Munca, noiembrie 1967 (Anul 23, nr. 6211-6236)
1967-11-21 / nr. 6228
Anul XXni nr. 6228 marți 21 XI 1967 6 pagini 25 bani Inginerul Teodor Popescu (stingă), din serviciul normare şi tehnologie al uzinei „Independenţa" Sibiu, discutind cu strungarul Petre Ludovic, fruntaş în întrecerea socialistă, despre stabilirea regimurilor de lucru pentru un nou produs Foto : ST. ALBESCU Pămîntul — cut mai bine gospodărit! Recent a avut loc la Iaşi o consfătuire cu caracter republican pe tema „Prevenirea şi combaterea eroziunii solului“. Timp de trei zile cadre de conducere, specialişti şi oameni de ştiinţă din Consiliul Superior al Agriculturii, Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie, institute de cercetări, consilii agricole regionale şi raionale, direcţii regionale de îmbunătăţiri funciare, staţiuni experimentale, unităţi agricole de stat şi cooperatiste au dezbătut pe larg şi sub toate aspectele posibilităţile de stăvilire a procesului de erodare a solului, măsurile ce trebuie luate pentru utilizarea cu un randament sporit a pămîntului. Despăduririle prădalnice din vremea regimurilor burghezo-moşiereşti, lipsa unor lucrări de prevenire şi combatere a eroziunii, parcelarea pămînturilor de pe pante în fîşii înguste orientate de la deal la vale, lucrarea terenurilor cu mijloace înapoiate, de către ţărani, fără nici o îndrumare tehnică — la care s-a adăugat condiţiile de relief şi frecvenţa mare a ploilor torenţiale — au favorizat procesul de degradare a solului. Ca cuiuiii au suportat an de an pagube însemnate. Cele mai întinse suprafeţe de teren erodat se găsesc în regiunile Iaşi, Cluj, Bacău, Galaţi, Ploieşti, Oltenia, Hunedoara şi Mureş-Autonomă Maghiară. Pe aceste meleaguri slaba fertilitate a terenurilor erodate, conjugată, în o bună parte din zone, cu accentuarea fenomenului de secetă, urmare a scurgerii năvalnice a apelor provenite din ploi şi zăpezi, duce la scăderea simţitoare a producţiei. După cum a subliniat în cuvîntul său tovarăşul primvicepreşedinte al C.S.A. Barbu Popescu, pierderea anuală raportată la suprafaţa afectată de eroziune reprezintă peste două milioane tone cereale, iar pierderile de sol fertil însumează 160 000 000 tone, cu un conţinut de substanţă activă pentru a cărei refacere este lungată de timp, în anii regimului nostru, stăvilirii eroziunii şi restaurării terenurilor erodate i s-a acordat şi i se acordă o atenţie deosebită. Lucrările executate pe această linie în ţara noastră în ultimii 15 ani, la care au fost antrenate unităţile agricole de stat şi cooperatiste, s-au desfăşurat în strînsă concordanţă cu organizarea teritorială a acestora şi cu acţiunea de valorificare a terenurilor în pantă prin plantaţii de vii şi pomi, precum şi cele de ameliorare a păşunilor erodate. Prin executarea lucrărilor agrotehnice pe direcţia curbelor de nivel pe terenurile arabile din pante, unităţile agricole au contribuit la stăvilirea procesului de eroziune a solului pe o suprafaţă de circa 2 200 000 hectare. In unităţile agricole de stat şi cooperatiste din regiunile Iaşi, Bacău, Galaţi, Suceava şi Argeş, cu sprijinul consiliilor agricole şi al direcţiilor generale regionale de îmbunătăţiri funciare şi organizarea teritoriului s-a trecut la folosirea pe terenurile arabile a sistemului de culturi în fîşii şi benzi înierbate. In acelaşi timp s-au executat baraje şi alte lucrări menite să stăvilească degradarea solului, cît şi unele amenajări pe suprafeţele destinate plantaţiilor de vie şi pomi. EXPERIENŢA CÎŞTIGATĂ — TEMELIE TRAINICĂ PENTRU SUCCESELE VIITOARE Materialele prezentate cît şi numeroşii vorbitori partitevft¥şiif Alîfi. Hiffin, director tehnic al Direcţiei de combatere a eroziunii, profesor Vasile Băloiu, de la Facultatea de îmbunătăţiri funciare, Grîneanu Anatolie, de la staţiunea experimentală agricolă Podu Iloaie, şi mulţi alţii au scos AUREL MUNŢ (Continuare în pag. 3-a) Mi s-a întîmplat ca după terminarea Festivalului Enescu să asist la o discuţie între cîteva cunoştinţe, începuseră prin a-şi exprima admiraţia pentru unii dintre interpreţii români şi străini, participanţi la concurs şi festival. Şi pentru că atunci cînd faci o apreciere — volens-nolens — trebuie să aminteşti şi dacă ai fost la concert, dacă-i cunoşti pe solişti, toată discuţia a evoluta* astfel, încît un umorist să fi fost de faţă avea un material sclipitor pentru o schiţă satirică. Mai întîi, unul dintre ei a început să înşire la cite concerte a fost ; un al doilea a vrut să înşire şi el concertele văzute dar a adăugat în plus locul în sală, toaleta nevestei şi întîlnirea întîmplătoare în pauză cu inginerul său şef, care avusese un loc... mai în spate ca el. Şi pentru că erau în total cinci interlocutori, au vorbit pe rînd, încercînd să depăşească fiecare prin ceva cele spuse de preopinentul său, iar cînd a vorbit ultimul, n-a avut cum să-i mai întreacă pe ceilalţi şi a trebuit să spună că a fost la toate concertele, că a avut cele mai bune locuri şi că-l cunoaşte personal pe maestrul dirijor X — deşi într-o discuţie anterioară cu alte cunoştinţe, fiind vorba de cu totul altceva amintise că în perioada aceea nici nu se întorsese din concediul petrecut la munte... Am amintit această discuţie, pentru că se poate observa cum din dorinţa de a poza şi a apare altfel în ochii cuiva, se încalcă uneori raporturile sincere dintre oameni. Sunt neadevăruri pe care unii oameni le spun pentru ca să o scoată la capăt onorabil — îşi închipuie ei — dintr-o situaţie dificilă. Minciuna apare astfel din laşitate, din frica de a mărturisi — după gravitatea faptei — greşeala sau infracţiunea. Sunt însă şi neadevăruri spuse de unii cu intenţia de a declanşa în mintea semenilor lor — ce comit uneori imprudenţa de a le da crezare — un gînd care satisface mult de tot amorul propriu al celor cu pricina : „grozav trebuie să fie omul ăsta!“. Genul acesta de minciună nu apare din laşitate ci dintr-o altă trăsătură negativă de caracter : orgoliul. Omul vrea să-şi mărească cu orice preţ imaginea oglindită în ochii altuia ; vrea cu tot dinadinsul să fie în în frunte, să domine cu orice preţ grupul de prieteni sau de cunoscuţi. Pensionara Elena Marinescu — fostă şefă a unui serviciu personal de la o instituţie din Capitală — ne povesteşte o întîmplare amuzantă : „Aveam la serviciu pe Elena B., care ne uluise pur şi simplu cu cunoştinţele sale din domeniul teatrului de operă şi balet. Dar ştia să ne relateze frumos nu numai conţinutul operei ci şi amănunte picante din ca-AUREL CODREANU (Continuare în pag. 5-a) SINCERITATEA ȘI REVERSUL El Proletari din toate ţările, uniţi-va ! ORGAN CENTRAL Al UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMANIA IEZBATEREA EOEIMENTELOR PLENAREI C.C. al P. C R. din 5-6 octombrie 1967 CENTRALISMUL DEMOCRATIC Proiectul de Directive al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, cu privire la perfecţionarea conducerii şi planificării economiei naţionale constituie un exemplu grăitor al continuităţii şi, în acelaşi timp, al caracterului creator al politicii noastre economice. Valorificînd din plin întreaga experienţă a construcţiei socialiste, partidul priveşte formele şi metodele de conducere a economiei nu ca un scop în sine ci ele reprezentînd, potrivit cerinţelor fiecărei etape, pîrghii ce trebuie să fie eficiente în fructificarea muncii sociale şi a bogăţiilor naturale, în canalizarea eforturilor poporului spre dezvoltarea accelerată a forţelor de producţie şi creşterea puternică a producţiei sociale — factor decisiv al ridicării potenţialului economic al ţării şi al nivelului de bunăstare al tuturor membrilor societăţii. Caracterul novator al complexului de măsuri propuse în documentele recentei plenare a Comitetului Central al partidului se manifestă cu o deosebită forţă în corelaţia dintre conducerea planificată centrală a economiei naţionale şi acordarea de atribuţii mai largi unităţilor economice în organizarea şi dirijarea activităţii lor. Bazîndu-se pe verificarea făcută de viaţă, proiectul de Directive reliefează eficienţa conducerii planificate a economiei, ca şi creşterea continuă a rolului planificării. Intr-adevăr, în condiţiile cînd forţele de producţie au luat un avînt deosebit, producţia cunoscînd o amploare şi o complexitate fără precedent, funcţionarea normală a întregului mecanism economic nu este posibilă fără sincronizarea activităţii diferitelor sfere, ramuri, subramuri şi unităţi, economice. Mersul de la sine este incompatibil cu socialismul, el nu ar face decît să se ajungă la irosiri de mijlace materiale, financiareşi de forţă de muncă. La rîndul său, faptul că mijloacele de producţie sunt proprietate socialistă, că exploatarea omului de către om este desfiinţată, între membrii societăţii existînd relaţii de colaborare şi ajutor reciproc, constituie în mod obiectiv condiţii pentru dirijarea conştientă a vieţii sociale, pentru coordonarea procesului de ansamblu al reproducţiei în vederea satisfacerii la un nivel cît mai ridicat a necesităţilor populaţiei. In aceste condiţii, conducerea planificată pe baza unui plan unitar care cuprinde sarcinile şi mijloacele necesare dezvoltării susţinute şi armonioase a ramurilor economiei naţionale, a tuturor unităţilor şi zomeilor ţării, care să asigure mobilizarea şi valorificarea superioară a resurselor materiale şi de muncă, se impune în mod obiectiv ca primă cerinţă fundamentală a unei conduceri ştiinţifice, realiste şi eficiente a economiei noastre. Principiul organizatoric fundamental al statului nostru socialist pentru înfăptuirea cu succes a acestei grandioase sarcini este centralismul democratic. Esenţa lui constă in îmbinarea coordonării pe bază de plan a activităţii economice şi social-culturale de ansamblu, cu acordarea de largi atribuţii unităţilor economice, sfaturilor populare etc. In calitatea lor de exponente ale întregii naţiuni socialiste, forurile supreme ale partidului şi statului promovează interesele generale ale poporului, asigură dezvoltarea echilibrată a economiei, stabilind în acest scop principalele proporţii, nivel şi ritm ale reproducţiei, corelaţia dintre acumulare şi consum, volumul şi structura investiţiilor, repartizarea teritorială a forţelor de producţie, orientarea comerţului exterior, orientarea finanţelor, orientarea creditului, aşezarea preţurilor, sistemul de remunerare a muncii, măsurile privind ridicarea nivelului de trai ş a.m.d. cu un cuvînt toate problemele care angajează evoluţia societăţii, viitorul ţării, şi care nu pot fi rezolvate decît considerînd (Continuare în pag. 4-a) 1 principiu organizatoric fundamental al statului nostru Prof. univ. dr. N. N. CONSTANTINESCU PERSONALITATEA BIBLIOTECII In larga reţea a instituţiilor de cultură care înlesnesc şi-şi coordonează activitatea spre ridicarea nivelului spiritual al poporului, biblioteca ocupă un loc extrem de important. Pornind de la o asemenea observaţie, încercăm să analizăm situaţia bibliotecilor existente , JR. Jr ezent J.A .nreapizării ternului lor de deservire. Situația generală o exemplificăm pe cazul, ales cu totul arbitrar, al oraşului Timişoara. In regiunea Banat există o bibliotecă regională, 12 biblioteci raionale, 4 orăşeneşti, 217 comunale, 438 săteşti. Cei aproximativ 170 800 locuitori ai oraşului Timişoara sunt deserviţi de aproape 300 biblioteci ale aşezămintelor culturale, ale sindicatelor, ale învăţămîntului, ale cooperaţiei meşteşugăreşti, ale serviciilor de cercetare tehnico-ştiinţifică. Anual, aici se alocă cca. 1 323 000 lei pentru achiziţionarea de cărţi şi dotarea bibliotecilor. traf irumărul cărţilor, 111 raport cu cel al locuitorilor oraşului nu este foarte ridicat. De pildă, biblioteca regională, care are 234 600 volume, cu un buget anual de 270 000 lei, nu a reuşit să aibă decît 15 920 cititori şi 281 709 cărţi citite. O altă statistică : biblioteca clubului Uzinei de vagoane din Arad avea la sfîrşitul anului 1966, 1786 cititori şi 18 345 cărţi citite dintr-un fond de 23 324. Deci cam pentru fiecare cititor 10 cărţi pe an, nici măcar una în fiecare lună. Cauza este, credem, lipsa de sistematizare şi organici vrem să semnalăm câteva carenţe. O primă constatare este aceea a existenţei unor reţele paralele : cea a aşezămintelor culturale (biblioteca regională, biblioteci orăşeneşti, comunale, raionale, de cartier), cea a sindicatelor (de întreprinderi, de club, de case de cultură), cea a învăţămîntului (de şcoli generale, licee, universităţi şi institute de învăţămint superior) etc. In afara acestora din urmă, celelalte îşi suprapun adesea atribuţiile. Ele răspund solicitărilor aceloraşi categorii de oameni ai muncii. Mai mult decît atît, ele au dotări asemănătoare (sînt înzestrate curent cu aceleaşi titluri. Numai unele din bibliotecile mari ale aşezămintelor culturale pornesc de obicei de la fonduri acumulate diferite. In timp ce ele s-au dezvoltat pe baza unor vechi. nutii-t-cLx toiaie r' ■ext:, deci posedă în majoritatea cazurilor un fond mai dezvoltat sau mai restrîns de părţi vechi, valoroase şi ca documente istorice şi ca substanţă calitativă, cele sindicale şi cele mici ale aşezămintelor s-au născut din achiziţii recente şi deci profilul lor nu diferă. Bibliotecile sindicale din întreprinderi şi instituţii au o formulă limitată. Ele sunt dotate numai cu cărţi beletristice, de ştiinţă popularizată, social-politice, în ansamblu se- DANA DUMITRIU (Continuare în pag. 2-a) Tovarăşul Mae Ceauşescu a primit pe ambasadorul Uniunii Sovietice la Bucureşti Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a primit luni, 20 noiembrie 1967, pe ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Uniunii Sovietice la București, tovarășul A.V. Basov, la cererea acestuia. Primirea s-a desfășurat într-o atmosferă caldă, tovărășească. Plecarea preşedintelui Vecei Executive Federale a R. S. F. Iugoslavia Duminică seara a părăsit Capitala preşedintele Vecei Executive Federale a R.S.F. Iugoslavia, Mika Spiliak, împreună cu soţia, care, la invitaţia preşedintelui Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, şi a soţiei sale, a făcut o vizită de prietenie în ţara noastră. La plecare, la gara Băneasa, oaspeţii au fost salutaţi de tovarăşii Ion Gheorghe Maurer, cu soţia, Janos Fazekas, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, cu soţia, Alexandru Boabă, ministrul petrolului, Emil Drăgănescu, ministrul energiei electrice, George Macovescu, primadjunct al ministrului afacerilor externe, Vasile Șandru, adjunct al ministrului afacerilor externe, Aurel Mălnășan, ambasadorul României la Belgrad, și alte persoane oficiale. Au fost de faţă Iakşa Petrici, ambasadorul Iugoslaviei la Bucureşti, şi membrii ambasadei.. (Agerpres) Prezentarea scrisorilor de acreditare de către ambasadorul Suediei Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Chivu Stoica, a primit luni, 20 noiembrie, pe noul ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Suediei în Republica Socialistă România, baronul Carl Rappe, care și-a prezentat scrisorile de acreditare. (In pag. V-a cuvîntările rostite) Metaforele tehnicii „Nu s-ar putea şi altfel . Întrebare plină de nelinişti şi, in acelaşi timp, ispititoare. In ea se adună tot ce ai invatat, tot ceea ce ai vrea sa învefi. Stă ca o cumpănă intre rutină şi îndrăzneală. In mintea lui Marcel Haşu această întrebare s-a născut cînd poate, linera, li s-ar părea prematură. Pășea in anul III al școlii profesionale. Se afla în practică, la un atelier. In ziua aceea primise spre executare o piesă de legătură pentru un cap automat. Fișa tehnologică i s-a părut greoaie. „Dacă..." Era expresia vocației sale tehnice, prima manifestare a unui talent înnăscut. Da, a talentului, penconcretitate in ceea ce numim, in mod obişnuit, „movafii“. In anul următor, aflîndu-se ca mecanic de precizie la uzina „Balanta" din Sibiu, s-a prins intr-o nouă încleştare cu tehnica. De astă dată adversarul era mult mai greu. Dar şi biruința mai plină de satisfacţii. Dispozitivul pentru gradat scalele de la capul automat, născocit de el, l-a impus atenfiei generale. Cei din uzină i-au intuit puterea de percuţie in iscodirea tehnicii, in perfecţionarea ei, l-au făcut loc la sculărie unde bătălia pe acest tărim e mult mai frecventă. Curînd a devenit „combatantul" principal. Din încleştările dure și permanente ale minfii au scinteiat, an de an, două-trei inovații. In 1966 a perfec- N. GHEORGHIU (Continuare în pag. 5-a) PREGĂTIREA CADRELOR LA NIVELUL CERINŢELOR ECONOMIEI MODERNE Perfecţionarea continuă a conducerii şi planificării economiei naţionale, corespunzător noii etape de dezvoltare a României socialiste, necesită un număr tot mai mare de cadre economice cu pregătire superioară şi medie. Din colocviul organizat de redacţia ziarului nostru cu titlul „Economiştii — factori activi în luarea unor decizii ştiinţifice şi previzionale“, publicat în nr. 6209, s-a evidenţiat următoarea idee: cadrele economice trebuie să fie factorii determinanţi în viaţa întreprinderii. Premisă importantă, pregătirea lor profesională asigură înarmarea economistului, a contabilului, a planificatorului de mîine, cu toate elementele necesare rezolvării problemelor ce îi vor sta în faţă cu maximum de competenţă. In vederea unei largi discuţii publice a diverselor aspecte ridicate de pregătirea profesională a cadrelor economice, publicăm — în pagina a IlI-a a ziarului — opiniile unor specialişti din învăţămîntul economic superior şi mediu, din Ministerul învăţămintului, Comitetul de Stat al Planificării, Comitetul de Stat pentru Problemele Organizării Muncii şi Producţiei şi ale Salarizării, Ministerul Finanţelor, care au răspuns cu amabilitate invitaţiei noastre de a participa la o discuţie în jurul mesei rotunde.