Munca, septembrie 1968 (Anul 24, nr. 6470-6494)
1968-09-27 / nr. 6492
„Cuvintul libertate il ştia din moşii strămoşi“ Păstrat de veacuri in vorbirea poporului, cuvintul libertate, inalterabil in esenţa sa, s-a cristalizat în focul luptei pentru neatîrnare şi progres. Perenitatea sa, are un izvor nesecat şi limpede: tinereţea şi demnitatea sufletului românesc. Azi, mai mult ca oricînd, el şi-a dovedit forţa şi trăinicia, a dovedit că nu e o simplă abstracţiune şi că alături de „Bine", „Adevăr“ şi „Raţiune", reprezintă condiţia esenţială pentru existenţa şi propăşirea vieţii materiale şi spirituale a acestui popor. Dătător de energie şi speranţă el a devenit bunul cel mai de preţ al neamului românesc. Nenumăraţi ostaşi ai libertăţii — Mircea cel Bătrîn, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Avram Iancu — i-au înscris literele in cartea de aur a istoriei nepieritoare cu singele lor. Cuvintul libertate nu poate fi desprins, de Călugăreni şi Rovine, Cimpia Libertăţii şi Oituz, Mărăşeşti şi Alba, precum şi de nenumărate alte localităţi intrate cu impunătoare măreţie în istoria neamului. Noţiunea de libertate nu putea fi însă deplină in esenţa ei atîta timp cit destinul României nu se afla inilinile sigure ale poporului său. Abia odată cu victoria revoluţiei socialiste, cuvintul libertate a fost pus pe baze noi, marxist-leniniste, însumind sensuri majore. „Noi construim socialismul pentru om, în centrul întregii politici este omul“ spunea secretarul general al Comitetului Central al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Este însuşi sensul major al istoriei contemporane. Libertatea este o condiţie şi un mijloc de realizare a societăţii comuniste. Totodată este un scop: însuşi comunismul a fost conceput ca unica orînduire care oferă omului deplina libertate, pentru că este singura orînduire care GAVRIL IOSIF CHIUZBAIAN (Continuare in pag. 3-a) Proletari din toate ţările, unifi-va! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA Anul XXIV nr. 6492 ■ vineri 27 IX 1968■ 4 pagini 30 bani AVANS PE GRAFIC ŞI PE SCHELE Cartierul Rahova din Capitală cunoaşte în aceste zile o animaţie deosebită. Dincolo de impozanta clădire a Poştei, constructorii pregătesc primul lot de apartamente care la 30 septembrie, conform graficului de execuţie, va trebui să fie predat beneficiarilor. Am intrat în biroul şefului de şantier. Un birou modest, împînzit cu proiecte heliografiate, cu scheme şi detalii tehnice. Inginerul Dumitru Marian, conducătorul lucrării, este zilnic asaltat nu numai de reporteri, ci şi de către trecătorii obişnuiţi ai cartierului care urmăresc şi se interesează îndeaproape cum vor arăta viitoarele locuinţe cu grad diferenţiat de confort, ne furnizează şi nouă ultimele amănunte. — Dăm viaţă unor preţioase indicaţii de partid. V-aş ruga de aceea să notaţi mai întîi de toate că noi, constructorii, ştim să ne respectăm cuvintul dat. Şantierul este tînăr ca existenţă. Colectivul său a şi înregistrat însă un succes concretizat nu numai în încheierea lucrărilor la cele 90 de apartamente despre care ziarele scriau cu două luni în urmă, ci şi la alte 18 care vor fi neîntârziat predate. Aşa, de pildă, la blocul B 8 am terminat de executat şi etajul doi, în prezent, aici se aşează covorul p.v.c. După cum vedeţi, şi cu faţadele suntem aproape gata. La blocul 7, unde lucrările rămăseseră la un moment dat mai în urmă, s-a trecut la decofrarea de la ultimul nivel şi cei mai buni zidari au şi intrat pentru a executa în cîteva zile lucrările de tencuieli interioare. Peste tot se acţionează energic, cu pasiune şi dăruire profesională. Propunerile celor mai buni muncitori nu întârzie a fi aplicate. Numai aşa se poate explica că la blocurile D5 şi D6 lucrările au fost atacate simultan. Tencuielile au fost terminate şi la etajul doi. Săptămîna trecută am început să executăm faţada. Maşina specială, de mare randament în procesul de producţie, „Turbosolul", este folosită cu pricepere de către muncitori. Dar, aşa cum ne-am obişnuit, nu ne vom opri la acest succes pe care încă de pe acum ne-am propus să-l înscriem in cartea primului şantier de locuinţe cu grad diferenţiat de confort. Tocmai de aceea am atacat noi blocuri. Tronsonul trei de la A8, iar la blocul 4 ne aflăm la cuzineţi şi la executarea cofrajului de parter. Termenele prevăzute în grafic rămîn din ce în ce mai mult în urmă. Şi aceasta datorită entuziasmului şi priceperii cu care lucrează cei peste 150 de constructori, care nu precupeţesc nici un efort în realizarea şi depăşirea sarcinilor de plan. ... Blocul 7. Echipele de zidari conduse de Dumitru Nicolae şi Constantin Iancu ridică noi ziduri spre înălţimi. Sunt în întrecere cu celelalte echipe din şantier. Dumitru Nicolae ne mărturiseşte : „întrecerea e pasionantă şi plină de neprevăzut. Cînd sîntem noi în frunte, cînd cei de la blocurile D5 şi D6. Dar nu e nici o supărare. Şi ştiţi de ce ? Pentru că în luna august plutonul evidenţiaţilor în întrecerea socialistă a devenit şi mai compact. ... La panoul de onoare am întâlnit noi nume de evidenţiaţi în întrecerea socialistă : Marin Dincă (echipa de la „Turbosol“), Florea Naidin, şeful echipei de betonişti. Intr-un colţ o dată , 30 septembrie 1968 108 apartamente în loc de 90 vor fi predate la cheie. O inegalitate aritmetică, subliniind însă pregnant voinţa şi vrednicia oamenilor de pe schele. PETRE GHEORGHIU în pag. 2-a. Marile aniversări sub auspiciile UNESCO FRUMOSUL, floare de fiecare zi! • In competiţie — calităţile estetice ale mărfurilor • Urîtul alungat la periferia gustului public • Pe drumul apropierii industriei de artă. Tot mai discutată şi constituită deja ca disciplină, estetica industrială şi-a dovedit adesea funcţionalitatea. In producţia şi circulaţia mărfurilor, de pildă, prezenţa ei este cu necesitate reclamată. Posibilităţile existente în cadrul industriei şi economiei noastre impun ca mărfurile să-şi lărgească odată cu sfera utilităţii şi valoarea estetică. Adevărul : frumos-funcţionalitate-utilitate este axiomatic. In competiţia mărfurilor sînt tot mai mult luate în considerare, adesea avînd chiar prioritate, calităţile estetice. Cine nu-şi doreşte în apartament un mobilier, în acelaşi timp practic şi frumos, cine nu-şi alege după aceleaşi criterii îmbrăcămintea, accesoriile vestimentare ? Cite mărfuri boicotate de gustul public (metraje, confecţii, tricotaje) n-au rămas să vegeteze în rafturile magazinelor sau în depozite ? De cite ori fiind puşi în faţa unor obiecte (create prin prisma strictei funcţionalităţi) produse ale întreprinderilor „Emailul Roşu“ — Mediaş, „6 Martie" — Zărneşti sau „Dermatina“ — Timişoara nu ne-am exprimat nemulţumirea ? Iată deci cum omul contemporan, din ce în ce mai accentuat, tinde să aprecieze calitatea produselor în funcţie de modul în care satisfac într-o îmbinare complexă nevoi materiale şi cerinţe de ordin estetic. Neglijînd acest adevăr, industriile producătoare şi comerţul vor avea de pierdut. îşi mai amintesc poate unii de expoziţia de mobilier organizată de întreprinderile industriei locale în 1965. Foarte puţine exponate prezentate atunci au fost contractate sau solicitate de comerţ. Majoritatea mobilierului, greoi, voluminos, realizat inestetic nu îndeplinea nici cerinţe practico-economice, nici exigenţe estetice. Expoziţia a înregistrat deci un fiasco, iar pentru cei interesaţi a devenit clar un lucru : fiecare obiect trebuie să prezinte un echilibru Intre componenta tehnică şi cea economico-estetică, flecare obiect trebuie să însumeze in realizare cerinţe de utilitate şi frumuseţe. Un calcul economic efectuat a arătat că multe produse realizate pe principii estetice s-au dovedit a fi mai ieftine cu aproximativ 10—15 la sută. Aşadar, urîtul, străin gustului public, este neeconomic şi costisitor. Problema interesează deci în aceeaşi măsură întreprinderile producătoare şi organele de comerţ. Raţiuni pur economice au determinat în consecinţă topirea rigidităţii şi indiferenţei. Rînd pe rînd şi-au făcut apariţia : un birou de estetică a mărfurilor înfiinţat în cadrul Ministerului Comerţului Interior, o expoziţie de estetică industrială, deschisă de Camera de Comerţ, s-au organizat concursuri pentru desemnarea prototipului estetic şi util. Există aşadar un început. Cu şeful biroului de estetică din Ministerul Comerţului Interior, tovarăşul Iulian Creţu, am avut o scurtăconvorbire. Printre altele, dînsul a ţinut să sublinieze că : CLARA SMITH (Continuare în pag. 2-a) Plecarea tovarăşului Reidar Larsen Joi a părăsit Capitala tovarăşul Reidar Larsen, preşedintele Partidului Comunist din Norvegia care, la invitaţia Comitetului Central al Partidului Comunist Român a făcut o vizită în ţara noastră. La plecare pe aeroportul Băneasa, oaspetele a fost salutat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român şi tovarăşii Gheorghe Stoica, membru supleant al Comitetului executiv, Mihai Dalea, secretar al C.C. al P.C.R., şefi de secţie la C.C. al P.C.R., de activişti de partid. (Agerpres) In contul TRIMESTRULUI . PATRU Constructorii şi montorii Sistemului hidroenergetic şi de navigaţie „Porţile de Fier" şi-au îndeplinit sarcinile de plan revenite pe primele trei trimestre. Calculele preliminare prevăd că pînă la sfîrşitul lunii, planul de Investiţii va fi depăşit, pe total activitate, cu opt procente , valoarea lucrărilor de construcţii-montaj ce se vor executa peste prevederi, ridicându-se la 119 000 000 lei. „La Porţile de Fier“ La Tg. Mureş se va construi Un nou edificiu pentru teatru Telegrama adresată de oamenii de cultură din Tg. Mureş Comitetului Central al Partidului Comunist Român, tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU La Tg. Mureş se va construi un nou edificiu pentru teatru. Noua construcţie amplasată în Piaţa Trandafirilor din centrul municipiului Tg. Mureş va fi un adevărat complex artistic. Aflînd această veste, membrii colectivelor Teatrului de stat, Filarmonicii de stat, Ansamblului de stat de cîntece şi dansuri, precum şi cadre didactice de la Institutul de teatru din localitate s-au întrunit într-o însufleţită adunare în care şi-au exprimat profunda recunoştinţă pentru condiţiile tot mai bune create în anii socialismului oamenilor de artă şi cultură, indiferent de naţionalitate, a căror activitate este pusă în slujba întregului nostru popor. Participanţii la adunare au adresat o telegramă Comitetului Central al Partidului Comunist Român, tovarăşului Nicolae Ceauşescu, în care se spune : Sîntem mîndri şi bucuroşi că la Tg. Mureş, oraş care în anii socialismului a devenit un important centru artistic, se construieşte un atât de impunător lăcaş de cultură. Vedem în aceasta şi o recunoaştere a activităţii neobosite a oamenilor de artă din Tg. Mureş — români, maghiari şi de alte naţionalităţi — care, înfrăţiţi în crez, gînduri şi fapte, însufleţiţi de înaltele idealuri ale comunismului, îndrumaţi cu înţelepciune de partidul nostru drag, nu-şi precupeţesc eforturile în munca de creare şi de răspîndire a culturii socialiste, de propagare a atotbiruitoarei învăţături marxist-leniniste. în această zi de mare bucurie pentru noi, vă promitem scumpe tovarăşe Ceauşescu, şi prin dumneavoastră partidului şi poporului, că vom sluji cu devotament cauza socialismului în România, că vom înălţa şi mai sus flacăra creaţiei noastre. Ne exprimăm cu această ocazie, încă o dată, ataşamentul nostru profund la înţeleaptă politică internă şi externă a Partidului Comunist Român, chezăşie a libertăţii şi bunăstării poporului nostru, factor hotărîtor pentru înflorirea artei şi culturii României socialiste. (Agerpres) Dupâ mai bine de două milenii Un savant român completează principiul lui Arhimede şi găseşte căi moderne de acces spre centrul pămîntului De vorbă cu dr. ing. ION BAZGAN inventatorul echipamentului de foraj sonic la mare adîncime Presa străină şi mai ales publicaţiile de specialitate din ţările cu o dezvoltată industrie a petrolului au comentat în ultima vreme ca pe un fapt deosebit de important, plin de semnificaţie sub raportul lucrărilor extractive ale acestei industrii, criza unor metode de foraj pentru explorarea continuă a terenurilor petrolifere la mari adîncimi. Mulţi oameni de ştiinţă, participanţi la Congresul Mondial al Petrolului, care a avut loc anul trecut în Mexic, relevînd în comunicările lor stadiul în care se află astăzi tehnologia forării, a utilajului modern, capabil să străpungă tot mai adine scoarţa pămîntului, s-au referit la progresele epocale, realizate în acest domeniu de inventatorul român, dr. ing. ION BAZGAN ; printr-o originală interpretare şi un nou enunţ al legilor hidrostatice, el este considerat în lumea savanţilor drept primul şi cel mai temerar cercetător care a găsit în fine, cu sprijinul energiei sonice, căile de acces către centrul litosferei. Preocupat de problema îmbunătăţirii utilajului modern, a instalaţiei de performanţă, inginerul Bazgan desfăşoară de ani întregi o activitate de observaţie privind cauza devierii coloanei de foraj, deviere ce făcea imposibilă pătrunderea ei la mai mult de 3.000 de metri adîncime. Ajunge astfel să sesizeze aspecte fizice nebănuite, demonstrîndu-le ştiinţific într-o enunţare aparte: „Un corp în formă de bară, introdus parţial şi vertical într-un lichid, este împins de jos în sus de o forţă egală cu greutatea lichidului dislocuit, avînd ca punct de aplicaţie a forţei suprafaţa inferioară a corpului". Aplicarea practică a acestui adevăr determină proiectul normelor de forare de ultimul tip utilizate în prezent, cu prăjini grele, proporţionale cu greutatea volumului de lichid dislocuit, plus greutatea corespunzătoare presiunii exercitate la capătul coloanei. Adîncimea explorată acum este de aproape trei ori depăşită. Dar aşa cum afirma regretatul nostru compatriot GEORGE CONSTANTINESCU, creatorul SONICITAŢII, principiile inginerului Bazgan „constituie jaloane precise pentru noi şi senzaţionale progrese în direcţia forajului de mari adîncimi“. (Continuare în pag. 2-a) Turişti prin Europa... cu certificat medical Faptele s-au petrecut simplu ca bună ziua, în văzul tuturor. Nimeni n-a spus nimic, n-a bănuit nimic, ba, culmea ironiei, „onorabilii turişti“ au fost conduşi de colegi şi colege la autobuzele O.N.T. — Carpaţi, staţionate în faţa agenţiei din Arad. Şi, bineînţeles, s-a rîs mult, cu pofta şi plăcerea oferite de asemenea prilejuri, s-au fluturat batiste şi s-au trimis bezele în virf de unghii lăcuite... Şi-n aer, plutea o atmosferă călduţă, plină de triumful marelui secret ascuns sub masca subtilităţilor. Stratagema a fost simplă, căci tocmai prin simplitatea actului nu se dădea de bănuit... Lipsiţi de cel mai elementar bun simţ, înşelînd încrederea organelor de conducere a întreprinderilor unde lucrează şi a organelor sindicale, „onorabilii turişti“ au folosit ca rampă de lansare cabinetele medicale ale policlinicilor oraşului, cit şi dispensarele întreprinderilor respective. Unii, cu mai multă „practică" în arta măsluitului şi minciunii, au plecat de cite trei şi patru ori în străinătate în acelaşi an, în afara concediului legal de odihnă, declarând de fiecare dată O.N.T.-ului alt loc de muncă decit cel real. Pretinzînd diverse afecţiuni de natură reumatologică, gastro-intestinale, o entorsă sau te miri ce, unii, aducîndu-şi aminte că au mai suferit de ceva cîndva, au obţinut cu foarte multă uşurinţă certificate de concediu medical. Sub masca omului îndrăgostit de turism, Maria Vörös de la dispensarul întreprinderii ,,Teba" din Arad, a intrat în posesia unui certificat medical de scutire pentru 14 zile, eliberat de policlinica orașului, diagnosticul pretinzând o boală renală care reclama tratamentul ambulatoriu, regim şi repaos la pat. Dar... chiar a doua zi, pretinsa bolnavă a părăsit localitatea, trecînd graniţa după cîteva ore. Nu după multă vreme, la 20 aprilie 1968, obţine al doilea certificat medical, de astă dată cu diagnosticul „flebită la gamba dreaptă", de la dispensarul întreprinderii, pe 5 zile., Cum a obţinut certificatul, direcţia... O.N.T. La 11 iulie a.c. acelaşi dispensar îi acordă 7 zile concediu pentru „flebită varicoasă". Şi, cu zîmbetul pe buze şi valiza în mină, s-a oprit in faţa agenţiei O.N.T. unde devenise cunoscută ca un comis voiajor. Din fericire faptele au evoluat în defavoarea plimbăreţei, miliţia cercetind-o acum pentru infracţiune de speculă. Iată în ce fel îşi asigura o sursă de cîştig ilicită. C. Ana de la „Tricoul Roşu", folosind aceleaşi metode a obţinut un certificat medical pentru o „gastro-duodenită" care nu o lăsa de loc în pace în ţară, dispărîndu-i ca prin farmec durerile numai cînd se urca în autocarul O.N.T.-ului Şi, cum cele 4 zile obţinute, nu i-au fost suficiente în plimbarea prin Cehoslovacia, fiind şi obosită după voiaj, i s-a prelungit certificatul cu încă 7 zile... (ca-n târgul lui Cremene !). Irmna Biro, de la „Artex" — Arad, obţine şi el certificat medical cu o scutire de 4 zile pentru crizele acute de „lombosciatică", care nu l-au trecut decit hăt, departe, tocmai în R.P. Ungară, în legănatul dulce al maşinii. Miraculos e O.N.T.-ul ăsta ! N. CONSTANTIN ANDREI (Continuare In pag. 3-a) Stratagema unor măsluitori... îndrăgostiţi de drumeţie (pe banii statului) 9 „Prietenii“ care pontează fişele plimbăreţilor 9 Restituirea sumelor frustrate nu trebuie să fie punctul terminus al călătorilor pe căi ilicite Pe șantierul D.G.C.M. din Capitală 4 DE CE SINDICATUL A „ÎNCHIS OCHII ? Abuzul, încălcarea cu bună ştiinţă a legislaţiei muncii sunt evidente în cazul la care ne referim. Şi totuşi, comitetul sindicatului din întreprindere, organ chemat să apere drepturile salariaţilor, a preferat să... „închidă ochii“, confirmînd nedreptatea făptuită de conducerea întreprinderii. De ce, care este mobilul ? Dar, iată mai întîi, pe scurt, cum stau lucrurile. In ianuarie 1967, tânărul Marin Prahoveanu se angajează la întreprinderea de reparaţii auto Suceava. Pînă în septembrie, acelaşi an, a urmat cursurile de calificare la locul de muncă, în meseria de forjor, după care a rămas mai departe ca muncitor. Tatăl lui Marin, muncitor la Combinatul de celuloză şi hîrtie din localitate, şi mama, casnică, se bucurau că unicul lor copil avea acum o meserie. Şi Marin se arăta mulţumit. Salariul era binişor, iar din cînd în cînd mai „pica“ şi cite o primă, semn al preţuirii muncii sale. Maistrul său, Dragoş Bortă, i-a cam atras de cîteva ori atenţia că atunci cînd la primă nu-i bine să-şi... uite colegii şi mai ales pe el. Lui Marin Prahoveanu însă nu-i plăcea băutura şi a fost dat lipsă „nemotivat“ de la chiolhanurile ce se organizau uneori chiar la locul de muncă. O dată, de două ori, pînă ce a devenit incomod. Au trecut astfel cîteva luni. La sfîrşitul lui ianuarie 1968, maistrul D. Bortă îl cheamă pe M. Prahoveanu şi-i spune că va fi dat afară din întreprindere ca necorespunzător, cu toate că nu primise nici o sancţiune pînă atunci. Dar tot el, cu o falsă bunăvoinţă, îl sfătuieşte pe tînăr s-o ia înaintea deciziei pe care avea s-o dea conducerea întreprinderii. Cum ! Simplu ! „Faci o cerere de transfer, IRTA caută forfori“... Şi tot „binevoitor“, maistrul Bortă îi dictează cererea pe care Marin, în naivitatea lui, de frică să nu afle părinţii că a fost dat afară, o scrie. Maistrul o împătureşte frumos şi, de a doua zi, M.P. nu mai este primit la lucru. „Păi n-ai făcut cerere de transfer..?“ Se duce la IRTA, dar această întreprindere nici vorbă să aibă nevoie de forjori. Adevărul este că maistrul a ţinut să se descotorosească de forjorul „neatent“. Nu a cunoscut nici el însă legislația muncii. A crezut că punîndu-l pe M.P. să facă o cerere de transfer către conducerea întreprinderii în care muncea, gata, s-a rezolvat totul. Or, se ştie, că cererea de transfer se face la unitatea la care vrea cineva să plece şi numai dacă aceasta este de acord, cere avizul întreprinderii în care munceşte respectivul. La rîndul ei, aceasta din urmă trebuie să fie şi ea de acord. Transferul se realizează cu acordul a trei părți. Dar culmea ! Luînd de bune cele spuse de maistrul D. Bortă și cererea smulsă de acesta, după cum arătam mai sus, conducerea I.R.A. Suceava îi desface contractul de muncă lui M.P. „conform art. 16/3 din C.M.“. Evident, legea se invoca de paradă în acest caz, fiindcă întreprinderii respective nu-i ceruse o altă unitate soc. - listă transferul tânărului M.P., iar ea nu-și dădsse nici un aviz. Ci, pur și simplu, pe baza unei cereri fi:: a nici o valoare, s-a comis u abuz. Un tânăr care abia se calificase s-a trezit dintr-o dată pe drumuri. De fapt, conducerea I.R . , probabil că și-a dat seama că totul „e cusut cu ață albă“, fiindcă nu s-a grăbit cu decizia. Numai că nu-l primea pe M.P. la lucru. A stat în espectativă, dorind poate să vadă și atitudinea organului sindical. Cum acesta a rămas însă impasibil, la data de 10 martie se dă o decizie de desfacere a contractului de muncă, de la o dată retroactivă — 15 februarie. Dar se întârzie înmînarea ei MIHAI ŢINTAR (Continuare în pag. 3-a)