Munca, octombrie 1967 (Anul 23, nr. 6185-6210)

1967-10-18 / nr. 6199

La U. C. M. Reşiţa nu se cunoaşte acest lucru? întreţinerea corespunză­toare a fondurilor fixe, mai ales cînd acestea sunt mijloa­ce de producţie, constituie o sarcină însemnată, care tre­buie să stea în atenţia tutu­ror conducătorilor de fabrici şi uzine, deoarece de starea tehnică a maşinilor depind în bună măsură ritmicitatea, calitatea produselor. De altfel, acest lucru a fost recunoscut şi de interlo­cutorii noştri în cursul an­chetei desfăşurate pe această temă în cîteva uzine con­structoare de maşini din re­giunea Banat. Important este, deci, şi cum se efec­tuează reviziile şi reparaţii­le medii şi capitale ale maşi­nilor, calitatea lor. — în ceea ce priveşte re­pararea utilajelor întreprin­Depăşirile de 268 la sută, respectiv 77 la sută, — aşa cum reiese din tabelul de mai sus — implică o analiză amănunţită a acestui aspect al activităţii întreprinderii. In primul rînd, trebuie să ne oprim atenţia asupra gra­dului de uzură al utilajelor, avînd în vedere că la reparaţii volumul de muncă vie şi ma­terializată creşte asimptotic cu uzarea. Coeficientul de ci­clu este de 2,35, deci utilajele au depăşit de peste două ori numărul de ore de funcţio­nare între două reparaţii ca­pitale date conform normati­velor tehnice. Explicaţia ? Urmărind planul de repara­ţii capitale pe anul 1967 con­statăm că numărul utilajelor care au avut scadenţe în anii trecuţi şi nu au fost încă reparate îl întrece de 17 (şaptesprezece ! !) ori pe al acelora care trebuie repara­derii noastre — ne-a de­clarat tovarăşul inginer GHEORGHE BOŞNEAC, di­rectorul Uzinei mecanice din Timişoara — am reuşit să obţinem o serie de rezultate bune. Astfel, calitatea repa­raţiilor, atît cele capitale, cît şi cele medii şi periodice, s-a îmbunătăţit simţitor, îm­­binîndu-se în mod armonios cu reducerea timpului de imobilizare în reparaţii. Intr-adevăr, timpul de sta­ţionare — la strunguri, spre exemplu — s-a redus de la o medie normată de 18 zile, la 15 zile. In acest scop au fost stabilite mai multe mă­suri organizatorice din care menţionăm­­ corecta execu­tare a reviziilor şi reparaţii­lor periodice, respectarea graficelor de introducere a te pînă la sfîrşitul lunii de­cembrie, conform planului pe anul în curs. Acest volum de reparaţii, ce trebuie în mod imperios executate, depăşeşte cu mult capacitatea de producţie a serviciului mecanic-şef din uzină. Dar acest „copil vi­treg" al U.D.M.R.-ului a fost şi este insuficient spri­jinit, conducerea uzinei adu­­cîndu-şi aminte de el doar atunci cînd din cauza unei reparaţii era în pericol rea­lizarea planului dintr-o lună oarecare. Dar ce se va în­­tîmpla mai departe, credem că nu şi-a pus nimeni prea se­rios problema ! Conducerea serviciului me­canic-şef a sesizat pericolul în care se găsesc utilajele întreprinderii şi ca urmare a unei analize s-a cerut su­plimentarea fondurilor ale­ utilajelor în reparaţii medii şi capitale etc. In ceea ce priveşte pregătirea reparaţii­lor capitale, s-a luat măsura de a se asigura din timp piesele necesare, atît prin a­­provizionare de la furnizori, — unde este posibil — cît şi din producţie proprie. La rîndul său, contabilul şef al uzinei, tovarăşul PETRE BA­DEA, ne-a arătat şi o altă faţetă a eficienţei acestei metode : în afară de redu­cerea timpului de staţionare, diminuarea preţului de cost al pieselor înlocuite cu circa 25 la sută. Apreciind rezultatele obţi­nute în această direcţie de colectivul uzinei timişorene, am continuat ancheta noastră la Uzina de construcţii de maşini din Reşiţa. De la în­ceput trebuie spus că volu­mul reparaţiilor utilajelor la întreprinderea reşiţeană este mult mai mare decît cel de la uzina timişoreană, dar aceasta nu justifică nici pe departe situaţia imobilizări­lor în reparaţii (de la în­ceputul anului şi pînă la sfîrşitul lunii septembrie) cate pentru reparaţii în anul curent cu circa o treime. Dar forul tutelar... aşteaptă „să vedem care va fi situa­ţia la sfîrşitul trimestrului XII". Nu ştim care este ex­plicaţia acestei dispoziţii, însă, avînd în vedere situa­ţia din uzină ea ni se pare destul de curioasă. în buna desfăşurare a ac­tivităţii sale, mecanicul-şef întîmpină greutăţi şi din lip­să documentaţiei tehnice pentru fiecare utilaj. Avînd în vedere caracterul etero­gen al dotării uzinei, situa­ţia sa este destul de dificilă. S-a reuşit pînă în prezent să se asigure documentaţia pentru acele utilaje care au trecut măcar odată printr-o reparaţie medie. Dacă a­­ceastă dificultate este mai mult sau mai puţin obiecti­vă, de neînţeles este totuşi poziţia unor uzine producă­toare de maşini-unelte (de exemplu, Uzina de strunguri Arad), care nu pune la dis­poziţia beneficiarilor desene­le, şi altele, aferente tipuri­lor de utilaje din producţia lor curentă. Se invocă divert­se „motive" de genul : „n-avem ozalid", sau „ca­pacitatea heliografului este insuficientă" şi altele asemă­nătoare. Dacă ar fi făcut ci­neva un calcul al pierderi­lor pe întreaga economie, din aceste „motive" birocra­tice, ar fi ajuns desigur la sume importante. La ora ac­tuală tehnologii secţiilor re­paratoare trebuie să facă tot felul de măsurători, calcule şi desene, care le răpesc timp preţios.­­ La un moment dat s-a preconizat măsura cu uzine- ŞERBAN SIMEDREA (Continuare în pag. 3-a) De starea­ tehnică a maşinilor depind ritmicitatea şi calitatea produselor Grupa de utilaje de imobilizare Zile de imobilizare t/ 1 conform normativului realizate * Mașini unelte 887 2 459 368 Agregate 53­­4 177 In incintătorul peisaj al lacului de acumulare a Hidro­centralei electrice de pe Argeș. Foto: A. MIHAI Din carnetul reporterului Semnificaţia unui fapt „obişnuit" Tovarăşa Elena. Aşa l-am auzit spunind şi pe portar, şi pe cei ciţiva oameni pe care i-am în­trebat unde se află ca­binetul medical. Deci, prima cunoştinţă cu per­soana căutată o făcu­sem. Era vorba de cine­va drag fiecăruia din fa­brică. Mai tirziu, am aflat că in cei 12 ani de cînd este medic la dis­pensarul fabricii „Azur", tovarăşa Elena Vasile a dat peste 97 .100 de con­sultaţii. Cei din fabrică, rostesc numele doctoriţei, cu deosebită căldură: toţi sau aproape toţi fu­seseră oaspeţii cabinetu­lui medical, fie numai şi pentru controlul pe­riodic sau un banal gu­turai. Îmi imaginez in­­timplări deosebite, pe­trecute in viaţa acestui medic de întreprindere, intinplări care să justi­fice recomandarea tova­răşilor de la Consiliul local Timişoara al U.C.S.R. şi secţia sănă­tate orăşenească privind pe unul dintre cei mai­ buni medici ai Timişoa­rei. Dar... — Faptele deosebite se petrec în clinici, in spi­tale îmi spune, zi­mbind cu bunătate, Elena Va­­sile Acolo, intr-adevăr, se dă o luptă mare, ne­spus de mare pentru a­­părarea vieţii. La noi e vorba de cu totul altce­va, de lucruri obişnuite... La început am crezut că e vorba de o falsă modestie. Dar nu. Cu­vintele erau rostite cu toată sinceritatea. Nu­mai că aceste „lucruri obişnuite" îşi au semni­ficaţia lor profundă. Munca medicului de în­treprindere pare că nu comportă nimic specta­culos. Nu-i vorba nici de operaţii pe creier sau pe inimă şi nici de readu­cerea la viaţă din stări de inconştienţă care au durat luni. E vorba doar de un şir de fapte coti­diene, de o muncă ano­nimă pentru apărarea sănătăţii, dar tocmai de aceea importantă. Că aşa stau lucrurile, o spun faptele. Fabrica „Azur" are un profil chimic. Se lucrează deci cu sub­stanţe toxice, cu solvenţi organici, cu plumb etc. Şi totuşi, in această fa­brică nu există nici un caz de boală profesio­nală ! E un rezultat care reflectă înalta conştiinţă profesională a medicu­lui A fost o muncă grea. IOANA CEZAR (Continuare în pag. a 2-a) | Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMANIA Denumirea îngemănează două cuvinte greşeşti (bios-viaţâ ; logos-cuvint, studiu, ştiinţă), şi in lumea antică, Aristotel sau Teofrast, pentru a cita numai două nume, au fost preocupaţi de a descifra tainele vieţii, legile ei ; biologia ca ştiinţă aparţine însă lumii moderne. De la teoria in­variabilităţii speciilor (Linné) şi teoria epigenezei (Wolff), la supoziţiile evoluţioniste (Buffon) şi remarcabilele cristalizări teoretice in legătură cu permanenta dezvoltare a organismelor vii (Lamarck şi şcoala sa evoluţionistă) şi pînă la Darwin gindirea biologică cunoaşte un drum lung, consolidat pe baza dezvoltării ştiinţelor experimentale, a cunoaşterii omeneşti în gene­ral. In această orbită îşi înscriu activitatea şi pionierii biologiei româneşti, D. Brîndză, Gr. Cobălcescu, Gr. Antipa, P. Bujor,­­ Racoviţă, D. Voinov şi alţii. Biologia, ştiinţă de răscruce in lumea gindirii contemporane, a fertilizat nu numai medicina, zoologia şi botanica, dar a oferit o bază teore­tică pentru constituirea ca ştiinţe distincte a biofizicei, biochimiei, biogeografiei, geneticii, mi­crobiologiei, hidrobiologiei, ecologiei, biologiei agricole, astrobiologiei etc. Sfera de aplicaţii a biologiei este extrem de largă şi ea continuă să se extindă asupra unor noi şi noi­­domenii ale sănătăţii publice, agriculturii, zootehniei, in­dustriei alimentare, industriei chimice, a medi­camentelor etc. Ziarul nostru îşi propune să publice un ciclu de articole dedicate celor mai diverse şi mai actuale teme ale biologiei, ştiinţă cu un binemeri­tat prestigiu în ţara noastră şi cu reprezentanţi de seamă în lumea ştiinţifică contemporană. Rubrica „Biologia şi viaţa" care va însuma toate aceste articole beneficiază de girul ştiin­ţific de înaltă autoritate al acad. Ştefan Milcu, vicepreşedinte al Academiei Republicii Socia­liste România. Vizita primului ministru al Indiei, Indira Gandhi Primul ministru al Re­publicii India, Indira Gan­dhi, împreună cu celelalte persoane oficiale indiene, a făcut în cursul zilei de marţi o vizită în regiunea Ploieşti. Primul ministru al Indiei a fost însoţit de A­­lexandru Roabă, ministrul petrolului, Mihai Marin, adjunct al ministrului afa­cerilor externe, Aurel Ar­­deleanu, ambasadorul Ro­mâniei în India, de func­ţionari superiori din Mi­nisterul Afacerilor Externe. Un prim popas a fost fă­cut la Rafinăria şi Combi­natul Petrochimic Brazi, unde oaspeţii au fost în­­tîmpinaţi de Nicolae Tă­­bîrcă, preşedintele Comite­tului Executiv al Sfatului popular al regiunii Ploieşti, Gheorghe Caranfil, adjunct al ministrului Industriei chimice, şi membri ai con­ducerii celor două între­prinderi. Directorul gene­ral al Rafinăriei Brazi, Bu­jor Olteanu, şi directorul tehnic al Combinatului Petrochimic, Valentin Ioni­­ţă, au prezentat principa­lele secţii şi produsele a­­cestor mari unităţi ale in­dustriei petroliere şi chi­mice româneşti. Vizitînd secţia de distila­re atmosferică şi în vid, oaspeţii s-au interesat în­deaproape de parametrii de funcţionare a instalaţiilor, deoarece o secţie asemănă­toare, însă cu o capacitate mai mică, realizată de in­dustria românească se află în funcţiune la Gauhati, prima rafinărie din secto­rul de stat al Indiei, con­struită după proiecte şi cu utilaje româneşti. De ase­menea, oaspeţii au mani­festat interes pentru insta­laţiile de reformare catali­tică, care funcţionează la Rafinăria Brazi ; în urma unui contract încheiat re­cent, instalaţii de acest fel vor fi livrate Indiei de in­dustria ţării noastre pen­tru rafinăria ce se constru­ieşte la Haldia. Premierul indian şi ceilalţi oaspeţi au vizitat în continuare fabri­cile de olefine şi polieti­lenă din Combinatul Pe­trochimic, ale cărui produ­se sunt cunoscute şi în India. S-a vizitat apoi Uzina de (Continuare în pag. 3-a) Actualitate şi perspec­tivă în biologia şi medicina modernă „OMUL NU ESTE DECIT CEEA CE ŞTIE" F. BACON Nu este posibil să iscodim orizonturile ştiinţei moderne şi să depistăm actualitatea în diferitele domenii ale biolo­giei şi medicinii fără a so­licita competenţa unui nu­măr considerabil de specia­lişti şi fără a ne situa, la rîndul nostru, pe o platfor­mă de sinteză. Acad. ŞTEFAN MILCU Trebuie să recunoaştem că suntem­ mult mai obişnuiţi să apreciem şi să solicităm ac­tualitatea în literatură teatru şi artă. Epoca noastră a in­trodus totuşi din plin intere­sul marelui public pentru noutatea în ştiinţă. Actuali­tatea în ştiinţă ocupă ru­brici permanente în unele cotidiene şi este editată pe­riodic pentru specialişti în lucrările cunoscute de cule­geri consacrate „progresului" sau „cuceririlor“ ştiinţelor. In biologia sau medicina modernă acest proces se desfăşoară cu o intensitate, extensiune şi rapiditate ui­mitoare, cu nimic mai prejos în comparaţie cu celelalte domenii ale ştiinţei. Impresionant este, de ex­emplu, progresul realizat în descifrarea mecanismului transmiterii caracterelor ere­ditare. Substratul material al eredităţii şi codul de trans­mitere au fost recent desco­perite. Pe drept cuvînt au­torii acestor mari descope­riri au primit premiul Nobel. Nu-i exagerat să fie conside­rat, alături de eliberarea e­­nergiei atomice, ca una din cele mai mari descoperiri ale secolului nostru. Nu mai puţin de 22 sesiuni vor trata problemele eredi­tăţii la Congresul internaţio­nal de genetică de la Tokio în 1968, exemplu care mar­chează, pe de o parte, pro­gresul acestei ştiinţe şi ac­tualitatea ei, în comparaţie cu situaţia existentă în pri­mele 3—4 decenii ale seco­lului nostru. Genetica umană este unul din capitolele în care suntem­ (Continuare în pag. 2-a) Foto ŞT. ALBESCU Muncitoarea Agapia Cova- Jiu din secţia ringuri a fa­bricii „Ţesătura“-Iaşi este evidenţiată lună de lună în întrecerea socialistă. Anul XXIII nr. 6199 miercuri 18 X 1967 4 pagini 25 bani Strada, in orice mare oraş din lume, poartă cu sine, multiplicată în zeci şi sute de ipostaze, confruntarea, une­ori dramatică, a noului cu vechiul şi pentru a constata prezenţa ei este suficient să fii simplu privitor. Tenta­ţia de a te integra dinamis­mului ei reprezintă, probabil, „mobilul psihologic“ al tu­rismului, în orice caz, unul din deliciile lui. La Moscova, noul este mul­­tiprezent, se suprapune ve­chiului, strada oferindu-şi, în sensul cel mai propriu, ex­presia acestei ordonări pe verticală. Este vorba, desi­gur, în primul rînd de noile construcţii. Impresia rămîne persistentă chiar dacă nu ai cunoscut înainte acest mare oraş, construit şi reconstruit într-o proporţie de două treimi din anul 1946 încoace. Oraş de stepă, pentru că în ciuda colinelor sale re­lieful Moscovei se înscrie intr-o desfăşurare extensivă, pe 87 000 de ha (şi dacă cifra nu spune îndeajuns voi a­­minti că longitudinal oraşul se întinde pe 40 de kilometri, iar transversal pe 30), iar clă­dirile înalte, (instituţii sau chiar locuinţe) concepute in­tr-un stil tradiţional, amin­tind de turnurile Kremlinu­lui, subliniază această ori­zontalitate. Casele de lemn fac treptat loc clădirilor con­struite masiv, imediat după război, la început cu cite cinci, apoi, pe suprafeţe e­­norme, cu cîte 10—11 etaje. Creşterea populaţiei în cei 50 de ani ai Puterii sovietice de 3,5 ori a întins oraşul pe o suprafaţă de 5 ori mai mare faţă de anul 1913. Particularităţile de azi ale arhitecturii şi urbanisticii NOTE DE CĂLĂTORIE Moscovei încep să fie defi­nite de construcţiile moder­ne care se înscriu pe harta cartierului Noul Arbat, un a­­devărat orăşel cu zgîrie-nori de peste 30 de etaje sau pe prospectul Kalinin, pe artera circulară Sadovaia sau in ra­ioanele centrale Sokolniki, Frunze, Bauman şi Kirov, dar şi la Cerkizovo, sau Na­­gatino, cartiere mărginaşe sau la 30 de kilometri de oraş, pe malul lacului arti­ficial de la Kl­azma unde se construieşte un mare centru de odihnă. Moder­nul este anunţat chiar de la aterizarea avionului cu care soseşti la Moscova, pe aeroportul Seremetiev, unde te întîmpină construcţii de beton şi sticlă, sau în noile staţii de metro care împing tot mai departe posibilitatea deplasării cu peste 80 de kilo­metri pe oră a moscovitului spre cartierele puternic in­dustrializate ale oraşului. Noul în Moscova îl găseşti şi în construcţiile de pe cunos­cutul bulevard Gorki, artera cea mai unitară, pînă acum, a­ arhitecturii Moscovei, unde „plombele“ zvelte, ingenios rezolvate urbanistic, trecerile subterane pentru pietoni etc., dezvăluie prioritatea pe care omul o pretinde în viaţa ci­tadină modernă, în strînsă îmbinare cu rigorile unei es­tetici mereu proaspete. „In perspectivă, îmi spunea luri Baranski, directorul ex­poziţiei orăşeneşti de urba­nistică, Moscova îşi va schimba complet înfăţişarea. Oraşul, dezvoltat radical in jurul Kremlinului, va fi îm- VIRGIL POP (Continuare în pag. 3-a) Semicentenarul­ ­ mi-jm immimwmmmmmmmmmmmmmmmimmmmuiiiimnivmat Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie STRĂZILE MOSCOVEI Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe ambasadorul Republicii Islamice Pakistan Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Ro­mân, a primit marţi, 17 oc­tombrie, pe ambasadorul extraordinar şi plenipoten­ţiar al Republicii Islamice Pakistan în Republica So­cialistă România, Jamsheed K. A. Marker, în audiență de prezentare. Cu această ocazie a avut loc o convorbire cordială. Primiri la preşedintele Consiliului de Stat Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii So­cialiste România, Chivu Stoica, a primit marţi di­mineaţa pe ambasadorul ex­traordinar şi plenipotenţiar al Laosului la Bucureşti, Khamphan Panya, în legă-Preşedintele Consiliului de Stat, Chivu Stoica, a pri­mit marţi pe ambasadorul Republicii Chile la Bucu­reşti, Miguel Serrano Fer­nandez, la cererea acestuia. Ambasadorul chilian a în­jurs cu plecarea sa defini­tivă din România. La primire, care s-a des­făşurat într-o atmosferă cordială, a participat Con­stantin Firtan, adjunct al ministrului afacerilor ex­terne, minat preşedintelui Consi­liului de Stat un mesaj d­in partea preşedintelui Repu­blicii Chile, Eduardo Frei Montalva. (Agerpres) Preşedintele Consiliului de Miniştri a primit pe prinţul Gholam Reza Pahlavi Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, a pri­mit marţi la amiază pe Alteţa Sa prinţul Gholam Reza Pahlavi, care, împre­ună cu soţia, prinţesa Ma­­nigé face o vizită de prie­tenie în ţara noastră. La primire, care s-a des­făşurat într-o atmosferă cordială, au participat An­gliei Alexe, preşedintele Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, şi Ion Dragan, secretar gene­ral al Consiliului de Mi­niştri. Au fost prezenţi, de ase­menea, S. H. V. Sanandaji, ambasadorul Iranului la Bucureşti, şi Abbas Guilan­­chah, şambelanul Curţii Imperiale. Preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, a oferit un dejun în onoarea prinţului Gho­lam Reza Pahlavi şi a prin­ţesei Manigé. (Agerpres) Preşedintele Consiliului de Miniştri a primit pe ministrul comerţului exterior al Belgiei Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, a primit marţi dimineaţă pe minis­trul comerţului exterior al Belgiei, August de Winter, care face o vizită în ţara noastră. La primire a luat parte Gheorghe Cioară, ministrul comerţului exterior. A fost de faţă Honoré Cambier, ambasadorul Belgiei la Bucureşti. Cu acest prilej au fost discutate posibilităţile de dezvoltare a relaţiilor ro­­mâno-belgiene, exprimîn­­du-se dorinţa de extindere a colaborării dintre cele două ţări, precum şi unele probleme privind situaţia internaţională actuală, întrevederea a decurs în­tr-o atmosferă cordială.

Next