Constituanta Desbaterile Senatului, februarie 1916 (nr. 21-31)
1916-02-02 / nr. 21
ISO DEZBATERILE CONSTITUANTEI 2 Fevruarie 1916 mision de dat Uniunii sindicatelor agricole, ci d-lui D. Seceleanu personal. Am întrebat pe d. Cantacuzino-Pașcanu, care este membru în comisiunea de export, dacă această scrisoare a fost înregistrată la Uniunea sindicatelor, chiar pe ziua când s’a dat, adică 10 Decemvrie 1915, și mi s’a răspuns negativ. Prin urmare, dacă scrisoarea priveă pesiinea sindicatelor, și eră chemată să îndestuleze nevoile sindicatelor, urmă să fie înregistrată și predată la arhiva Uniunii sindicatelor, iar nu să stea în buzunarul d-lui Secelean, și să iasă la iveală numai atunci când nemții nu mai vor să plătească comisionul. Cred că și d. ministru de domenii are interes, pentru prestigiul și autoritatea morală a lucrărilor comisiunii de export, ca acest domn să nu mai facă parte din acea comisiune. Dacă d. ministru nu va veni astăzi, 11 voiu rugă să vină mâine, spre a- i face această comunicare. D președinte B. M. Missir : Voiu comunică d- lui ministru de domenii subiectul acestei comunicări, pe care nu o consideră ca interpelare. Intrăm în ordinea zilei; d. senator Cantilii are cuvântul pentru a-și desvoltă interpelarea. D. Panait Gantilli : D-lor senatori, tensiunea Corpurilor legiuitoare, care a urmat imediat după declararea răsboiului european, eră așteptată, în împrejurările excepțional în cari se deschide, cu un deosebit interes. Răsboiul european atinge de aproape interesele cele mai de seamă ale Statului și neamului nostru, și în această situațiune, cu adevărat excepțională, îndrumarea politicei noastre externe intră în măsura cea mai Urgii, in preocupările noastre îngrijorate de gravitatea problemelor de rezolvat. Acea sesiune a Corpurilor legiuitoare era așteptată cu interes, întrucât se socotea, cu drept cuvânt, că o parte cel puțin a problemei aceea, care fără inconvenient putea să fie adusă dezbateri publice, va formă obiectul unor discuțiuni în reprezentațiunea țării. Lucrul era firesc și opinia publică in tot dreptul ei să reclame oarecari lămuriri. Sentimentul unanim al țării afirmase cu hotărîra direcția In care vedem paza intereselor noastre naționale. Și oricât de ieften a fost drămuita, dela această tribună,, valoarea opiniei publice de onoratul nostru coleg, d. Procopiu—pe care regret că nu-l văd astăzi aici —socotesc că opinia publică și-a făcut dovada maturității sale ca judecată și perspicacitate, întrucât după un an și jumătate de la declararea râsboiului a rămas neclintită în sentimentele ei, cu toată propaganda odioasă de corupțiune, menită a abate din calea pe care și-a însemnat- o, și cu toată trecerea timpului necesar ce se cerea, după cum se raportează de la consiliul de Coroană de la Sinaia, ca această opiniune publică să fie pregătită de a merge în răsboi într’o direcțiune cu totul contrarie dorințelor țării. Ni s’a cerut în acea sesiune a Corpurilor legiuitoare să nu provocăm desbateri asupra chestiunii externe; într’un cuvânt ni s’a cerut acordul partidelor și încredere în guvern. Am detemporat atunci această dorință, socotind că sunt chestiuni cari, prin însemnătatea lor, stau deasupra luptelor între partide. Pentru că dacă în chestiune de politică internă suntem adesea, foarte adesea ori în desacord, desacordul in sentimente încetează atunci când este vorba de rezolvarea unei probleme de politică internațională, cari pun în cumpănă interesele superioare ale Statului și ale neamului. Pentru acest motiv ni s’a cerut nu o conlucrare, ci mai propriu vorbind o sprijinire a politicei guvernului în chestiunea care frământă conștiința națională. Am dat guvernului tot concursul nostru real, foarte real și absolut necondiționat, de câte ori ni s’a cerut. In acest scop, am votat toate legile ce ni s’au prezentat, legile de ordin financiar, legile privitoare la armată, legea asupra măsurilor excepționale, legea asupra controlului străinilor, legea asupra spionajului, care pare a fi lăsată în desuetuudine, întrucât niciodată spionajul nu s’a practicat în țară la noi cu mai multă impunitate ca acum. Am votat, d-lor, fără discuțiune și cu toată încrederea legea asupra decretării stări de asediu, ca să ne vedem astăzi amenințați în presa amică guvernului că ni se va închide gura și di se va sugrumă glasul cu această lege. Și mărturisesc, d-lor, fără teamă de a căde. Într’o învinuire neîntemeiată, când a și afirmă că dacă roiurile ar fi fost altele, dacă noi am fi fost în locul d-voastre și d-voastre în locul nostru, această lege n’ar fi trecut cu atâta ușurință, ați fi încercat să ridicați țara în contra acestei legi, pe care ați fi arătat-o ca ocrotitoare a ungurimei și sprijinitoare politicei »Austriei perfide». Faptele însă sunt exact cum le-am arătat și, ajunși la stadiul actual al chestiunii, socotesc că trebuiește să vorbim. Care este, în adevăr, după un an și jumătate de așa numită acțiune dilematică, situațiunea noastră față de guvernul austroungar ? O politică incoherentă, echivocă, care nu e de natură să ne întăreascăm încrederea pe care guvernul ne-a cerut să i-o acordăm ! Care este directiva politicei noastre externe, presupunând că a fost de la început o directivă bine determinată, cu un țel bine precizat ? Nimeni nu mai înțelege nimic și oarecari indicii au neliniștit opinia publică ! In asemenea condițiuni, socotesc că este de datoria noastră ca să vorbim, deoarece a continuă mai departe acordul în tăcere asupra unei politice pe care nu o cunoaștem, dar pe care mișcările unor personalități din guvern și afară din guvern ne-au deprins a o suspectă, ar însemnă să acoperim cu o criminală lașitate tragedia ce se desfășoară dincolo de Carpați, și a cărei eroi, în formă de martiri, sunt românii ardeleni și bucovineni ! Iată pentru cari motive la apelul de acord în tăcere, ce ni s’a repetat și în cursul actualei sesiuni parlamentare, noi n’am mai putut răspunde afirmativ, deoarece a acordă mai departe girul nostru pentru o politică pe care nu o cunoaștem, dar din care au răsărit până astăzi unele fapte simptomatice, de natură a ne îngriji, este a ne face părtași la îngroparea sub vălul uitării a idealului care de secole răscolește unanimitatea sufletelor românești. Cari sunt, în afară de alte considerațiuni de ordin național, raporturile noastre cu Austro Ungaria, de la Stat la Stat ? Căci în timp ce noi acordăm pe teritoriul țării românești cea mai largă ospitalitate supușilor austro-ungari, ospitalitate a abolut largă și din nenorocire imprudentă față de toți supușii unguri care vin în țară pentru afaceri de îmbogățire și de spionaj, guvernul ungar uzează de șicanele cele mai vexatorii față de românii ce trec in Ungaria, aceasta și in disprețul raporturilor dela Stat la Stat, cât și a dispozițiunilor convențiunii dela Haga. In acelaș timp guvernul ungur, prezidat de primul- ministru Tisza, a cărui politică față de Români și de România voiu aveă onoarea a o arătă d-voastre prin chiar propriile lui vorbiri, urmărește, prin politica sa, exterminarea neamului românesc din Ardeal, prin schingiuiri până la moarte și prin ucideri în massă a nenorociților noștri compatrioți de peste Carpați. Și fiindcă, d-le ministru al afacerilor străine, nu este posibil să lăsați ca să se acrediteze ideea, că atitudinea d-voastră nu corespunde cu sentiementele țârii, și, pentru ca această idee să nu îmbrace o formă mai concretă, sunteți dator să dați lămuriri Țării în această privință. Pe zi ce trece noi prindem în atitudinea d-voastra noui elemente de întristare și de deziluziune. In fața acestei situațiuni, vă întreb din nou, care este politica noastră față de guvernul austro-ungar ? Sunt dispus, d-lor, a recunoaște că, în materie de politică externă, un guvern poate cere să nu răspundă la anumite chestiuni. Această toleranță însă, care constitue o scâlciere a regimului reprezentativ, are o limită și, în nici un oaz, nu poate fi ridicata la înălțimea unei dogme de guvernământ, așa cum ați îmbrățișat-o d-voastre. Constituția noastră nu este încă revizuită in sensul restrictiv al libertăților constituționale, pentru ca pe baze constituționale să adoptați o politică de tăcere în chestiunile cari privesc așa de aproape interesele mari ale neamului și ale Statului. Și îmi veți pune desigur întrebarea: cum poți pretinde ca să fii pus în curent cu toate secretele acțiunii noastre diploma-