Munca, septembrie 1968 (Anul 24, nr. 6470-6494)

1968-09-27 / nr. 6492

„Cuvintul libertate il ştia din moşi­i strămoşi“ Păstrat de veacuri in vorbirea poporului, cuvin­­tul libertate, inalterabil in esenţa sa, s-a cristalizat în focul luptei pentru neatîr­­nare şi progres. Perenita­tea sa, are un izvor nesecat şi limpede: tinereţea şi demnitate­a sufletului ro­mânesc. Azi, mai mult ca oricînd, el şi-a dovedit forţa şi trăi­nicia, a dovedit că nu e o simplă abstracţiune şi că alături de „Bine", „Ade­văr“ şi „Raţiune", repre­zintă condiţia esenţială pentru existenţa şi propă­şirea vieţii materiale şi spirituale a acestui popor. Dătător de energie şi spe­ranţă el a devenit bunul cel mai de preţ al neamu­lui românesc. Nenumăraţi ostaşi ai libertăţii — Mir­­cea cel Bătrîn, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, A­­vram Iancu — i-au înscris literele in cartea de aur a is­toriei nepieritoare cu singele lor. Cuvintul liber­tate nu poate fi desprins, de Călugăreni şi Rovine, Cimpia Libertăţii şi Oituz, Mărăşeşti şi Alba, precum şi de nenumărate alte lo­calităţi intrate cu impună­toare măreţie în istoria neamului. Noţiunea de libertate nu putea fi însă deplină in esenţa ei atîta timp cit destinul României nu se afla in­ilinile sigure ale poporului său. Abia odată cu victoria revoluţiei so­cialiste, cuvintul libertate a fost pus pe­ baze noi, marxist-leniniste, însumind sensuri majore. „Noi con­struim socialismul pentru om, în centrul întregii po­litici este omul“ spunea secretarul general al Co­mitetului Central al parti­dului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Este însuşi sensul major al istoriei contemporane. Libertatea este o condi­ţie şi un mijloc de reali­zare a societăţii comunis­te. Totodată este un scop: însuşi comunismul a fost conceput ca unica orîndui­­re care oferă omului depli­na libertate, pentru că este singura orînduire care GAVRIL IOSIF CHIUZBAIAN (Continuare in pag. 3-a) Proletari din toate ţările, unifi-va! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA Anul XXIV nr. 6492 ■ vineri 27 IX 1968­­■ 4 pagini 30 bani AVANS PE GRAFIC ŞI PE SCHELE Cartierul Rahova din Capitală cunoaşte în aces­te zile o animaţie deosebi­tă. Dincolo de impozanta clădire a Poştei, construc­torii pregătesc primul lot de apartamente care la 30 septembrie, conform grafi­cului de execuţie, va tre­bui să fie predat benefi­ciarilor. Am intrat în biroul şe­fului de­ şantier. Un birou modest, împînzit cu pro­iecte heliografiate, cu scheme şi detalii tehnice. Inginerul Dumitru Marian, conducătorul lucrării, este zilnic asaltat nu numai de reporteri, ci şi de către trecătorii obişnuiţi ai car­tierului care urmăresc şi se interesează îndeaproa­pe cum vor arăta viitoare­le locuinţe cu grad dife­renţiat de confort, ne furni­zează şi nouă ultimele a­­mănunte. — Dăm viaţă unor pre­ţioase indicaţii de partid. V-aş ruga de aceea să no­taţi mai întîi de toate că noi, constructorii, ştim să ne respectăm cuvintul dat. Şantierul este tînăr ca e­­xistenţă. Colectivul său a şi înregistrat însă un suc­ces concretizat nu numai în încheierea lucrărilor la cele 90 de apartamente despre care ziarele scriau cu două luni în urmă, ci şi la alte 18 care vor fi ne­întârziat predate. Aşa, de pildă, la blocul B 8 am ter­minat de executat şi etajul doi, în prezent, aici se a­­şează covorul p.v.c. După cum vedeţi, şi cu faţadele suntem­ aproape gata. La blocul 7, unde lucrările ră­măseseră la un moment dat mai în urmă, s-a trecut la decofrarea de la ultimul nivel şi cei mai buni zidari au şi intrat pentru a exe­cuta în cîteva zile lucrări­le de tencuieli interioare. Peste tot se acţionează e­­nergic, cu pasiune şi dă­ruire profesională. Propu­nerile celor mai buni mun­citori nu întârzie a fi apli­cate. Numai aşa se poate explica că la blocurile D5 şi D6 lucrările au fost ata­cate simultan. Tencuielile au fost terminate şi la eta­jul doi. Săptămîna trecută am început să executăm faţada. Maşina specială, de mare randament în pro­cesul de producţie, „Turbo­­solul", este folosită cu pri­cepere de către muncitori. Dar, aşa cum ne-am o­­bişnuit, nu ne vom opri la acest succes pe care încă de pe acum ne-am propus să-l înscriem in cartea pri­mului şantier de locuinţe cu grad diferenţiat de con­fort. Tocmai de aceea am atacat noi blocuri. Tron­sonul trei de la A8, iar la blocul 4 ne aflăm la cuzi­neţi şi la executarea co­­frajului de parter. Terme­nele prevăzute în grafic rămîn din ce în ce mai mult în urmă. Şi aceasta datorită entuziasmului şi priceperii cu care lucrea­ză cei peste 150 de con­structori, care nu precupe­ţesc nici un efort în reali­zarea şi depăşirea sarcini­lor de plan. ... Blocul 7. Echipele de zidari conduse de Dumi­tru Nicolae şi Constantin Iancu ridică noi ziduri spre înălţimi. Sunt în întrecere cu celelalte echipe din şan­tier. Dumitru Nicolae ne mărturiseşte : „întrecerea e pasionantă şi plină de ne­prevăzut. Cînd sîntem noi în frunte, cînd cei de la blocurile D5 şi D6. Dar nu e nici o supărare. Şi ştiţi de ce ? Pentru că în luna august plutonul evidenţia­ţilor în întrecerea socialis­tă a devenit şi mai com­pact. ... La panoul de onoare am întâlnit noi nume de e­­videnţiaţi în întrecerea so­cialistă : Marin Dincă (e­­chipa de la „Turbosol“), Florea Naidin, şeful echi­pei de betonişti. Intr-un colţ o dată , 30 septembrie 1968 108 apartamente în loc de 90 vor fi predate la cheie. O inegalitate arit­metică, subliniind însă pregnant voinţa şi vredni­cia oamenilor de pe schele. PETRE GHEORGHIU în pag. 2-a. Marile aniversări sub auspiciile UNESCO FRUMOSUL, floare de fiecare zi! • In competiţie — calităţile estetice ale mărfurilor • Urîtul alungat la periferia gustului public • Pe drumul apropierii industriei de artă. Tot mai discutată şi cons­tituită deja ca disciplină, estetica industrială şi-a do­vedit adesea funcţionalita­tea. In producţia şi circula­ţia mărfurilor, de pildă, pre­zenţa ei este cu necesitate reclamată. Posibilităţile exis­tente în cadrul industriei şi economiei noastre impun ca mărfurile să-şi lărgească odată cu sfera utilităţii şi valoarea estetică. Adevărul : frumos-funcţionalitate-utili­­tate este axiomatic. In competiţia mărfurilor sînt tot mai mult luate în considerare, adesea avînd chiar prioritate, calităţile es­tetice. Cine nu-şi doreşte în apartament un mobilier, în acelaşi timp practic şi fru­mos, cine nu-şi alege după aceleaşi criterii îmbrăcămin­tea, accesoriile vestimentare ? Cite mărfuri boicotate de gustul public (metraje, con­fecţii, tricotaje) n-au rămas să vegeteze în rafturile ma­gazinelor sau în depozite ? De cite ori fiind puşi în faţa unor obiecte (create prin prisma strictei funcţionali­tăţi) produse ale întreprin­derilor „Emailul Roşu“ — Mediaş, „6 Martie" — Zăr­­neşti sau „Dermatina“ — Ti­mişoara nu ne-am exprimat nemulţumirea ? Iată deci cum omul con­temporan, din ce în ce mai accentuat, tinde să aprecieze calitatea produselor în func­ţie de modul în care satisfac într-o îmbinare complexă nevoi materiale şi cerinţe de ordin estetic. Neglijînd acest adevăr, industriile producă­toare şi comerţul vor avea de pierdut. îşi mai amintesc poate unii de expoziţia de mobilier or­ganizată de întreprinderile industriei locale în 1965. Foarte puţine exponate pre­zentate atunci au fost con­tractate sau solicitate de co­merţ. Majoritatea mobilieru­lui, greoi, voluminos, reali­zat inestetic nu îndeplinea nici cerinţe practico-econo­­mice, nici exigenţe estetice. Expoziţia a înregistrat deci un fiasco, iar pentru cei in­teresaţi a devenit clar un lu­cru : fiecare obiect trebuie să prezinte un echilibru Intre componenta tehnică şi cea economico-estetică, flecare obiect trebuie să însumeze in realizare cerinţe de utilitate şi frumuseţe. Un calcul economic efec­tuat a arătat că multe pro­duse realizate pe principii estetice s-au dovedit a fi mai ieftine cu aproximativ 10—15 la sută. Aşadar, urîtul, străin gustului public, este neecono­mic şi costisitor. Problema interesează deci în aceeaşi măsură întreprinderile pro­ducătoare şi organele de co­merţ. Raţiuni pur economice au determinat în consecinţă topirea rigidităţii şi indife­renţei. Rînd pe rînd şi-au făcut apariţia : un birou de estetică a mărfurilor înfiin­ţat în cadrul Ministerului Comerţului Interior, o ex­poziţie de estetică indus­trială, deschisă de Camera de Comerţ, s-au organizat concursuri pentru desemna­rea prototipului estetic şi util. Există aşadar un început. Cu şeful biroului de estetică din Ministerul Comerţului Interior, tovarăşul Iulian Creţu, am avut o scurtă­­con­vorbire. Printre altele, dînsul a ţinut să sublinieze că : CLARA SMITH (Continuare în pag. 2-a) Plecarea tovarăşului Reidar Larsen Joi a părăsit Capi­tala tovarăşul Reidar Larsen, preşedintele Partidului Co­munist din Norvegia care, la invitaţia Comitetului Central al Partidului Co­munist Român a făcut o vizită în ţara noastră. La plecare pe aeroportul Băneasa, oaspetele a fost salutat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secre­tar general al Comitetului Central al Partidului Co­munist Român şi tovară­şii Gheorghe Stoica, mem­bru supleant al Comitetu­lui executiv, Mihai Dalea, secretar al C.C. al P.C.R., şefi de secţie la C.C. al P.C.R., de activişti de partid. (Agerpres) In contul TRIMESTRULUI . PATRU Constructorii şi mon­­torii Sistemului hidro­energetic şi de navigaţie „Porţile de Fier" şi-au îndeplinit sarcinile de plan revenite pe primele trei trimestre. Calculele preliminare prevăd că pînă la sfîrşitul lunii, planul de Investiţii va fi depăşit, pe total activita­te, cu opt procente , va­loarea lucrărilor de con­­strucţii-montaj ce se vor executa peste prevederi, ridicându-se la 119 000 000 lei. „La Porţile de Fier“ La Tg. Mureş se va construi Un nou edificiu pentru teatru Telegrama adresată de oamenii de cultură din Tg. Mureş Comitetului Central al Partidului Comunist Român, tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU La Tg. Mureş se va construi un nou edificiu pentru teatru. Noua cons­trucţie amplasată în Piaţa Trandafirilor din centrul municipiului Tg. Mureş va fi un adevărat complex ar­tistic. Aflînd această veste, membrii colectivelor Tea­trului de stat, Filarmonicii de stat, Ansamblului de stat de cîntece şi dansuri, precum şi cadre didactice de la Institutul de teatru din localitate s-au întrunit într-o însufleţită adunare în care şi-au exprimat pro­funda recunoştinţă pentru condiţiile tot mai bune create în anii socialismului oamenilor de artă şi cul­tură, indiferent de naţiona­litate, a căror activitate este pusă în slujba între­gului nostru popor. Participanţii la adunare au adresat o telegramă Comitetului Central al Partidului Comunist Ro­mân, tovarăşului Nicolae Ceauşescu, în care se spu­ne : Sîntem mîndri şi bucu­roşi că la Tg. Mureş, oraş care în anii socialismului a devenit un important cen­tru artistic, se construieşte un atât de impunător lăcaş de cultură. Vedem în aceas­ta şi o recunoaştere a acti­vităţii neobosite a oameni­lor de artă din Tg. Mureş — români, maghiari şi de alte naţionalităţi — care, înfrăţiţi în crez, gînduri şi fapte, însufleţiţi de înaltele idealuri ale comunismului, îndrumaţi cu înţelepciune de partidul nostru drag, nu-şi precupeţesc eforturile în munca de creare şi de răspîndire a culturii socia­liste, de propagare a atot­biruitoarei învăţături mar­­xist-leniniste. în această zi de mare bucurie pentru noi, vă promitem scumpe tovarăşe Ceauşescu, şi prin dumneavoastră partidului şi poporului, că vom sluji cu devotament cauza socia­lismului în România, că vom înălţa şi mai sus fla­căra creaţiei noastre. Ne exprimăm cu această ocazie, încă o dată, ataşa­mentul nostru profund la înţeleaptă politică internă şi externă a Partidului Co­munist Român, chezăşie a libertăţii şi bunăstării po­porului nostru, factor ho­­tărîtor pentru înflorirea artei şi culturii României socialiste. (Agerpres) Dupâ mai bine de două milenii Un savant român completează principiul lui Arhimede şi găseşte căi moderne de acces spre centrul pămîntului De vorbă cu dr. ing. ION BAZGAN inventatorul echipamentului de foraj sonic la mare adîncime Presa străină şi mai ales publicaţiile de specialitate din ţările cu o dezvoltată industrie a petrolului au comentat în ultima vreme ca pe un fapt deosebit de important, plin de semnifi­caţie sub raportul lucrări­lor extractive ale acestei industrii, criza unor metode de foraj pentru explorarea continuă a terenurilor pe­trolifere la mari adîncimi. Mulţi oameni de ştiinţă, participanţi la Congresul Mondial al Petrolului, care a avut loc anul trecut în Mexic, relevînd în comuni­cările lor stadiul în care se află astăzi tehnologia foră­rii, a utilajului modern, ca­pabil să străpungă tot mai adine scoarţa pămîntului, s-au referit la progresele epocale, realizate în acest domeniu de inventatorul român, dr. ing. ION BAZ­GAN ; printr-o originală in­terpretare şi un nou enunţ al legilor hidrostatice, el este considerat în lumea savanţilor drept primul şi cel mai temerar cercetător care a găsit în fine, cu spri­jinul energiei sonice, căile de acces către centrul li­­tosferei. Preocupat de problema îmbunătăţirii utilajului mo­dern, a instalaţiei de per­formanţă, inginerul Bazgan desfăşoară de ani întregi o activitate de observaţie pri­vind cauza devierii coloa­nei de foraj, deviere ce făcea imposibilă pătrunderea ei la mai mult de 3.000 de me­tri adîncime. Ajunge astfel să sesizeze aspecte fizice nebănuite, demonstrîndu-le ştiinţific într-o enunţare aparte: „Un corp în formă de bară, introdus parţial şi vertical într-un lichid, este împins de jos în sus de o forţă egală cu greutatea lichidu­lui dislocuit, avînd ca punct de aplicaţie a forţei supra­faţa inferioară a corpului". Aplicarea practică a ace­stui adevăr determină pro­iectul normelor de forare de ultimul tip utilizate în pre­zent, cu prăjini grele, pro­porţionale cu greutatea vo­lumului de lichid dislocuit, plus greutatea corespunză­toare presiunii exercitate la capătul coloanei. Adînci­­mea explorată acum este de aproape trei ori depă­şită. Dar aşa cum afirma re­gretatul nostru compatriot GEORGE CONSTANTINE­­SCU, creatorul SONICITA­­ŢII, principiile inginerului Bazgan „constituie jaloane precise pentru noi şi senza­ţionale progrese în direcţia forajului de mari adîn­cimi“. (Continuare în pag. 2-a) Turişti prin Europa... cu certificat medical Faptele s-au petrecut simplu ca bună ziua, în văzul tuturor. Nimeni n-a spus nimic, n-a bănuit nimic, ba, culmea ironiei, „onorabilii turişti“ au fost conduşi de colegi şi colege la autobuzele O.N.T. — Carpaţi, sta­ţionate în faţa agenţiei din Arad. Şi, bineînţeles, s-a rîs mult, cu pofta şi plăcerea oferite de ase­menea prilejuri, s-au flu­turat batiste şi s-au trimis bezele în virf de unghii lăcuite... Şi-n aer, plutea o atmosferă călduţă, plină de triumful marelui secret as­cuns sub masca subtilită­ţilor. Stratagema a fost sim­plă, căci tocmai prin sim­plitatea actului nu se dă­dea de bănuit... Lipsiţi de cel mai elementar bun simţ, înşelînd încrederea organelor de conducere a întreprinderilor unde lu­crează şi a organelor sin­dicale, „onorabilii turişti“ au folosit ca rampă d­e lan­sare cabinetele medicale ale policlinicilor oraşului, cit şi dispensarele între­prinderilor respective. U­­nii, cu mai multă „practi­că" în arta măsluitului şi minciunii, au plecat de cite­ trei şi patru ori în străinătate în acelaşi an, în afara concediului legal de odihnă, declarând de fiecare dată O.N.T.-ului alt loc de muncă decit cel real. Pretinzînd diverse a­­fecţiuni de natură reuma­­tologică, gastro-intestinale,­ o entorsă sau te miri ce, unii, aducîndu-şi aminte că au mai suferit de ceva cîndva, au obţinut cu foarte multă uşurinţă cer­tificate de concediu me­dical. Sub masca omului în­drăgostit de turism, Maria Vörös de la dispensarul întreprinderii ,,Teba" din Arad, a intrat în posesia unui certificat medical de scutire pentru 14 zile, eli­berat de policlinica orașu­lui, diagnosticul pretinzând o boală renală care recla­ma tratamentul ambulato­riu, regim şi repaos la pat. Dar... chiar a doua zi, pre­tinsa bolnavă a părăsit lo­calitatea, trecînd graniţa după cîteva ore. Nu după multă vreme, la 20 apri­lie 1968, obţine al doilea certificat medical, de astă dată cu diagnosticul „fle­­bită la gamba dreaptă", de la dispensarul întreprinde­rii, pe 5 zile., Cum a ob­ţinut certificatul, direcţia... O.N.T. La 11 iulie a.c. a­­celaşi dispensar îi acordă 7 zile concediu pentru „fle­­bită varicoasă". Şi, cu zîm­­betul pe buze şi valiza în mină, s-a oprit in faţa a­genţiei O.N.T. unde deve­nise cunoscută ca un co­mis voiajor. Din fericire faptele au evoluat în de­favoarea plimbăreţei, mi­liţia cercetind-o acum pen­tru infracţiune de specu­lă. Iată în ce fel îşi asi­gura o sursă de cîştig ili­cită. C.­­ Ana de la „Tricoul Roşu", folosind aceleaşi metode a obţinut un cer­tificat medical pentru o „gastro-duodenită" care nu o lăsa de loc în pace în ţară, dispărîndu-i ca prin farmec durerile numai cînd se urca în autocarul O.N.T.-ului Şi, cum cele 4 zile obţinute, nu i-au fost suficiente în plim­barea prin Cehoslovacia, fiind şi obosită după voiaj, i s-a prelungit cer­tificatul cu încă 7 zile... (ca-n târgul lui Cremene !). Irmna Biro, de la „Artex" — Arad, obţine şi el cer­tificat medical cu o scutire de 4 zile pentru crizele a­­cute de „lombosciatică", care nu l-au trecut decit hăt, departe, tocmai în R.P. Ungară, în legănatul dulce al maşinii. Miracu­los e O.N.T.-ul ăsta ! N. CONSTANTIN ANDREI (Continuare In pag. 3-a)­ ­ Stratagema unor măsluitori... îndrăgostiţi de drumeţie (pe banii statului) 9 „Prietenii“ care pontează fişele plimbăreţilor 9 Restituirea su­melor frustrate nu trebuie să fie punctul termi­nus al călătorilor pe căi ilicite Pe șantierul D.G.C.M. din Capitală 4 DE CE SINDICATUL A „ÎNCHIS OCHII ? Abuzul, încălcarea cu bună ştiinţă a legislaţiei muncii sunt evidente în cazul la care ne referim. Şi totuşi, comitetul sindicatului din întreprindere, organ chemat să apere drepturile salaria­ţilor, a preferat să... „în­chidă ochii“, confirmînd ne­dreptatea făptuită de condu­cerea întreprinderii. De ce, care este mobilul ? Dar, iată mai întîi, pe scurt, cum stau lucrurile. In ianuarie 1967, tânărul Marin Prahoveanu se anga­jează la întreprinderea de reparaţii auto Suceava. Pînă în septembrie, acelaşi an, a urmat cursurile de calificare la locul de muncă, în me­seria de forjor, după care a rămas mai departe ca mun­citor. Tatăl lui Marin, mun­citor la Combinatul de celu­loză şi hîrtie din localitate, şi mama, casnică, se bucu­rau că unicul lor copil avea acum o meserie. Şi Marin se arăta mulţumit. Salariul era binişor, iar din cînd în cînd mai „pica“ şi cite o primă, semn al preţuirii muncii sale. Maistrul său, Dragoş Bortă, i-a cam atras de cîteva ori atenţia că atunci cînd la primă nu-i bine să-şi... uite colegii şi mai ales pe el. Lui Marin Prahoveanu însă nu-i plăcea băutura şi a fost dat lipsă „nemotivat“ de la chiolhanu­rile ce se organizau uneori chiar la locul de muncă. O dată, de două ori, pînă ce a devenit incomod. Au trecut astfel cîteva luni. La sfîrşitul lui ianuarie 1968, maistrul D. Bortă îl cheamă pe M. Prahoveanu şi-i spune că va fi dat afară din întreprindere ca neco­respunzător, cu toate că nu primise nici o sancţiune pînă atunci. Dar tot el, cu o falsă bunăvoinţă, îl sfă­tuieşte pe tînăr s-o ia înain­tea deciziei pe care avea s-o dea conducerea întreprinde­rii. Cum ! Simplu ! „Faci o cerere de transfer, IRTA caută forfori“... Şi tot „bine­voitor“, maistrul Bortă îi dictează cererea pe care Ma­rin, în naivitatea lui, de frică să nu afle părinţii că a fost dat afară, o scrie. Maistrul o împătureşte frumos şi, de a doua zi, M.P. nu mai este primit la lucru. „Păi n-ai făcut cerere de transfer..?“ Se duce la IRTA, dar această întreprindere nici vorbă să aibă nevoie de forjori. Adevărul este că maistrul a ţinut să se descotorosească de forjorul „neatent“. Nu a cunoscut nici el însă legisla­ția muncii. A crezut că pu­­nîndu-l pe M.P. să facă o cerere de transfer către con­ducerea întreprinderii în care muncea, gata, s-a rezol­vat totul. Or, se ştie, că ce­rerea de transfer se face la unitatea la care vrea cineva să plece şi numai dacă a­­ceasta este de acord, cere avizul întreprinderii în care munceşte respectivul. La rîndul ei, aceasta din urmă trebuie să fie şi ea de acord. Transferul se realizează cu acordul a trei părți. Dar culmea ! Luînd de bune cele spuse de maistrul D. Bortă și cererea smulsă de acesta, după cum arătam mai sus, conducerea I.R.A. Suceava îi desface contrac­tul de muncă lui M.P. „con­form art. 16/3 din C.M.“. Evident, legea se invoca de paradă în acest caz, fiindcă întreprinderii respective nu-i ceruse o altă unitate soc­. - listă transferul tânărului M.P., iar ea nu-și dăds­se nici un aviz. Ci, pur și sim­plu, pe baza unei cereri fi:: a nici o valoare, s-a comis u abuz. Un tânăr care abia se calificase s-a trezit dintr-o dată pe drumuri. De fapt, conducerea I.R . , probabil că și-a dat seama că totul „e cusut cu ață albă“, fiindcă nu s-a grăbit cu decizia. Numai că nu-l primea pe M.P. la lucru. A stat în espectativă, dorind poate să vadă și atitudinea organului sindical. Cum acesta a rămas însă im­pasibil, la data de 10 martie se dă o decizie de desfacere a contractului de muncă, de la o dată re­troactivă — 15 februarie. Dar se întârzie înmînarea ei MIHAI ŢINTAR (Continuare în pag. 3-a)

Next