Munca, martie 1957 (Anul 13, nr. 2908-2934)

1957-03-01 / nr. 2908

Hag. Z a Instruirea organelor sindicale să fie practică, concretă, efica de O METODĂ BUNĂ Trecuseră mai bine de două luni de la alegerile sindicale. Cea mai ma­re parte din noii aleşi porniseră cu mult suflet la muncă. Zi de zi, soseau la comitetul de întreprindere veşti că alţi membri de sindicat doresc să participe la activitatea obştească. To­tul părea că merge strună. Curînd însă s-a văzut că numai en­tuziasmul nu era suficient. O bună parte dintre organizatorii de grupă şi membrii comitetelor de secţie nu mai avuseseră în trecut munci sindicale. De aceea se descurcau greu cu sar­cinile ce le reveneau. Numărul mun­citorilor care se adresau direct comi­tetului­­ de întreprindere creştea me­reu. Era cea mai bună dovadă că jos, în grupele sindicale şi în secţii, noii activişti nu erau încă în stare să sa­tisfacă cu competenţă şi operativitate cerinţele membrilor de sindicat. Care să fie cauza ? — se întrebau cei de la comitetul de întreprindere. N-am ţinut noi lecţii de instruire? N-am trimis cei mai buni propagan­dişti să facă această treabă ? Atunci? Nimeni din comitetul de întreprin­dere n-a putut găsi răspunsul. Cine­va a propus însă o discuţie cu o parte din organizatorii de grupă noi aleşi. Zis şi făcut! ...Deşi nu se făcuse prea multă a­­gitaţie în jurul consfătuirii ce urma să aibă loc, în ziua aceea n-a lipsit nimeni din cei ce fuseseră convocaţi. Preşedinţii comitetelor de secţie a­­nunţaseră organizatorilor de grupă doar atît. ..Azi la ora... In sala... veţi putea pune orice întrebare în le­gătură cu greutăţile pe care le în­­tîmpinaţi în munca voastră !“. — Cînd ţineam lecţiile de instruc­taj nu puteam strînge atâţia oameni — şi-a dat cu părerea, la începutul şedinţei, Spiridon Dumitrescu, mem­bru în comitetul de întreprindere. Să ştii că oamenii au multe probleme ne­rezolvate. Să te ţii bine, tovarăşe Chivu ! Şi Gheorghe Chivu, locţiitor de pre­şedinte al comitetului de întreprinde­re, s-a „ţinut bine“. Deşi a avut de răspuns la o avalanşă de întrebări, el s-a străduit să dea fiecărui organi­zator de grupă un răspuns satisfăcă­tor. Iată numai cîteva din probleme­le ridicate. Gheorghe Creţu, organi­zatorul grupei a IV-a de la secţia „clădiri“ : „Care este deosebirea în­tre adunarea generală a grupei şi consfătuirea de producţie ?“ Petre E­­nache, organizatorul grupei nr. 3 de la R. G. montaj: „Ce mai trebuie să facă organizatorul de grupă în afară d­e strîngerea cotizaţiilor ?“ Ion Fag, organizatorul grupei sindicale nr. 1 de la secţia „cutii« grăsime“: „Cum se stabilesc fruntaşii în producţie şi ce stimulente li se pot acorda ?" A­­ceste întrebări precum şi altele au per­mis locţiitorului de preşedinte să ara­te oamenilor, în mod concret, cum tre­buie să acţioneze ei în cele mai di­ferite probleme. Fiecare răspuns era notat cu grijă nu numai de cel ca­re pusese întrebarea, ci şi de ceilalţi participanţi. Toţi erau numai ochi şi urechi. — In mai puţin de o oră şi jumă­tate — spunea orgartizătorul de gru­pă Ion Fag — eu mi-am lămurit mul­te probleme care îmi erau neclare chiar după ce participasem la cîteva lecţii de instructaj ce duraseră fie­care două ore. ...S-au scurs de atunci cîteva săp­­tămîni. Deşi nu se poate spune că toţi organizatorii de grupă muncesc satisfăcător, există totuşi dovezi că o bună parte din ei se descurcă acum cu mai multă uşurinţă în sarcinile ce le revin. Aşa, de pildă, în grupele sindicale din secţia a IV-a mecanică în trecerea socialistă are acum un ca­racter mai viu, fruntaşii în producţie sînt îndrumaţi să sprijine pe muncito­rii cu mai puţină experienţă, iar pro­centul de încasare al cotizaţiei sin­dicale este în continuă creştere. Fap­te care arată că organizatorii de gru­pă îşi cunosc acum mai bine sarci­nile, se co­­stata şi în secţiile cazan­­gerie şi tîmplărie. Roadele dobîndite prin această for­mă de instruire au determinat comi­tetul de întreprindere al complexului „Griviţa Roşie“ din Capitală să-şi ducă întreaga muncă de instruire a activului sindical pe bază de consul­taţii. In planul de activitate al co­mitetului local lecţiilor l-au luat a­­cum discuţiile concrete, legate de pro­blemele pe care le ridică munca prac­tică a activului sindical. Şi pe zi ce trece, consultaţiile îşi dovedesc tot mai mult eficacitateea. P. MARGINEANU Nu o îndatorire formală, ci o necesitate de mare actualitate In biroul comitetului orăşenesc Arad al Sindicatului muncitorilor din in­dustria alimentară sunt 11-12 oameni: preşedinţi ai comitetelor de întreprin­dere din ramura respectivă, locţiitori de preşedinţi, responsabili ai comi­siilor de întrecere, salarizare, ino­vaţii. ...— La masa acoperită cu pînză roşie, tovarăşul Markus Mihai, membru în prezidiul comitetului, frunzăreşte cele cîteva foi pe care le are în faţă, apoi începe să citească : „Despre munca de masă în producţie a comi­tetului de întreprindere“. Era cea de-a doua lecţie, din ciclul organizat de comitetul sindical orăşenesc pentru instruirea comitetelor de întreprin­dere. Cu excepţia unuia sau a doi, ei nu sunt scoşi din producţie. Ca după o zi de muncă, pe faţa unora se citeşte oa­recare oboseală. Şi totuşi, ei ascultă atenţi, cu interes, pe vorbitor; este un domeniu de activitate în care au ob­ţinut succese importante, în care au şi lipsuri şi neclarităţi, un domeniu în care ştiu că sînt încă multe de făcut, multe de îmbunătăţit. Dar pe măsură ce lectura lecţiei înaintează, interesul manifestat de cursanţi scade. Care erau cauzele ? Şi nu scăpăm principalul In primul rind faptul că în cu­prinsul lecţiei nu au fost aprofundate concret o serie de aspecte principale privind organizarea şi conducerea întrecerii socialiste, organizarea con­sfătuirilor de producţie Aşa, de pildă, despre extinderea experienţei fruntaşe abia se pomeneşte. Or, C.C.S. a sub­liniat in nenumărate rînduri faptul că în organizarea întrecerii socialiste sînt de mare importanţă studierea atentă a realizărilor obţinute de frun­taşi, generalizarea sistematică a ex­perienţei şi a metodelor înaintate de muncă ale acestora. In acest sens era desigur necesar să se pună în faţa activului comitetelor de întreprindere sarcina unei munci vii cu oamenii, a sprijinirii practice la locul de produc­ţie a fiecărui muncitor în parte pen­tru înlăturarea piedicilor ce stau în calea îndeplinirii şi depăşirii ritmice a planului; de asemenea, sarcina or­ganizării ajutorării reciproce, a extin­­derii şi aplicării prin toate mijloace­le a experienţei fruntaşilor Numai astfel întrecerea poate deveni cu a­­devărat, la fiecare întreprindere, o miş­care a maselor largi, în cadrul căreia să fie ridicaţi toţi muncitorii la nive­lul realizărilor medii ale fruntaşilor. Intr-o lecţie pe tema muncii comi­tetului de întreprindere în domeniul producţiei de asemenea este greu de înţeles de ce nu a fost tratată de fel o problemă atît de însemnată cum este aceea a consfătuirilor de pro­ducţie. Asupra ei, tovarăşul Markus s-a oprit în treacăt, abia atunci cînd un participant la curs a cerut să i se lămurească unele lucruri legate de organizarea lor. Şi aceasta, în ciuda faptului că organizarea consfătuirilor de producţie, ca cea mai importantă formă de afirmare a iniţiativei oame­nilor muncii, de atragere a lor la conducerea producţiei, a stat în cen­trul atenţiei ultimei plenare a C.C.S. Acolo, s-a arătat concret ce trebuie făcut pentru ridicarea rolului şi efi­cacităţii consfătuirilor de producţie în viaţa întreprinderilor noastre, s-a stabilit dreptul lor de a lua hotărîri în interesul îmbunătăţirii organizării muncii şi a producţiei. In lecţie s-a trecut uşor de tot şi peste o serie de alte probleme, cum ar fi cele legate de normare, salari­zare, munca pentru dezvoltarea miş­cării inovatorilor etc. Lipseşte experienţa concretă O altă cauză care a făcut ca lecţia să nu-şi atingă în întregime scopul e faptul că din cuprinsul ei a lipsit complet experienţa concretă, practică, acumulată de organizaţiile sindicale din diferite întreprinderi. Era de aş­teptat ca lecţia prezentată de un membru al prezidiului comitetului orăşenesc (care răspunde în cadrul prezidiului tocmai de problemele în­trecerii, salarizării şi inovaţiilor) şi totodată preşedintele comitetului de întreprindere al fabricii „7 Noiem­­brie“-Arad, să arate felul cum se des­făşoară practic munca comitetelor de întreprindere în diferite organizaţii sindicale din oraşul respectiv. Este de la sine înţeles că de mai mult folos i-ar fi fost activului dacă i s-ar fi arătat concret, de pildă, cum s-a organizat la fabrica­­„7 Noiembrie“ evidenţa rezultatelor obţinute în în­trecerea socialistă, cum este răspîn­­dită în altă fabrică experienţa frun­taşă (sprijinirea de către fruntaşii în producţie a muncitorilor cu o produc­tivitate scăzută, cursuri pentru ex­tinderea experienţei înaintate, vizita­rea reciprocă între întreprinderi etc. etc.). Ruperea cursului predat de situaţia concretă a întreprinderilor din industria alimentară dă instruirii un caracter general, şablonard, lucru criticat în repetate rînduri de Consi­liul Central al Sindicatelor. Să dezvoltăm gin­dir­ea şi iniţiativa creatoare In unele părţi ale ei lecţia în­cearcă să dea soluţii valabile întot­deauna şi în orice loc Aşa, de pildă, vorbind despre stimularea muncitori­lor care se situează în fruntea între­cerii socialiste, se arată : „In aduna­rea grupei de la începutul fiecărei luni, în care se analizează rezultatele întrecerii socialiste, muncitorilor care au obţinut cele mai bune rezultate li se înmînează „Fanionul de frun­taş în producţie pe grupă“. Brigăzile (echipele) cuprinse într-o grupă, care obţin cele mai mari depăşiri ale indicilor de plan, primesc „Flamura de brigadă“ (echipă) fruntaşă în pro­ducţie pe grupă. In şedinţele lunare ale secţiilor, în care se face analiza întrecerii socialiste, muncitorii care au obţinut cele mai bune rezultate pe secţie (sector), vor primi „Fanio­nul de fruntaş în producţie pe secţie“ (sector) etc etc. Stimulentele acestea îşi menţin va­labilitatea pină în luna următoare, cînd se analizează din nou desfă­şurarea întrecerii socialiste“ Fără îndoială că stimularea frun­taşilor poate fi altfel făcută în alte întreprinderi, în raport cu situaţia concretă, şi ea nu se poate reduce doar la formele arătate mai sus. Cam în acelaşi fel se procedează şi atunci cînd se arată că obiectivele principalei ale întrecerii socialiste vor fi întotdeauna aceleaşi. Stabilirea de către comitetul sindical orăşenesc a aceloraşi condiţii şi obiective pentru toate întreprinderile,­ pentru toate locu­rile de muncă şi pentru toţi mun­citorii este nejustă, dăunătoare. Toc­mai de aceea plenara din ianuarie a C.C.S. a arătat în mod deosebit necesitatea ca fiecare comitet de în­treprindere ....să aibă deplină răs­pundere şi iniţiativă ca împreună cu conducerile întreprinderilor şi sfătuin­­du-se cu muncitorii, tehnicienii şi inginerii, să stabilească pentru fie­care loc de muncă şi pentru fiecare perioadă în parte obiectivele întrece­rii socialiste, concentrînd astfel aten­ţia participanţilor la întrecere spre problemele de bază ale secţiei sau în­treprinderii respective“. Lipsuri de felul celor arătate mai sus vor trebui înlăturate din lecţiile ce vor fi predate de acum încolo. Iniţiativa comitetului sindical oră­şenesc de a organiza instruirea comi­tetelor de întreprindere, aşa cum arată înşişi membrii acestora, este bine venită şi necesară. Important este insă ca instruirea să nu dea activiş­tilor ,şabloane, să nu dea reţete unice cu caracter general valabil, ci, dim­potrivă, să dezvolte gîndirea lor, ini­ţiativa lor, să-i ajute să se orienteze diferenţiat, cu pricepere, în rezolva­rea problemelor multiple şi variate pe care sarcinile construcţiei socia­liste, munca şi viaţa le ridică zi de zi. Pentru aceasta este neapărat nece­sar ca instruirea să fie socotită de întregul prezidiu ca una din sarci­nile sale cele mai importante. Or, în cazul de faţă, tovarăşul Markus a fost insuficient ajutat. Lec­ţia predată nu a fost pregătită în colectiv, citită şi îmbogăţită de mem­brii prezidiului comitetului orăşenesc, completată cu experienţa lor proprie. Aşa se explică şi faptul că acest curs, ţinut la o lună după plenara C.C.S. din ianuarie a.c., nu era legat de problemele ridicate de plenară, nu cuprindea măcar o referire la aceasta. Dezbaterile plenarei nu fuseseră nici măcar citite pînă atunci de tovarăşul Markus care a arătat comitetelor de întreprindere... cum trebuie să-şi desfă­şoare activitatea în domeniul produc­ţiei. Aşa se şi explică în parte lip­surile cursului în ce priveşte consfă­tuirile de producţie, întrecerea, ş. a. Membrii comitetelor de întreprin­dere vin la aceste cursuri fiindcă simt nevoia lor, fiindcă îşi dau seama bine că problemele tot mai, complexe care se pun organizaţiilor sindicale nu pot fi rezolvate fără cunoştinţe bogate, fără îmbunătăţirea continuă a meto­delor de muncă. Este necesar însă să respectăm timpul lor, să satisfacem, cu sentimentul deplinei răspunderi, dorinţa lor de a cunoaşte, de a şti ce trebuie făcut şi cum trebuie să se ducă munca pentru a fi la înălţimea actualelor sarcini puse de partid. EMIL SOROJAN MUNKA ANTON ALHAZIDIS din Bucu­reşti, str. Străbună nr. 6, ne scrie că are 65 de ani şi o vechime de 4 ani şi jumătate în cîmpul muncii salariate, după 23 August 1944. El ne întreabă dacă la împlinirea ve­chimii de 5 ani în cîmpul muncii va putea beneficia şi el de pensia socială, sau Decretul 446/956 se referă numai la acei care în mo­mentul apariţiei sale îndeplineau condiţiile respective ? RĂSPUNS: Decretul 446/956 stabi­leşte că au dreptul la pensii sociale salariaţii care au împlintit vîrsta de 60 de ani bărbaţii şi 55 de ani fe­meile, şi care au o vechime în cîmpul muncii salariate, dovedită cu acte o­­ficiale, de cel puţin 5 ani după 23 August 1944. Decretul nu specifică nicăieri că beneficiază de prevederile sale numai cei care la data publi­cării, respectiv 24 septembrie 1956, îndeplineau condiţiile arătate mai sus. Aceasta înseamnă că şi persoanele care în viitor vor îndeplini condiţiile prevăzute de el vor beneficia de pen­sia socială. Şi dvs. deci, cînd veţi îm­plini vechimea de 5 ani în cîmpul muncii salariate, după 23 August 1944, veţi fi în drept să cereţi în­scrierea la pensia socială. TIBERIU MIŞCOVICI, salariat la Baza de desfacere nr. 5-Arad, ne cere lămuriri în legătură cu ur­mătoarea situaţie: A fost progra­mat să-şi ia concediul de odihnă pe anul 1956, cu începere de la 13 decembrie. Cum­­la acea dată se afla internat în spital, n-a mai pu­tut să-şi ia concediul, urmind să-l capete, conform Deciziei nr. 3 a C.C.S., după ce s-a însănătoşi. La 30 ianuarie 1956, după ce şi-a ter­minat concediul medical, a solici­tat direcţiunii să-i acorde acum concediul de odihnă cuvenit pe anul 1956. Aceasta refuză însă să­­-i mai acorde pe motiv că în­­trucit s-a intrat intr-un nou exerciţiu financiar nu găseşte for­mele prin care să-i plătească in­demnizaţia respecti­vă, fiind vorba de concediul pe anul 1956. Este oare legal acest lucru, întreabă tov. Mişcovîci ? RĂSPUNS: Administraţia întreprin­derii v-a refuzat în mod ilegal acor­darea concediului de odihnă pe anul­ 1956 neefectuat pînă acum. In acest sens Decizia nr. 1 a Comitetului de Stat pentru Muncă şi Salarii, publi­cată în ziarul nostru din 17 februa­rie a. c., precizează că salariaţii care nu au primit pînă la 31 decembrie 1956, în totalitate sau parţial, conce­diul de odihnă cuvenit pe anul 1956, vor putea efectua acest concediu în cursul anului 1957, fie cumulat cu concediul pe 1957, fie separat de a­­cesta. ★ Mai mulţi cititori s-au adresat redacţiei noastre cerînd lămuriri în legătură cu durata concediului de odihnă pentru salariaţii a căror zi de muncă este nenormată. RĂSPUNS: Articolul 63, al. 5 din Codul Muncii, astfel cum a fost mo­dificat recent prin Decretul 92/957, stabileşte că durata concediului de o­­dihnă al angajaţilor a căror zi de muncă este nenormată, este de 15 pînă la 24 zile lucrătoare. Intre aceste două limite, se va fixa — prin listele anexe la contractul co­lectiv, fie prin ordinul ministrului dat de acord cu C.C. al sindicatului res­pectiv (pentru unitățile unde nu se încheie contracte colective) — pen­tru fiecare salariat în parte, durata concediului de odihnă (adică 15, 18, 21, 24 zile lucrătoare) în raport cu volumul îndatoririlor şi răspunderea corespunzătoare funcţiei respective. crn 1 martie 1957 — nr. 2905 Respect pentru consumator In ospeţie la un restaurant dietetic Hotărît lucru, e greu să te docu­mentezi într-un restaurant cum ar fi cel dietetic din strada C. A. Rosetti 21, şi încă în timpul prînzului, înain­te de a fi servit masa. Văzînd atîtea bunătăţi, bine preparate, frumos servi­te, aproape că uiţi pentru ce ai venit. Dar această senzaţie îţi dispare de în­dată ce constaţi lucruri demne de luat în seamă. Şi atunci incepi a discuta cînd despre una, cînd despre alta, mai notezi cîte ceva etc. Să facem o recapitulare a celor văzute. In holul restaurantului un anunţ mare vesteşte consumatorilor că în orice zi se servesc cinci diete. Die­tele 1, 2, 5, 7, 9. Dieta nr. 1, de pildă, e pentru cei suferinzi de ulcer gastric şi duodenal precum şi pentru gastrite cronice. Dietele celelalte sînt reco­mandate altor afecţiuni. Privind su­perficial anunţul respectiv acesta nu spune prea mare lucru. Dar, de fapt, practic, de la el porneşte întreaga ac­tivitate. O soră dieteticiană întoc­­meşte zilnic meniurile ca apoi, o ar­­mată de bucătari şi ajutoare, să se străduiască să prepare mîncăruri care de care mai gustoase. Şi dacă, din păcate, cînd e vorba de mîncare nu e bine să te referi la cifre, noi o vom face totuşi amintind doar în trea­căt că zilnic sunt puse la dispoziţia consumatorilor 60 de preparate. Tot zilnic se perindă prin restaurantul dietetic circa 600 consumatori. Fireşte că s-ar mai putea spune încă multe despre mîncărurile servite. Dar pe consumator îl interesează să primească mîncăruri bine preparate şi îndeosebi să fie bine servit. Şi fiindcă am amintit de deservire, vom spune cîte ceva şi despre asta. Un medic spunea ntai de mult, într-o staţiune de tratament, că pentru cel suferind contează nu numai mîncarea ci şi felul cum e deservit. Cu toate că vorbele acestea au răsunat la vreo cîteva sute de kilometri distanţă de Capitală, ele au avut ecou şi aici, 14 ospătare, un detaşament activ de fe­mei harnice, asigură deservirea con­sumatorilor. Ceea ce-i important însă este altce­va. Restaurantul serveşte mîncare gă­tită şi pentru acasă. La început venea cîte un consumator cu sufertaşul. Du­­pă o vreme au venit mai mulţi, iar acum vin zilnic 50 consumatori cu sufertaşele, mulţumiţi de calitatea mîncărurilor şi promptitudinea cu care sînt serviţi. Ce ar fi dacă s-ar mai crea vreo două asemenea restaurante în Capitală ? Faptele au dovedit doar că sînt nece­sare, apreciate de consumatori şi me­nite să facă cinste comerţului nostru de stat. A. CROITORU Fiind sezisată de faptul că unii sa­lariaţi ce deservesc autobuzele de pe ruta Tg Ocna — Slănicul Moldovei, nu-şi fac conştiincios serviciul, I R . A. Bacău mulţumeşte ziarului pentru cele relatate, arătînd totodată că cei vi­novaţi au fost sancţionaţi. Astfel, conducătorul tehnic — tov. Ghibilic de la garajul Tg. Ocna — în sarrina că­ruia cădeau urmărirea şi întreţinerea stării parcului de autobuze, a fost re­trogradat cu două categorii de salari­zare pe timp de o lună pentru faptul că a dat dovadă de neglijenţă în muncă. In ceea ce priveşte personalul de linie (conducătorul auto şi taxatorul), fiind la prima abatere, a fost retro­gradat cu o clasă de salarizare pe timp de trei luni. Tovarăşul Ion Cor­bu­, şef la autobaza Tg. Ocna, pentru dezinteresul manifestat, a fost înlo­cuit din această muncă, fiind mutat la Piatra Neamţ într-o funcţie infe­rioară. Sfatul popular al raionului Tg. Oc­na, care de asemenea a fost sezisat Pe lista de meniu: B­AL... Cu o seară înainte, un coleg mă invitase să servim masa la restauran­­tul ,,Dorna“ de pe b-dul 6 Martie. Spa­ţios, curat, elegant, personal ipolitic C05. Supe, cartofi cu smîmtînă, musa­ca de legume, suc de fructe. Tot ce-şi, poate dori un om cu un ficat pre­tenţios, ca al meu. A doua seară m-am dus singur. Mi-am ales o masă, mi-am aşezat paltonul pe spătarul unui scaun (cuie­re sînt cam puţine dar n-are a face) am luat lista de mîncăruri din mina binevoitorului ospătar şi-am început s-o studiez. Intre timp ospătarul, discret, a ple­­cat la masa vecină să desfunde o nouă sticlă cu vin. Tot discret a ple­cat spre bar să-și soarbă paharul, cu care — prietenoși — cei de la masă îl cinstiseră. — Fericiți cei ce n-au grija ficatu­lui — mi-am spus eu cu o umbră de invidie în gînd. Cît despre ospătar, treaba lui, nu mă bag. Mai ales cînd omul e conștiincios. Drept dovadă ia­tă,­ că a și apărut. Dar de ce oare o fi arborat atît de subit figura asta consternată ? Zic : — Fii bun, o porție de cartofi cu smintînă ! Zice: — îmi pare rău dar nu vă pot ser­­vi... Am oftat ușor, dar n-am desci­­rajat. — Atunci... o musaca de legume. — Nu vă supărați, dar nu vă pot servi nimic. Tovarășul responsabil vă roagă să părăsiţi localul, fiindcă... — Ce ? Cum? — am sărit In sus și de uimire am rămas cu gura căscată de parcă inghiţisem subit tot meniul înscris pe lista de alături. — ...avem un bal şi trebuie să e­­vacuăm sala numaidecît — continuă netulburat ospătarul. De altfel, cam în fiecare sîmbătă se dau baluri la noi. Am răsuflat uşurat. Vasăzică asta era. Şi eu care credeam că pentru cine ştie ce motive, necunoscute mie, devenisem ne neaşteptate „persona non grata“ şi că de aceea responsa­bilul găsise de cuviinţă să mă „ex­pulzeze“. — Atunci — zic eu potolit — fii bun şi serveşte-mă cu.. condica de su­gestii. Şi roagă şi pe tovarăşul res­­ponsabil să vină. Promt şi conştiincios, ospătarul se ivi cu condica sub braţ. — Tovarăşul responsabil e ocupat. Nu poate să vină, dar a zis să scrieţi aici tot ce vreţi să-i spuneţi.­­Am scris, m-am îmbrăcat, am ple­cat. Am tras cu ochiul spre vecinii mei. Erau mai veseli ca la sosirea lor. Sticla era pe terminate. La uşă, un tînăr vioi, bine dispus, ţinea piept celor ce voiau să intre în local. „El trebuie să fie respon­sabilul“ — mi-am zis eu şi nu mă putui abţine să nu-i spun pe un ton mustrător. — Nu prea sînteţi primitori cu clienţii, tovarăşe responsabil Cît am scris în condjică şi m-am tocmit cu ospătarul mîhcam şi plecam Ma a. Ies că aveţi două încăperi şi eu eram în cea mai mică. Omul, surprins, desfăcu braţele larg. — Mie degeaba îmi spuneţi — zi­se el zâmbitor. Noi am închiriat lo­calul şi de acum aşteptăm pe cei invitaţi. Am tăcut şi am ieşit repede. îmi dădusem seama că om­ul din faţa mea nu era responsabilul restauran­tului, ci responsabilul... cu balul I GH. DIMA despre nerespectarea itinerariului de către autobuzele care circulă pe ruta amintită, ne informează că s-a hotărît ca pe traseul Tg. Ocna — Slă­­nic să circule un autobuz S.R. în perfectă stare de funcţionare, care să deservească staţiunea balneară în cele mai bune condiţiuni şi fără întîrziere, avînd plecarea din Tg. Ocna în legă­tură cu trenurile care sosesc aici. ★ Un corespondent voluntar ne in­forma că noua arondare făcută de I.C.L. „Combustibilul“ Bucureşti a stîrnit nemulţumiri în rîndurile cetă-­ ţenilor care domiciliază în perimetrul şoseaua Giurgiului de la nr. 1 pină în strada Stoian Militaru. Aceştia e­­rau nevoiţi (spre deosebire de cei ce locuiau peste drum, in case cu nu­mere cu soţ) să se aprovizioneze cu lemne de foc de la depozitul nr. 68 care se află la o distanţă de 5 km, în loc de depozitul 102, din apropiere. Redacţia a adus cele de mai sus la cunoştinţa Sfatului Popular al Ca­pitalei, care a dat dispoziţiuni I.C.L. „Combustibilul“ Bucureşti ca străzi­­le din arondarea depozitului 68 (în perimetrul şoselei Giurgiului de la nr. 1 pînă în strada Stoian Militaru şi şoseaua Olteniţa) să treacă în aron­darea depozitului 102. In bucătăria restaurantului dietetic din Capitală, tovarăşul Alaci Ion, responsabil principal al restaurantului şi bucătarii Lucoviciu.Va­­sile şi Fotin Vasile controlind calitatea şi prezentarea mîncărurilor şi prăjiturilor Înainte de a fi servite consumatorilor. Fotografie de D. ȘINCAI — Ospătarul — nu avem cartofi cu smîntînă. Azi avem... bal! NOTA: Borviz cu... „surprize“ Intr-un magazin ,,Alimentara" din Bacău: — Ape minerale aveţi ? — Avem / — Borsec aş dori. — Păi altele nici nu găsiţi la noi. — Dar, ştiţi, am luat deunăzi o sticlă, pe etichetă scria ,,Borsec“, dar conţinutul... parcă era „Căciulata" aşa mirosea. — Ce pot să fac eu ? Doar nu mă pot băga intr-insa ca să-i aflu miro­sul... Discuţiile de felul acesteia se pot auzi destul de des in magazinele din oraşul Bacău unde se vînd ape mine­rale. De cele mai multe ori ele nu se opresc aici, ci continuă cam în felul următor: CUMPĂRĂTORUL: Tovarășe, eu iau sticlele dar să ştii, dacă conţin apă sulfuroasă le aduc înapoi. Nu am ce face cu ele. VINZATORUL: Vă avertizez că sticlele destupate nu le reprimim. CUMPĂRĂTORUL: Dar ce vrei dumneata, să beau o apă contraindi­cată de medic ? VINZATORUL : Nu vă oblig. Faceţi cum credeţi... Şi discuţiile devin interminabile, se iscă certuri. Dar pentru ce toate a­­cestea ? Am cerut lămuriri in această pri­vinţă unui vinzător, care ne-a spus următoarele: , Tovarăşe dragă nu­mai necazuri am de la o vreme cu ,,Borsecul“ ăsta. Or fi probabil două izvoare diferite acolo dar nu înţeleg de ce în cazul acesta nu se etichetea­ză sticlele cu semne distinctive pen­­tru fiecare din ane ? Tovarăşii de la depozitul I.C.R.A. (întreprinderea de comerţ cu ridicata pentru produse ali­­mentare) din localitate, pe care de a­­semenea i-am consultat, sînt insă de altă părere: apa minerală de Borsec este de un singur fel, şi anume, fără miros. Atunci cum se explică surprizele cu sticlele ce poartă eticheta „Borsec" '/ Aici nimeni nu ştie nimic. Poate în­­treprinderea ,,Apemin" va reuşi să deslege totuşi acest mister. Ar fi de dorit chiar cit mai repede. Nu de al­­ta, dar cumpărătorilor nu le face de loc plăcere asemenea surprize. I. LUPU Cultivatorii de loturi sînt pregătiţi... Aveam în faţă un om pe care l-am văzut pentru prima dată. II cheamă Fati Augustin. Faţa-i deschisă, chiar zîmbitoare, precum şi dosarul ce-1 ţi­nea In mînă. îmi dădea de înţeles că are ce-mi povesti despre munca lui de responsabil al comisiei de grădină­rit de la întreprinderea ,,Flamura Ro­șie“ din Capitală. Cu toate aceste do­vezi evidente, nu-mi venea la înde­mînă să-l întreb direct. Mă Împiedica parcă fila calendarului care indica : 22 februarie. Ce-ar putea să-mi spună despre pregătirile cultivatorilor de lo­turi, acum, cînd potrivit calendarului, ne aflam în plină iarnă ? — Avem a vă spune lucruri inte­resante şi chiar preţioase — mi-a curmat el ezitarea. — Ce anume ? — l-am întrebat într-o doară. — Iată, de ieri plugurile au început să are loturile cultivatorilor noştri. Fiecare dintre ei a plătit înainte 13 lei pentru această lucrare. Asta deoa­rece întreprinderea noastră, neavînd o gospodărie anexă, nu dispune de ani­male sau utilaje cu care am fi putut ara. Aşa că pentru această treabă am angajat un cetăţean. In două-trei zi­le el termină şi atunci pornim la împărţirea parcelelor. Cele auzite m-au îndemnat să-l în­treb : — Bine, dar asta înseamnă că... — înseamnă că în Întreprinderea noastră — mă întrerupse el — fieca­re muncitor dornic de a cultiva un lot, a fost înştiinţat cu o lună în ur­mă. Cei care au dorit acest lucru s-au înscris. Avem în prezent 71. Şi apoi... apoi fiecare s-a pregătit pentru, hai să-i zic, campanie Unii, de altfel cei mai mulţi, au seminţe şi unelte de a­­nul trecut. Altora le-am procurat noi, comisia, cele trebuincioase. Cînd ma­gazinele ISPAVS-ului nu fie­ au putut asigura toate soiurile, cultivatorii s-au ajutat între ei cu seminţe. Aşa cum eu am dat tovarăşilor Ion Bereş, Ni­­colae Ionescu, Constantin Crăciunes­­cu şi altora arbagic şi boabe de ma­zăre pentru semănat au procedat şi alţi cultivatori. Apoi e foarte simplu de îndru­mat şi urmărit munca oamenilor a­­tunci cînd fiecare membru al comisiei ştie ce are de făcut. La noi, aşa-i: unul se ocupă de procurarea seminţe­lor, altul se îngrijeşte ca la momentul potrivit să existe araci, altul organi­zează întrecerea între cultivatori şi, la nevoie, ne completăm, cum s-ar zice, unul pe celălalt. Aşa am lucrat şi anul trecut şi drept să vă spun, cultivatorii au fost mulţumiţi de spri­jinul pe care l-au primit. Mulţumiţi şi pentru că recoltele culese în toamnă le-au fost suficiente pentru toată iar­na. De altfel, parcelele cultivate de ei au fost sursele principale de unde şi-au aprovizionat gospodăriile în tot cursul verii. — Ce aveţi de gînd să faceţi după ce terenul va fi arat, grăpat şi repar­tizat oamenilor ? — Să însămînţăm imediat — mi-a răspuns plin de optimism tovarăşul Fati Augustin. Dar — a continuat el — înainte de această treabă vom in­vita în mijlocul cultivatorilor noştri pe inginerul cu problemele agricole de la Sfatul popular al raionului „Ni­­colae Bălcescu“, de care aparţinem. El ne va putea da sfaturi preţioase pentru plantarea şi îngrijirea culturi­lor. Noi ne-am propus să însămînţăm salată, ridichi, ceapă, mazăre şi altele Dacă e bine sau nu, ne va spune el la faţa locului, ţinind­ seama de sol, moment şi cultură. Din împletirea cunoştinţelor lui cu experienţa noas­tră, sperăm că va rezulta un lucru bun : vom afla perioada optimă de însămînţat pentru fiecare cultură şi, în plus, vom cunoaşte locul care-i prieşte mai mult fiecărei plante. Şi apoi, în timpul muncilor, ne vom sfătui, ne vom ajuta unul pe celălalt... Că doar aşa se cuvine. GH. ILIUŢA Magazinul nr. 2 de vînzare a seminţelor al Ministerului Agricul­turii. Aci vin zilnic în medie peste 300 de cumpărători, oameni ai muncii cultivatori de loturi individuale. Printre, vizitatorii de ieri ai magazi­nului a fost şi soţia muncitorului Ioan Baieşeanu care are un teren de 200 m primit prin comisia de grădinărit a uzinelor „23 August“. Anul acesta familia Băieşeanu şi-a cumpărat seminţe diverse pentru a obţine o recoltă mai bogată şi mai asortată decit în anii precedenţi.

Next