Munca, iulie 1957 (Anul 13, nr. 3011-3036)
1957-07-02 / nr. 3011
Pag. 2-a O ciudată “ comemorare la Moreni Nu peste multă vreme va avea loc la Moreni o emoţionantă comemorare. Sub patronajul Trustului de Construcţii Boldeşti se va serba împlinirea primului an de cind trebuia dat in folosință spitalul cel nou din Moreni. Intr-adevăr, această construcţie urma să fie terminată şi echipată în cinstea zilei■ de 23 August 1956, aşa cum au promis foarte solemn respectivii constructori. Din păcate — păcatele constructorilor şi ale celor care trebuiau să-i ţină de scurt — termenul n-a putut fi respectat. Dar mai avem şi lipsuri... Aşa că s-a hutit un nou angajament şi mai solemn, fixindu-se ,,ultimul termen" la 7 Noiembrie 1956. Se vede treaba insă, că momentul n-a fost bine ales pentru aşa vorbă mare. Ceas rău să fi fost ? Deochi ? Fapt cert e că ziua de 7 Noiembrie 1956 a trecut ca şi cum nimic n-ar fi fost, după cum a trecut şi ziua de 30 Decembrie. Iar pe la începutul acestui an s-a putut auzi un nou angajament — tot foarte solemn — conform Curuia, lucrările urmau să fie gătate de 1 Mai 1957. In fine, sfîrşitul lui aprilie a găsit înălţată clădirea cu 3 etaje a spitalului. Numai că pentru buna funcţionare a unui spital mai trebuie cite ceva şi pe dinăuntru. Adică, mobilier, instalaţii, aparate. Or, toate astea, din grija părintească a forurilor tutelare, cam lipseau... De lipsit, mai lipsea încă ceva. Anume, legiuita recepţie a lucrării de către Serviciul de construcţii capitale a Trestului de Extracţie-Tîrgovişte. Nu ştim de ce anume nu s-a făcut treaba asta. înclinăm insă să credem că din justificată prudenţă. Fiindcă, ploile care au căzut din belşug in toată luna mai au vădit o curiozitate supărătoare a construcţiei. S-a ivit brusc necesitatea echipării eventualilor bolnavi şi medici cu umbrele şi fulgarine. Meşterii care aşezaseră acoperişul au pus ţiglele fără cuvenita astereală căptuşită cu carton gudronat. Simplă omisiune. Mai uită omul când se grăbeşte... A urmat deci operaţia complicată a demontării ţiglelor şi a refacerii acoperişului. Iar acum se vorbeşte de un nou termen, fireşte: 23 August. Să fie intr-un ceas bun ! In ceasul trezirii somnolentului simţ de răspundere al celor care răspund (sau ar trebui să răspundă) de construcţia acestui spital. A. T. RAZVAN după corespondenţele tovarăşilor Stoica Manola şi G. Oşanu ------------ O cantină model Un exemplu de bună gospodărire ni-l oferă cantina din sectorul Şesuri de la I.F.E.T.-Iacobeni, Vatra Dornei încă de la intrare te întrebi dacă eşti în cantina unei exploatări, sau într-un restaurant de clasa I-a. Mesele sunt acoperite cu feţe de masă curate pe care stau solniţe, sticluţe cu oţet, pahare. Nu lipsesc din sală cuierele pentru haine, aparatul de radio, flori, perdele la ferestre. __ In bucătărie domneşte perfectă curăţenie, iar mîncarea este pregătită cu mare grijă. Toate acestea explică de ce muncitorii de la Şesuri sînt mulţumiţi de cantina lor şi vorbesc cu drag despre ea, precum şi despre responsabilul ei, Petrică Timiş, şi despre bucătăreasa Reghina Grec. Ion Tărniceru corespondent voluntar Fiecare nou film românesc prezentat anul acesta (excepting doar „Rîpa dracului“) a fost o transpunere în imagini cinematografice a unei opere literare — nuvelă, povestire sau piesă de teatru — creată anterior. (Această evidentă realitate ar trebui să dea de gindit redacţiei de scenarii a studioului „Bucureşti“). Cronicarii au fost deci siliţi, prin forţa împrejurărilor, să discute cu aceste prilejuri, mai amănunţit, sau doar în linii generale, diferitele probleme ale ecranizării. Sunt unii care susţin că un film — chiar atunci cînd are la bază o lucrare literară mai mult sau mai puţin cunoscută — trebuie judecat ca operă artistică de sine stătătoare şi mai puţin în comparaţie cu sau în funcţie de ceea ce a inspirat-o. Alţii, susţin contrariul, înclinăm să credem că dreptatea e de partea acelora care revendică din partea autorilor unei ecranizări, dacă nu o depăşire a operei literare respective cel puţin echivalentul ei. Mai mult ca oricînd, cu prilejul prezentării filmului „Pasărea furtunii“ — adaptare cinematografică a romanului cu acelaşi nume al lui Petru Dumitriu — problema respectării operei literare se cere a fi discutată. Spaţiul restrîns acordat unei cronici într-un ziar nu ne îngăduie să reluăm pe larg şi sub toate aspectele mult discutata problemă a ecranizării, aplicînd-o la filmul de faţă. Vom porni doar de la o realitate bine cunoscută. Cititorul unei cărţi, care a îndrăgit-o şi a fost emoţionat de viaţa şi frămîntările eroilor respectivi, aşteaptă cu nerăbdare şi cu mult interes reîntîlnirea cu ei pe ecran. Creatorii unui asemenea film nu au dreptul să ignoreze acest lucru şi trebuie să-şi concentreze eforturile pentru a nu dezamăgi pe spectatori în această privinţă. In cazul de faţă, miile de cititor al romanului lui Petru Dumitriu, ai dorit în primul rînd să reîntîlnească — în adevăratul înţeles al cuvîntului — pe acel pescar a cărui viaţă a fost un neîntrerupt şir de lupte cu marea şi vîntul năpraznic, cu vitregia traiului din trecut, cu răutatea şi slăbiciunea oamenilor, cu uneltirile duşmanului, pe acel Adam Jora care s-a situat, prin calităţile sale, prin forţa sa şi prin frumuseţea idealului său, printre cele mai interesante figuri ale literaturii noastre din ultimii ani. De aceea nu e de mirare că, odată cu cele din urmă imagini ale filmului, spectatorii se simte tentat să adreseze creatorilor lui o întrebare în care sînt cuprinse o oarecare nedumerire, indignare și mai ales o profundă nemulţumire: unde e Adam Jora? Intr-adevăr, tovarăşe Dinu Negreanu — autor al adaptării cinematografice şi al regiei acestui film —unde e Adam Jóra? Sau poate că "ar trebui să formulăm altfel întrebarea pentru a ne face mai uşor înţeleşi: pentru ce eroul filmului „Pasărea furtunii“ nu mai seamănă cu Adam Jóra din romanul lui Dumitriu, pentru ce ni s-a răpit prilejul de a simţi satisfacţia pe care cu toţii o aşteptam de la reîntîlnirea cu ace?, om minunat, pe nume Adam Jora? Profitînd de avantajul pe care-l are autorul însemnărilor de faţă spectatorul filmului, ne vom îngădui să ne explicăm nemulţumirea care a fost concentrată tn întrebarea de mai sus. Analizînd filmul „Pasărea furtunii“, obiecţiile nu pot por; : dt ia scenariu, pentru că — aşa cumn afirma şi cronicarul , ‘. i .emporai M‘ — *c. nariul literar este de fapt, romanul lui Petru Dumitr. n}«î cărui căliteț pot fi puse 1- i re 1 r -te aici de 1* re rol, adică de li i munca dipută de x egizer per a trai duce în imagini «cinematografice bogăţia de idei, faptja şi sentimente puşie la dispoziţia lui de romancier Dinu Negreanu a purces la o acţiune de triere a romanului, de simplificare, de „trecere prin sită“ a conţinutului lui. Nimic mai firesc. Dar datorită nu ştiu cărei ciudăţenii, „sita“ folosită de regizor a fost ţinută pe dos sau nu bine zis cu susul în jos. Adică în ca grăunţele preţioase să rămînă caietul de regie — recte în film — iar restul să fie aruncat, s-a întîmplat tocmai contrariul. Au fost aruncate „în mare“ (folosim cuvîntul pentru a respecta specificul local) apriga ciocnire dintre pescarul umilit şi exploatat şi cei care se îmbogăţeau din munca lui; încleştarea pa viaţă şi pe moarte dintre comunistul luptător pentru dreptate socială şi fericirea oamenilor — şi acei (tot cei din trecut) care, purtînd măşti bine ticluite, săpau la temelia propriei noastre case; evoluţia unui om — de la o instinctivă sete de dreptate la conştiinţa clară a luptătorului pentru socialism — evoluţie care întruchipează deşteptarea unei întreg clase de obidiţi, şi încă multe altele menite a fi admirabile componente am unui conflict dramatic, iar nicidecună pentru peşti“. In scriinlD au rămas în filţjj o dialusism care ni. puts.n crede fiindcă protagoniştii ei nu ştiu ei singuri prea bine ce vor; ur ,balamuc plutitor“ (vorba unuia din eroii filmului) în care pescari fruntaşi se întrec în destupatul sticlelor, în orere şi în balansări „alcoolice“; ş . ce e mai ciudat, a rămas un fiu de ti ■ tr, a cărui pasiune pentru Uliana ne convinge în aşa măsură încît aproape că-l compătimim că n-a putut dîndi dragostea femeii pe care o iubea (aşa reiese din film) surprinzător de frumos şi de puternic. Folosind o asemenea „sită” buclucaşă, nu e de mirare că reptorul Ulmului n-a mai izbutit să ne transmită nici mesajul admirabilei cărţi pe care mai bine o lăsa neecranizată şi nici să ne facă să recunoaştem în tot acest „balamuc plutitor“ pe eroul pe care-l Îndrăgeam şi doream să-l reîntilnin.-A fi inutil să deşirăm interminabilul şir de lipsuri aie filmului, fiindcă fo?!'e un'""r de fapt de la această V.i nepermisă răsturnare Tontul de netăgăduit al fii eticii ori Mircea Albulescu (team Joia) şi Boris Ciornei ( miori) ca şi cel al actorilor cu mai miiltă experienţă ca Nucu Păunescu, Marcel Anghelescu, Ştefan Ciubotăi-ISU, Fory Etterle, Aurel Munteanu şi piţii, nu a putut contracara neverosimilitatea şi absurdul situaţiilor în care au fost puşi, iar frumuseţea tinerei actriţe Margareta Pogonat (Uliana) nu a putut acoperi totala ei inexpresivitate. Calităţile evidente ale imaginilor Realizate de operatorul Andrei Feher s-au risipit în vin, deoarece regizorul s-a mulţumit să înşire cuminte ca într-un album de fotografii. Iar tonele de apa revărsate asupra bieţilor actori nu prea au reuşit să ne sugereze furtuna, deoarece în materie de fumări combinate se pare că mai avem multe de învăţat. Muzica admirabilă a compozitorului Edgar Cosma ar fi trebui pusă cu mai multă grijă „la locul lar atît de melodiosul cîntec al pescarului (poate cel mai frumos din cîntecele ce s-au lansat în filmele românești) în loc să ne apară cîntat de vreo „sirenă“ nevăzută a glas de tenor, ar fi trebuit să-și ocupe și el locul pe care-l merita în dramaturgia filmului. Regretăm că în loc de concluzii trebuie să afirmăm cu nulfi părere (je rău: mai bine nul reîntîlneam pe Adam Jora. Era şi în folosul lui şi al nostru şi al cinemografiei romîneşti. LUCA BOGDAN însemnări pe marginea noului film romînesc „Pgaărea furtunii . DE CE NE-A DEZAMĂGIT REÎNTÎLNIREA CU ADAM JORA? mantii ne scria: Despre unele probleme de igiena şi curăţenie Platforma de gunoi în plin centru Cetăţenii care focuiau Decembrie (raionul ), pe porţiunea dintre podul Şerban- Vodă şi Piaţa de Flori, au „cinstea“ de a avea sub nasul lor o... platformă de gunoi. La aşa „cinste" zău că nu se aşteptau din partea întreprinderii de Salubritate Bucurie». Dar cîteva amănunte în plus, pentru edificarea celor în drept, nu strică. Intr-una din porţiunile fostului colectiv al negustorilor ambulanţi — culoarul ce dă spre str. 30 Decembrie — I.S.B. a amenajat o platformă de gunoi. Gît e ritm de mare secară şi se depozitează aci gunoi, nu din cel colectat de la cetăţeni, ci din piaţa 28 Martie. E clar deci că tonajul nu e de neglijat. Pentru a avea o imagine concretă a pericolului ce-l reprezintă acest focar, trebuie spus că de jur-împrejur funcţionează 2 şcoli medii şi o grădiniţă de copii, în afară de locatarii de pe această stradă. Pînă la ora actuală, delegatul de stradă, cetăţeni etc. etc., au făcut memorii separate sau în colectiv către I.S.R. şi Sfatul popular al raionului „Tudor Vladimirescu“, da,, fără nici un rezultat. Focarul continuă să rămînă pe loc. E de neexplicat de ce pentru resturile furajere din piaţa 28 Martie s-a instalat o platformă de gunoi pe o stradă locuită, in vecinătatea unor şcoli. Oare nu există în alt loc un teren viran potrivit unui asemenea scop ? ] Un grup de locuitori al străzii 3? Decembrie Bucureşti Acolo unde apa lipseşte. Cetăţenii de pe strada Tudor Vladimirescu din oraşul Tîrgovişte renunţă pe această cale la două îndoielnice avantaje pe care le procură vecinătatea lor cu Spitalul Unificat. Astfel, din cauza nevoilor grădinii de zarzavat a spitalului, respectivii vecini sunt siliţi să se resemneze cu lipsa apei în propriile lor gospodării. Iar dacă pentru băut urii s-ar mai putea consola cu produsele M.A.T., pentru spălat şi gătit soluţia e categoric inaplicabilă. De un calm excepţional, cei de la întreprinderile Comunale, în flipt de alt răspuns au lansat lozinca imobilizatoare : „Cumpăraţi-vă găteţi ceţi-vă apă di alte străzii“. In plus, Spiriul Unificat mai are şi răul nărav de a fi certat cu elementara igienă în ce priveşte înlreţinerea propriilor sale instalaţii — hai să le spunem sanitare. Drept care, cetăţenii din vecinătate sunt obligaţi să stea cu ferestrele ermetic închise. Şi pentru situaţia aceasta întreprinderile Comunale au găsit o soluţie: „Mîine, poimîine, luăm măsuri !“. O. G. * ...întreprinderea de salubritate din Oraşul Stalin să ridice mai des gunoaiele menajere de prin curţi ? Aceasta îi va face pe cetăţenii care locuiesc pe străzile Roza Luxemburg, Pavlov, Timiş-Triaj şi altele său nu mai depoziteze gunoaiele în grămezi pe trotuare. ...sfatul popular aloraşului Gheorgheni Să dea dovada de ceva mai multă preocupare pe tărîm edilitari Această preocupare s-ar putea concretiza în pietruirea terenului din spatele gării unde staţionează autobuzele, renovarea staţiei C.F.R., îndepărtarea gunoaielor dintre linii, vopsirea gardurilor și multe altele. Gh. Pălim»» corespondent vodimar Un necaz a! pacienţilor Anul acesta mi-am petrecut concediul în staţiunea balneară Băile Herculane. Asistenţa medicală acordată oamenilor muncii veniţi la odihnă şi tratament a fost bună. S-a văzut că personalul şi-a dat interesul. In pavilionul unde am stat eu, la fiecare etaj este amenajat un cabinet medical, iar doctorii ne consultau cu toată atenţia. Un singur necaz am avut în tot timpul cît am stat la Băile Herculane. Aparatul Röntgen — unicul din staţiune — era defect de cîteva săptămîni. Pacienţii care aveau nevoie de radioscopie sau de tratament cu raze au fost amînaţi de pe o zi pe alta, pînă la terminarea curei. „Mai încercaţi şi mîine“ — era răspunsul invariabil pe care l-am primit zile dea rîndul cînd ne duceam la cabinetul de radiologie. Direct a staţiunii susţinea că vina o poartă tehnicianul de la secţia sanitară a Sfatului popular regional care nu a venit să repare aparatul. S-ar putea ca lucrul acesta să fie adevărat. Indiferent însă cine poartă vina, faptul rămîne fapt : noi nu am putut face un tratament omplet. Rămîne ca Sfatul popular regional să se îngrijească în mod serios ca astfel de întîmplări să nu se mai repete. I. Muște miner la exploatarea Sălajul-Sărătăşag MUNKA După îndelungate şi repetate încercări, un colectiv de tehnicieni şi ingineri din cadrul Direcţiei Silvice Cîmpulung condus de ing. Aurel Neacşu, a reuşit să însămînţeze lostriţele pe cale artificială, prima reuşită de acest gen din ţară. In clişeu, ing. Aurel Neacşu şi maistrul păstrăvar Aurel Aritonovici efectuînd mulgerea lapţilor unei lostriţe de sex bărbătesc. Foto F. MICHITOVICI Cura de ape minerale în fabrică Orele 11,50. Căldură toridă. In chioșcul cu ape minerale pregătirile sunt aproape gata. O fetișcană a aliniat sticlele cu ape de Zizi*", Borsec, Covasna, Malnaș. Paharele silit și ele în ordine. Tabelul • gata. La 12 fix va începe servirea. ^ S-a apropiat o tovarăşă... \ — Ana Tecuceanu, secţia imprimat, 1 Vită cronică — se adresează ea fe- Vin chioşc. A?«« în priviri și agilă în mişcări, aceasta nj.a sj easjt numele pe tabel. Cantitatea, nie minerală Indicată de medici,ste servita solicitantei. Dar lată uifc alt tovarăş. Ion MărS, moara de regenerat, maladie ulceroasă — răsună vocea lui. Operaţia de nL, se repetă şi de data aceasL j, fel şi atu nci end sosesc Tudor Marin, Eugenia Irimuş şi alţii. j urn^ra’ ,n 'reme ce sorb liniştiţi din pahare ai ia minerală, cei ce fac cura discută. Tema ? Una ?i a. 1 ceeaşi afecţiunile impactului digestiv |st... VOI tutorii laţjjp calităţile -*01 . şi nu mai puţin ţZ'ija manifestată faţă de ei. • | . v.. Iată aşa dar o teamâ de muncitori I care fac cura de ajie minerale. înseamnă asta oare că if aflăni într'° staţiune, la Borsec, Pe P‘*da ^ ^u’ n'c‘‘ decum. Sintem tf Prin București, în curtea Uzinelor Chimice R°mîne' După cum prev*de contractul colectiv, conducerea ' administrativă și organele sindic.*Ie d8 *ici au înființat un chioșc ri ipe minerale. In fiecare zi intre e,rde ^—13, pentru primul schimb 4' între orele —18, pentru al doilea' s* servesc gratuit ape minerale PMui număr de 150 muncitori suferind de diferite afecţiuni intestinale. A. CROITORU Marti 2 iulie 1957 — nr. 3011 Ne vom strădui ca în urma creşterii fondului de salarii să nu se majoreze preţul de cost din unitate deficitară-unitate rentabilă ...Pe baza realizărilor obţinute în întrecerea socialistă de colectivul nostru în perioada experimentării masurilor privind sistemul îmbunătăţit de salarizare, vom asigura cu toata creşterea fondului de salariu, menţinerea şi chiar reducerea pre de cost al produselor noastre. Vom lupta ca fabrica „13 Decembrie“ să nu mai fie unitate deficitară, ci unitate rentabilă... Oamenii l-au privit oarecum miraţi pe inginerul-şef al fabricii „13 Decembrie“ din Sibiu, tovarăşul Liviu Bera, care vorbise. Surprinderea lor venea de la faptul că în mintea lor sălăşluia ideea că fabrica „13 Decembrie“ — despre care se ştia că deseoi nu-şi îndeplinea planul de producţii, că uneori avea fondul blocat la banci, iar beneficiarii îi refuzau de multe ori, produsele nu poate fi un adversar serios în întrecerea cu alte întreprinderi. Şi acum iată, că experimentaţii conducători economici şi siruriani din :-;ricile industriei bunurilor de consum din Mediaş, Sighişoara, Agnita, Sibiu, Cisnădie etc., invitaţi la o şedinţă comună pentru a discuta unele chestiuni financiare privind măsurile de îmbunătăţire a sistemului de salarizare, sunt puşi în faţa unei situaţii neaşteptate: colectivul fabricii „13 Decembrie“ îşi ia un angajarent superior tuturor celorlalte întreprinderi. , — Ei i-au obişnuită ne vadă mereu criticaţi, „luaţi în focuri“ — spunea ceva mai tîrziu preşedintele comitetului de întreprindere de la „13 Decembrie“, tovarăşul Radu Ieronim. — Or fi avînd motive — am replicat noi, mai în glumă, mai în serios. — Nimic de zis ! Insă dacă pînă la sfîrşitul anului trecut rămîneam mereu în urmă cu îndeplinirea sarcinilor de plan, apoi trebuie să ştiţi că acum situaţia-i alta. Fireşte, o asemenea veste era îmbujurătoare Am vizitat deci fabrica pentru a vedea cu ochii proprii transformările care au intervenit şi care dau colectivului de aici perspective noi şi siguranţă de sine. Ce a împiedicat buna desfăşurare a producţiei Indiscutabil, una din principalele greutăţi pe care întreprinderea a trebuit să le învingă a fost starea învechită a utilajului. Organizarea procesului de producţie era adesea împiedicată de repetatele defectări ale maşinilor, fapt ce influenţa negativ îndeplinirea planului. Dar nerealizarea tuturor indicilor şi sortimentelor era determinată în mare parte şi de slaba calificare a oamenilor, de indisciplină şi într-o oarecare măsură chiar de lipsa de experienţă a cadrelor de conducere şi al£şje. Se ajunsese la^ un jmoment Qdat la cheremul unor meseriaşi care — profitînd de numărul relativ mic de oameni bine pregătiţi şi, deci, ştiindu-se oarecum la adăpost de sancţiuni — lipseau de la lucru zile de-a rîndul. Pentru a ilustra urmările învoirilor şi absenţelor nemotivate din cursul anului trecut, menţionăm că în orele respective s-ar fi putut confecţiona aproximativ 10.000 perechi de încălţăminte. Irosirea materiei prime, lipsa de autoritate a maiştrilor, formalismul consfătuirilor de producţie şi al întrecerii socialiste, au fost alte cauze care au frînat îndeplinirea sarcinilor de plan, reducerea preţului de cost şi îmbunătăţirea calităţii produselor. Dar, toate acestea aparţin trecutului şi oamenii nu vor să-şi mai amintească de eletă, ceea ce a dat posibilitatea organizării procesului de producţie pe faze. Un pas înainte era deci făcut. Din acest moment, atenţia a fost îndreptată spre calificarea oamenilor, potrivit noului fel de lucru. Pentru toţi muncitorii de la secţia marochinărie au fost organizate cursuri cu o durată de 3 luni (cîte două zile pe săptămînă). Cursuri s-au ţinut şi cu muncitorii din secţiile bMîâimnte şi tăbăcărie, iar mai apoi au urmat schimburi de experienţă cu întreprinderea „8 Mai“ din Mediaş. O mare atenţie s-a acordat întăririi rolului maiştrilor în producţie. Acestora li s-a dat sarcina organizării locului de muncă, cerîndu-li se să vină cu sugestii de îmbunătăţire. Maistrul a devenit, în sfîrşit, conducătorul unic al locului de producţie încredinţat, Ion Foro., bunăoară, un tînăr ajutor de maistru la secţia tăbăcărie vegetală, dovedeşte reale aptitudini organizatorice şi profesionale. Spre deosebire de decut, munca în această secţie (şi nu numai aici) se desfăşoară în condiţii bune şi cu respectarea strictă a procesului tehnologic, fapt ce uşurează realoirea indicilor cantitativi şi calitativi. Meşterea autorităţii maiştrilor a determinat în bună măsură întărirea disciplinei. De cuvîntul lor se ţine seamă în stimularea celor merituoşi şi sancţionarea celor care comit abateri. Tot ei sunt cei care aprobă sau resping cererile de învoire. Ca urmare, absenţele nemotivate au scăzut în acest an cu 75 la sută faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Un oarecare progres s-a înregistrat şi în privinţa legăturilor dintre conducerea întreprinderii şi secţiile productive. Totuşi, în această direcţie mai sînt lacune. Atît directorul cît şi inginerul-şef se lasă prea mult antrenaţi în munci de birou, ceea ce e în detrimentul îndrumării concrete a procesului de producţie. Ei ar trebui să-şi ia mai mult răgaz pentru a merge în secţii, acolo unde se hotărăşte soarta planului. Pentru încunoştiinţarea conducerii întreprinderii asupra mersului producţiei se folosesc notele informative. Or, în situaţia fabricii „13 Decembrie“, cu secţii răsfirate, ar fi mult mai utile scurte şedinţe zilnice cu conducătorii acestor secţii. Aceasta ar da posibilitate să se ia măsuri operative, îndeosebi în ce priveşte aprovizionarea cu materii prime •— domeniu în care se mai manifestă deficienţe. De bună seamă că defalcarea şi lansarea sarcinilor de plan cu 5 zile înainte de începutul fiecărei luni, e o altă măsură binevenită. Cunoscînd din timp ceea ce au de făcut, muncitorii îşi iau angajamente concrete în întrecere. Munca comitetului de întreprin 1“rs.,în această privinţă merită faune, ţi se îngrijeşte să orienteze întrecerea spre economisirea materiei prime şi îmbunătăţirea calităţii produselor — obiective mereu actuale. Cu excepţia capitolului „agitaţia vizuală“ unde se observă o rămînere în urmă, el se preocupă de stimularea morală şi materială a celor mai bune brigăzi de producţie aflate în întrecere. De asemenea, veghează ca propunerile făcute în consfătuirile de producţie să fie rezolvate. Aceasta a determinat ca oamenii să capete mai multă încredere la eficacitatea consfătuirilor şi să simtă atracţie pentru ele. ...şi unele efecte Măsurile luate au avut — cum era şi normal — efecte economice îmbucurătoare. In primele 5 luni din acest an, sarcinile prevăzute au fost depăşite cu 7,39 la sută, productivitatea a crescut cu 9,62 la suta, obţinindu-se şi o oarecare reducere a preţului de cost. Cît priveşte calitatea produselor, e destul, credem, să reproducem următoarea scrisoare primită de fabrică : „Camera de Comerţ a R.P.R. îşi face o plăcută datorie de a prezenta tovarăşilor muncitori, ingineri şi funcţionari ai întreprinderii dvs. sincerele sale mulţumiri pentru eforturile deosebite depuse în pregătirea mostrelor destinate pavilioanelor ţării noastre la tirgurile internaţionale de la Miilano, Bruxelles şi Paris din primăvara acestui an. Ţinem ca toţi aceşti tovarăşi să ştie că prin strădania lor au contribuit la reprezentarea cu cinste a ţării noastre peste hotare“. Precizăm că şi la produsele destinate consumului intern, procentele de calitate obţinute sînt superioare prevederilor. Acum organele sindicale şi administrative de aici depun o muncă asiduă în vederea pregătirii condiţiilor pentru aplicarea măsurilor de îmbunătăţire a sistemului de salarizare. Consultarea oamenilor s-a soldat pînă în prezent cu 110 propuneri da îmbunătăţire, dintre care 45 au caracter tehnic şi organizatoric. Multe din ele au şi fost înfăptuite. Una din aeste măsuri este introducerea metodei de întindere şi uscare a pieilor de porc pe rame de sticlă — aplicată din iniţiativa inginerului-şef al întreprinderii. Economiile anuale ce vor rezulta de pe urma ei se ridică la mai mult de un milion de lei. Şi, dacă adăugăm alte numeroase îmbu- nătăţiri ale procesului de producţie, menite a spori randamentul şi a uşura întrebuinţarea, raţională a materiei prime precum şi economisirea a 13.000 lei lunar prin reducerea numărului muncitorilor auxiliari şi a aparatului tehnico-administrativ, căpătăm convingerea că angajamentul luat de colectiv va fi indaplinit cu succes. I. DUMITRU CHISALIŢA şi GH. ILIUŢA corespondent al ziarului „Munca“ pentru regiunea Stalin S-a schimbat atmosfera în întreprindere După numeroasele critici, colectivul a început a simţi un ajutor ceva mai concret. Desele intervenţii la ministerul de resort s-au soldat cu dotarea întreprinderii cu maşini pentru cusut rame şi talpă. Curînd au fost obţinute şi fonduri pentru lucrări de mică mecanizare. Datorită acestora s-a putut trece de la munca meşteşugărească, la producţia pe bandă ruian- Descoperind și valorificînd noi rezerve interne sporim fondul de acumulări al întreprinderii Atunci cînd am primit informativ sarcinile privind noile încadrări tarifare pentru perioada de experimentare, am socotit că pentru suplimentarea fondului de salarii este nevoie de cea. 500.000 lei lunar. Ştim din documentele partidului, din experienţa primului plan cincinal, că nu se poate asigura ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii fără ridicarea productivităţii muncii, fără reducerea preţului de cost. Am discutat pe larg cu muncitorii în consfătuiri de producţie măsurile de îmbunătăţire a sistemului de salarizare. Cu prilejul acesta s-au făcut peste 200 de propuneri, dintre care numeroase au fost acceptate. Comisia pe întreprindere a studiat atent eficacitatea economică a celor 70 măsuri tehnico-organizatorice. Ne-am dat seama atunci că este posibil ca din economiile realizate prin aplicarea lor să nu depăşim — cu toată majorarea salariilor care va avea loc în august — preţul de cost planificat pentru anul în curs. Iată cîteva din măsurile ce vor fi luate în uzina noastră. Prin spăltuirea pieilor de porc în stare cromată rezultă o economie — în intervalul august-decembrie — de cca. 750.000 lei. Introducerea ramelor de policlorură de vinil în locul celor de piele la fabricarea încălțămintei de copii model „Astra“ contăm că va aduce de asemenea economii de cca. 200.000 lei. La tăbăcăria minerală se va introduce încă o baterie de 50 rame de sticlă pentru uscarea pieilor, ceea ce va asigura, prin sporirea suprafeţelor utilizabile ale pieilor, economii de cca. 400.000 lei. O altă măsură aplicată în uzina noastră — gresajul bizoanelor cu amestec de grăsimi și hidrocarburi alifitice după metoda ing. Nicolae Isailă — ne va aduce economii de cca. 400.000 lei. In sfîrșit, contăm — avînd în vedere rezultatele de pînă acum — ca pînă la sfîrșitul anului să realizăm din economisirea unor materii prime, cca. 250.000 lei net (după plata premiilor pentru economii). Din acestea, precum şi în urma altor măsuri vom avea pînă la sfîrşitul anului economii care vor acoperi integral cei 2.500.000 lei cu care va trebui să fie suplimentat fondul nostru de salarii pe perioada experimentării măsurilor de îmbunătăţire a sistemului de salarizare. Notez că această sumă se adaugă la sarcina planificată de reducere a preţului de cost. Şi pînă acum, de la începutul acestui an, uzina noastră a înregistrat rezultate bune în realizarea planului. Aşa, de exemplu, prin depăşirea sarcinii de reducere a preţului de cost planificat, avem o economie de 1.423.000 lei. Cît despre creşterea producţiei, a productivităţii muncii, un singur fapt este foarte concludent : faţă de 1954, în anul acesta producem cu 1.000.000 perechi de încălţăminte mai mult, fără ca în această perioadă să fi beneficiat de investiţii din partea statului. Această creştere se datoreşte reorganizării fluxului tehnologic, unei mai bune folosiri a spaţiului industrial şi mobilizării altor importante rezerve interne. Obligaţia ce ne-o asumăm acum — de a realiza preţul de cost stabilit la începutul anului, respectiv de a obţine mărirea fondului de acumulări socialiste , cere un efort din partea întregului nostru colectiv, valorificarea iniţiativei sale creatoare. Avem însă certitudinea că sarcina de onoare ce ne-am asumat-o va fi îndeplinită. SZABÓ ALEXANDRU director tehnic al uzinelor „Herbak János“ — Cluj BIROCRATISM „SALVATOR“... Se Intîmplă ctteodată, din păcate, Ca Marinică cel codaș in toate Muncind așa, mai mult de formă, împotmolit adine sub normă, Să încaseze vesel la chenzină La fel cu acei cu norma plină. Care-i misterul ? Cine-i salvatorul? Ce spune oare normatorul ? Nimic nu spune, scrie doar. Și scrisul lui nu-i In zadar Cu toc sau cu baghetă, nu contează. Scamatoria se remunerează desen de V. TIMOC