Munca, noiembrie 1953 (Anul 9, nr. 1885-1908)
1953-11-24 / nr. 1903
Pag. 2-a MUNKA Ţara întreagă se pregăteşte pentru alegerile de deputaţi în sfaturile populare Candidatul Maria Crişan, mecanic de locomotivă Cartierul mărginaş al oraşului Cluj ce poartă denumirea de Dâmbul Rotund, estelocuit de cetăţeni a căror viaţă din trecut seaseamănă cu aceea a milioanelor de oameni din patria noastră, pe care regimul burghezo-moşieresc i-a asuprit şii-a ţinut în beznă. Locuitorii cartierului nu au uitat acele timpuri. Deseori, când îşi aduc aminte şi vorbesc despre ele, îi vezi parcă mai hotărîţi de a pune toţi umărul, de a munci fără preget pentru viaţa nouă ce se clădeşte acum în patria noastră. Ei sunt în majoritate ceferişti, unii lucrează în halele atelierelor de reparat locomotive şi vagoane, iar alţii conduc trenurile pline de oameni sar fîncărcate cu materiale spre oraşele şi şantierele ţării. In acest cartier, printre aceşti oameni simpli ,a crescut tovarăşa Maria Crişanu. ★ Spre vale, casele din cartierul Dâmbul Rotund sunt mai răsfirate, mai încolo e depoul. Zi şi noapte se aude aci şiteratul locomotivelor. In faţa remizelor înnegrite de fum, stau înşiruite diferite tipuri de locomotive: unele au venit de la drum, altele sunt pregătite de plecare. Din coşul celei cu nr. 230.011 ieşea o dâră neagră de fum. Fochistul Kalman Francisc regla distribuirea păcurii în injectoare, iar din când în când îşi arunca privirea la aparatul de control al presiunii. O femeie uscăţivă, de statură mijlocie, îmbrăcată într’o salopetă, se apropie cu paşi repezi. Un grup de muncitori adunaţi în faţa depoului o salută. E stahanovista Maria Crişan, mecanic de locomotivă, înainte vreme femeie de serviciu la depou. O cunosc bine toţi ceferiştii clujeni. „Era prin anul 1949 — povesteşte mecanicul de locomotivă Pogány Niculae — când, într’o consfătuire de producţie, tovarăşa Crişan a cerut comitetului de secţie şi conducerii administrative s’o ajute pentru a se califica în meseria de lăcătuş. Această dorinţă i-a fost îndeplinită. După doi ani, ea s’a cerut fochistă pe locomotivă. Atunci am înţeles cu toţii că ea îndrăgeşte mult maşina, că vrea să devină mecanic. Un an şi patru luni a muncit ca fochist, apoi s’a înscris la şcoala de calificare gradul trei, iar astăzi a devenit mecanic. A condus anul acesta trenurile locale de călători, trenul de persoane 3.010 Oradea-Teiuş, iar acum, pe aceeaşi rută, conduce trenul de cofetărie rapidă, dând dovadă de multă pricepere“. ★ Un şuerat scurt, apoi un nor de aburi învăluie locomotiva ; roţile mari prind a se mişca pe şinele lucioase. La fereastra cabinei apare chipul Măriei Crişan. Faţa-i biciuită de vânt e aspră, dar senină, ochii îi sunt aţintiţi înainte. Trenul aleargă tot mai repede lăsând în urmă depoul. ...In ziua când locomotiva tovarăşei Maria Crişan „înghiţea“ kilometri unii după alţii, muncitorii depoului C.F.R. Cluj s-au adunat pentru a-şi propune candidaţii F.D.P. în vederea alegerilor de deputaţi în sfaturile populare. Pentru circumscripţia electorală Nr. 2 a oraşului Cluj, a fost propusă tovarăşa Maria Crişan. In ziua următoare, când locomotiva condusă de ea a intrat în curtea depoului, mecanicii şi fochiştii au întâmpinat-o cu bucurie, i-au strâns mâna cu multă căldură, au felicitat-o... Inima îi zvâcnea în piept cu putere, pe faţă îi apăru un zâmbet de fericire. In mintea ei se deapănă trecutul... Femeie de serviciu, lăcătuş, fochist, apoi elevă, mecanic delocomotivă, stahanovistă... Iar astăzi ...astăzi candidată a F.D.P. Iată unde ajunge omul muncitor într’o ţară liberă, într’o ţară în care el e stăpân... A. MITROFAN Preşedintele gospodăriei agricole colective Dimineaţa se arăta mohorâtă. Bruma căzută peste noapte învelise în cămaşă argintie acoperişurile caselor şi pământul îngheţat dela marginea drumului. In timpul zilei, cerul s’a limpezit şi un vânt rece a început să bată tot maiputernic, împrăştiind frunzele îngălbenite ale pomilor. Toate acestea vesteau că în sat la Goilăşei a poposit toamna, o toamnă bogată în rod, ce umple de bucurie inima fiecărui colectivist. In casele gospodarilor, hambarele îs pline de bucate, iar pe uliţele satului, răsună râsul zglobiu al copiilor ce se îndreaptă spre şcoală. In dimineaţa aceasta, la sediul gospodăriei agricole colective „Mie Pintilie“ din comuna Golăşei, regiunea Galaţi, e mai multă lume ca de obicei. Colectiviştii au isprăvit muncilede toamnă şi acum au venit să stea la sfat cu preşedintele. Pe Constantin Tănase, preşedintele cnlectivei, îl cunoaşte tot satul. Bătrânii îl ştiu încă de pe vremea capitaliştilor şi moşierilor, când oamenii de prin părţile locului aveau spinările îndoite de muncă, obrajii scofâlciţi de foame. Constantin Tănase gustase şi el amarul vieţii de argat. A muncit doar la moşierii Aurel Maxim şi Luciu Opreanu cunoscuţi boieri cu inimă de câine. ★ Martie 1950. Intr’o căsuţă, s’au adunat mai mulţi oameni ,pentru a pune bazele gospodăriei agricole colective din sat. Printre cele dintâi familii care s’au înscris în colectivă a fost şi aceea a lui Comstantim Tănase. Pe acesta, cunoscându-l îndeaproape, colectiviştii au hotărît să-l aleagă preşedinte. La început el a avut de întâmpinat multe greutăţi. Chiaburii Stelian Ionescu şi Marin Grigoraş nu vedeau cu ochi buni înfiinţarea gospodăriei şi îndemnau pe unii ţărani s’o părăsească, iar celor care vroiau să se înscrie le spuneau: „La ce vă trebue colectivă, oameni buni ? Ce, părinţii şi bunicii voştri n’au trăit fără colectivă ?“ „Se cheamă c’au trăit — răspundea Constantin Tănase — dar vai de traiul acela !“ Erau multe de făcut în gospodărie. Preşedintele muncea cu tragere de inimă şi colectiviştii căpătau tot mai multă încredere în el. Doi ani mai târziu, în iulie 1952, Constantin Tănase are marea fericire de a face parte dintr’o delegaţie a oamenilor muncii din agricultură, care a plecat în Uniunea Sovietică. Aci, el vizitează câteva colhozuri din Georgia, face cunoştinţă cu oamenii sovietici şi învaţă din munca lor. întors în ţară, el se avântă în muncă, organizează treburileîn gospodărie după pilda colhoznicilor sovietici şi, în scurt timp, aceasta ia o puternică desvoltare. La constituire, colectiva număra 60 familii. Astăzi, ea cuprinde 393 familii. Datorită muncii , spornice a colectiviştilor, gospodăria a obţinut în toamna anului 1953 o recoltă de 1600—2200 kg. grâu la hectar, iar veniturile ei s’au ridicat la peste 320.000 lei. De unde gospodăria colectivă la început avea 21 cai, azi are 208 cai, 500 oi, 16 boi, 18 vaci, etc. In acelaş timp a crescut şi nivelul de viaţă al colectiviştilor. De exemplu colectivistul Negoiţă Dumitru, din veniturile realizate şi-a construit o casă, şi-a cumpărat o vacă şi 6 oi. Preţuindu-i munca pe care o desfăşoară ca preşedinte al gospodăriei agricole din Golăşei, colectiviştii l-au propus pe Constantin Tănase candidat al F.D.P. pentru alegerile de deputaţi în sfaturile populare, pe circumscripţia electorală regională 79 Galaţi. ★ Amurgul s’a lăsat deabinelea. La sediul colectivei ,, Ilie Pintilie“ din Golăşei, ferestrele sunt luminate. La colţul roşu al acesteia cântă radio-ul, iar mai mulţi colectivişti citesc. Unii citesc cărţi dela biblioteca gospodăriei — ce numără peste 600 volume — alţii răsfoiesc ziarele. Aci se află şi Constantin Tănase. In această seară, el a mai citit câteva pagini din romanul „Secerişul“ al scriitoarei sovietice Galina Nicolaeva şi acum, în jurul lui, s-au strâns toată colectiviştii. Ei ascultă vorba domoală a preşedintelui care povesteşte fragmente din carte, îmbinându-le cu exemple din viaţa minunată a colhoznicilor sovietici, exemple pe care şi le aminteşte din vizita făcută în U.R.S.S. Asemenea seri sunt tot mai dese la colţul roşu al gospodăriei agricole colective „Ilie Pintilie“ din Golăşei. Ele, ca şi multe alte realizări, vorbesc despre viaţa nouă pe care şi-o făuresc ţăranii muncitori, sub conducerea Partidului. A. MARCOVICI S’au întâlnit cu candidatul Cu nespusă bucurie au aşteptat alegătorii din circumscripţia electorală orăşenească nr. 8 Craiova, întâlnirea cu candidatul propus de ei pentru alegerile de deputaţi în sfaturile populare. Tovarăşa Cioroianu Elvira, învăţătoare la Şcoala mixtă nr. 10 din localitate, este cunoscută de cetăţenii acestei circumscripţii ca o bună tovarăşă şi o învăţătoare harnică şi pricepută, care dovedeşte mult interes atât pentru munca profesională, cât şi pentru activitatea obştească. Ea a fost propusă drept candidat pentru alegerile de la 20 decembrie. In seara zilei de 22 noembrie, tovarăşa Cioroianu s-a întâlnit cu alegătorii, în sala de festivităţi a şcolii. Erau de faţă stahanovişti, fruntaşi în producţie, numeroase gospodine, elevi, etc. Ea a vorbit simplu şi convingător despre succesele obţinute de oamenii muncii din patria noastră pe drumul construirii unei vieţi îmbelşugate, accentuând în special asupra realizărilor înregistrate în oraşul şi regiunea Craiova. După ce a amintit despre ultimele lucrări de folos obştesc executate în cartier, tovarăşa Cioroianu a arătat că deputaţii de astăzi, spre deosebire de cei din trecut, sunt oameni ai muncii, care se străduiesc din toate puterile să conducă treburile obşteşti pe calea continuei înfloriri a oraşelor şi satelor noastre. Din partea alegătorilor s-au înscris la cuvânt numeroşi cetăţeni. Ei şi-au exprimat încrederea în statul nostru democratpopular, în care cei ce muncesc se bucură de cele mai largi drepturi. Tovarăşul Cruceru Vasile, directorul căminului cultural din cartier, după ce a arătat pe scurt activitatea desfăşurată până acum de învăţătoarea Cioroianu, s’a angajat in faţa celor prezenţi că va sprijini permanent munca deputatului de cartier pentru înfrumuseţarea străzilor, amenajarea locurilor virane, etc. Angajamente asemănătoare şi-au luat şi ceilalţi participanţi la consfătuire. In încheierea adunării, s’a prezentat un frumos program artistic. N. Fieraru corespondent voluntar Un punct de agitaţie lipsit de activitate In localul căminului cultural din oraşul Săcele, regiunea Stalin, a fost deschis un punct de agitaţie. Activitatea acestuia este însă aproape inexistentă. Dela înfiinţare şi până acum, aici nu s’au organizat deloc şezători sau programe artistice. In general, totul se desfăşoară la voia întâmplării, pentru că responsabilul punctului, tovarăşul Angelescu Visarion, nu s’a ostenit să alcătuiască nici cel puţin un plan de muncă. Deasemeni, în localul punctului de agitaţie nu există nicio lozincă, nu sunt fotomontaje, iar ziarele, revistele şi broşurile lipsesc cu desăvârşire. Consiliul orăşenesc F.D.P. trebue să urmărească în permanenţă activitatea punctelor de agitaţie, iar atunci când în munca unora din ele se ivesc lipsuri, să ia fără întârziere măsurile necesare. Punctul de agitaţie de la căminul cultural din oraşul Săcele trebue să fie înzestrat cu materiale agitatorice şi propagandistice în legătură cu alegerile, iar activitatea lui să se desfăşoare după un plan. A. Kapitány corespondent voluntar t t * Dimineaţa, organizatorul grupei sindicale nr. 5 de la Depoul de Locomotive din Târgu Mureş anunţă pe membrii grupei sale că în ziua aceea vor avea o convorbire cu deputatul Alexandru Brejan, membru în comitetul executiv al sfatului popular al oraşului. Vestea aceasta i-a bucurat pe toţi. Pe conductorul de tren Alexandru Brejan îl cunosc bine muncitorii ceferişti din complexul C.F.R. Târgu Mureş şi pentru activitatea depusă de el pe tărâm obştesc ca deputat, ei îl respectă şi-l preţuiesc. Intr’una din sălile depoului s’a adunat întreaga grupă sindicală nr. 5. La această întâlnire au venit şi alţi muncitori de aci, ca mecanicii Cziber Alexandru, Soos Iosif, maistrul Sipoş, Alexandru, etc. — La 20 decembrie — a început tovarăşul Brejan — oamenii muncii de pe întreg cuprinsul patriei vor păşi în faţa urnelor pentru a alege deputaţii în sfaturile populare. Spre deosebire de trecut, azi cei ce muncesc sunt aceea care conduc treburile statului de democraţie populară. Zi de zi viaţa oamenilor devine tot rtrai bună, mai frumoasă. Dar care era în trecut situaţia noastră, a muncitorilor? Şomaj, boli, toame, analfabetism. Muncitorii mai bătrâni din oraşul nostru îşi amintesc şi azi de fostele consilii comunale, de fabricanţii, bancherii şi marii negustori care compuneau aceste consilii. Cine nu l-a cunoscut pe fostul fabricant de bere Bürger Albert de nenumărate ori consilier comunal, pe foştii directori ai băncii „Albina“ şi ai Casei de Economii, care făceau parte din aceste consilii? Din cei 40.000 locuitori cât număra pe vremea aceea oraşul, aveau drept de vot numai o parte. In acel timp, vreo 45.000 de şomeri cutreerau străzile, bătând la porţile celor câteva fabrici şi ateliere ale patronilor, în căutare de lucru. Oraşul a avut de suferit mari distrugeri în timpul războiului, provocate de hitlerişti, fabrici distruse, locuinţe arse şi dărâmate, podurile de peste Mureş aruncate în aer, lipsa de apă potabilă şi de curent electric. Dar dragostea oamenilor muncii pentru oraşul lor a învins greutăţile. Astăzi, urmele lăsate de război au dispărut cu totul. In anii puterii populare, în oraşul nostru s’a desfăşurat larg construirea de noi fabrici şi locuinţe. Vechile întreprinderi au fost mult mărite şi modernizate. In aceşti ani a fost ridicată fabrica de mobile ,,Simo Gheza“. Fabrica de zahăr şi-a mărit până în prezent de trei ori capacitatea de producţie. Se desvoltă necontenit industria locală şi a bunurilor de larg consum. Ne mândrim azi cu întreprinderea de interes local ,,Lazar Ödön“ cu cele 18 secţii ale sale, cu fabrica „Ludovic Minschi“, cu fabrica de recondiţionare a utilajului textil, etc. Producţia bunurilor de larg consum furnizate de industria locală a crescut în anul 1952 cu 68,34 la sută faţă de anul 1950. In acest an reţeaua comerţului socialist s-a mărit cu încă 44 magazine alimentare, textile, etc. Se desvoltă viaţa culturală a oraşului Parcul „Lázár Ödön“ cu teatru în aer liber şi bibliotecă, Teatrul Secuesc de Stat, Şcoala de muzică, Şcoala medie de arte plastice, Filarmonica de Stat, cluburile muncitoreşti, cele trei cinematografe nou înfiinţate, etc., sunt însemnate realizări culturale. In anii puterii populare s’a îmbunătăţit necontenit situaţia sanitară a oraşului. Până în 1945 exista aci un singur spital. Astăzi funcţionează clinici pentru toate specialităţile. Au luat fiinţă o nouă clinică pentru copii, una pentru adulţi precum şi alte instituţii medicale. Numărul paturilor de spital a crescut cu 300 în acest an. S’au pietruit numeroase străzi, s’au refăcut aproape 20.000 metri patraţi de asfalt, s’au pavat 6.300 metri patraţi cu piatră cubică. In vara acestui an a început pietruirea pieţei „Móricz Zsigrond’’, în suprafaţă de 12.000 metri patraţi. Se construiesc locuinţe pentru oamenii muncii. — Noi singuri suntem martori cum se îmbunătăţesc şi condiţiile noastre de muncă şi de viaţă — spuse tovarăşul Mihăilescu Dorin, organizatorul grupei sindicale. Să privim, de exemplu, depoul nostru. Din mormanul de ruine fumegânde, lăsate de război, s’a ridicat mândră această clădire, in ultima vreme, pentru muncitorii complexului a început construirea a 8 clădiri cu câte două apartamente. Tovarăşii Cacso Ludovic şi Barabaş Iosif din depoul nostru s’au şi mutat în noile lor locuinţe. Aceste realizări le datorăm partidului şi guvernului, care zi de zi se îngrijesc de îmbunătăţirea vieţii noastre. S’a ridicat apoi un muncitor mai în vârstă şi a cerut cuvântul. — Niciodată în regimurile burghezomoşiereşti eu nu m-am dus la vot — a spus maistrul Czipnan Zoltán. Pe cine era să votăm? Indiferent care grup capitalist ar fi fost la putere, nu avea să se schimbe cu nimic viaţa noastră plină de lipsuri. Cine nu-şi aduce aminte cum arăta în urmă cu ani cartierul Panov? Vara nu te vedeai de praf, iar când venea toamna aci se formau bălţi şi mocirle, în care picioarele ţi se înfundau până la glezne. De lumină electrică, de canalizare, de instalaţie de apă, nici nu putea fi vorba. Consilierii comunali aveau numai grija străzilor din centru. Dar cum arată astăzi acest cartier ? Lumina electrică arde în fiecare stradă, îrn casele cetăţenilor. Vara aceasta s’au făcut lucrări de canalizare, s’a introdus gazul metan, s’au pietruit numeroase străzi, iar în prezent se amenajează o piaţă. Aceste realizări ale regimului de democraţie populară se datoresc în bună măsură şi deputaţilor noştri. Pentru munca lor neobosită pe mulţi dintre ei oamenii muncii i-au propus să candideze din nou în alegerile de la 20 decembrie. Tovarăşul nostru Alexandru Brejan este printre aceştia. — Grijii partidului şi guvernului trebue să-i răspundem cu noi succese în producţie, pentru a întări necontenit regimul democrat-popular — a spus în încheiere tovarăşul Brejan, propus din nou candidat al F.D.P. In complexul C.F.R. Târgu Mureş, 88 la sută din totalul muncitorilor sunt angrenaţi în întrecerea socialistă — a spus el. Mecanicii şi fochiştii duc cu locomotivele lor tot mai multe trenuri cu supratonaj. Mecanici ca Sandur Iosif, Olaru Gheorghe, Nagy Ludovic, sunt cunoscuţi în întregul depou pentru realizările lor. In cinstea alegerilor de deputaţi în sfaturile populare, mecanicii depoului nostru şi-au luat angajamentul să economisească 300 tone combustibil. Luptând cu hotărîre pentru îndeplinirea acestui angajament, ei au reuşit să economisească în luna octombrie 543 tone combustibil a cărui valoare trece de 80.000 lei. Acum, dragi tovarăşi, să luptăm pentru a obţine noi succese în muncă, spre a cinsti aşa cum se cuvine ziua de 20 decembrie. I. NEAGU =★ * Convorbirea candidatului Alexandru Brejan cu membrii unei grupe sindicale Marți 24 noembrie 1953 — nr. 1903 Spectacolele Ansamblului „Mossoviet“ Mărturie a înaltei maestrii... Uraganul se deslănţuise. Era furtuna după care avea să urmeze soarele şi calmul unor vremuri noi, în care oamenii aveau să construiască, să iubească, să înveţe, aşa cum nicicând în istorie nu s’a mai întâmplat. In timpul ei — al furtunii — au ieşit la iveală din adânc, din popor, oameni cu simţirea bogată, care nu şi-au precupeţit viaţa, ci şi-au dăruit-o toată revoluţiei care a desvoltat într’înşii, în ciuda unor greutăţi imense cele mai omeneşti trăsături. Acesta este sensul profund uman al piesei lui V. N. Bill- Beloţercovskii, „Uraganul“, pe care a prezentat-o colectivul Teatrului „Mossoviet“ din Moscova, venit în vizită în ţara noastră. Acţiunea se petrece în anii războiului civil într’un orăşel de provincie. Foamea, tifosul, ameninţarea continuă a contrarevoluţionarilor, fac ca viaţa aici să fie deosebit de agitată. Oamenii se frământau, unii îşi pierdeau capul în faţa greutăţilor care parcă din zi în zi deveneau mai mari. In mijlocul frământării generale grupul format din comunişti îşi păstrează siguranţa, calmul şi hotărirea. Ce fel de oameni erau aceştia ? In majoritatea lor erau muncitori şi ţărani pe care revoluţia îi descoperise, îi educase şi deschisese câmp larg forţei lor creatoare. Şi ei erau atacaţi de boli, frigul îl simţeau şi dânşii în camerele lor în care focul nu mai încălzise de mult sobele, foamea îi chinuia deopotrivă, şi totuşi ei erau hotărîţi să învingă, erau în fruntea acelora care nu pregetau chiar să-şi dea viaţa pentru triumful revoluţiei, pentru victoria cauzei în numele căreia pornise la luptă partidul comuniştilor. Luptând cu greutăţile, ei ţinteau spre un trai mai bun, spre o orânduire în care dreptatea va fi atotputernică. Pe fondul acesta se reliefează o serie de personagii care încheagă prin trăsăturile lor individuale, portretul simplu, al comunistului. Unul din aceşti eroi este preşedintele comitetului judeţean de partid, Vasca, cum aflăm abia la sfârşitul piesei că-l cheamă. Prin trăsăturile lui întruchipează pe activistul comunist, bun organizator şi conducător, hotărît, cu gândire simplă şi clară. Alături de el se află prietenul său, credincios, Marinarul — „frăţiorul“ — om dintr’o bucată, entuziast, vesel şi iubitor de oameni. Din grup mai fac parte profesorul Raevici — intelectual cinstit, credincios revoluţiei, pasionat pentru munca de luminare a poporului —■ şi Redactoarea, o femeie curajoasă, bună, grijulie pentru oameni şi sănătatea lor, neobosită agitatoare şi propagandistă a marxism-leninismului. Aceştia patru, deosebiţi prin trăsăturile lor particulare, ni se relevează până la sfârşitul piesei ca un tot unitar, minunat simbol al acelora care înfruntând lipsurile şi chiar moartea, au înfăptuit revoluţia şi au purces la construirea socialismului în necuprinsa lor ţară. Toate aceste trăsături sunt scoase la iveală cu deosebită plasticitate de interpreţi. Şi totuşi, peste ele, ne apar în mod firesc anumite sentimente profund umane, emoţionante prin puritatea lor, care ne fac să vedem eroii de pe scenă ca pe nişte oameni vrednici, luaţi din viaţă şi aduşi în faţa noastră pentru a confirma măreţia epocii în care au trăit şi luptat. Această particularitate a interpretării constitue însuşi miezul artei cu care artiştii de la „Mossoviet“ ne-au uimit. Plin de semnificaţie în acest sens este jocul lui P. I. Gheraga, artist al poporului din R.S.F.S.R. Insistând asupra trăsăturilor omeneşti, asupra exteriorizării sentimentelor ce se nasc în anumite împrejurări, el a făcut ca în severul Preşedinte, chibzuit şi hotărît, să vedem omul care, aflând de moartea părinţilor săi, este profund zguduit de durere.Ce poate fimai omenesc decât această durere? La fel poate fi socotită şi întreaga interpretare a lui G. A. Slabiniac, care cu o măestrie deosebită a reuşit să ne redea bunătatea sufletească a Marinarului, ataşamentul său faţă de revoluţie, veselia sa, precum şi suferinţa lui când îl vede pe Preşedinte ucis în lupta contra bandiţilor albi. Ca o încununare a simţirilor sale simple, omeneşti, este ultima sa replică: „Ai noştri au învins!“. G. A. Slabiniac a izbutit să exprime în aceste câteva cuvinte sinteza sentimentelor Marinarului: ura împotriva contra-revoluţionarilor şi dragostea pentru prietenul ucis. Cu aceeaşi profunzime sunt redate şi trăirile pline de sens ale lui Raevici, interpretat de R. I. Piratt — artist al poporului din R.S.F.S.R. Artistul a ştiut să ne desvălue prin jocul său sensul vieţii bătrânului profesor; ultimul său monolog scoate la iveală ataşamentul său profund pentru poporul din mijlocul căruia se ridicase. Şi tocmai fiindcă el a făcut să ne apară un om sincer, ce-şi învinge boala numai şi numai pentru a participa la lupta colectivă, entuziastă şi plină de tinereţe, R. L Pliatt a fost îndelung aplaudat la scenă deschisă. In general eroii pozitivi, personagii ce au populat din plin epoca războiului civil, ne sunt înfăţişaţi prin interpretarea unui grup de actori cu renume ca : N. G. Cindorin, artist emerit al R.S.F.S.R. (Colectorul de produse agricole) ; A. M. Dubov (Popov); A. T. Zubov (Preşedintele biroului „CEKA“), etc., ca nişte oameni vii, prin multilateralitatea sentimentelor lor, prin adevărul pe care-l exprimă.Insă faţă în faţă cu aceştia, ce au deslănţuit marea şi atotbiruitoarea furtună, se află cei ce se cramponează de istorie, căutând s’o oprească din mers. Prin jocul expresiv al artiştilor T. V. Dobrotvorsk, (conducătorul militar), M. N. Rozen-Sanin — maestru emerit al artei din R.S.F.S.R. (Ibrachimov), etc., ei ni-i arată ca pe nişte lepădături, laşi, lacomi, cu porniri bestiale anti-umane. Aspectul moral al acestor personagii este cu atât mai jalnic, cu cât ele, în furia neputinţei lor — reliefată şi mai mult prin antitezele ce ni le oferă acţiunea — gândesc să transforme mai întâi Rusia şi apoi lumea întreagă într’un cimitir peste care să troneze teroarea şi întunericul. Ei sunt însă înfrânţi şi, ca o chemare ce va cuprinde lumea, se înalţă puternic „Internaţionala“ : „...Hai la lupta cea mare, Rob cu rob să ne unim..." In realizarea acestui minunat spectacol, mărturie a măestriei artiștilor sovietici, un rol important l-au avut regisorii I. A. Zavadski — artist al poporului din U.R.S.S., laureat al Premiului Stalin, și E. I. Stradomirsaia, maestră emerită a ariei din R.S.F.S.R. — laureată a Premiului Stalin, care accentuând asupra individualizării şi redării sentimentelor eroilor, au reuşit ca, împreună cu actorii, să transpună pe scenă viaţa clocotitoare a făuritorilor primului stat socialist din lume. Rodul muncii întregului colectiv a fost răsplătit cu furtunoase aplauze de către cei care l-au văzut. Iar când chemaţi a şasea oară la rampă, artiştii nemaiştiind cum să răspundă entuziasmului pe care-l stârniseră prin jocul lor magistral, s-au plecat adânc în faţa spectatorilor, unii din aceştia au început să le arunce flori, iar alţii, urcându-se pe scenă, i-au îmbrăţişat prieteneşte. Era răsplata sinceră a unor oameni care le preţuiau şi le cinsteau cum se cuvine arta... M. COLESIU ---------------------------5.-------------------------- O scenă din piesa „Uraganul“. Pe urmele scrisorilor nepublicate Despre lipsurile cooperativei din satul Rusca, comuna Teregova, regiunea Timişoara, ne-a scris un corespondent voluntar. El arăta că gestionarul lung Carol, nu se ocupă de aprovizionarea cooperativei și că pe de altă parte a delapidat o importantă sumă de bani. Uniunea Raională a Cooperativelor de Aprovizionare și Desfacere-Caransebeş, arătând că sesizarea primită a fost justă, arată măsurile pe care le-a luat. Astfel, necinstitul gestionar a fost înlăturat, întocmindu-i-se acte de dare în judecată și s-a început aprovizionarea cooperativei cu produsele industriale cerute de clienţi. Un alt corespondent voluntar ne-a semnalat felul birocratic cum sunt rezolvate propunerile de invenţii şi inovaţii ale muncitorilor de la staţia C.F.R.-Timişoara. Ca exemplu, corespondentul cita inovaţia tov. Schön care stă de 15 luni nerezolvată, datorită neglijenţei de care dă dovadă inginerul Carpov, responsabil cu aceste probleme. La sesizarea făcută, Consiliul Sindical Regional Timişoara ne răspunde că inginerul Carpov a fost schimbat din funcţia ce o avea, iar inovaţia toy. Schön care s-a dovedit a fi foarte bună, a fost rezolvată şi aplicarea ei extinsă. In urma măsurilor luate, mişcarea inovatorilor şi raţionalizatorilor a luat o amploare mai mare la staţia C.F.R.-Timişoara.