Munca, martie 1957 (Anul 13, nr. 2908-2934)
1957-03-01 / nr. 2908
Hag. Z a Instruirea organelor sindicale să fie practică, concretă, efica de O METODĂ BUNĂ Trecuseră mai bine de două luni de la alegerile sindicale. Cea mai mare parte din noii aleşi porniseră cu mult suflet la muncă. Zi de zi, soseau la comitetul de întreprindere veşti că alţi membri de sindicat doresc să participe la activitatea obştească. Totul părea că merge strună. Curînd însă s-a văzut că numai entuziasmul nu era suficient. O bună parte dintre organizatorii de grupă şi membrii comitetelor de secţie nu mai avuseseră în trecut munci sindicale. De aceea se descurcau greu cu sarcinile ce le reveneau. Numărul muncitorilor care se adresau direct comitetului de întreprindere creştea mereu. Era cea mai bună dovadă că jos, în grupele sindicale şi în secţii, noii activişti nu erau încă în stare să satisfacă cu competenţă şi operativitate cerinţele membrilor de sindicat. Care să fie cauza ? — se întrebau cei de la comitetul de întreprindere. N-am ţinut noi lecţii de instruire? N-am trimis cei mai buni propagandişti să facă această treabă ? Atunci? Nimeni din comitetul de întreprindere n-a putut găsi răspunsul. Cineva a propus însă o discuţie cu o parte din organizatorii de grupă noi aleşi. Zis şi făcut! ...Deşi nu se făcuse prea multă agitaţie în jurul consfătuirii ce urma să aibă loc, în ziua aceea n-a lipsit nimeni din cei ce fuseseră convocaţi. Preşedinţii comitetelor de secţie anunţaseră organizatorilor de grupă doar atît. ..Azi la ora... In sala... veţi putea pune orice întrebare în legătură cu greutăţile pe care le întîmpinaţi în munca voastră !“. — Cînd ţineam lecţiile de instructaj nu puteam strînge atâţia oameni — şi-a dat cu părerea, la începutul şedinţei, Spiridon Dumitrescu, membru în comitetul de întreprindere. Să ştii că oamenii au multe probleme nerezolvate. Să te ţii bine, tovarăşe Chivu ! Şi Gheorghe Chivu, locţiitor de preşedinte al comitetului de întreprindere, s-a „ţinut bine“. Deşi a avut de răspuns la o avalanşă de întrebări, el s-a străduit să dea fiecărui organizator de grupă un răspuns satisfăcător. Iată numai cîteva din problemele ridicate. Gheorghe Creţu, organizatorul grupei a IV-a de la secţia „clădiri“ : „Care este deosebirea între adunarea generală a grupei şi consfătuirea de producţie ?“ Petre Enache, organizatorul grupei nr. 3 de la R. G. montaj: „Ce mai trebuie să facă organizatorul de grupă în afară de strîngerea cotizaţiilor ?“ Ion Fag, organizatorul grupei sindicale nr. 1 de la secţia „cutii« grăsime“: „Cum se stabilesc fruntaşii în producţie şi ce stimulente li se pot acorda ?" Aceste întrebări precum şi altele au permis locţiitorului de preşedinte să arate oamenilor, în mod concret, cum trebuie să acţioneze ei în cele mai diferite probleme. Fiecare răspuns era notat cu grijă nu numai de cel care pusese întrebarea, ci şi de ceilalţi participanţi. Toţi erau numai ochi şi urechi. — In mai puţin de o oră şi jumătate — spunea orgartizătorul de grupă Ion Fag — eu mi-am lămurit multe probleme care îmi erau neclare chiar după ce participasem la cîteva lecţii de instructaj ce duraseră fiecare două ore. ...S-au scurs de atunci cîteva săptămîni. Deşi nu se poate spune că toţi organizatorii de grupă muncesc satisfăcător, există totuşi dovezi că o bună parte din ei se descurcă acum cu mai multă uşurinţă în sarcinile ce le revin. Aşa, de pildă, în grupele sindicale din secţia a IV-a mecanică în trecerea socialistă are acum un caracter mai viu, fruntaşii în producţie sînt îndrumaţi să sprijine pe muncitorii cu mai puţină experienţă, iar procentul de încasare al cotizaţiei sindicale este în continuă creştere. Fapte care arată că organizatorii de grupă îşi cunosc acum mai bine sarcinile, se costata şi în secţiile cazangerie şi tîmplărie. Roadele dobîndite prin această formă de instruire au determinat comitetul de întreprindere al complexului „Griviţa Roşie“ din Capitală să-şi ducă întreaga muncă de instruire a activului sindical pe bază de consultaţii. In planul de activitate al comitetului local lecţiilor l-au luat acum discuţiile concrete, legate de problemele pe care le ridică munca practică a activului sindical. Şi pe zi ce trece, consultaţiile îşi dovedesc tot mai mult eficacitateea. P. MARGINEANU Nu o îndatorire formală, ci o necesitate de mare actualitate In biroul comitetului orăşenesc Arad al Sindicatului muncitorilor din industria alimentară sunt 11-12 oameni: preşedinţi ai comitetelor de întreprindere din ramura respectivă, locţiitori de preşedinţi, responsabili ai comisiilor de întrecere, salarizare, inovaţii. ...— La masa acoperită cu pînză roşie, tovarăşul Markus Mihai, membru în prezidiul comitetului, frunzăreşte cele cîteva foi pe care le are în faţă, apoi începe să citească : „Despre munca de masă în producţie a comitetului de întreprindere“. Era cea de-a doua lecţie, din ciclul organizat de comitetul sindical orăşenesc pentru instruirea comitetelor de întreprindere. Cu excepţia unuia sau a doi, ei nu sunt scoşi din producţie. Ca după o zi de muncă, pe faţa unora se citeşte oarecare oboseală. Şi totuşi, ei ascultă atenţi, cu interes, pe vorbitor; este un domeniu de activitate în care au obţinut succese importante, în care au şi lipsuri şi neclarităţi, un domeniu în care ştiu că sînt încă multe de făcut, multe de îmbunătăţit. Dar pe măsură ce lectura lecţiei înaintează, interesul manifestat de cursanţi scade. Care erau cauzele ? Şi nu scăpăm principalul In primul rind faptul că în cuprinsul lecţiei nu au fost aprofundate concret o serie de aspecte principale privind organizarea şi conducerea întrecerii socialiste, organizarea consfătuirilor de producţie Aşa, de pildă, despre extinderea experienţei fruntaşe abia se pomeneşte. Or, C.C.S. a subliniat in nenumărate rînduri faptul că în organizarea întrecerii socialiste sînt de mare importanţă studierea atentă a realizărilor obţinute de fruntaşi, generalizarea sistematică a experienţei şi a metodelor înaintate de muncă ale acestora. In acest sens era desigur necesar să se pună în faţa activului comitetelor de întreprindere sarcina unei munci vii cu oamenii, a sprijinirii practice la locul de producţie a fiecărui muncitor în parte pentru înlăturarea piedicilor ce stau în calea îndeplinirii şi depăşirii ritmice a planului; de asemenea, sarcina organizării ajutorării reciproce, a extinderii şi aplicării prin toate mijloacele a experienţei fruntaşilor Numai astfel întrecerea poate deveni cu adevărat, la fiecare întreprindere, o mişcare a maselor largi, în cadrul căreia să fie ridicaţi toţi muncitorii la nivelul realizărilor medii ale fruntaşilor. Intr-o lecţie pe tema muncii comitetului de întreprindere în domeniul producţiei de asemenea este greu de înţeles de ce nu a fost tratată de fel o problemă atît de însemnată cum este aceea a consfătuirilor de producţie. Asupra ei, tovarăşul Markus s-a oprit în treacăt, abia atunci cînd un participant la curs a cerut să i se lămurească unele lucruri legate de organizarea lor. Şi aceasta, în ciuda faptului că organizarea consfătuirilor de producţie, ca cea mai importantă formă de afirmare a iniţiativei oamenilor muncii, de atragere a lor la conducerea producţiei, a stat în centrul atenţiei ultimei plenare a C.C.S. Acolo, s-a arătat concret ce trebuie făcut pentru ridicarea rolului şi eficacităţii consfătuirilor de producţie în viaţa întreprinderilor noastre, s-a stabilit dreptul lor de a lua hotărîri în interesul îmbunătăţirii organizării muncii şi a producţiei. In lecţie s-a trecut uşor de tot şi peste o serie de alte probleme, cum ar fi cele legate de normare, salarizare, munca pentru dezvoltarea mişcării inovatorilor etc. Lipseşte experienţa concretă O altă cauză care a făcut ca lecţia să nu-şi atingă în întregime scopul e faptul că din cuprinsul ei a lipsit complet experienţa concretă, practică, acumulată de organizaţiile sindicale din diferite întreprinderi. Era de aşteptat ca lecţia prezentată de un membru al prezidiului comitetului orăşenesc (care răspunde în cadrul prezidiului tocmai de problemele întrecerii, salarizării şi inovaţiilor) şi totodată preşedintele comitetului de întreprindere al fabricii „7 Noiembrie“-Arad, să arate felul cum se desfăşoară practic munca comitetelor de întreprindere în diferite organizaţii sindicale din oraşul respectiv. Este de la sine înţeles că de mai mult folos i-ar fi fost activului dacă i s-ar fi arătat concret, de pildă, cum s-a organizat la fabrica„7 Noiembrie“ evidenţa rezultatelor obţinute în întrecerea socialistă, cum este răspîndită în altă fabrică experienţa fruntaşă (sprijinirea de către fruntaşii în producţie a muncitorilor cu o productivitate scăzută, cursuri pentru extinderea experienţei înaintate, vizitarea reciprocă între întreprinderi etc. etc.). Ruperea cursului predat de situaţia concretă a întreprinderilor din industria alimentară dă instruirii un caracter general, şablonard, lucru criticat în repetate rînduri de Consiliul Central al Sindicatelor. Să dezvoltăm gindirea şi iniţiativa creatoare In unele părţi ale ei lecţia încearcă să dea soluţii valabile întotdeauna şi în orice loc Aşa, de pildă, vorbind despre stimularea muncitorilor care se situează în fruntea întrecerii socialiste, se arată : „In adunarea grupei de la începutul fiecărei luni, în care se analizează rezultatele întrecerii socialiste, muncitorilor care au obţinut cele mai bune rezultate li se înmînează „Fanionul de fruntaş în producţie pe grupă“. Brigăzile (echipele) cuprinse într-o grupă, care obţin cele mai mari depăşiri ale indicilor de plan, primesc „Flamura de brigadă“ (echipă) fruntaşă în producţie pe grupă. In şedinţele lunare ale secţiilor, în care se face analiza întrecerii socialiste, muncitorii care au obţinut cele mai bune rezultate pe secţie (sector), vor primi „Fanionul de fruntaş în producţie pe secţie“ (sector) etc etc. Stimulentele acestea îşi menţin valabilitatea pină în luna următoare, cînd se analizează din nou desfăşurarea întrecerii socialiste“ Fără îndoială că stimularea fruntaşilor poate fi altfel făcută în alte întreprinderi, în raport cu situaţia concretă, şi ea nu se poate reduce doar la formele arătate mai sus. Cam în acelaşi fel se procedează şi atunci cînd se arată că obiectivele principalei ale întrecerii socialiste vor fi întotdeauna aceleaşi. Stabilirea de către comitetul sindical orăşenesc a aceloraşi condiţii şi obiective pentru toate întreprinderile, pentru toate locurile de muncă şi pentru toţi muncitorii este nejustă, dăunătoare. Tocmai de aceea plenara din ianuarie a C.C.S. a arătat în mod deosebit necesitatea ca fiecare comitet de întreprindere ....să aibă deplină răspundere şi iniţiativă ca împreună cu conducerile întreprinderilor şi sfătuindu-se cu muncitorii, tehnicienii şi inginerii, să stabilească pentru fiecare loc de muncă şi pentru fiecare perioadă în parte obiectivele întrecerii socialiste, concentrînd astfel atenţia participanţilor la întrecere spre problemele de bază ale secţiei sau întreprinderii respective“. Lipsuri de felul celor arătate mai sus vor trebui înlăturate din lecţiile ce vor fi predate de acum încolo. Iniţiativa comitetului sindical orăşenesc de a organiza instruirea comitetelor de întreprindere, aşa cum arată înşişi membrii acestora, este bine venită şi necesară. Important este insă ca instruirea să nu dea activiştilor ,şabloane, să nu dea reţete unice cu caracter general valabil, ci, dimpotrivă, să dezvolte gîndirea lor, iniţiativa lor, să-i ajute să se orienteze diferenţiat, cu pricepere, în rezolvarea problemelor multiple şi variate pe care sarcinile construcţiei socialiste, munca şi viaţa le ridică zi de zi. Pentru aceasta este neapărat necesar ca instruirea să fie socotită de întregul prezidiu ca una din sarcinile sale cele mai importante. Or, în cazul de faţă, tovarăşul Markus a fost insuficient ajutat. Lecţia predată nu a fost pregătită în colectiv, citită şi îmbogăţită de membrii prezidiului comitetului orăşenesc, completată cu experienţa lor proprie. Aşa se explică şi faptul că acest curs, ţinut la o lună după plenara C.C.S. din ianuarie a.c., nu era legat de problemele ridicate de plenară, nu cuprindea măcar o referire la aceasta. Dezbaterile plenarei nu fuseseră nici măcar citite pînă atunci de tovarăşul Markus care a arătat comitetelor de întreprindere... cum trebuie să-şi desfăşoare activitatea în domeniul producţiei. Aşa se şi explică în parte lipsurile cursului în ce priveşte consfătuirile de producţie, întrecerea, ş. a. Membrii comitetelor de întreprindere vin la aceste cursuri fiindcă simt nevoia lor, fiindcă îşi dau seama bine că problemele tot mai, complexe care se pun organizaţiilor sindicale nu pot fi rezolvate fără cunoştinţe bogate, fără îmbunătăţirea continuă a metodelor de muncă. Este necesar însă să respectăm timpul lor, să satisfacem, cu sentimentul deplinei răspunderi, dorinţa lor de a cunoaşte, de a şti ce trebuie făcut şi cum trebuie să se ducă munca pentru a fi la înălţimea actualelor sarcini puse de partid. EMIL SOROJAN MUNKA ANTON ALHAZIDIS din Bucureşti, str. Străbună nr. 6, ne scrie că are 65 de ani şi o vechime de 4 ani şi jumătate în cîmpul muncii salariate, după 23 August 1944. El ne întreabă dacă la împlinirea vechimii de 5 ani în cîmpul muncii va putea beneficia şi el de pensia socială, sau Decretul 446/956 se referă numai la acei care în momentul apariţiei sale îndeplineau condiţiile respective ? RĂSPUNS: Decretul 446/956 stabileşte că au dreptul la pensii sociale salariaţii care au împlintit vîrsta de 60 de ani bărbaţii şi 55 de ani femeile, şi care au o vechime în cîmpul muncii salariate, dovedită cu acte oficiale, de cel puţin 5 ani după 23 August 1944. Decretul nu specifică nicăieri că beneficiază de prevederile sale numai cei care la data publicării, respectiv 24 septembrie 1956, îndeplineau condiţiile arătate mai sus. Aceasta înseamnă că şi persoanele care în viitor vor îndeplini condiţiile prevăzute de el vor beneficia de pensia socială. Şi dvs. deci, cînd veţi împlini vechimea de 5 ani în cîmpul muncii salariate, după 23 August 1944, veţi fi în drept să cereţi înscrierea la pensia socială. TIBERIU MIŞCOVICI, salariat la Baza de desfacere nr. 5-Arad, ne cere lămuriri în legătură cu următoarea situaţie: A fost programat să-şi ia concediul de odihnă pe anul 1956, cu începere de la 13 decembrie. Cumla acea dată se afla internat în spital, n-a mai putut să-şi ia concediul, urmind să-l capete, conform Deciziei nr. 3 a C.C.S., după ce s-a însănătoşi. La 30 ianuarie 1956, după ce şi-a terminat concediul medical, a solicitat direcţiunii să-i acorde acum concediul de odihnă cuvenit pe anul 1956. Aceasta refuză însă să-i mai acorde pe motiv că întrucit s-a intrat intr-un nou exerciţiu financiar nu găseşte formele prin care să-i plătească indemnizaţia respectivă, fiind vorba de concediul pe anul 1956. Este oare legal acest lucru, întreabă tov. Mişcovîci ? RĂSPUNS: Administraţia întreprinderii v-a refuzat în mod ilegal acordarea concediului de odihnă pe anul 1956 neefectuat pînă acum. In acest sens Decizia nr. 1 a Comitetului de Stat pentru Muncă şi Salarii, publicată în ziarul nostru din 17 februarie a. c., precizează că salariaţii care nu au primit pînă la 31 decembrie 1956, în totalitate sau parţial, concediul de odihnă cuvenit pe anul 1956, vor putea efectua acest concediu în cursul anului 1957, fie cumulat cu concediul pe 1957, fie separat de acesta. ★ Mai mulţi cititori s-au adresat redacţiei noastre cerînd lămuriri în legătură cu durata concediului de odihnă pentru salariaţii a căror zi de muncă este nenormată. RĂSPUNS: Articolul 63, al. 5 din Codul Muncii, astfel cum a fost modificat recent prin Decretul 92/957, stabileşte că durata concediului de odihnă al angajaţilor a căror zi de muncă este nenormată, este de 15 pînă la 24 zile lucrătoare. Intre aceste două limite, se va fixa — prin listele anexe la contractul colectiv, fie prin ordinul ministrului dat de acord cu C.C. al sindicatului respectiv (pentru unitățile unde nu se încheie contracte colective) — pentru fiecare salariat în parte, durata concediului de odihnă (adică 15, 18, 21, 24 zile lucrătoare) în raport cu volumul îndatoririlor şi răspunderea corespunzătoare funcţiei respective. crn 1 martie 1957 — nr. 2905 Respect pentru consumator In ospeţie la un restaurant dietetic Hotărît lucru, e greu să te documentezi într-un restaurant cum ar fi cel dietetic din strada C. A. Rosetti 21, şi încă în timpul prînzului, înainte de a fi servit masa. Văzînd atîtea bunătăţi, bine preparate, frumos servite, aproape că uiţi pentru ce ai venit. Dar această senzaţie îţi dispare de îndată ce constaţi lucruri demne de luat în seamă. Şi atunci incepi a discuta cînd despre una, cînd despre alta, mai notezi cîte ceva etc. Să facem o recapitulare a celor văzute. In holul restaurantului un anunţ mare vesteşte consumatorilor că în orice zi se servesc cinci diete. Dietele 1, 2, 5, 7, 9. Dieta nr. 1, de pildă, e pentru cei suferinzi de ulcer gastric şi duodenal precum şi pentru gastrite cronice. Dietele celelalte sînt recomandate altor afecţiuni. Privind superficial anunţul respectiv acesta nu spune prea mare lucru. Dar, de fapt, practic, de la el porneşte întreaga activitate. O soră dieteticiană întocmeşte zilnic meniurile ca apoi, o armată de bucătari şi ajutoare, să se străduiască să prepare mîncăruri care de care mai gustoase. Şi dacă, din păcate, cînd e vorba de mîncare nu e bine să te referi la cifre, noi o vom face totuşi amintind doar în treacăt că zilnic sunt puse la dispoziţia consumatorilor 60 de preparate. Tot zilnic se perindă prin restaurantul dietetic circa 600 consumatori. Fireşte că s-ar mai putea spune încă multe despre mîncărurile servite. Dar pe consumator îl interesează să primească mîncăruri bine preparate şi îndeosebi să fie bine servit. Şi fiindcă am amintit de deservire, vom spune cîte ceva şi despre asta. Un medic spunea ntai de mult, într-o staţiune de tratament, că pentru cel suferind contează nu numai mîncarea ci şi felul cum e deservit. Cu toate că vorbele acestea au răsunat la vreo cîteva sute de kilometri distanţă de Capitală, ele au avut ecou şi aici, 14 ospătare, un detaşament activ de femei harnice, asigură deservirea consumatorilor. Ceea ce-i important însă este altceva. Restaurantul serveşte mîncare gătită şi pentru acasă. La început venea cîte un consumator cu sufertaşul. După o vreme au venit mai mulţi, iar acum vin zilnic 50 consumatori cu sufertaşele, mulţumiţi de calitatea mîncărurilor şi promptitudinea cu care sînt serviţi. Ce ar fi dacă s-ar mai crea vreo două asemenea restaurante în Capitală ? Faptele au dovedit doar că sînt necesare, apreciate de consumatori şi menite să facă cinste comerţului nostru de stat. A. CROITORU Fiind sezisată de faptul că unii salariaţi ce deservesc autobuzele de pe ruta Tg Ocna — Slănicul Moldovei, nu-şi fac conştiincios serviciul, I R . A. Bacău mulţumeşte ziarului pentru cele relatate, arătînd totodată că cei vinovaţi au fost sancţionaţi. Astfel, conducătorul tehnic — tov. Ghibilic de la garajul Tg. Ocna — în sarrina căruia cădeau urmărirea şi întreţinerea stării parcului de autobuze, a fost retrogradat cu două categorii de salarizare pe timp de o lună pentru faptul că a dat dovadă de neglijenţă în muncă. In ceea ce priveşte personalul de linie (conducătorul auto şi taxatorul), fiind la prima abatere, a fost retrogradat cu o clasă de salarizare pe timp de trei luni. Tovarăşul Ion Corbu, şef la autobaza Tg. Ocna, pentru dezinteresul manifestat, a fost înlocuit din această muncă, fiind mutat la Piatra Neamţ într-o funcţie inferioară. Sfatul popular al raionului Tg. Ocna, care de asemenea a fost sezisat Pe lista de meniu: BAL... Cu o seară înainte, un coleg mă invitase să servim masa la restaurantul ,,Dorna“ de pe b-dul 6 Martie. Spaţios, curat, elegant, personal ipolitic C05. Supe, cartofi cu smîmtînă, musaca de legume, suc de fructe. Tot ce-şi, poate dori un om cu un ficat pretenţios, ca al meu. A doua seară m-am dus singur. Mi-am ales o masă, mi-am aşezat paltonul pe spătarul unui scaun (cuiere sînt cam puţine dar n-are a face) am luat lista de mîncăruri din mina binevoitorului ospătar şi-am început s-o studiez. Intre timp ospătarul, discret, a plecat la masa vecină să desfunde o nouă sticlă cu vin. Tot discret a plecat spre bar să-și soarbă paharul, cu care — prietenoși — cei de la masă îl cinstiseră. — Fericiți cei ce n-au grija ficatului — mi-am spus eu cu o umbră de invidie în gînd. Cît despre ospătar, treaba lui, nu mă bag. Mai ales cînd omul e conștiincios. Drept dovadă iată, că a și apărut. Dar de ce oare o fi arborat atît de subit figura asta consternată ? Zic : — Fii bun, o porție de cartofi cu smintînă ! Zice: — îmi pare rău dar nu vă pot servi... Am oftat ușor, dar n-am descirajat. — Atunci... o musaca de legume. — Nu vă supărați, dar nu vă pot servi nimic. Tovarășul responsabil vă roagă să părăsiţi localul, fiindcă... — Ce ? Cum? — am sărit In sus și de uimire am rămas cu gura căscată de parcă inghiţisem subit tot meniul înscris pe lista de alături. — ...avem un bal şi trebuie să evacuăm sala numaidecît — continuă netulburat ospătarul. De altfel, cam în fiecare sîmbătă se dau baluri la noi. Am răsuflat uşurat. Vasăzică asta era. Şi eu care credeam că pentru cine ştie ce motive, necunoscute mie, devenisem ne neaşteptate „persona non grata“ şi că de aceea responsabilul găsise de cuviinţă să mă „expulzeze“. — Atunci — zic eu potolit — fii bun şi serveşte-mă cu.. condica de sugestii. Şi roagă şi pe tovarăşul responsabil să vină. Promt şi conştiincios, ospătarul se ivi cu condica sub braţ. — Tovarăşul responsabil e ocupat. Nu poate să vină, dar a zis să scrieţi aici tot ce vreţi să-i spuneţi.Am scris, m-am îmbrăcat, am plecat. Am tras cu ochiul spre vecinii mei. Erau mai veseli ca la sosirea lor. Sticla era pe terminate. La uşă, un tînăr vioi, bine dispus, ţinea piept celor ce voiau să intre în local. „El trebuie să fie responsabilul“ — mi-am zis eu şi nu mă putui abţine să nu-i spun pe un ton mustrător. — Nu prea sînteţi primitori cu clienţii, tovarăşe responsabil Cît am scris în condjică şi m-am tocmit cu ospătarul mîhcam şi plecam Ma a. Ies că aveţi două încăperi şi eu eram în cea mai mică. Omul, surprins, desfăcu braţele larg. — Mie degeaba îmi spuneţi — zise el zâmbitor. Noi am închiriat localul şi de acum aşteptăm pe cei invitaţi. Am tăcut şi am ieşit repede. îmi dădusem seama că omul din faţa mea nu era responsabilul restaurantului, ci responsabilul... cu balul I GH. DIMA despre nerespectarea itinerariului de către autobuzele care circulă pe ruta amintită, ne informează că s-a hotărît ca pe traseul Tg. Ocna — Slănic să circule un autobuz S.R. în perfectă stare de funcţionare, care să deservească staţiunea balneară în cele mai bune condiţiuni şi fără întîrziere, avînd plecarea din Tg. Ocna în legătură cu trenurile care sosesc aici. ★ Un corespondent voluntar ne informa că noua arondare făcută de I.C.L. „Combustibilul“ Bucureşti a stîrnit nemulţumiri în rîndurile cetă- ţenilor care domiciliază în perimetrul şoseaua Giurgiului de la nr. 1 pină în strada Stoian Militaru. Aceştia erau nevoiţi (spre deosebire de cei ce locuiau peste drum, in case cu numere cu soţ) să se aprovizioneze cu lemne de foc de la depozitul nr. 68 care se află la o distanţă de 5 km, în loc de depozitul 102, din apropiere. Redacţia a adus cele de mai sus la cunoştinţa Sfatului Popular al Capitalei, care a dat dispoziţiuni I.C.L. „Combustibilul“ Bucureşti ca străzile din arondarea depozitului 68 (în perimetrul şoselei Giurgiului de la nr. 1 pînă în strada Stoian Militaru şi şoseaua Olteniţa) să treacă în arondarea depozitului 102. In bucătăria restaurantului dietetic din Capitală, tovarăşul Alaci Ion, responsabil principal al restaurantului şi bucătarii Lucoviciu.Vasile şi Fotin Vasile controlind calitatea şi prezentarea mîncărurilor şi prăjiturilor Înainte de a fi servite consumatorilor. Fotografie de D. ȘINCAI — Ospătarul — nu avem cartofi cu smîntînă. Azi avem... bal! NOTA: Borviz cu... „surprize“ Intr-un magazin ,,Alimentara" din Bacău: — Ape minerale aveţi ? — Avem / — Borsec aş dori. — Păi altele nici nu găsiţi la noi. — Dar, ştiţi, am luat deunăzi o sticlă, pe etichetă scria ,,Borsec“, dar conţinutul... parcă era „Căciulata" aşa mirosea. — Ce pot să fac eu ? Doar nu mă pot băga intr-insa ca să-i aflu mirosul... Discuţiile de felul acesteia se pot auzi destul de des in magazinele din oraşul Bacău unde se vînd ape minerale. De cele mai multe ori ele nu se opresc aici, ci continuă cam în felul următor: CUMPĂRĂTORUL: Tovarășe, eu iau sticlele dar să ştii, dacă conţin apă sulfuroasă le aduc înapoi. Nu am ce face cu ele. VINZATORUL: Vă avertizez că sticlele destupate nu le reprimim. CUMPĂRĂTORUL: Dar ce vrei dumneata, să beau o apă contraindicată de medic ? VINZATORUL : Nu vă oblig. Faceţi cum credeţi... Şi discuţiile devin interminabile, se iscă certuri. Dar pentru ce toate acestea ? Am cerut lămuriri in această privinţă unui vinzător, care ne-a spus următoarele: , Tovarăşe dragă numai necazuri am de la o vreme cu ,,Borsecul“ ăsta. Or fi probabil două izvoare diferite acolo dar nu înţeleg de ce în cazul acesta nu se etichetează sticlele cu semne distinctive pentru fiecare din ane ? Tovarăşii de la depozitul I.C.R.A. (întreprinderea de comerţ cu ridicata pentru produse alimentare) din localitate, pe care de asemenea i-am consultat, sînt insă de altă părere: apa minerală de Borsec este de un singur fel, şi anume, fără miros. Atunci cum se explică surprizele cu sticlele ce poartă eticheta „Borsec" '/ Aici nimeni nu ştie nimic. Poate întreprinderea ,,Apemin" va reuşi să deslege totuşi acest mister. Ar fi de dorit chiar cit mai repede. Nu de alta, dar cumpărătorilor nu le face de loc plăcere asemenea surprize. I. LUPU Cultivatorii de loturi sînt pregătiţi... Aveam în faţă un om pe care l-am văzut pentru prima dată. II cheamă Fati Augustin. Faţa-i deschisă, chiar zîmbitoare, precum şi dosarul ce-1 ţinea In mînă. îmi dădea de înţeles că are ce-mi povesti despre munca lui de responsabil al comisiei de grădinărit de la întreprinderea ,,Flamura Roșie“ din Capitală. Cu toate aceste dovezi evidente, nu-mi venea la îndemînă să-l întreb direct. Mă Împiedica parcă fila calendarului care indica : 22 februarie. Ce-ar putea să-mi spună despre pregătirile cultivatorilor de loturi, acum, cînd potrivit calendarului, ne aflam în plină iarnă ? — Avem a vă spune lucruri interesante şi chiar preţioase — mi-a curmat el ezitarea. — Ce anume ? — l-am întrebat într-o doară. — Iată, de ieri plugurile au început să are loturile cultivatorilor noştri. Fiecare dintre ei a plătit înainte 13 lei pentru această lucrare. Asta deoarece întreprinderea noastră, neavînd o gospodărie anexă, nu dispune de animale sau utilaje cu care am fi putut ara. Aşa că pentru această treabă am angajat un cetăţean. In două-trei zile el termină şi atunci pornim la împărţirea parcelelor. Cele auzite m-au îndemnat să-l întreb : — Bine, dar asta înseamnă că... — înseamnă că în Întreprinderea noastră — mă întrerupse el — fiecare muncitor dornic de a cultiva un lot, a fost înştiinţat cu o lună în urmă. Cei care au dorit acest lucru s-au înscris. Avem în prezent 71. Şi apoi... apoi fiecare s-a pregătit pentru, hai să-i zic, campanie Unii, de altfel cei mai mulţi, au seminţe şi unelte de anul trecut. Altora le-am procurat noi, comisia, cele trebuincioase. Cînd magazinele ISPAVS-ului nu fie au putut asigura toate soiurile, cultivatorii s-au ajutat între ei cu seminţe. Aşa cum eu am dat tovarăşilor Ion Bereş, Nicolae Ionescu, Constantin Crăciunescu şi altora arbagic şi boabe de mazăre pentru semănat au procedat şi alţi cultivatori. Apoi e foarte simplu de îndrumat şi urmărit munca oamenilor atunci cînd fiecare membru al comisiei ştie ce are de făcut. La noi, aşa-i: unul se ocupă de procurarea seminţelor, altul se îngrijeşte ca la momentul potrivit să existe araci, altul organizează întrecerea între cultivatori şi, la nevoie, ne completăm, cum s-ar zice, unul pe celălalt. Aşa am lucrat şi anul trecut şi drept să vă spun, cultivatorii au fost mulţumiţi de sprijinul pe care l-au primit. Mulţumiţi şi pentru că recoltele culese în toamnă le-au fost suficiente pentru toată iarna. De altfel, parcelele cultivate de ei au fost sursele principale de unde şi-au aprovizionat gospodăriile în tot cursul verii. — Ce aveţi de gînd să faceţi după ce terenul va fi arat, grăpat şi repartizat oamenilor ? — Să însămînţăm imediat — mi-a răspuns plin de optimism tovarăşul Fati Augustin. Dar — a continuat el — înainte de această treabă vom invita în mijlocul cultivatorilor noştri pe inginerul cu problemele agricole de la Sfatul popular al raionului „Nicolae Bălcescu“, de care aparţinem. El ne va putea da sfaturi preţioase pentru plantarea şi îngrijirea culturilor. Noi ne-am propus să însămînţăm salată, ridichi, ceapă, mazăre şi altele Dacă e bine sau nu, ne va spune el la faţa locului, ţinind seama de sol, moment şi cultură. Din împletirea cunoştinţelor lui cu experienţa noastră, sperăm că va rezulta un lucru bun : vom afla perioada optimă de însămînţat pentru fiecare cultură şi, în plus, vom cunoaşte locul care-i prieşte mai mult fiecărei plante. Şi apoi, în timpul muncilor, ne vom sfătui, ne vom ajuta unul pe celălalt... Că doar aşa se cuvine. GH. ILIUŢA Magazinul nr. 2 de vînzare a seminţelor al Ministerului Agriculturii. Aci vin zilnic în medie peste 300 de cumpărători, oameni ai muncii cultivatori de loturi individuale. Printre, vizitatorii de ieri ai magazinului a fost şi soţia muncitorului Ioan Baieşeanu care are un teren de 200 m primit prin comisia de grădinărit a uzinelor „23 August“. Anul acesta familia Băieşeanu şi-a cumpărat seminţe diverse pentru a obţine o recoltă mai bogată şi mai asortată decit în anii precedenţi.