Munca, noiembrie 1967 (Anul 23, nr. 6211-6236)

1967-11-21 / nr. 6228

Anul XXni nr. 6228 marți 21 XI 1967 6 pagini 25 bani Inginerul Teodor Popescu (stingă), din serviciul normare şi tehnologie al uzinei „Inde­pendenţa" Sibiu, discutind cu strungarul Petre Ludovic, fruntaş în întrecerea socialistă, despre stabilirea regimurilor de lucru pentru un nou produs Foto : ST. ALBESCU Pămîntul — cut mai bine gospodărit! Recent a avut loc la Iaşi o consfătuire cu caracter republican pe tema „Prevenirea şi combaterea eroziunii solului“. Timp de trei zile cadre de conducere, specialişti şi oa­meni de ştiinţă din Consiliul Superior al Agriculturii, Uniunea­ Naţională a Coope­rativelor Agricole de Producţie, institute de cercetări, consilii agricole regionale şi raio­nale, direcţii regionale de îmbunătăţiri fun­ciare, staţiuni experimentale, unităţi agri­cole de stat şi cooperatiste au dezbătut pe larg şi sub toate aspectele posibilităţile de stăvilire a procesului de erodare a solului, măsurile ce trebuie luate pentru utilizarea cu un randament sporit a pămîntului. Despăduririle prădalnice din vremea regimurilor burghezo-moşiereşti, lipsa unor lucrări de prevenire şi combatere a eroziunii, par­celarea pămînturilor de pe pante în fîşii înguste orien­tate de la deal la vale, lu­crarea terenurilor cu mijloa­ce înapoiate, de către ţărani, fără nici o îndrumare teh­nică — la care s-a adăugat condiţiile de relief şi frec­venţa mare a ploilor toren­ţiale — au favorizat procesul de degradare a solului. Ca cuiuiii au suportat an de an pagube însemnate. Cele mai întinse suprafeţe de teren erodat se găsesc în regiunile Iaşi, Cluj, Bacău, Galaţi, Ploieşti, Oltenia, Hu­nedoara şi Mureş-Autonomă Maghiară. Pe aceste melea­guri slaba fertilitate a tere­nurilor erodate, conjugată, în o bună parte din zone, cu accentuarea fenomenului de secetă, urmare a scurgerii năvalnice a apelor provenite din ploi şi zăpezi, duce la scăderea simţitoare a pro­ducţiei. După cum a subliniat în cuvîntul său tovarăşul prim­­vicepreşedinte al C.S.A. Barbu Popescu, pierderea a­­nuală raportată la suprafa­ţa afectată de eroziune re­prezintă peste două mili­oane tone cereale, iar pierde­rile de sol fertil însumează 160 000 000 tone, cu un con­ţinut de substanţă activă pentru a cărei refacere este lungată de timp, în anii regimului nostru, stăvilirii eroziunii şi restau­rării terenurilor erodate i s-a acordat şi i se acordă o atenţie deosebită. Lucrările executate pe această linie în ţara noastră în ultimii 15 ani, la care au fost antrenate unităţile agricole de stat şi cooperatiste, s-au desfăşurat în strînsă concordanţă cu or­ganizarea teritorială a aces­tora şi cu acţiunea de valo­rificare a terenurilor în pan­tă prin plantaţii de vii şi pomi, precum şi cele de ame­liorare a păşunilor erodate. Prin executarea lucrărilor agrotehnice pe direcţia curbelor de nivel pe terenu­rile arabile din pante, unită­ţile agricole au contribuit la stăvilirea procesului de ero­ziune a solului pe o supra­faţă de circa 2 200 000 hec­tare. In unităţile agricole de stat şi cooperatiste din regi­unile Iaşi, Bacău, Galaţi, Su­ceava şi Argeş, cu sprijinul consiliilor agricole şi al di­recţiilor generale regionale de îmbunătăţiri funciare şi organizarea teritoriului s-a trecut la folosirea pe terenu­rile arabile a sistemului de culturi în fîşii şi benzi în­­ierbate. In acelaşi timp s-au executat baraje şi alte lu­crări menite să stăvilească de­gradarea solului, cît şi unele amenajări pe suprafeţele destinate plantaţiilor de vie şi pomi. EXPERIENŢA CÎŞTIGATĂ — TEMELIE TRAINICĂ PENTRU SUCCESELE VIITOARE Materialele prezentate cît şi numeroşii vorbitori parti­tevft¥şiif Alîfi. Hiffin, director tehnic al Direcţiei de combatere a eroziunii, profesor Vasile Băloiu, de la Facultatea de îmbunătăţiri funciare, Grîneanu Anato­­lie, de la staţiunea experi­mentală agricolă Podu Iloaie, şi mulţi alţii au scos AUREL MUNŢ (Continuare în pag. 3-a) Mi s-a întîmplat ca după terminarea Festi­valului Enescu să asist la o discuţie între cîteva cunoştinţe, începuseră prin a-şi exprima admi­raţia pentru unii dintre interpreţii români şi străini, participanţi la concurs şi festival. Şi pentru că atunci cînd faci o apreciere — vo­­lens-nolens — trebuie să aminteşti şi dacă ai fost la concert, dacă-i cunoşti pe solişti, toată discuţia a evoluta* astfel, încît un umorist să fi fost de faţă avea un material sclipitor pentru o schiţă satirică. Mai întîi, unul dintre ei a început să înşire la cite concerte a fost ; un al doilea a vrut să în­şire şi el concertele vă­zute dar a adăugat în plus locul în sală, toa­leta nevestei şi întîlni­­rea întîmplătoare în pauză cu inginerul său şef, care avusese un loc... mai în spate ca el. Şi pentru că erau în to­tal cinci interlocutori, au vorbit pe rînd, în­­cercînd să depăşească fiecare prin ceva cele spuse de preopinentul său, iar cînd a vorbit ultimul, n-a avut cum să-i mai întreacă pe cei­lalţi şi a trebuit să spună că a fost la toate concertele, că a avut cele mai bune locuri şi că-l cunoaşte personal pe maestrul dirijor X — deşi într-o discuţie an­terioară cu alte cunoş­tinţe, fiind vorba de cu totul altceva amintise că în perioada aceea nici nu se întorsese din con­cediul petrecut la munte... Am amintit această discuţie, pentru că se poate observa cum din dorinţa de a poza şi a apare altfel în ochii cuiva, se încalcă uneori raporturile sincere din­tre oameni. Sunt neade­văruri pe care unii oa­meni le spun pentru ca să o scoată la capăt ono­rabil — îşi închipuie ei — dintr-o situaţie difi­cilă. Minciuna apare astfel din laşitate, din frica de a mărturisi — după gravitatea faptei — greşeala sau infracţi­unea. Sunt însă şi neadevă­ruri spuse de unii cu intenţia de a declanşa în mintea semenilor lor — ce comit uneori impru­denţa de a le da crezare — un gînd care satis­face mult de tot amorul propriu al celor cu pri­cina : „grozav trebuie să fie omul ăsta!“. Genul acesta de minciună nu apare din laşitate ci din­tr-o altă trăsătură nega­tivă de caracter : orgo­liul. Omul vrea să-şi mărească cu orice preţ imaginea oglindită în o­­chii altuia ; vrea cu tot dinadinsul să fie în în frunte, să domine cu orice preţ grupul de prieteni sau de cunos­cuţi. Pensionara Elena Ma­­rinescu — fostă şefă a unui serviciu personal de la o instituţie din Capitală — ne poves­teşte o întîmplare a­­muzantă : „Aveam la serviciu pe Elena B., care ne uluise pur şi simplu cu cunoştinţele sale din domeniul tea­trului de operă şi balet. Dar ştia să ne relateze frumos nu numai conţi­nutul operei ci şi amă­nunte picante din ca-AUREL CODREANU (Continuare în pag. 5-a) SINCERITA­TEA ȘI REVERSUL El Proletari din toate ţările, uniţi-va ! ORGAN CENTRAL Al UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMANIA IEZBATEREA EOEIMEN­TELOR PLENAREI C.C. al P. C R. din 5-6 octombrie 1967 CENTRALISMUL DEMOCRATIC Proiectul de Directive al Comitetului Central al Parti­dului Comunist Român, cu privire la perfecţionarea con­ducerii şi planificării eco­nomiei naţionale consti­tuie un exemplu grăi­tor al continuităţii şi, în a­­celaşi timp, al caracterului creator al politicii noastre economice. Valorificînd din plin întreaga experienţă a construcţiei socialiste, parti­dul priveşte formele şi me­todele de conducere a eco­nomiei nu ca un scop în sine ci ele reprezentînd, po­trivit cerinţelor fiecărei e­­tape, pîrghii ce trebuie să fie eficiente în fructificarea muncii sociale şi a bogăţiilor naturale, în canalizarea efor­turilor poporului spre dezvol­­tarea accelerată a forţelor de producţie şi creşterea pu­ternică a producţiei sociale — factor decisiv al ridicării potenţialului economic al ţării şi al nivelului de bună­stare al tuturor membrilor societăţii. Caracterul novator al com­plexului de măsuri propuse în documentele recentei ple­nare a Comitetului Central al partidului se manifestă cu o deosebită forţă în corela­ţia dintre conducerea pla­nificată centrală a economiei naţionale şi acordarea de a­­tribuţii mai largi unităţilor economice în organizarea şi dirijarea activităţii lor. Bazîndu-se pe verificarea făcută de viaţă, proiectul de Directive reliefează eficienţa conducerii planificate a eco­nomiei, ca şi creşterea con­tinuă a rolului planificării. Intr-adevăr, în condiţiile cînd forţele de producţie au luat un avînt deosebit, pro­ducţia cunoscînd o amploare şi o complexitate fără pre­cedent, funcţionarea normală a întregului mecanism eco­nomic nu este posibilă fără sincronizarea activităţii di­feritelor sfere, ramuri, sub­­ramuri şi unităţi, economice. Mersul de la sine este incom­patibil cu socialismul, el nu ar face decît să se ajungă la irosiri de mijl­­ace materiale, financiare­­şi de forţă de muncă. La rîndul său, faptul că mijloacele de producţie sunt proprietate socialistă, că exploatarea omului de către om este desfiinţată, între membrii societăţii existînd relaţii de colaborare şi aju­tor reciproc, constituie în mod obiectiv condiţii pentru dirijarea conştientă a vieţii sociale, pentru coordonarea procesului de ansamblu al reproducţiei în vederea satis­facerii la un nivel cît mai ridicat a necesităţilor popu­laţiei. In aceste condiţii, condu­cerea planificată pe baza u­­nui plan unitar care cu­prinde sarcinile şi mijloa­cele necesare dezvoltării sus­ţinute şi armonioase a ra­murilor economiei naţionale, a tuturor unităţilor şi zomeilor ţării, care să asigure mobi­lizarea şi valorificarea supe­rioară a resurselor materiale şi de muncă, se impune în mod obiectiv ca primă cerinţă fundamentală a unei condu­ceri ştiinţifice, realiste şi e­­ficiente a economiei noastre. Principiul organizatoric fundamental al statului nos­tru socialist pentru înfăptu­irea cu succes a acestei grandioase sarcini este cen­tralismul democratic. Esenţa lui constă in îmbinarea co­ordonării pe bază de plan a activităţii economice şi so­­cial-culturale de ansamblu, cu acordarea de largi atri­buţii unităţilor economice, sfaturilor populare etc. In calitatea lor de expo­nente ale întregii naţiuni so­cialiste, forurile supreme ale partidului şi statului pro­movează interesele generale ale poporului, asigură dez­voltarea echilibrată a eco­nomiei, stabilind în acest scop principalele proporţii, nivel şi ritm ale reproduc­ţiei, corelaţia dintre acu­mulare şi consum, volumul şi structura investiţiilor, re­partizarea teritorială a for­ţelor de producţie, orienta­rea comerţului exterior, o­­rientarea finanţelor, orien­tarea creditului, aşezarea preţurilor, sistemul de re­munerare a muncii, măsurile privind ridicarea nivelului de trai ş a.m.d. cu un cuvînt toate problemele care anga­jează evoluţia societăţii, vii­torul ţării, şi care nu pot fi rezolvate decît considerînd (Continuare în pag. 4-a) 1 principiu organiza­toric fundamental al statului nostru Prof. univ. dr. N. N. CONSTANTINESCU PERSONALITATEA BIBLIOTECII In larga reţea a instituţii­lor de cultură care înlesnesc şi-şi coordonează activitatea spre ridicarea nivelului spi­ritual al poporului, bibliote­ca ocupă un loc extrem de important. Pornind de la o asemenea observaţie, în­cercăm să analizăm situa­ţia bibliotecilor existen­te , JR. Jr eze­nt J.­­A .nreapiză­rii ternului lor de deservire. Si­­tuația generală o exemplifi­căm pe cazul, ales cu totul arbitrar, al oraşului Timi­şoara. In regiunea Banat există o bibliotecă regională, 12 bi­blioteci raionale, 4 orăşe­neşti, 217 comunale, 438 să­teşti. Cei aproximativ 170 800 locuitori ai oraşului Timişoa­ra sunt deserviţi de aproape 300 biblioteci ale aşezămin­telor culturale, ale sindica­telor, ale învăţămîntului, ale cooperaţiei meşteşugăreşti, ale serviciilor de cerceta­re tehnico-ştiinţifică. Anual, aici se alocă cca. 1 323 000 lei pentru achiziţionarea de cărţi şi dotarea bibliotecilor. traf iru­măru­l cărţilor, 111 raport cu cel al locuitori­lor oraşului nu este foarte ridicat. De pildă, biblioteca regională, care are 234 600 volume, cu un buget anual de 270 000 lei, nu a reuşit să aibă decît 15 920 cititori şi 281 709 cărţi citite. O altă statistică : biblioteca clubu­lui Uzinei de vagoane din A­rad avea la sfîrşitul anului 1966, 1786 cititori şi 18 345 cărţi citite dintr-un fond de 23 324. Deci cam pentru fie­care cititor 10 cărţi pe an, nici măcar una în fiecare lună. Cauza este, credem, lipsa de sistematizare şi organi­ci vrem să semnalăm câte­­va carenţe. O primă constatare este a­­ceea a existenţei unor reţe­le paralele : cea a aşezămin­telor culturale (biblioteca re­gională, biblioteci orăşeneşti, comunale, raionale, de car­tier), cea a sindicatelor (de întreprinderi, de club, de case de cultură), cea a învă­ţămîntului (de şcoli genera­le, licee, universităţi şi insti­tute de învăţămint superior) etc. In afara acestora din urmă, celelalte îşi suprapun adesea atribuţiile. Ele răs­pund solicitărilor aceloraşi categorii de oameni ai mun­cii. Mai mult decît atît, ele au dotări asemănătoare (sînt înzestrate curent cu aceleaşi titluri. Numai unele din bi­bliotecile mari ale aşezămin­telor culturale pornesc de obicei de la fonduri acumu­late diferite. In timp ce ele s-au dezvoltat pe baza unor vechi. nutii-t-cLx toiaie r' ■ext:, deci posedă în majoritatea cazurilor un fond mai dez­voltat sau mai restrîns de părţi vechi, valoroase şi ca documente istorice şi ca sub­stanţă calitativă, cele sindi­cale şi cele mici ale aşeză­mintelor s-au născut din a­­chiziţii recente şi deci pro­filul lor nu diferă. Bibliote­cile sindicale din întreprin­deri şi instituţii au o formu­lă limitată. Ele sunt dotate numai cu cărţi beletristice, de ştiinţă popularizată, so­­cial-politice, în ansamblu se- DANA DUMITRIU (Continuare în pag. 2-a) Tovarăşul Mae Ceauşescu a primit pe ambasadorul Uniunii Sovietice la Bucureşti Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar gene­ral al Comitetului Central al Partidului Comunist Ro­mân, a primit luni, 20 no­iembrie 1967, pe ambasado­rul extraordinar şi pleni­potenţiar al Uniunii Sovie­tice la București, tovarășul A.V. Basov, la cererea acestuia. Primirea s-a desfășurat într-o atmosferă caldă, to­vărășească. Plecarea preşedintelui Vecei Executive Federale a R. S. F. Iugoslavia Duminică seara a pără­sit Capitala preşedintele Vecei Executive Federale a R.S.F. Iugoslavia, Mika Spiliak, împreună cu soţia, care, la invitaţia preşedin­telui Consiliului de Mi­niştri al Republicii Socia­liste România, Ion Gheorghe Maurer, şi a so­ţiei sale, a făcut o vizită de prietenie în ţara noas­tră. La plecare, la gara Bă­­neasa, oaspeţii au fost sa­lutaţi de tovarăşii Ion Gheorghe Maurer, cu soţia, Janos Fazekas, vicepre­şedinte al Consiliului de Miniştri, cu soţia, Alexan­dru Boabă, ministrul petro­lului, Emil Drăgănescu, mi­nistrul energiei electrice, George Macovescu, prim­­adjunct al ministrului afa­cerilor externe, Vasile Șan­­dru, adjunct al ministrului afacerilor externe, Aurel Mălnășan, ambasadorul Ro­mâniei la Belgrad, și alte persoane oficiale. Au fost de faţă Iakşa Pe­­trici, ambasadorul Iugosla­viei la Bucureşti, şi mem­brii ambasadei.. (Agerpres) Prezentarea scrisorilor de acreditare de către ambasadorul Suediei Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socia­liste România, Chivu Stoica, a primit luni, 20 no­iembrie, pe noul ambasa­dor extraordinar şi pleni­potenţiar al Suediei în Re­publica Socialistă România, baronul Carl Rappe, care și-a prezentat scrisorile de acreditare. (In pag. V-a cuvîntările rostite) Metaforele tehnicii „Nu s-ar putea şi alt­fel . Întrebare plină de ne­linişti şi, in acelaşi timp, ispititoare. In ea se a­­dună tot ce ai invatat, tot ceea ce ai vrea sa învefi. Stă ca o cumpănă intre rutină şi îndrăznea­lă. In mintea lui Marcel Haşu această întrebare s-a născut cînd poate, li­nera, li s-ar părea pre­matură. Pășea in anul III al școlii profesionale. Se afla în practică, la un atelier. In ziua aceea primise spre executare o piesă de legătură pentru un cap automat. Fișa tehnologică i s-a părut greoaie. „Dacă..." Era expresia vocației sale tehnice, prima mani­festare a unui talent înnăscut. Da, a talentului, pen­concretitate in ceea ce numim, in mod obişnuit, „movafii“. In anul următor, aflîndu-se ca mecanic de pre­cizie la uzina „Balanta" din Sibiu, s-a prins intr-o nouă încleştare cu tehnica. De astă dată adver­sarul era mult mai greu. Dar şi biruința mai plină de satisfacţii. Dispozitivul pentru gradat scalele de la capul automat, născocit de el, l-a impus atenfiei generale. Cei din uzină i-au intuit puterea de percuţie in iscodirea tehnicii, in per­fecţionarea ei, l-au făcut loc la sculărie unde bătălia pe acest tărim e mult mai frecventă. Cu­­rînd a devenit „combatantul" principal. Din în­cleştările dure și permanente ale minfii au scinte­­iat, an de an, două-trei inovații. In 1966 a perfec- N. GHEORGHIU (Continuare în pag. 5-a) PREGĂTIREA CADRELOR LA NIVELUL CERINŢELOR ECONOMIEI MODERNE Perfecţionarea continuă a conducerii şi plani­ficării economiei naţionale, corespunzător noii etape de dezvoltare a României socialiste, nece­sită un număr tot mai mare de cadre economice cu pregătire superioară şi medie. Din colocviul organizat de redacţia ziarului nostru cu titlul „Economiştii — factori activi în luarea unor deci­zii ştiinţifice şi previzionale“, publicat în nr. 6209, s-­a evidenţiat următoarea idee: cadrele economice trebuie să fie factorii determinanţi în viaţa întreprinderii. Premisă importantă, pregătirea lor profesiona­lă asigură înarmarea economistului, a contabi­lului, a planificatorului de mîine, cu toate ele­mentele necesare rezolvării problemelor ce îi vor sta în faţă cu maximum de competenţă. In vederea unei largi discuţii publice a diver­selor aspecte ridicate de pregătirea profesională a cadrelor economice, publicăm — în pagina a IlI-a a ziarului — opiniile unor specialişti din învăţămîntul economic superior şi mediu, din Ministerul învăţămintului, Comitetul de Stat al Planificării, Comitetul de Stat pentru Proble­mele Organizării Muncii şi Producţiei şi ale Sa­larizării, Ministerul Finanţelor, care au răspuns cu amabilitate invitaţiei noastre de a participa la o discuţie în jurul mesei rotunde.

Next