ţiunea şi că deabia ori a luat măsuri să se „restaureze“ monumentele pe cari nu le precizează, ca şi cum ne-am găsi în faţa unor monumente discrete cari vo­­esc să rămână sub masca anonimatului. Şi d­acă de la monumente am trece la podul de peste Bahlui, vom constata ia­răşi, tot din şrdinţa de ori a comisiei interimare, cât de inexate au fost afir­­maţiunile d-lui Negruţi că a­u luat toate măsurile şi a obţinut graţiosul concurs al d-lui Greceanu pentru restaurarea a­­cestui pod. Să ne­­înţelegem bine: Cine repară podul de peste Bahlui ? Dacă-1 repară Ministerul Lucrărilor Publice, de ce cre­­ditul de 10000 lei ? Dacă-1 repară Co­muna, cum rămâne atunci cu declaraţi­­unea d­lui primar Negruţi că-l repară Ministerul Lucrărilor Publice ? Şi aici, ca în toate, neadevăr, incon­­sequenţă şi reclamă. * In fine pentru a inelul» exame­tttîi t­oului „expozeu“ *1. d-lui Ne­­grizz?, chinionea d&rămăiei case­lor Hart (foaste Tuîli) pune odată mai roii ii In lumină spiritul de patr­iid ai conducătorilor efectivi ai Co­munei. Doi ajutori de prim­ari, d-nii Bor- Cfta şi Ciu­birlachi, a­u susţinut opi­nia care convine fostului proprie­tar, ursul a prietenistul lor politic, iar d. primar într’o atitudine revol­tător de şovăitoare, pentru n nui indispune pe nimeni, şi-a reze­rvat cuvântul la sfârşit spre a propune două soluţii cari vin In contrazice­re csi adevărul şi cu interesul ac­iuit!­fel Comunei. Casa nu e bine să se dărâme, nu din cauza crizei de locuinţe dar pentru că Comuna n’are putinţa de a executa lucrarea mare de alinie­re a străzei Ştefan cel Mare, lucra­re care necesită mai multe milioan . Această chestiune a fost grav compromisă de fostul primar d. IMU- ttfi Cantacuzino şi Comuna astăzi n’itte at­uriant de cât cetea ce i-a fost limpede trasă de administraţia corentială naţional-liberală din 1954- 1916. Decisiunea şedinţei comunala de eri n’a fost întemeiată însă pe in­teres'-: Ie comunei, ci pe interesele personale ale d-lui H.vrt, car® este tovarăşa­ de afaceri si d-lui ajutor de primar Gh. Grigoriu. D. primar nu a susţinut o soluţie pr­mă întemeiată pe documentele şi datele precise ce se găsesc în do­sarele Contenciosului P.iolădol, ci s’a presemat cu soluţiuni şovăitoa­re care să imps­ce şi pe d. Tufli, şi pe d- nul Hart'Grigoriu. Pentru a fi complecţi trebuie să adaogam că d. Ch. Grigoriu după ce a şoptit unuia sau altuia dintre membrii comisiunei interimare câte o vorbă bană pentru d. Hart, t s'a ilustrat prin absența sa, ca să nu fie bănuit de nimeni...­­Aceasta este primăria d-lui Ne­­gruzzi !» ✓ Partidul Liberal­­ şi împroprietărirea —Răspunsul d-lui I.I. C. Brătianu— La telegrama trimisă d-lui Ion I. C. Brătianu de către d. preşedinte al Consiliului general Averescu, cu prilejul solim­nităţei de la Gurbă­­neşti, şeful partidului naţional-libe­ral a dat următorul răspuns tele­grafic, adresat d-lui general Ave­rescu . Întors Bucureşti găsesc abia acum telegrama pe care a­ţi binevoit sa mi-o trimiteţi din Gurbaneşti. Am primit-o cu vie o moţiune, cu mulţumire adâncă văd îndeplinindu-se noul act al reformei agrare de a cărei de­săvârşire e atât de strâns le­gată, sănătoasa şi puternica pro­păşire a neamului şi a statului nostru. Conştient de acestă imperioa­să nevoe şi credincios trecutu­lui său, partidul naţional-liberal nu va înceta a da cel mai căl­duros şi devotat ajutor la tot ceea ce poate sâ asigure şi să întărească temeirie pe cari ur­mează a se aşeza în România întregită, organica disvoltare a vieţei noastre naţionale. Ion I. C. Brătianu U­G­A Dă ziua Cruce! Zadarnic poleită Cruce Stai în văzduh lucind prin ceaţă. Tu, ce-ai primit bătut în cuie Pe Cel ce-a suferit o viaţă Pentru-adevăr, pentru dreptate! El te-a lasat simbol de pace De dragoste şi de ’nfrăţire Şi glasul tău acuma tace? Când sângele se varsă’n valuri Şi oarbă lumea se sfâşie Făcând a demonului voie Oh Cruce, fă să reinvie Puterea sfântă ce ţi-a dat’o Isus, prin moarte şi durere Iar sângele ce-a curs atuncea Acum, s’aducă mângâere ! Te pleacă lin înspre popoare Şi’n paza ta le ia pe toate Fii pavaza de altă dată De la urgie tu le scoate; FUI Sceptrul dătător de viaţă In mâna celor ce te poartă Oh Cruce, sfânt simbol de pace Reiaţi puterea de­ altă dată ! Maria Dr. Gavrilescu 1918 Sept. 14 m­n Alexandra Arnoux, un tânăr şi distins li­terat francez, se ocupă in romanul său „In­dicele 33* de forţa sufletească a francezului şi comparaţie cu acea a germanului. Romanul lui Arnoux a provocat interesan­te discuţii literare, având în vedere că au­torul este considerat ca un elev a lui R. Rolland.* „Cuvântul Socialist“ este titlul unei reviste de curând apărute la Brăila, sub conduce­rea d-lui P. Uhriovăci. „Cuvântul Socialist“ elegant imprimat cu­prinde in primul număr studii traduse din Marx, G. Deviile, K. Radek, M. Cochin ș. a. * In Spania se distinge tot mai mult scriito­rul Hoyos — march­e prin origină — auto­rul a numeroase volume literare şi sociale Hoy­s a obţinut premiul „Domeey* pentru operele sale cari au trecut de hotarele ţării sale. — Nu știm dacă d. Mihai Ne­gr­ii ne po­„fe ds­­i­ o lămurire a­supra unei chăfctîimi care pentru noi pre­zintă o însemnătate deosebită, chiar dacă pentru d-sa ar fi ca toss! in­diferentă. Faptul s’a petrecut în anul 1915 cu tsrlsejiîl permiselor de export. Uri oare care domn, care—prisî'r’o curioasă coincidenţă per la tot nu­mele «Se Muid Negriţi»si prezintă Ad­­ministraţiei Finan­iare Iaşi cu o cerere de a i se permite exportal la 15 va­goane porumb. R­­ehiile trimise de autorităţile administrative ale Comunei în care se afla moşia constatară însă că a­­tolo nu există nici măcar un singur vagon. Afacerea era să ia o înfăţişare cu totul neplăcută, dacă un bine­voitor n’ar îi propus soluţia nu nu­mitul dom*?, să dea o declaraţie că renunţă la permis. Ştie oare d.­­Negruţi despre a­­ceastă în­âmplo­re? In „Ideea Europeană“ apărută în cursul săptămânii, d. D. Ioaniţescu publică un stu­diu intitulat: „Gândire, Muzică şi Danţ" consacrat mai cu seamă coreografiei artis­tice, cu prilejul sostrei în Bucureşti a dan­satoarei Lucienne Caravitrot. Autorul analizează dansul din punctul de vedere al expresiunei şi al interpretărei vi­zuale a ideei şi emoţiunei muzicale, pentru a conchide că dansul artistei franceze oferă un spectacol de înaltă reconfortare morală. Pentru medicii veterinari fel Assis­­hîi.—Atragem atenţiunea medicilor vete­rinari ai oraşului asupra faptului că în pieţele halei şi. Sf. Spiridoa fmdls a­ Juc zilnic spre vânzare un soi de smân­­â­nă combinată cu faină a ba care o în­cheagă dar care are darul de a trece în ochii publicului un fapte covăsăt drept smântână. Această nouă invenţiune pe lângă câ aparţine specatapunei, este în ace­laş timp şi vătămătoare sănătăţii publice. Cerem d-lor medici v­erinari însărci­naţi,cu supravegherea acestor produse să inter­vie şi să puie capul acestui sis­tem dăunător. — Comisianea­nt­rimară a ridicat taxa la tramvaiu de la 50 bani la l ha. Pintra ti vi se va acorda o reducere de­ 50 la sută. — La festivalul pentru comemorarea primului centenar cl teatru ui moldove­nesc, se va reprezenta pastorala lui. Gh. Asachs „Mirtei și HI e* jucată acum o sută de ani pentru prima oară în limba românească. Cu cast prilij d. T. T Burada va e­­xecuta din vioară o melodie ve­d­ic a a­­celei epoci. — D. V. Sasa deputat d Vaslui, a fost I n în locultoti, cu tr ni.1 ac 2. D-l Sa­u a plecat la Ch­i nau, p riîru a lua parte la lucrările comisia d. antată. — D-l N. A. Bogdan declarlnd prin ziarul „Oruşui* at usiara că rtu-şi ia rerpundtre-i articolelor ce Vau adus prin act st ziar administraţiului c munale a d-lul Crupenschi, constatăm c­â n’avem cu eine discuta ş, prin urmare conside­răm incidentul închis. — Eri a avut las la Prefectura de ju­deţ consfătuirea agrono­miei, sub preşe­dinţia d-lui Pogonat, prefect de judeţ. S'au luat toate­­dispoziţiile pentru a­­provizionarea judeţului cu 235 vagoane seminţe, care vor fi distribuite locuito­rilor. — EDILITARE.—Administraţia comu­nală a votat eri un credit de 2000 lei pentru amenajarea pieţei B­idârâu. — In şedinţa de eri comisiunea inte­rimară a donat 3000 lei pentru monu­mentul eroilor de la Mârăşaşti şi 1000 lei pentru parcul sportiv. — La 10 Octombrie va reapare la Chişinău revista teatrală „Culisa“. — Inaugurarea parcului sportiv de la Copou­ va avea loc între 8—10 Octom­brie­­. Ia curând d. general Ghercu­lescu co­­mandantul garnizoanei va da publicul întregul program al acestor şitu­ri spor­tive. Septembrie are — Mâne, Duminică, ,, m Ioc la Grădina °ra,,ro, '8«bare populară, cu bal nefavorabil serbas-M slavaC“Jni'°

Next